Mesaj:
Buna ziua,
Am 55 ani,si prietenul meu 56. Suntem impreuna de 4 luni. Ma deranjeaza ca atunci cand megem impreuna pe strada,se uita ca electrocutat dupa femei blonde,uneori chiar mai intoarce capul sub diferite pretexte.
I-am zis ca ma deranjeaza si ca eu cred ca el cauta de fapt pe cineva anume printre acele capete blonde mai mici de statura,eu fiind roscata inalta.
Mi-a zis ca nu face intenionat ci doar din reflex.
Nu stiu cum sa ma port, daca sa accept sau nu aceasta atitudine,sau sa renunt la aceasta relatie,ptr ca eu deja fac scenarii de la vazut la pipait.
va multumesc

orice actiune are o reactiune … daca nu va convine, atunci luati o pozitie, daca va convine, atunci luati alta pozitie. Lucrurile sunt mai simple decat par: fiti atenta la Dvs si nevoile Dvs… faceti ce simtiti ca este bine pt Dvs. Succes!

Doamna mea, incredeti-va in instinct. Nu va inseala!

De ce nu te vopsesti blonda ….e o idee ….hahaha

asa este si in boala Parkinson, nu te poti opune “reflexului” ….

Mesaj:
Buna ziua am urmatoarea intrebare am probleme cu coloana am schiatica ,scolioza si spondiloza si vreau sa stiu daca pot si este bine sa port incaltamintea wallmax adidasi aceia de la top-shop cu talpa care nu este dreapta ?
ma numesc elena din bucuresti.
multumesc

va recomand sa consultati un ortoped!

Cautaţi-l pe d-l Viorel Butnaru în Bucureşti !

10 sedinte de acupuncura m au tratat de exact aceleasi probleme pentru 5 ani. Dupa 5 ani am mai facut 5 sedinte. Sant fara dureri de mai mult de 3 ani. Succes.

Mesaj:
Buna ziua !
Am 24 de ani, iar prietena mea 26. Am o relatie de 9 ani cu ea. In toti acesti 9 ani, primii 2 cand eram in liceu i-am petrecut impreuna unul langa celalalt, ne vedeam zilnic, ne plimbam, etc. Ne-am iubit, dar pot spune ca eram inca copii de liceu. Apoi ea a facut facultatea la Bucuresti, iar eu la Iasi. Am plecat la Iasi atunci pentru ca nu mai voiam sa fim impreuna. Dar nu a fost asa, la Iasi nu mi-a placut, cel putin pe moment o alta fata mai mult, si am ramas cu prietena mea. Ne vedeam o data la 2 saptamani, in weekenduri, veneam eu la Bucuresti, plecam in concedii vara si in vacanta de vara stateam mai mult, dar nu am stat niciodata mai mult de 1-2 saptamani impreuna legat.Incepand din momentul in care am plecat separat la facultati, eu de atunci ma tot gandesc daca sa raman sau nu cu ea, daca e bine daca nu, pentru ca niciodata nu am fost sigur ca e ce imi doresc. Ea este o fata buna, este fidela, serioasa, am incredere in ea, stiu ca ma iubeste, dar nu ne potrivim, si am sa explic imediat. de 5 ani aproape ma gandesc daca sa raman sau nu cu ea si nu am ajuns la o concluzie, mereu am zis ca daca a trecut atat e greu si…Am un an de zile de cand am terminat facultatea si ne-am mutat impreuna in Bucuresti. Inainte sa ne mutam eram atras sexual de ea, pentru ca ne vedeam rar, dupa 2 saptamani in care ne-am mutat, nu mai sunt atras de ea deloc, facem sex o data la o luna sau mai rar, pur si simplu si cand vine sa ma pupe, nu simt ca vreau sa fac asta, nu simt ca ma atrage deloc. Din punct de vedere sexual, nu ne potrivim, nu imi face fanteziile de care am nevoie, nu este cum mi-ar placea. Imi este frica de o relatie fara sex care se va destrama mai tarziu daca nu acum. Nu m-am despartit de ea pana acum, de frica ca nu o sa mai gasesc o fata sa aiba tot ce are ea, pentru ca in rest este o fata deosebita, dar pur si simplu nu ne potrivim pe plan sexual si nici comportamental.In momentul acesta nu suntem niciunul din noi fericiti. Vreau un sfat, sa o iau de la capat, sa merg inainte poate isi revine situatia ? desi un an nu si-a revenit ?

Eu la iasi si pe parcurs am mai cunoscut multe fete, unele care chiar mi-au placut si am simtit chimia aceea de care am nevoie, atractia potrivita. Am vorbit cu fete, am inselat de cateva ori. Am intalnit fete de care m-am indragostit, care cand le vedeam imi ardeau calcaiele dupa ele, si voiam cat mai mult sa stam impreuna si sa facem dragoste.

Merita sa dau ce am (pentru ca prietena mea este ok din toate punctele de vedere in rest, toata lumea o vede ca pe o fata de nota 10, dar ceea ce ne lipseste este sexul si atractia), pentru ceva nou, pentru o noua etapa a vietii, cu riscul de a nu gasi pe cineva care sa fie mai presus de prietena mea dar sa ma satisfaca si sa ne potrivim ?

