Mesaj:
Buna dimineata, va rog sa ma ajutati,povestea mea incepe in felul urmator, sunt intr o relatie de mai bine se 2 ani, si de la inceput am stabilit cu prietenul meu sa ne inchidem facebook@urile vechi si sa ne facem unu nou doar cu cunoscuti, totul bine si frumos ..ne intelegeam perfect aveam incredere deplina in el , pana intr o zi cand am vazut e mess ca vorbeste cu o fata si el imi repeta de mii de ori ca e cuminte nu vorbeste cu nineni…l am iertat si de atunci oa distanta de luni de zile tot il prind cu mici chestii sa zic …si tot l e cel suparat si ma face in toate felurile ca este vina mea ca l am prins cu diferite minciuni. zice ca sunt foarte geloasa ca ii impun sa iasa cu prietenii lui, care ei sunt niste jigodii si niciodata nu m a suportat prietenul lui,vorbea urat despre mine..si ii baga in cap numai prostii iubitului meu ..se duceau seara la un prieten sa faca gratare si mereu auzeam ca vor sa cheme fete”usoare” …si tot el imi reproseaza ca dc nu am incredere in el, ca sunt paranoia, si niciodata nu recnoaste ca greseste , sau sa isi ceara iertare .numai eu gresesc,eu sunt cea rea,geloasa …simt ca nu I mai pasa de mn cu toate ca el imi spune sa stau linistita, doar ca imi tot repeta sa nu mai fac gura cand iese cu prietenii lui .. nu stiu ce sa mai cred si cum sa il fac sa inteleaga ca eu nu am nimic , doar ca stiu si am in memorie intiparit greselile lui ..care m au facut uneori sa ma indoiesc de el..si acum imi tot reproseaza ca eu sunt devina ca suunt paranoia, nebuna, ca el are mereu dreptate, ca nu greseste, ca eu sunt aia de ii impune lucruri , nu tine cont de parerile mele absolut deloc, eu nu l suport pe unu din prietenii lui care e capul rautatilor si mereu imi reproseaza sa nu I mai impun sa nu mai iasa cu ala ca se desparte de mn, ma ameninta cu asta mereu, zice ca astia 2 ani au fost un calvar , ca el nu are viata libertate, ca el vr sa stea afara sa se distreze, sa nu l mai cicalessc, am si eu o parte din vina ca ma cert cu el ca iese cu aia ca stiu ce le poate pielea .. Cu astea spuse ce pot eu sa mai fac, ca Iil iubesc mult dar faptu ca arunca toata vina asupra mea si ma face in toate felurile ca subt nebuna, ca nu l las sa stea afara etc .help

Intai , nu-l mai ingradi . Apoi , dragoste cu sila nu se poate . Cred ca este ceva mai mult in comportamentul sau fata de tine . Incerca sa nu-i mai pui interdictii , incearca sa privesti la rece relatia voastra si vezi ce ,,iti spune ” .

din ce spuneti eu inteleg ca sunteti ‘intre doua ape’: sa renuntati… sau nu. Gasiti un psihoterapeut si vb cu el despre ce se intampla in relatia asta; poate v-ati saturat si vreti ceva mai bun, ceva diferit, ceva care sa va satisfaca nevoile adevarate. Succes!

Buna ziua. Cred ca aveti suficiente motive de suspiciune. De regula a-i spune partenerului ceea ce observati si a-i cere sa aiba niste limite cu privire la un al treilea (fie ca este o fata cu care comunica pe internet, fie un prieten care simtiti ca va ameninta relatia) ar putea functiona. Cand nu se intampla asa este posibil ca dinamica relationala sa fie disfunctionala sau chiar ca unul din parteneri sa doreasca (si) altceva. Poate ca a va privi dvs. pe dvs. diferit ar ajuta pentru a va recapata puterea personala si a descoperi ca puteti alege ceea ce acceptati si ce nu de la ceilalti. Toate cele bune.

