Mesaj:
Buna seara,problema mea este deosebit de gravă …dar ce este mai greu e faptul ca îmi dau seama ca am probleme de comportament si nu reușesc sa le controlez.Totul pleacă de la faptul ca mama mea s-a sinucis in urma cu 18luni si m-a simt vinovata pentru ca acest lucru s-a întâmplat in timp ce mama se afla la mine in Italia.
Tatăl meu este alcoolic ,dar el nu recunoaște ,si după ce s-a întâmplat nenorocirea el m-a susținut dar acum a început sa m-a facă sa m-a simt vinovata,e vina mea ca mama a murit pt. Ca eu trebuia sa o trimit in țara.El susține ca in România nu ar fi procedat așa deoarece ii era prea Rușine de ce o sa spună lumea,așa spune tatăl meu!!!!!
Eu de atunci am probleme nu prea dorm noaptea,m-a enervez f repede,nu reușesc sa m-a concertez asupra lucrurilor,nu reușesc sa accept ceea ce s-a întâmplat….
Ce trebuie sa fac?cum trebuie sa procedez sa pot depăși momentele aste grele?cum trebuie sa m-a comport cu tatăl meu?ce tratament pot urma?

Primul lucru pe care trebuie sa il faceti este sa renuntati sa va invinovatiti. Nu sunteti stapana pe reactiile celor din jur, nu aveti puteri sa influentati deciziile altora. Cine comite un gest sau altul este , pe deplin, responsabil pentru el. Vorbiti cu un psiholog daca simtiti nevoia. Sanatate!

cel mai bine ar fi sa discutati cu un psihoterapeut… va poate ajuta sa va lamuriti mai bine toate aceste dileme. Succes!

Intr-un manual de psihiatriede se avansa media de 12-13 incercari nereusite de sinucidere inainte de cea finala. Trageti singur concluzia asupra vinovatului si finalului, indiferent daca mama ar fi venit sau nu la dumneavoastra.

Mesaj:
Bună ziua ! Mă numesc Alexandru,am 17 ani și intr-o oarecare circumstanță cred că am ajuns la acel numit punct depresie sau cel puțin așa mă simt! Am nevoie de ajutorul unui specialist in astfel de probleme! Am multe probleme care sunt specifice adolescenței,este cineva dispus să mă ajute!? Vă mulțumesc!

Va pot ajuta cu drag daca sunteti din Bucuresti sau puteti ajunge in Bucuresti.

Cu drag te pot ajuta.

Şi eu va pot ajuta.

Mesaj:
Buna ziua sunt profesoara de limbi straine la o scoala de la sat si scoala respectiva nu are un psiholog, desi ar fi mare nevoie de unul, din pacate asa este in invatamant.
Ca profesoara intampin unele probleme cu unii elevi, din punct de vedere al comportamentului lor, as dori foarte mult ca cineva sa ma ajute, deoarece uneori este foarte greu. Am mai fost la un alt psiholog pentru acesti copii, adica am cerut ajutorul specialistului si nu prea mi-a spus nimic concret despre cum as putea sa lucrez cu acesti copii sau cum i-as putea ajuta.
Primul este in clasa a-VI-a si in primul semestru a lipsit foarte mult, adica teoretic nu ar fi trebuit sa treaca clasa, dar in ultimele ore cand a venit totusi i-am dat o anumita munca in clasa si dupa ce am purtat o discutie mai serioasa cu el l-am trecut clasa, cu conditia sa vina din semestrul II la toate orele. A respectat ceea ce am stabilit doar ca are un comportament foarte rau. Este un copil agitat, foarte agitat, nu are tata, si locuieste cu mama, fratele, bunica si fratele mamei intr-o saracie lucie si maica-sa il trimite la lucru. Recent am gasit o alta metoda il pun sa stea in fata langa mine si ii dau o alta munca decat celorlalti, adica sa copie cate o poveste, care are niste poze frumoasa si sa scrie toate cuvintele din poveste si sa scrie ce inseamna, fiecare cuvant avand cate o poza. Pentru a-l incuraja ii lipesc cate un smiley face la fiecare comportament corect si i-am dat opt pentru a-l incuraja, doua zile s-a comportat foarte frumos, dar…….
Mai am in aceeasi clasa patru copii foarte galagiosi, tatal unuia dintre ei spune ca acest comportament vine din cauza problemelor de acasa, iar mama lui spun ca o prof de romana nu i-ar fi dat nota pe care ar fi meritat-o desi a luat ore pentru aceea nota si cu ore sau fara nota tot mica a fost. Cum as putea sa lucrez cu ei fara sa apelez la catalog.
In clasa a -V-a am un copil care practic a fost abandonat de mama lasandu-l astfel in grija bunicii. Sta doar cu bunica si mi-a zis ca mama lui este casatorita in alta parte si ca tatal vitreg nu il accepta si astfel ea este singura care incearca sa aibe grija de el si ca sufera din cauza acestei respingeri si datorita faptului ca mama nu se intereseaza de el si nu ii trimite nimic. La scoala nu vrea sa faca nimic in timpul orelor se ia de unul de altul in clasa nu vrea si nu vrea sa scrie sub nici o forma.