Multumesc

Duce ti va la un psiholog impreuna

Inteleg ca dvs. sunteti nehotarat. Un sfat referitor la alegerea pe care sa o faceti v-ar ajuta pe termen scurt pana cand cauzele reale ale “dilemei” dvs. ar reaparea. Dar va sfatuiesc totusi sa apelati la un terapeut pentru a constientiza ce anume doriti de la aceasta relatie.

poate ca o idee ar fi sa va acordati acea perioada de ‘pauza’ in care sa aveti amandoi timpul necesar luarii unei decizii. Succes!

Domnul Radu a scris bine-n legatura cu acea”pauza”,sigur este necesara ptr.o asezare,calmare si evaluare mai buna a relatiei…Sunt intrebari pe care ti le-ai pus singur,mai ramane sa-ti dai raspunsurile in cat mai multa liniste fara prietena ta…..Problema atractiei sexuale este posibil s-o rezolvati la un specialist daca-ti doresti relatia,descopera ceea ce te atrage in alta parte sexual si aplica metode de stimulare sexuala cu prietena ta,jocul ajuta …Succes!

Vorbeste cu ea, explica i ce simti. Ea poate schimba lucrurile. Ajut o.

“prietena mea este ok din toate punctele de vedere in rest, toata lumea o vede ca pe o fata de nota 10, dar ceea ce ne lipseste este sexul si atractia”—Adica va lipsesc ingredientele de baza care fac o relatie sa mearga. E ca si cum ai face supa de pui dupa reteta “apa pui, sare pui, pui nu pui si manaci ce pui” Nu spui nimic despre iubire in relatia asta, in schimb mentionezi ca ai fost indragostit si iti “ardeau calcaiele” dupa alte fete. Cum se face ca nu ai incercat sa consolidezi o relatie cu una din acele fete de care ai fost indragostit si sa renunti la relatia ta? Eu cred ca aici e nevoie sa-ti evaluezi serios sistemul de valori si sa cantaresti ce e mai important pentru tine intr-o relatie. Te intrebi daca “merita sa dai ce ai” dar din ce ai descris, nu ai oferit prea multe in relatia asta si spui ca nici unul din voi nu e fericit. Si totusi… stati impreuna, deci exista ceva care te opreste sa-ti cauti fericirea. Daca gasesti ce este acel “ceva” (poate obisnuinta, siguranta, gandirea rationala, frica de a fi respins de altcineva, parerea lumii, etc”, vei sti daca merita sau nu. Dar… cum au spus si colegii mei, o pauza te-ar ajuta sa-ti clarifici si singur sentimentele. Bineinteles exista si riscul ca ea sa nu-si mai doreasca relatia asta dupa pauza (e nevoie de 2 intr-o relatie, mai e si ea pe acolo…), risc pe care ti-l asumi odata ce decizi ca ai nevoie de pauza. Psihoterapia individuala sau un program de autocunoastere ti-ar fi de mare ajutor. Succes!

vezi tu… relatie stabila si fericita vei avea cu o persoana fata de care simti respect inainte de atractie;) SPER CA AI CAPACITATEA INTELECTUALA SA-TI DAI SEAMA CA ACELE CUPLURI LONGEVIve si fericite, au avut parte de tot ce au avut, datorita faptului ca au privit totul peste dimensiunile umane animalice.E vorbe de compatibilitatea sufleteasca aici.Si hai sa facem o paralela asupra realitatii: ai o fata cuminte care e numai a ta, dar care e putin stangace in pat, dar este dedicata, fidela, si respectata de anturajul tau si pe care o poti slefui cum vrei, apoi ai o fata experimentata in ale sexuluyi, jecmanita de mult, care stie cum sa te seduca, sa te atraga, si sa te faca sclav al placerii ei, dar care sa fie o carpa… acum socoteste, si pune in balanta ceea ce ti-am zis.Stii proverbul ala?”nu da pasarea de pe gard, pe … rampam pam”

Daniela Hanganu , tu sigur ai ‘autorizatie’ sa raspunzi vreunui caz?Sau suntem luati de pe strada sa ne spunem parerea aiurea?Omul cere ajutor, pentru ca simte ca ce face nu e bine, dar noi trebuie sa intelegem ca el vrea sa se indrepte, si sa-l indrumam corect.Prin a-l jigni, si a-l judeca nu rezolvi nimic, decat dai dovada de frustrare si dovedesti faptul ca si tu ai fost inselata in asa fel.Scuze ca-ti spun, dar locul tau nu e pe acest grup:)

Dar nu asa se rezolva un caz.. si inainte de a te interesa identitatea mea nerelevanta(pentru ca mie nu-mi place sa pun date reale pe conturi online) , incearca sa aplici ceea ce ai invatat in facultate si la cursurile de dezvoltare personala.Sa lasam experientele nefericite deoparte si sa incercam sa intelegem realitatea asa cum e fara sa o judecam.Iar in cazul in care esti autorizata , pot sublinia faptul ca nu procedezi corect, ba chiar inrautatesti lucrurile.Eu nu-s pe grupul asta pentru a face observatie nimenui, dar in ceea ce te priveste, te indemn sa iti mai revizuiesti atitudinea vis-a-vis de cazuri.

intervin si eu ca o persoana care nu are pb de a oferi date personale online: aici, desi unele cazuri par intr-un fel sau altul, sunt postate strigate de ajutor si poate ca prima noastra atitudine (noi cei care incercam sa dam o mana de ajutor) ar fi nu una de genul ‘ce idiot esti ca ai cazut/prostule nu stii sa mergi pe strada/etc’, ci una empatica si cat mai profesionista posibil (in cazul profesionistilor, macar). Dusurile cu apa rece cred ca pot fi rezervate experientelor din propriul cabinet/spital/etc. Sa fim totusi blanzi intr-o lume si asa complicata .