Mesaj:
Buna ziua! Am o intrebare pentru dvs..sunt intr-o relatie de 4 ani cu iubitul meu, inca nu ne gandim la casatorie sau ceva de genul…dar mai mereu ne certam. Dar nu ne certam din chestii majore…se intampla sa ne certam de la nimicuri…el este in alt oras..acolo unde sunt eu la facultate si momentan eu sunt acasa…pentru ca e vacanta si el e acolo la munca. El spune ca nu are timp, dar lucreaza 6 ore…eu consider ca si-ar face timp daca ar dori cu adevarat sa vorbim. Mereu cauta scuze….pentru ca eu il bateam la cap sa mai vorbim, sa ne vedem.Ii reprosam ca mereu nu are timp de mine si vorbeste putin si sec….In acest weekend a venit acasa, si am stat sa discutam despre acest aspect..bineinteles mi-a dat niste raspunsuri la care nu m-as fi asteptat..a spus ca ar vrea sa facem o pauza..ca se simte ingradit, ca nu vrea sa nu mai vorbim…dar sa fie mai lejer….si de pe facebook a sters relatia…a zis ca sa ma gandesc la mai multe chestii.. si sa vorbim apoi… daca e sa mai fim sau nu impreuna. Acum nu stiu ce sa inteleg din asta…..ca nu a fost asa inainte..si nici eu nu sunt genul de persoana care sa oscilez intre 2 extreme..adica “gandeste-te ce faci si cum te porti ca sa vad daca-mi mai convine sa fiu cu tine” cam asa am interpretat ceea ce a zis el. Nu stiu, am nevoie de un sfat…ma macina acest gand…si ma macina timpul cand ma gandesc la el..si oare ce face..si sa nu ii mai dau mesaje sa nu il “sufoc”. Am incercat sa fac un rezumat la problema.Va multumesc pt timpul acordat si astept cat mai curand raspunsul dvs.

Astepti un raspuns insa nu ai o intrebare clara. Sfaturi nu este nimeni in masura sa-ti dea, eventual te putem lumina si ajuta astfel incat, tu singura sa vezi calea si sa iei o hotarare. Treaba este clara ca lumina zilei, baiatul s-a cam plictisit si probabil a aparut altcineva la orizont. Acum, ramane de vazut ce-ti doresti tu, cum te simti tu in aceasta situatie, cum vezi viitorul tau si ce-ti doresti cu adevarat, tu esti cea care trebuie sa-ti dai niste raspunsuri. De fapt el ce face, te pune sa te gandesti la ce? La ce esti dispusa sa renunti sau sa schimbi, in timp ce el isi vede de treburile lui? Te va dori doar daca vei fi asa cum vrea el? Tu esti dispusa sa te transformi in ceva ce nu esti, doar sa mentii o relatie care, de fapt, nu mai exista? Pentru ca eu asta inteleg, din ceea ce spui tu aici. Vrea sa fie lejer, liber, este ca si iesit din relatia asta, da-i ceea ce isi doreste. Gandeste-te la tine, la ceea ce esti, la nevoile tale, la cat de mult merita sau nu sa mai pierzi vremea asteptand ceva, ce poate nu e pentru tine. Ai curajul sa te privesti in interior, sa fii sincera cu tine. Succes!

Exista de multe ori o diferenta intre modul in care ne imaginam o relatie si cum este ea in realitate. Exista o serie de variabile pe care nu le pot cunoaste din descrierea facuta de dvs. situatiei. Poate ca v-ar ajuta sa intelegeti ce anume doriti de la o relatie, ce anume nu functioneaza in cea prezenta si de ce. Va recomand niste sedinte de dezvoltare personala cu un terapeut.

Parerea mea este ca baiatul a ales alt drum . Ceva s-a intamplat de nu mai vrea sa continue aceasta relatie , ti-a transmis destule mesaje nonverbale si verbale , in acest sens .E timpul sa te decizi si tu ce vrei sa faci in continuare . Numai tu iti poti da un raspuns . Noroc!

Am o oarecare rezerva in a spune ca pot sa stiu ce s-a intamplat.

Analizeaza-ti starile,sentimentele si-n fct.de ele ai si raspunusul….Din cele scrise se-ntelege ca nu esti fericita ,ai dreptul la fericire si daca nu-i el ce te poate face fericita va fi altul insa important este sa-ti vrei fericirea,sa vrei sa fi fericita,sa te iubesti…Succes!

Am o solutie, daca te tenteaza. Acorda-i spatiul pe care ti-l cere, dar in mod ostentativ (nu-l mai suna deloc). Daca te iubeste, se va intoarce la tine. Daca are o aventura sau isi doreste una cu alta fata, se va bucura. Daca fortezi acum lucrurile si te schimbi asa cum vrea el, va fi doar inceputul. Ce fel de relatie e cea in care sotul sa nu vrea sa vorbeasca cu tine si isi doreste “spatiu”? Doar una in care vei fi mereu unica sacrificata. Alegerea e a ta.