Doamna profesor cunosc f bine aceste povesti sociale, din pacate metodologia actuala nu ii ajuta pe acesti elevi, din contra. Asa cum stiti, nu avem cum pune caramizile informatie cognitive pe o temelie emotionala instabila sau chiar distrusa. Obiectivele dvs, sunt legate de caramizi si foarte putin de temelie. Eiii, pentru temelie metodele de educatie difera de ceea ce ati invatat dvs la facultate. )))))) Va pot ajuta cu drag, atat cu informatie teoretica cat si practica pentru elevii dvs. Eu tin sa va multumesc ca VA PASA. Ma puteti contacta la tel. Cu drag.

Mesaj:
O femeie de 27 ani se adresează psihiatrului cu acuza de bază că ea se simte depresivă toată viața sa. În timp ce declară că nu a fost atât de depresivă ca să fie incapabilă să funcționeze, ea totuși nu se simte cu adevărat bine mai mult de o săptămână ori două la rând. Ea nu a fost suicidară sau psihotică, deși stima ei de sine este cronic joasă. Care este cel mai probabil diagnostic?
Si cum se poate de intervenit in acest caz.
Multumesc!

daca doriti un diagnostic adecvat atunci ar fi bine ca acea femeie sa stea de vorba direct cu un psihiatru. Succes!

Nu se pot pune diagnostice psihiatrice online, este nevoie de o evaluare clinica a pacientei. Daca sunteti psiholog sau psihiatru, va recomand cu caldura DSM IV pe la capitolul "tulburari afective" cu mare atentie la diagnosticul diferential si la cele "induse de…". Succes!

Punerea unui diagnostic corect pentru anumite boli in psihiatrie poate lua cativa ani cu toate testele aflate la indemana. Evident nu ma refer ls situatia prezentata ci la usurinta cu care indreptam uneori oamenii spre psihiatru si pastiluta "roz’