Orice decizie ai lua, conteaza sa mergi pana la capat cu ea si sa-ti asumi alegerea. Acum incerci sa pasezi raspunderea, si nu e drept pentru niciunul dintre voi. Esti adult si o sa-ti foloseasca exercitiul acesta de maturitate.

Nu exista femei “frigide”, doar barbat needucat sexual.- Pe sleau spus, tinere: daca EA nu stie sa faca “sex”, vina este doar a ta…. poate ca cu alt partener, si ea este in stare de mai mult. O femeie are nevoie, uneori, si de sentimente, ca daca nu ar fi asa, s-ar multumi cu un vibrator…. Deci, eventual pune si tu mina pe o carte serioasa de sex (adica, nu pe Playboy…) si incearca sa te educi tu, inainte de “a vedea aschia din ochii ei”…. Din cuvintele tale, nu deduc unde “s-a ascuns” sentimentul…. dar este bine ascuns (daca exista…)

Ai gasit singur raspunsul “…nu ne potrivim in plan sexual si nici comportamental.”. Daca dupa atata reflectie ai ajuns la aceasta concluzie, intarita de faptul ca ai avut in Iasi niste iubiri pasagere, cu calcaie fierbinti si hormoni care se dadeau de-a tumba, ce rost mai are sa te chinui pe tine cu intrebari si pe fata cu neputinta de a-ti satisface toate dorintele sexuale? Pune punct si…continua pe alt teren. Las-o si pe ea sa-si vada linistita de viata ei.

Caută un astrolog, vă va face câte o astrogramă natală la fiecare dintre voi şi una relaţională. Sfaturile astrologului vor fi respectate, sau veţi suporta toate consecinţele. Mult succes !

Mesaj:
Buna ziua,
am si eu o intrebare: sotul meu este redactor insa in ultima vreme este atat de stresat incat nu poate dormi noaptea deloc. Pentru prima data am observat niste stari de panica vara trecuta, am fost de 2 ori la psiholog impreuna si au disparut incet, incet. Insa acum mi se pare ca s-au agravat, in sensul ca aceasta stare de panica, cu neputinta sa faca fata la serviciu si nesomn se intinde de aproape o luna cu cateva intreruperi. cum pot sa-l ajut? pentru ca psiholog nu mai vrea sa mearga. Va rog sa ma sfatuiti cat mai bine!!!
Multumesc anticipat.

Este posibil sa se fi rectivat starile de panica. Indicat ar fi sa reia sedintele la psihoterapeut pentru rezolvarea acestor manifestari. Exista unele lucruri pe care nu le puteti face pentru sotul dvs. Are nevoie de o persoana specializata.

Si sfatul meu este sa-l convingeti sa reia sedintele de psihoterapie . Puteti merge impreuna , daca ii este mai usor . Personal , nu prea aveti ce face pentru el , doar sa-i aratati ca il sustineti , orice ar fi . Rabdare , incurajati-l….Noroc !

daca este o problema predominat fiziologica (lipsa somnului, efort fizic/psihic f mare si mult, etc.) atunci ar fi bine sa consultati un medic psihiatru, pot exista solutii simple. Daca nu vrea sa faca nimic, atunci ii puteti garanta ca o sa ajunga la psihiatru, de data asta impotriva vointei si la un stadiu avansat al simptomelor (in cel mai fericit caz). Succes!

Din pacate, primul specialist care l-ar putea ajuta pe sutul dvs. este cel la care nu vrea sa mearga. Mai ramane sa luati in calcul o vizita la medicul psihiatru care la fel de sigur il poate ajuta. Mult noroc1

Exista multe terapii, nu numai psihoterapia, deci intrati pe terapeuti.ro si alegeti de acolo terapeutul care va atrage. Nu se rezolva cu un sfat, ci cu indrumare si consecventa.

Cred ca este ingrijorat din cauza problemelor de la servici, probabil ca a ajuns la punctul in care crede ca nu mai exista nici un viitor. Este o stare autoalimentata de stresul prelungit (la care, desigur, nici situatia presei contemporane nu il ajuta…) Ar trebui sa se forteze (=autocontrol) sa constientizeze ca nu merita sa-si faca griji pentru o situatie viitoare care nici nu este sigur ca se va intimpla. Vorba cintecului: “Don’t worry, be happy. – Daca te ingrijorezi, doar DUBLEZI problema”.- Daca continua asa, fara constientizare, face atac de cord in scurt timp, si o paralizie. Intrebati-l daca asta este ceea ce isi doreste… o paralizie… Asta, pentru ca moartea nu vine usor: mai intii, te chinuie rau de tot….

Sa nu exageram…zic!

revin… atacurile de panica/starile anxioase/oboseala cronica/etc… se trateaza. Nu este nevoie sa dramatizam, mai ales in anxietate, dar nici sa ‘lasam timpul sa treaca’. Succes!

Aşa cum am mai recomandat, revin şi zic că atacurile de panică se tratează fitoterapeutic. Pulberea din rădăcină de Captalan şi cea de Sunătoare în părţi egale, de 4 ori pe zi câte o linguriţă rasă se ţine sub limbă 15 – 20 minute apoi se înghite cu puţin lapte. Se ia înainte de mâncare, pe stomacul gol. Nu se mănâncă nimic minim 30 de minute după ce s-a înghiţit.