Mesaj:
Buna seara!Am o relatie cu o fata de 20 de ani de aproape 2 ani.Eu am 25 de ani.Problema e ca la inceputul relatiei totul a mers foarte bine.Insa acuma parintii fetei nu vor sa auda nicicum de aceasta relatie si i-au ca daca ea trece peste cuvantul lor poate sa plece de acasa.Eu ii cunosc tatal inainte de a o cunoaste pe ea (relatie amicala).Eu am lucrat la o cafenea si acolo l-am cunoscut pe el.Dupa un timp a venit la cafenea cu fata lui si mi-a prezentat-o.Asa ne-am cunoscut iar dupa ce au plecat de la cafenea am inceput sa aflu de ea.Am reusit sa iau legatura cu ea si am vorbit cateva zile prin telefon pana intr-o seara cand se simtea rau si mi-a zis sa merg la ei acasa.Am mers la ea, am vorbit de toate, am ras, am vorbit si cu mama ei, totul era ok.Dupa ce am plecat acasa tatal ei a inceput sa-i spuna ca sunt baiat de treaba, ca sunt muncitor ca ma intretin singur si toate numai de bine.Vazand ca relatia noastra avanseaza si e din ce in ce mai serioasa au inceput sa se tot bage pe motive ca oamenii se schimba, ca n-o sa fiu mereu la fel etc.Eu am avut o problema cu tatal meu care avea patima bauturii si au zis ca si eu o sa fiu asa si ca o sa vada ea dupa aceea.Ea era la liceu iar tatal ei o stresa tot timpul ca relatia o incurca in cariera si ca are bacul etc.Apoi a zis ca sa vada odata ca si-a luat bacul si dupa aceea nu mai zice nimic.A luat bacul cu 9.25 sa le demonstreze ca nu o incurca cu nimic relatia si tot asa.Apoi a zis ca s-o vada inscrisa la facultate si pe urma nu zice nimic.A intrat la facultate la buget si bineinteles ca nu s-a terminat.A inceput sa zica ceva de genul ca sa lase relatia la o parte macar pentru un an de zile ca e greu la facultate si ca nu poate sa calareasca pe doi cai deodata.Nu am facut ce a zis el bineinteles dar cu fie care critica de-a lor noi tot am lasat de la noi.Mai putin vorbit la telefon, mai putine intalniri si tot asa pana am ajuns sa ne intalnim o data pe saptamana chiar daca suntem in acelasi oras cand e ea acasa in vacanta pentru ca e plecata la facultate in majoritatea timpului din an.A terminat primul an de facutate a ramas la buget si tot nu e bine.Mentionez ca am fost in vizita la ea de mai multe ori si parintii ei au aflat ca am fost de doua ori.Ei inetrpreteaza toate chestiile astea ca fiind un control din partea mea ca nu pot sa stau acasa linistit ca m-am dus eu acolo s-o controlez ce face cand defapt m-am dus pt ea.Ea tot timpul a fost tinuta in casa cand am cunoscut-o eu avea 3 prietene dintre care una a plecat in strainatate, alta s-a casatorit si cu alta s-a certat din cauza ca parintii ei aveau ceva datorii la parintii prietenei iar acum ei incearca sa dea toata vina pe mine ca din cauza mea nu are prieteni.Acuma e in vacanta, e acasa de vreo 2 luni si ne-am intalnit de 6 ori si tot au comentat iar acuma au ajuns in stadiul in care au zis ca ei nu mai accepta relatia asta in nici un fel si ca daca ea trece peste cuvantul lor poate sa plece de acasa si ca nu mai vor sa auda de mine.Nu stiu ce sa fac pentru ca sunt distrus si eu si prietena mea.Nu stiu ce sa fac pentru ea sa o linistesc si imi doresc din tot sufletul sa pot sa rezolv acaeasta problema!
Va multumesc!

Primul pas ar fi sa incercati sa vorbiti cu parintii ei , deschis si sincer , sa-i intrebati ce ii deranjeaza de fapt . Apoi , ar trebui sa le spuneti ca , indiferent de ceea ca vor ei , fata lor e majora si are dreptul sa decida singura . Incercati sa nu stricati relatiile si mai rau . In general , parintii nu ar trebui sa se amestece , mai ales daca nu sunt motive majore , spui ca toate merg bine , fata invata bine , e de casa……Luati-o usor , daca vreti sa vorbiti cu un psiholog , eu va ascult cu drag . Bafta!

sunteti mari, din cate am inteles stiti sa aveti grija de voi. Tata nu vrea, aparent, sa renunte la fetita lui (ceea ce este si normal… pana la un punct). Unii tati sunt foarte posesivi, insa este datoria ei sa isi regleze relatiile de familie si trebuie sustinuta si incurajata in aceste demers f complicat. Rabdare si perseverenta . Succes!

Sunteti adulti amandoi. Adultii iau decizii. Nu va mai plangeti si luati o decizie impreuna. In viata o sa tot intalniti oameni care, cu toate intentiile lor bune, vor dori sa va subjuge intr-un fel sau altul, sa va faca dependenti de ei. Chiar si atunci cand iei decizia sa faci ce-ti spune celalalt, tot decizia ta este. Alegerea va fi mereu a voastra.

Mesaj:
Am 17 ani, sunt dragut, toate fetele spun ca am ochii frumosi. Intro buna zi am auzit de o fata care ma placea si am inceput sa vorbesc cu ea.Am inceput o relatie dar nu simteam dragostea deplina, simteam ca mai mult eu trag de aceasta relatie.A crezut ca am inselat-o dar nu am facut-o, nu insel persoana iubita niciodata.O iubesc prea mult ,mi-am pus toata increderea in ea insa ea nu a facut acelasi lucru totusi si ea ma iubea.Intr-o zi totul decurgea normal si mi-a spus ca nu puteam fi impreuna pentru ca este “aroroman” sau machidoanca,ceva de genu’ si ea trebuie sa fie tot cu cineva din aceeasi etate. Am ramas masca.O despartire aiurea.Nu o pot uita in fiecare seara ma gandesc la ea si ma gandesc ca nu imi spune nimeni “Noapte buna!” . M-am gandit sa incerc sa vorbesc iar cu ea dar nu vreau sa mai sufar si sa trag de relatie, aveti sfaturi?

din pacate, in comunitatile aromane si/sau machedone nu este permisa casatoria decat in comunitate. Se pare ca te-ai atasat de ea si asta face ca tu sa treci printr-o perioada de ‘doliu’, de suferinta in urma ‘rupturii’. Este firesc, o sa treaca, mai ales cand o sa gasesti pe altcineva. Succes!

Las-o sa plece , sufera , treci mai departe. Bafta!

Ea ti-a dat o sansa, desi stia ca nu se poate casatori in afara comunitatii. Daca ai fi fost in stare sa vrajesti intreaga familie, poate ai fi avut o sansa (minuscula). Nu greutatile ne definesc, ci puterea cu care trecem peste ele.

Daca ai fi terapeut si ai vedea ce coada fac persoanele casatorite de etnii, culturi sau rase diferite, ai privi lucrurile altfel, ba chiar i-ai multumi cerului ca ai scapat de complicatii si mai mari. Sa vezi ce minunata este presiunea neamurilor si armonia de cuplu cand familia mai are si copii….

Mesaj:
Bună seara ! Am 19 ani şi de un timp încoace simt că nimic nu mai e cum trebuie să fie. De la familia mea nu aud decât critici, de la prieteni la fel. După ce fac tot posibilul să fiu lângă o persoană , să o ajut să treacă peste probleme cu o vorbă bună sau ceva aceasta îmi întoarce spatele şi se poartă de parcă nu l’am ajutat cu nimic. Mă simt atât de singură şi fără nimeni care să fie lângă mine cănd plâng, fără nimeni care să ma ia în braţe şi să’mi spună o vorbă bună. Nici măcar părinţii parcă nu îmi mai oferă un cuvând din dragoste sau aşa… Şi simt că am mare nevoie de un sfat sau o vorbă bună fără să fiu criticată. Nu ştiu cum să mă mai comport ca să nu fiu dată la o parte. Când încerc să fac bine nimeni nu apreciază şi uită repede. Şi nu sunt genul care să nu pună la suflet. Nu mai am deloc încredere în mine … Câteodată mă întreb ce mai caut aici cănd nimeni nu mă vrea alături…

sunt sigur ca ti-ar prinde bine sa faci un numar de sedinte de dezvoltare personala. Este foarte posibil ca ceva sa iti fi scapat pe drum, ceva suficient de important incat sa nu te lase sa depasesti impasul in care te afli. Succes!

Sedinte pentru recapatarea increderii , dezvoltare personala. Vorbeste cu parintii tai , fi deschisa cu ei , spune ce te framanta si cum ai vrea sa fie relatia voastra. Incearca sa nu mai fi atat de altruista cu toata lumea, pune te pe tine pe primul plan, cauta activitati relaxante, nu mai pune la suflet chiar tot. Si vorbeste cu un psiholog, ei nu judeca. Eu te mai astept, daca vrei sa vorbesti cu cineva. Succes!

Draga mea,nu intotdeauna cei pe care -i ajutam ne sunt si recunoscatori.De multe ori chiar ne intorc spatele pentru ca in general ne ascundem slabiciunile si a fi nevoiti sa primim ajutor pentru anumite persoane nu este confortabil.Invata sa ajuti doar atunci cand ti se cere acest lucru.In legatura cu parintii tai,poate daca te ai duce tu spre ei cu acele vorbe bune pe care le astepti s -ar putea sa fii surprinsa.Daruieste dragoste fara a astepta nimic in schimb.Neconditionat.Succes!

Treci peste acest sindrum al salvatorului universal, desprinde-te de familie, pentru ca din punct de vedere legal esti majora, si mergi inainte, punandu-te pe tine pe primul loc. Nimeni nu te va iubi si aprecia asa cum iti doresti daca nu incepi prin a te iubi si aprecia tu pe tine, mai mult decat pe oricine.