Mesaj:
Buna, am 17 ani si as avea si eu nevoie de ceva ajutor. Nu ma inteleg cu parintii mei, in special cu tata. Cu mama am momente si mai bune si mai rele, dar nu e niciodata multumita cu ceea ce fac. Mereu o ajut, am grija si de fratele meu, am invatat intodeauna, insa parca nimic nu o multumeste. Mai am o sora tot mai mica decat mine care desigur nu face nimic, are 11 ani sta toata ziua la televizor, are rezultate slabe la scoala, dar cu toate astea primeste mereu ceea ce isi doreste si imi face numai probleme. Mereu i am ascuns toate tampenile si intr un timp o ajutam si cu temele la scoala. Am ajuns sa o urasc din tot sufletul. Astazi sora mea se juca pe leptop si pe la 8 a coborat la masa, timp in care am intrat si eu sa caut subiectele de la medicina ce s au dat anul acesta. Cand a venit in camera a inceput sa urle si sa tipe moment in care m am enervat si eu si am tipat la ea. Tati a venit in camera si m a certat pe mine ca am deranjat o ca am facut o sa tipe. M am suparat si am plecat din camera ducandu ma in camera mea. Fratele meu mai mici si tata dupa mine iar eu l am scos pe al mic din camera moment in care s a enervat si m a pocnit. Am inceput sa plang si a inceput si fratele meu sa planga. Ma tinea in brate si mi spunea “dada nu mai plange” dar nu ma puteam oprii. Eu nu inteleg care era catrastofa daca sora mea nu se juca 15 minute timp in care scoteam si eu amaratele alea de subiecte. Ca sa fie si mai frumos dupa ce ca imi era rau si plangeam si eu si fratele meu mama mea a inceput sa tipe la mine ca vreau sa imbolnavesc eu copilul sa incetez odata. Nu este prima data cand ma cert cu tatal meu. M am certat cu el pana si sa invat. Nu pot invata in galagie, iar la mine in casa e constant zgomot mama mea nu vorbeste frumos ea doar tipa, are sonorul doar pe tare si foarte tare. I am rugat sa dea televizorul mai incet ca nu pot sa invat si s a suparat desigur. Sora mea care invata cu mine in camera facea din tot dinadinsul orice tip de galagie ca sa nu pot invata. Si le spuneam alormei dar nu ma ascultau si imi ziceau sa termin ca sunt rea. M au facut si nebuna. Tatal meu mi a spus sa ma duc in varful muntelui daca vreau liniste deplina ca ei au fost 4 frati si au invatat intr o camera toti, dar eu tot nu pot sa inteleg, daca avem posibilitatea sa stam in camere diferite, pt ca stam la casa, de ce oare ma obliga sa stau in camera cu ea. Ma uraste. O sa para absurd da ma uradte. Cand aveam de invatat si ii rugam sa stea si ei cu fratele al mic care sta mai mult ca mine pt ca ma iubeste enerm ma puneau sa incui usa si il lasau sa planga la mine la usa pana ii deschideam pt ca mie imi parea rau de el si ma certau si atunci desigur si ma puneau sa stau cu el, nu pentru ca ei ar fi avut vreo treaba pur si simplu stateau la televizor sau iesau in curte sau s a mai intamplat sa vina tatal meu la usa, cand era inchisa si sa i spuna fratelui meu “lasa o ca e rea nu vezi ca nu vrea sa deschida usa si l a luat plangand” moment in care am inceput si eu sa plang si desigur nu m am mai putut concentra sa invat. Cu toate astea am reusit pana acum sa trec peste toate, insa acum ma simt presata din toate partile si incerc din nou sa fug la bunica. Acolo macar e liniste, dar egoizmul lor nu ma poate lasa un minut libera. Inainte sa inchei as mai avea o intrebare, vi se pare normal sa cer vpie la 17 ani sa intru pe calculator. Mi se pare injositor, mai bine nu mai intru decat sa ma milogesc si sa ma mai si refuze. Sa nu spun ca mie mi s au interzis cam multe de a lungul timpului. Intram si intru in casa atunci cand lumea intra. Am inteles ca sunt fata si ca trebuie sa am grija, dar. Nu pot ontelege multe lucruri cum ar fi ca mi s a inchi internetul pt ca am dat sfaturi in dragoste unei prietene pe facebook si lasandu l deschis mi a citit tata mesajele. Niciodata nu m am ascuns de ei, dar mi se pare ciudat ca sunt tratata ca un copil cand ma gandesc ca mama mea m a nascut la 18 ani, deci era de varsta mea, iar eu nu le am dat niciodata motive sa si faca griji, ba mai mult. Am avut un singur prieten, relatie care s a terminat foarte rapid pt ca eu nu il iubeam pe baiat. Si nu mi am facut alt prieten, nu pentru ca nu as fi putut sa fac, ci pt ca am dat mult prea multa importanta scolii si implicata in fiecare an in diverse activitati, olimpiada, pregatiri, nu am avut timp si de alte lucruri. Totusi poate ar trebuii sa fac si un test psihologic ceva, bu de alta dar cand trei oameni iti spun ca esti beat, te duci si te culci. Poate chiar os fi nebuna. Os avea si eu ceva sucit. Astept raspunsul dumneavoastra si un sait cu un test ceva.