Mesaj:
Buna ziua! Ma numesc Maria si sunt din Brasov. Am o problema ce ma nelinisteste. Am 17 ani si sunt in relatie cu un baiat cu 7 ani mai mare. Relatia dureza de 3 ani.La inceputul relatiei aveam 14 ani si o copilarie chinuita, adica parintii plecati la munca intr-o tata straina. Pe atunci nu relizam cat de mult ma distruge psihic faptul ca parintii nu sunt langa mine. Eu m-am atasat de acel baiat, cunsiderat de parintii mei la incept nevrednic pentru mine. Nu l-am iubit de la inceput. dar cu el timpul trecea mai repede si nu-mi dadeam seama de gravitatea situatiei.Toata lumea imi spunea ca nu ne potrivim(mai ales ca eu sunt silitoare la scoala si asta m-ar putea afecta,dar nu m-a afectat, dar si el era la facultate pe atunci), insa acum, dupa 3 ani, pentru toata lumea el e perfect si nu mai are nimeni nici o problema, nici paritii(care tot in strainatate lucreaza) si nici bunicii cu care locuiesc. Trei ani au trecut asa repede incat m-am indragostit de el si am devenit din fata naiva de 14 ani o fata puternica de 17 care ar infrunta orice fara nicio problema, responsabila, care intretin in ordine casa in care locuiesc cu bunicii(cu bani de la parinti) si in care toata lumea are incredere, mai ales tata. Mai am si o sora mai mica pe care o iubesc mult, cu care am crescut , dar care nu se descurca la fel de bine ca si mine(la scoala si restul treburilor). Locuim la tara dar avem o viata frumoasa pe care parintii ne-au creato deoarece sunt plecati(dar ne vedem de Craciun, Paste si vara cate 2 luni, ori in Romania, ori la ei). Ok Am dezvoltat viata familiala, aici e problema cu distanta, dar pe plan amoros relati mea ,,scartaie”. Momentan iubitul meu tocmai s-a intors de la munca din Spania dupa 2 luni, timp in care eu am fost la parinti,dar nu in Spania si ne-am intors cu totii in Romania.Stiu ca are nevoie de timp, dar de cand s-a intors e foarte distant de cate ori are ocazia face misto pe seama mea(chiar de fata cu prietenii, iar in particular ne certam ).Am vorbit depre treba asta(avem o relatie foarte deschisa si vorbim despre orice) iar el spune doar ca s-a enervat si ca am eu o problema. E adevarat ca sunt posesiva, dar si el este la fel (din moment ce ne iubim mi se pare normal), dar cand e vorba de prietenii lui sau ai mei nu devin geloasa si nici el. Marea problema este ca de cand s-a intors si inaite de a pleca relatia noastra sexuala are probleme. Se intapla ca, cateodata sa nu am eu chef oricat as incerca si eu si el (ma gandesc la familie), iar el tot incearca(chiar daca ma raneste), caci eu vreau dar nu ma excit si se mai intampla cateodata ca el sa nu aiba chef si eu sa trag de el.De inselat nici nu se pune problema nici din parte lui nici din a mea, dar de mult nu am mai avut o,,noapte incendiara”. Am asteptat sa se intoarca crezand ca s-a rezolvat problema , dar tot asa este.Mai ales ca acum ma trateaza si urat(unii prieteni se mira cumde il mai suport). Eu il iubesc si nu vad o zi viata fara el in ciuda acestor probleme, insa nu putem continua asa caci devenim irascibili amandoi, sexul mi se pare important in relatie. Sa fie oare la mine problema sau la el? Oare se poate rezolva pe cale psihologica sau am o problema fizica la nivelul vaginului? Astept raspunsuri caci lucrurile se inrautatesc.

mergeti impreuna la medic… eliminati o posibila problema fiziologica. Daca corpul este ok… atunci nu mai ramane decat mintea, caz in care puteti merge tot impreuna la un sexolog unde sa discutati toate aspectele intime. Succes!

Eu nu cred ca problema e de natura sexuala, ci mai degraba este vorba despre relationare,intimitate, iubire, si valori personale. Te ridiculizeaza in public (“face misto”), te trateaza urat (“pana si prietenii se mira”), te raneste incercand sa-si satisfaca propria placere sexuala, te refuza atunci cand iti doresti tu… nu e de mirare ca aveti probleme. Nu cred ca e o problema fizica a vaginului tau (dar poti face un consult ginecologic sa te convingi), ci mai degraba este o manifestare a intelepciunii corpului tau care spune NU acestei relatii. Lipsa de consideratie, de tandrete si de confort emotional poate avea aceste efecte in cuplu, chiar daca in mintea constienta exista ideea ca va iubiti. Problema nu e “la tine sau la el” ci intre tine si el, acolo e nevoie sa vedeti ce se intampla. Numai bine!

Vizioneaza cateva filme de dragoste, apoi da-ti propria definitie a iubirii, apoi analizeaza daca relatia voastra corespunde acestei definitii; daca nu, atunci nu rezisti nici o zi fara el din cauza obisnuintei, dependentei sau orice altceva, dar nu din cauza ca iubirea te “sufoca”. Daca relatia voastra corespunde definitiei proprii a iubirii, atunci relatia voastra “scartaie” pentru ca voi v-ati dezvoltat individual, pe planuri diferite, iar relatia a ramas la acelasi nivel. Relatiile se construiesc; ele nu preexista a priori; ele nu se construiesc din neant si nici unilateral. Gandeste-te de cand nu ai mai pus o caramida la constructia voastra. Dar el? Intre timp, cat de mult te-ai dezvoltat tu, individual? Dar el? Oare relatia a ramas cu cativa pasi in urma voastra?

Imagineaza-te in relatia asta (asa cum functioneaza acum) inca cinci ani de acum incolo. In functie de raspunsul tau, propune-i si lui acest exercitiu de imaginatie. Apoi, luati masuri: schimbati-va amandoi, in asa fel incat sa traiti viata buna pe care v-o doriti, si nu cea pe care v-o pregatiti acum.

Mesaj:
Buna ziua!
In urma cu 7 ani am fost diagnosticara cu depresie anxioasa in urma unor socuri emotionala la care s-au mai adaugat deceptiile si singuratatea .Inca mai urmez tratamentul cu Fevarin ,anxiar si rivotril.Ma simt relativ bine la modul ca sunt stabilizata Am lucrat un an intr-un colectiv in care am fost umilita jignita si amenintataCa sa pot rezista acolo am ignorat Ma gidesc obsesiv la acele momente si asta imi face rau …ma seaca de energie Nu stiu cum sa procedez sa uit acele momente Mi-am pierdut increderea in mine sunt singura si uneori ma simt pierduta cu totul

avand in vedere conditia Dvs psihica, este de dorit sa nu activati in domenii stresante, primul efect fiind anularea tratamentului, ceea ce inseamna ca ‘o luati de la zero’. Poate ar fi bine sa gasiti un psiholog cu care sa discutati si dezvoltati noi strategii de viata. Succes!

Pe lângă tratamentul prescris de me medic, vă recomand să luaţi în paralel Tinctură de Sunătoare ( Hypericum perforatum) de 3 ori pe zi câte 4 ml cu 15 -20 minute înainte de mesele principale. Sănătate!

Medicamentele nu va scot ideile din cap, doar linistesc un timp. Mediul social este doar un declansator si nu o cauza a starii de activare psiho-fiziologica. Dat fiind faptul ca de 7 ani medicamentele nu v-au scapat complet de aceste afectiuni, care sunt vindecabile in secolul nostru, poate ca ar fi util sa apelati la ajutorul specializat al unui psihoterapeut, in paralel cu medicatia psihiatrica pentru inceput. Numai bine.

Mergeti la un terapeut de programare neuro-lingvistica (NLP). Sunt tehnici NLP care va sterg aceste amintiri si puteti incepe o viata noua, mai buna. Aveti incredere si mergeti inainte!

Mesaj:
buna ziua de 4 ani ma confrunt cu atacurile de panica si depresia,dar de ceva timp mi se pare ca situatia se inrautateste noaptea nu pot dormi ma trezesc si nu stiu unde ma aflu sau ma trezesc si vad chestii in camera sau punctulete colorate,si multe lucruri ciudate.

consult psihiatric!!

Ati facut analize mai amanuntite? Ar trebui sa aveti in vedere lucrul acesta, un RMN , un consult oftalmologic , ORL….,apoi sedinte de psihoterapie.

Urgent o programare la medicul psihiatru

Înainte de-a merge la psihiatru, încercaţi un tratament fitoterapeutic. Vă recomand rădăcină de Captalan ( Petasites officinalis) şi sunătoare. Le măcinaţi în râşniţa electrică (maşina de cafea) apoi le cerneţi prin sita pt făină albă. Cântăriţi în părţi egale cele 2 pulberi şi le amestecaţi. Luaţi de 4 ori pe zi câte o linguriţă rasă cu minim 30 min înainte de mâncare, pe stomacul gol. Le ţineţi sub limbă 20 min apoi le înghiţiţi cu puţin lapte cald.