Nu esti nebuna si nu ai nimic sucit. Esti doar adolescenta. Ai nevoie de spatiul tau intim, nu sa fii substitut de mama pt. fratele tau. Am citit cu atentie tot ce ai scris. Sunt foarte multe de corectat in privinta comportamentelor familiei. Se pot reechilibra relatiile dintre voi, insa cu cu ajutorul terapiei familiale. Exista conflict de generatii, reguli foarte rigide si asteptari foarte mari. As lungi prea mult discursul cu ce anume ar trebui sa faceti cu totii. Daca iei impreuna cu familia decizia de a merge la psihoterapeut, iti stam la dispozitie. In incheiere as vrea sa-ti scriu pe scurt despre notiunea de CONFORT EMOTIONAL..Exista o formula simpla si anume CONFORT= RESURSE/ ASTEPTARI. Cu cat asteptarile sunt mai mari, cu atat resursele devin mai mici si scade foarte mult gradul de confort emotoinal. Parintii tai nu iau in considerare ca tu nu dispui de resursele unui adult de 40-45 ani. Nu ai resurse pt. ca nu ai varsta cronologica necesara asteptarilor lor si astfel apar conflictele iar confortul emotional scade de ambele parti. Daca nu lucrati impreuna la toate acestea nu ve-ti reusi sa restabiliti echilibrul relatiilor. Mult, mult succes!

Draga mea, te comporti ca un copil! Nu mai esti copil, esti o tanara in cautare sa-si inceapa viata pe cont propriu. Viata – in intelepciunea ei – ne face sa ne dorim sa trecem de la copilarie la starea de adult. Si cum face asta? Facandu-ne sa uram ceva din copilarie. Poate, inconstient, si parintii tai incearca de fapt sa te incurajeze sa iti incepi drumul pe cont propriu (desi, din ce ne-ai povestit, imi pare mai degraba ca te-au ales tap ispasitor pentru toate relele din viata lor; deh, e mai simplu asa, decat sa stea fata in fata si sa vada ce au de schimbat la ei insisi). Viata independenta te asteapta, si nu exagerez deloc cand spun asta, pentru ca poti intra la facultate (una cat mai departe de casa), iti poti lua un job, ca sa te intretii, iti poti gasi un baiat sau mai multi, din care sa alegi… posibilitatile sunt nenumarate. Bucura-te ca esti o tanara absolut normala, aflata la inceputul unei vieti (pe care ti-o doresc minunata!) de adult. Succes!

Nu ne putem aleg familia de origine… Iar unii, pur si simplu au ghinion. O mama care tipa continuu si un tată care ignora, pe lângă altele, nevoia ta de linişte şi intimitate, formează un cadru familial deloc propice dezvoltării armonioase a copilului.

Mesaj:
Bună Sunt un adolescent de 16 ani și mă confrunt cu o problemă mai veche…chiar de la grădiniță aș putea spune.(Voi încerca să fac un rezumat pentru că nu cred că ar încăpea tot ce aș avea de zis nici măcar 30 de pagini cu scris mărunt)
Când eram mic nu aveam nici un prieten…toți își băteau joc de mine deși eu eram cuminte aș putea spune
A urmat școala
Primele 4 clase aș putea spune că au fost cu mult mai bune decât următoarele care au urmat…În 1-4 mi-am făcut un “prieten adevărat”…care acum mi se pare inofensiv peste ce am dat mai târziu deși și el era luat de fraier și pentru el lumea chiar avea motiv
A urmat clasa a 5-a Din nefericire am nimerit în clasă cu el.La început mă înțelegeam bine cu toată lumea.Tot la început unul singur mi se părea mai șmecheraș, dar în timp acel tip a început să mă tragă în jos(mă bârfea, spunea multe lucruri neadevărate despre mine și practic a reușit pe toată lumea să întoarcă împotriva mea) deși mai mult el era oaia neagră a clasei încă din clasa I.
Între timp majoritatea colegilor m-au tratat exact ca pe un cobai deși nu meritam asta.Se luau de mine fără motiv, mă băteau uneori tot fără motiv…mai erau și alții din alte clase care se credeau stăpânii lumii.
A venit liceul.Acel “prieten” din întâmplare a nimerit în aceelași liceu cu mine, dar în altă clasă.
Dar din nefericire am nimerit în clasă cu un coleg din gimnaziu care mi-a făcut viața un calvar din prima zi de școală.Este o senzație de deja-vu în sensul că Liceul este un refresh al gimnaziului de X ori mai rău.La început toată lumea era de treabă cu mine și eu cu ei până într-o zi când am început să răspund la provocările unuia și am început să-mi iau “pietre-n gură” din partea lui.Și ușor ușor parcă s-a clădit un fel de armată de oi care se ia una după cealaltă.Toată clasa a început să-și bată zilnic joc de mine, să mă-njure, să de-a în mine, palme zilnice peste cap, pumni în gură dacă încerci să devii dur și să-ți iei apărarea, iar eu să stau ca un papă lapte și să nu iau atitudine…am auzit de multe ori că indiferența doare, dar mi se pare o mare minciună pentru că acești colegi se iau de mine fără motiv(îți bat joc).O fac chiar și în fața profesorilor care tac ca tăntălăii din gură și se prefac că nu văd sau aud nimic și întotdeauna este doar vina mea.Diriginta e la fel de “drăguță”.Defapt toate au fost la fel.INDIFERENTE->NEPĂSĂTOARE.Simt că nu am nici un prieten adevărat în școala aia, iar oamenii de treabă se bagă în gașca celor “răi” și își bat joc pe la spate sau chiar în fața mea în mod indirect…am constatat că aproape toată lumea e de treabă doar când ești tu singur cu el în față fară altcineva prin apropiere…atunci pare mai sociabil, dar după își revine la normal.Din clasă a 6-a sau a 7-a până în prezent stau singur în bancă cu tentative de colegi de bancă de ocazie:(Întotdeauna când sunt bun cu cineva ajung să fiu luat de fraier…SUNT SIGUR CĂ NU EU SUNT PROBLEMA!singura problemă este aceea că dau peste “prieteni vechi” printre oameni noi care mă trag în jos și îi întorc pe toți împotriva mea.Îmi pare rău că acuși începe școala și mă tem defapt sunt sigur că povestea va fi reluată de l
a capăt…:(Am fost chiar și la psiholog 2 ședințe.M-a făcut pe moment să mă simt mai liber.Am avut o tentativă să mă exteriorizez…să-i spun problemele mele, dar…
Deja am început să evit subiectul școala când vorbesc cu mama pentru că de fiecare dată mă enervează…îmi spune aceeași poveste de fiecare dată:”ai avut probleme cu copiii de la grădiniță.Ar trebui să-ți pui un semn de întrebare.Tu ești problema.Tu ești de vină.Ești mare, descurcă-te…cât ai fost mic am avut grijă de tine…aceeași poveste pe care o aud de fiecare dată.’
Mama habar n-are să mă înțeleagă.Aproape nimeni nu mă înțelege.
Nu a fost singurul colectiv în care m-am simțit retras.Aproape în toate în care am intrat s-a întâmplat cam același lucru…doar că nu dădeau în mine mă făceau doar din vorbe pentru că până la nu știu câți ani eu efectiv nu puteam să înjur, nu voiam și am fost provocat…încerc să evit anturajele, dar la cât de mulți prieteni am eu este și greu să intru într-un anturaj.Mă bucur că nu am dat peste oameni care să mă învețe să fumez.Nu am fumat niciodată pentru că nu suport fumul de țigară.
Eu mă consider un băiat care poate fi de treabă cu oricine, dar când sunt luat peste picior nu stiu să ripostez și mă las luat de fraier și doare, iar indiferența nu merge întotdeauna mai ales în liceu.
Nu mă consider foarte sociabil sunt într-o coversație cu cineva.
Acești ani parcă mi-au lăsat niște urme adânci în suflet care chiar cred că pot fi vindecate, dacă aș da peste oameni mai normali la cap.Aș putea spune că o parte din vină îmi aparține și mie…pentru că nu am învâțat destul să intru la un liceu mai bun deși am avut note mari la examen media pe ani m-a tras în jos.Defapt cred că aș fi fost mulțumit de colectivul școlar din care fac parte dacă aș fi fost “singur printre străini” fară nimeni cunoscut care să îi întoarcă pe ceilalți împotriva mea.
Singura soluție pe care o văd ar fi aceea să mă transfer la un alt liceu mai bun, dar șansele sunt infime pentru am avut cea mai mică medie școlară din clasa a 5-a încoace și am realizat că nu sunt singurul.Aproape toată școala.Școala mea are o “politică” să rămânem în școală pentru că de la începutul anul jumătate de clasă voia să se transfere.Am fost întrebați și de profesori cine vrea să se transfere și unde.Eu am tăcut din gură…dar cei care au ridicat mână au avut de suportat batjocoriile unei profesoare aproape tot anul, iar unii dintre ei au fost lăsa-ți chiar și coringenți când au fost întrebați în ultimele zile de școală dacă vor să se transfere, dar asta nu e problema mea.
Întrebarea pe care mi-o pun aproape zilnic este DE CE EU SUNT ȚINTA TUTUROR BATJOCORIILOR?ce am făcut rău ca să merit asta?Sunt sigur că nu sunt singurul care trece, a trecut și va trece prin aceasta problemă delicată.
Aștept mai multe sfaturi și sper că nu am plictisit deși ar mai fi multe de povestit.Dacă s-a întâmplat să mă repet uneori îmi cer scuze pentru asta.De mult așteptam momentul ăsta să mă pot exterioriza chiar dacă este sub anonimat.
Mulțumesc.

of m-a intristat foarte tare povestea ta. te inteleg foarte bine chiar daca nu am trecut prin ceva chiar atat de dur. nu pot insa sa nu remarc sensibilitatea si puterea de care dai dovada. sensibilitatea e o calitate extrem de rara si de pretioasa in ziua de azi si exista oameni care clacheaza din motive mult mai mici sau mai putine. si eu, la fel ca si tine, sunt convinsa ca te-ai descurca foarte bine intr-un grup de oameni civilizati si ceva mai evoluati si te sfatuiesc sa nu-ti pierzi speranta. acesti oameni exista. ii poti gasi la alte clase, in afara scolii, intr-o excursie, la un concert sau in conjunctura in care te astepti cel mai putin. cred ca singura ta contributie la aceasta situatie este stima ta de sine; daca tu te consideri “un fraier” si ceilalti vor vedea acelasi lucru la tine, dar daca tu te-ai iubi, te-ai respecta si te-ai aprecia cu adevarat, automat vei radia aceasta atitudine in jurul tau si ceilalti fie te vor trata diferit fara sa-si dea seama, fie te vor lasa in pace pentru ca tu sa-ti gasesti oamenii care ti se potrivesc cu adevarat. iti recomand sa lucrezi cu un terapeut bun cu care sa rezonezi cu adevarat, e posibil sa nu-l gasesti din prima dar asta e normal, daca vrei iti pot recomanda pe cineva. iti urez succes si te felicit inca o data pentru ca iti pastrezi standardul sus si nu te cobori la nivelul agresorilor tai care se comporta asa numai pentru a fi acceptati de ceilalti (pentru ca asta fac); daca privesti atent iti dai seama ca totusi tu te mentii pe picioare in timp ce ei au atata nevoie de apreciere si acceptare incat si-au coborat nivelul, acum intelegi?