Diferitele tipuri de insomnii sunt simptome ale depresiei; deci situatia continua, nu se inrautateste in mod necesar. Faptul ca vedeti punctulete colorate sau alte lucruri care vi se par ciudate, atunci cand va treziti brusc din somn, nu inseamna ca aveti halucinatii, in mod necesar. Un consult psihiatric nu dauneaza, e adevarat, dar atacurile de panica si depresia se trateaza cel mai bine prin psihoterapie cognitiv-comportamentala. Tratamentul psihiatric va poate linisti o vreme… pana cand il opriti, iar apoi, simptomele revin treptat. Medicamentele linistesc organismul, asa cum am spus, dar nu va schimba mentalitatea. Ma mir ca va confruntati cu atacuri de panica si cu depresia de 4 ani, cand psihoterapia cognitiv-comportamentala v-ar fi scapat de aceste probleme maxim intr-un an. Mare pacat ca in aceasta confruntare nu exista si cineva specializat care sa va indrume eficient! Va doresc succes.

Am spus . Apelati la un psiholog clinician .

Va recomand sa mergeti la un maestru Reiki urgent. E posibil sa va explice el pe loc ce vi se intampla.

Mesaj:
Buna, am nevoie de ajutorul vostru, nu stiu ce sa mai fac sau ce sa mai cred.
Hai sa povestesc suferinta mea.
Am 25 de ani si sunt barbat, in urma cu 2 ani si jumatate am intalnit o fata de 17 ani, m-am indragostit de ea, ea la fel de mine, am ramas impreuna, am facut multe lucruri impreuna, pe concret eram fericiti unul de celalalt.
Apoi, ea a terminat liceul, nu s-a dus la facultate, ne-am facut planuri de viitor, c-o sa mergem impreuna undeva si-o sa muncim si-o sa ne facem viitorul nostru. Toate pareau ca dintr-un roman. Ne iubeam mult, nu stiu daca as putea sa mai zic acum daca ma mai iubeste sau nu. In fine. In urma cu cateva luni a reusit sa plece timp de-o luna sa lucreze in afara, apoi a venit acasa, dar tot cu acelasi caracter, aceeasi iubire fata de mine. A mai urmat cateva luni, si apoi a plecat din nou, dar in alt loc. Au trecut 2 luni si ceva de cand e plecata, in aceste 2 luni a vorbit cu mine, ma suna in fiecare zi, vorbeam despre of-urile ei, orice. In ultimile 2 saptamani, poate mai putin, ne-am certat de la o chestie bizara, pentru ca nu ma sunase intr-o seara, eu fiind obisnuit sa ma sune in fiecare seara. A urmat cateva zile de cearta, nu ne vorbeam prea mult s.a.m.d. Apoi ne-am cat echilibrat taberile, am lasat de la mine, dar am simtit ca la ea s-a schimbat ceva, nu mai era ca inainte, aproape in fiecare seara nu ma suna, in timpul zilei ma mai suna, dar seara mai deloc. Sau daca o face, o face pentru cateva minute. Cand am intrebat-o ce s-a intamplat de nu mai suna, imi zice ca e obosita si nu-i mai arde de vorba, fapt pe care-l si inteleg, lucreaza foarte multe ore, pana noaptea tarziu, 22-23. Prima varianta care mi-a venit in minte a fost ce-a de-a avea o aventura cu altcineva de acolo, dar in ciuda tuturor gandurilor negre pe care le am fata de ea este ca, imi spune mai mereu ca ma iubeste, si sa nu ma gandesc ca ea s-ar duce cu alt barbat. Imi mai trimite bani, ma suna la pauze, imi spune ca ma iubeste, dar seara parca e cu totul alt om, nu mai aud nimic de ea, incerc s-o sun, dar nu-mi raspunde, e ca si cum ar fi in alt loc. Mi-a jurat ca nu are pe nimeni, dar tot ma indoiesc. Nu ma mai trateaza ca altadata. Ma gandesc ca are pe cineva la care se duce seara si doarme, un barbat, bineinteles, nu stiu ce sa mai cred. Am intrebat-o de nenumarate ori daca are pe cineva, si mi-a zis ca nu, i-am spus ca daca are, ne despartim, pentru ca nu vreau sa traiesc o minciuna, doar sa-mi spuna, nu sa ma lase sa ma gandesc zi si noapte la asta. Raspunsul ei fiind de fiecare data negativ. Uneori imi da de banuit, alteori parca o cred, dar apoi iar imi vine in minte ca are pe cineva. Astazi am vorbit mai mult cu ea la telefon, si la un moment dat a inceput sa planga, ca ii este si ei greu, ca-i dor de mine s.a.m.d. M-am simtit mai bine cand am auzit lucrurile astea. Apoi spre seara cand a luat iar pauza, am intrebat-o daca ma suna la noapte dupa ce termina, iar ea mi-a spus ca da, c-o sa ma sune cateva minute sa vorbim. De parca s-ar duce undeva. Nu stiu ce sa mai cred. Mi-am pus telefonul pe silentios, ca sa nu-l mai aud, nu vreau sa ma mai amagesc. Maine nu-i voi raspunde deloc, abia poimaine, sa vad daca totusi e ingrijorata de mine sau e totuna pentru ea. Va rog sa-mi dati un sfat sa stiu ce sa fac in continuare, sa renunt la rel
atie, s-o inteleg ca poate ii greu si ei, ca poate e obosita si nu are timp de mine. Mi-a promis ca peste o saptamana va veni acasa, acum nu stiu ce sa cred. Poate c-a spus-o doar ca sa ma linisteasca pe mine. Va multumesc pentru timpul acordat de a-mi citi aceste randuri si astept un raspuns de la voi.