Ai fost la psiholog 2 sedinte si te-a ajutat sa te simti mai liber. Ai simtit chiar nevoia sa te exteriorizezi si sa spui ce ai pe suflet pentru ca cineva era acolo pentru tine, dar… nu ne spui ce s-a intamplat, si cele trei puncte nu ne pot lamuri. Acum ai cerut din nou ajutor unei comunitati online de psihologi/terapeuti si probabil ca te-a ajutat chiar si faptul ca ai putut sa-ti descarci sufletul sub anonimat. Nu stiu cu ce autoritate in domeniul psihoterapiei a postat dl Nicolau George Florentin raspunsurile de mai sus, care,din punctul meu de vedere sunt opinii personale, (cam agresive) si fara valoare terapeutica reala pentru tine. Sfatul meu este sa continui sedintele de psihoterapie, te pot ajuta mult. Dar, orice terapeut iti va spune ca nu poti controla atitudinea si comportamentul altora din jur(oamenii sunt asa cum sunt), dar te poate ajuta pe tine sa gasesti niste solutii mai constructive in legatura cu ceea ce se intampla. Pentru asta, ai nevoie de incredere si curajul de a accepta si ideea ca TU poti privi adanc in tine si poti face niste schimbari in atitudinea ta, ca sa te poti intelege mai bine cu ceilalti. Pentru ca asupra TA ai controlul si poti decide cum sa te comporti. Atata timp cat ramai rigid in atitudinea “Eu am dreptate mereu si ceilalti gresesc mereu”, sau “Eu nu ma schimb, sa se schimbe ei” vei fi blocat in acest conflict, pentru ca ceilalti nu se schimba numai pentru ca vrei tu asta. Mult succes!

Hei, la varsta ta trebuie sa te gandesti doar ca ai tot viitorul in fata si una din responsabilitatile tale este de a te inconjura numai de oameni care se pliaza pe personalitatea ta.Evita pe cei pe care ii consideri daunatori intereselor tale. Fa in asa fel sa iti fie bine, si sa-ti urmezi viitorul folosind pasi marunti.

Buna! Esti un baiat bun, dar gandesti defectuos. Atunci cand mama ta iti zice sa-ti pui un semn de intrebare (si te asigur ca o zice din dragoste), are partial dreptate, pentru ca solutia e in mainile tale. Odata ce te schimbi, se schimba si cei din jur. Sa-ti dau un exemplu. Era odata un adolescent abuzat zilnic la scoala si in cercul de “prieteni”, slabut, cu un accent mai ciudat, cu ochelari, defensiv dar bine crescut si cu mare potential. Intr-o zi, satul de anii de abuz, de faptul ca nimeni din jur nu-l intelegea si nu-l ajuta, dimpotriva, a decis sa faca o schimbare. Si asta a facut zi de zi, saptamana de saptamana, luna dupa luna, an dupa an. O schimbare continua. Pe acel baietel de atunci il cheama Arnold Schwarzenegger. Iti doresti o alta viata? Nimeni nu ti-o poate oferi in afara de tine.

Mesaj:
Buna ziua,
Trec in clasa a 8 a si trec printr-o perioada dificila .Anxietatea si depresia sunt intalnite in viata mea datorita faptului ca nu prea am prieteni si ca la scoala pana acum cateva luni totul era in regula pana prin aprilie cand s-a intamplat un eveniment si cum suntem 12 fete in clasa toate s-au separat in grupuri iar eu ma intelegeam cu toate si cand mergeam undeva in afara scolii mereu ma invitau acum ajunsesem sa nu fiu invitata niciunde ba chiar de fata cu mine vorbeau despre unde mergeau fara sa ma invita pana intr-o vineri la o petrecere cand au fugit de mine in mall ca sa nu merg cu ele .Vara aceasta am inceput sa ma inteleg cu o fata din clasa dar ea probabil cand va incepe scoala va vorbii doar cu ele . Sau cand sa ziceam vreau sa merg cu una dintre fete la mall ma apuca un sentiment de groaza si o greata insuportabila .Nu stiu ce sa fac si cum sa trec peste asta.

mergi la consilierul scolar si sigur o sa te ajute sa te adaptezi mai bine situatiei

Poate ar trebui sa te detasezi de problema , prin a incepe sa mergi singura la plimbare sau cu prieteni din afara scolii . Daca vor vedea ca nu-ti pasa si esti chiar multumita asa , poate se vor razgandi in privinta ta . Sigur va aparea , la un moment dat , o prietena si pentru tine . Ai timp . Apoi , vorbeste cu parintii sau cu psihologul scolii . Poate ca te lasi prea afectata de aceste lucruri , nu uita ca esti la varsta faci din orice un capat de tara . Noroc !