poate ca este nevoie de putintica libertate in relatia asta… nu este sanatos sa ‘facem totul impreuna’, in fiecare secunda a zilei. Genul asta de comportament sigur are ca rezultat ‘axfixierea’ unuia dintre parteneri… pana la urma. Da-i timp sa se linisteasca si singura; daca esti prea posesiv ai mari sanse sa faca exact ce nu vrei tu, dar din cauza insistentelor si presiunilor tale. A zis ca vine peste o saptamana acasa? Foarte bine… sa vina acasa si discutati aici. Succes!

Relatiile la distanta , de regula , nu tin , fiindca apare indoiala , nesiguranta. Chiar daca nu e nimic , tot apar indoieli , caci trebuie sa iei de bun tot ce ti se spune , tu nefiind acolo. Poate aparea si o alta relatie , nu e exclus , si tu puteai incepe o alta . Dar , nu trebuie sa va raniti unul pe altul. Daca vine in tara, trebuie neaparat sa aveti o discutie seriosa si deschisa. Poate ar trebui sa pleci cu ea sau cat de curand . Mediteaza si fara ganduri de razbunare.

“Am 25 de ani si sunt barbat…”. Sigur esti barbat? Caci daca ai fi, ai stii semnificatia cuvantului INCREDERE! De ce nu te duci si tu sa muncesti cate 10-12 ore pe zi, in afara tarii unde nu se doarme ziua in amiaza mare la umbra, si sa vezi atunci daca ajuns acasa iti mai trebuie vorbit la telefon sau capul direct pe perna. Cunosc tanar care dupa 3 zile de munca a venit in tara mancand pamantul. Sau poate ca esti…barbat.

In afara de-ati face griji si scenarii, ce alta ocupatie mai ai?Nu altceva dar din ce povestesti tu acolo dai senzatia ca te plictisesti rau. Pai un om care munceste si are programul ei, cade direct rupt de somn in pat, eu unul consider ca te iubeste foarte mult daca vorbeste atat cu tine la tel avand in vedere programul ei. Daca ar fi fost sa te insele, nu ti-ar mai fi trimis bani si ar fi fost rece la telefon.Femeile in majoritate nu-s ca noi barbatii care atunci cand inselam nu ne implicam(in cele mai multe cazuri) , si putem sa facem sa ascundem asta toata relatia.La ele se schimba totul atunci cand calca gresit.Tu ai facut o mica obsesie fata de relatia voastra pe care o consideri mai mult a ta, si o cam sufoci.Pune-te putin in locul ei.Pe tine te traverseaza putin o paranoie izvorata din obsesia ta, ca sa nu mai zic ca esti si foarte anxios. Ca sfat pentru tine, e sa iti gasesti o ocupatie ca sa nu mai ai timp sa te plictisesti ca sa creezi in mintea ta tot felul de baliverne.Si chiar daca te-ar insela, tu oricum n-ai ce face in privinta asta.Macar fii optimist ca sa atragi binele daca tot nu poti controla totul asa cum doresti.

In cazul in care vine acasa peste o saptamana, priviti-va in ochi si discutati deschis despre voi, reevaluandu-va relatia. In acest moment, nu e cazul sa-ti imaginezi tot felul de scenarii. Ocupa-ti timpul eficient si …fii barbat!

Orice relatie are momente bune si momente rele. Am senzatia ca tu le creezi pe cele rele, in lipsa unora reale. Ca va pastrati relatia sau nu, in orice relatie vei avea, va trebui sa schimbi ceva la felul in care reactionezi, pentru ca vei crea o relatie toxica, din care niciunul nu va avea de castigat. Respect, ajutor reciproc, dragoste, planuri comune, munca sustinuta – iata secretele unei relatii de durata.

Buna ziua ! Am si eu nevoie de o informatie….baiatul meu are rana pe cornee ,merge la oftalmolog si ia tratament ,,corneregel,, In martie a mai urmat tot acelesi tratament ,dar fara rezultat ,rana a reaparut .Ce tratament poate sa urmeze sa nu mai intampine asemenea probleme???Mergem la un oftalmolog foarte bun ,dar as dori a doua opinie ….,,Niciodata,, nu se va vindeca complet?? …

In cazul sotului dvs., este recomandabila o a doua opinie a unui alt oftalmolog. In acest domeniu, medicina a facut progrese mari.Nu ezitati!