Draga mea, de unde sti ca ai anxietate si depresie? Sau cineva din familie a fost dignosticat astfel? Daca nu, atunci problema ta este una de aderare la un grup care nu te doreste. Este o problema specifica varstei, dar faptul ca niste persoane nu te vor in grupul lor nu reprezinta o catastrofa. Adolescentii in general doresc relatii cu persoane de aceeasi varsta, pentru ca este perioada in care se doreste castigarea prestigiului in plan social. Iti sugerez sa faci un exercitiu de imaginatie, si sa-ti inchipui ca viata ta este un club in care se intra pe baza de invitatie pe care doar tu o dai. Gandeste-te bine cui dai invitatie in clubul tau. Ai de ales intre oameni superficiali carora nu le pasa decat daca esti in trend, si cei carora le pasa de tine cu adevarat, de sentimentele si preocuparile tale. Fii optimista si foarte atenta la alegerile pe care le faci in privinta prietenilor.Succes!

Imi pari a fi foarte matura pentru varsta ta, deci e normal sa nu aiba ce vorbi cu tine acele fete: sunt sub nivelul tau! Nu ai prietene? Fa-ti prieteni! Sa vezi ce-or sa inceapa sa roiasca fetele in jurul tau, cerandu-ti sa-ti influentezi un prieten sau altul, in favoarea lor!

Bună ziua vă rog să mă ajutati cu un sfat pentru mama mea care suferă de astm bronsic!in prezent face tratament cu seretide dar situatia s-a inrăutățit!ce ar putea să facă să i se amelioreze starea?

Dat fiind ca nu ati primit niciun raspuns pana acum, poate va ajuta niste raspunsuri mai vechi primite tot pe acest grup, la o intrebare despre diverse tipuri de tratamente pentru astm: https://terapeuti.ro/sfatul-medicului-terapeutului/sora-mea-tocmai-a-fost-diagnosticata-cu-astm-bronsic/

Mesaj:
Sunt insarcinata,am inceput sa fiu foarte nervoasa ma deranjeaza orice imi spun cei din jur,analizez orice vorba mi se spune si apoi incepe sa mi se faca rau mi se agita bebelusi ca am gemeni si ma simt rau am fost la control la doctorul meu si el a incercat sa imi spuna ca din punct de vedere medical sunt ok ca nu trebuie sa mai fiu nervoasa dar starile astea parca nu mai le pot controla ce sa fac ca nu mai pot dormi ma apuca tot felul de ganduri noaptea parca as bea redbull asa agitata ma simt si nu ma pot controla.va rog sa ma ajutati cu un sfat

dacă aş fi în locul dvs, aş evita RedBull sau cafeaua, la fel ca şi alcoolul. Puteţi menţiona şi ce include dieta dvs, aveţi surse de omega 3 şi vitamina E ? În rest, aţi mai folosit anticoncepţionale în ultimii ani ? Pentru că:”Excesul de cupru este de asemeni întâlnit frecvent la adulţi, în special femei. Din nou, estrogenul este un important factor contributiv, din cauza strânsei asocieri dintre cupru şi estrogen. Suplimentar creşterii normale a estrogenului în ciclul menstrual, estrogenul tinde să crească în al treilea trimestru de sarcină, contribuind astfel la depresia post-partum şi alte probleme psihologice la unele femei. În plus, femeile (şi fetele adolescente) care folosesc ‘pilula’ pentru contracepţie, cresc cantitatea de estrogen în sistem. Ceea ce este strâns corelat cu tendinţa de a experimenta depresia, tulburarea de panică, şi tulburarea obsesiv compulsivă.”

Citeşte mai mult: http://wp.me/p48646-3u6

poate va poate recomanda medicul Dvs un coleg psihiatru care sa va prescrie un tratament adecvat. Succes!

Daca analizele dvs. sunt in regula, mergeti de urgenta la psiholog.Este adevarat ca sarcina implica foarte multe transformari dar mi-e teama sa nu riscati sa va alegeti cu vreo tulburare emotionala. Aveti incredere. Nu implica tratament medicamentos, doar evaluare,psihoterapie sau consiliere dupa caz. Va sugerez sa mergeti impreuna cu partenerul dvs. Toate bune!

Poate fi o dereglare hormonala, dar problema poate fi mai adanca decat la prima vedere. Ganditi-va la cei ce va inconjoara si va intoxica cu idei de genul: “sarcina dubla e problematica din fire, e normal sa-ti fie rau, ar trebui sa te inteleaga si sa te suporte si el (ei)…” Sarcina dubla nu e neaparat cu probleme, nervii nu trebuie neaparat sa fie intinsi la maxim, comportamentul si programul nu ar trebui sa vi se altereze… Odata ce nasteti, stresul va fi mai mare, veti dormi si mai putin, veti fi slabita si un pic depresata. Trebuie sa va controlati de pe acum nervii, dieta, programul, pentru ca veti avea nevoie – in primul rand pentru minunile care se vor naste – sa fiti puternica, calma, vesela, inconjurata de oameni care vor dori sa va ajute. Puteti face aceasta schimbare prin ajutor de la medicul de familie, prin psihoterapie (sau alt fel de terapie), dar in primul rand prin vointa proprie si consecventa.

Mergeti la un psihoterapeut, pentru ca daca acum va simtiti asa, riscul de depresie postpartum creste (dupa nastere).