Mesaj:
Buna ziua,sunt intr-o situatie foarte grea si nu stiu ce sa mai fac simt k nu mai pot k o iau razna…..sunt cu Alex de 1 an eu stateam in italia el austria….la putin timp dupa ce ne-am cunoscut a venit dupa mine si m-a adus in austria fara ca eu sa i cer, am simtit ca tine la mine cat de cat,inainte a avut o relatie de 6 ani cu o fsi cu un an in urma sa ne cunoastem noi sau despartit si mi-a spus k nu mai simte nimica pt ea si nici nu mai are treaba cu ea. Respectiva fata sta si ea in austria la 20 km de noi de revelion i-a trimis mesaj si el ei.Atunci i-am zis sa nu-i mai trimita mesaj sau sa o sune k ma deranjeaza si sa specific inca un lucru i-am spus inca de cand eram in italia ca nu are rost sa merg acolo daca el mai are ceva cu fosta k eu nu accept k nu mai am nk cu nici un fost…timp de 8 luni el nu lucra statea pe somaj in timpul asta era destul de bine….intr-o zi merge baiatu la munca unde lucra si masa si o suna pe fosta….tin sa specific ca eu am inceput sa-i controlez minutele din tel k i pe abonament si atuncea am vazut k i lipseau vreo 10 min…..el a sters din telefon cum ca a sunat-o pe ea dar dupa un timp dupa ce tot l-am batut la cap a recunoscut k ea l-a sunat si nu i-a putut raspunde si el a sunat-o inapoi motivul convorbiri era cica ca aia se marita dar nu prea cred k i o t…. si ca ce mai fac cum o mai duc….eu il iubesc enorm de mult si l-am respectat mereu nu am vb cu nimeni si nici nu m-am intalnit…..la inceput il acuzam mai tot timpul si i vorbeam urat ii spuneam mereu k merge la femei cand mergea la lucru…..eu nu lucrez ma intretine el momentan stam cu ma-sa si cu tata-so dar plateste si el chirie….pe ma-sa n-o suport ii o femeie extrem de mincinoasa si reas i divortata de tata-so lu pr meu da sta cu el in casa,sta cu un batran bogat si profita de el si intre timp mai sta cu 1 2, nu asta ma deranjeaza la ea vreu doar sa va dati seama ce caracter are ea este foarte buna prietena cu fosta prietena a lui alex
Cea care i-a facut rau fiului ei k l-a parasit pt k nu avea atatia bani si imediat a stat cu altul.Mama lui ii dadea detalii de el ii trimitea mesaje gen te pupa alex etc.il lua pe ascuns pe alex si ii zicea despre fosta lui ca il saluta il pupa etc…stia si unde lucra el…el imi zice k nu are nimica cu ea k daca mai vroia ceva cu ea nu ma aducea din italia…acum de ceva timp si-a pus la telefon parola cu amprenta digitala…el se juca foarte mult pe tel si eu il luam si il ascundeam si cica de aia si-a pus-o…dar siimt k nu-i asa imi mai dadea telu din cand in cand dar acum nu….de 2 zile lucreaza in acelasi oras cu fosta lui si ieri de exemplu nu a prea vb cu mine de la lucru doar 1 min si 40 de km pana la lucru la el i-a facut in 45 de min cica ceea ce nu ii posibil k noi faceam pana acolo maxim 30 cu aglomeratie ieri mi-a dat telu lui sa-l suun pe tata dar mi l-a luat repede a stat langa mine cat am vb ca si cum avea ceva de ascuns si eu sa nu vad sa ma uit iar la minute…..eu ma trezesc la 4 deodata cu el ii pregatesc mancarea tot si dupa ce pleaca el incepe cosmarul daca o suna sau se intalneste cu ea daca vb tot timpul la telefon. nu stiu ce sa mai fac cum sa procedez il iubesc prea mult si nu pot sa ma despart de el simt k ma ia de fraiera ca vede cat il iubesc a zis odata k eu sunt sufocanta sa nu mai stau atata pe viata lui sa il las sa se mai joace pe tel k el nu imi are baiul mie….nu inteleg dc se comporta asa dc se ascunde si isi pune parole nu stiu ce sa mai fac ajutor simt k nu mai pot.va multumesc si Scuzați-mă k am scris atata de mult

Tie ti-ar place daca iubitul tau ti-ar urmari minutele convorbirilor telefonice si ti-ar face reprosuri privind posibila ta infidelitate toata ziua? Sa traiesti cu un militian langa tine, cu un gardian, nu este forma libera si frumoasa a iubirii. Nimanui nu-i place la inchisoare. Gandul evadarii apare , cred , in mintea oricarui "detinut". Libertatea pe care o dai iubirii vorbeste de increderea in tine, in partener si in relatia dintre voi. Ce anume din tine te face sa fii suspicioasa? o anume experienta? Judeci relatia prin prisma experientelor tale de viata? Gandeste in termeni noi si da sansa iubirii sa creasca eliberind, neingradind-o. Mult succes !

RASPUNS: "Nu imi place, dar cu mine cum ramane eu chiar il iubesc el vb cu fosta cum sa ma debarasez de situatia asta nu mai pot as vrea sa fiu altfel simt k isi bate joc de mine si azi a intarziat de la munca si a bagat pretext k s-a incurcat la autostrada si de aia a intarziat el a mers pe acolo de mii de ori nu mai am putere imi e greu"

Eu mesaj foarte greu de inteles. Nu inteleg cu ce vrei sa te ajutam.

O posibilitate ar fi sa te angajezi in orice tip de activitate, job.Ti-ar oferi o satisfactie , o independenta financiara si ar creste implicit increderea in tine. Contactul, interactiunea cu alte persoane ar putea sa te ajute sa-l intelegi mai bine , sa intelegi nevoia de a detine un grad de libertate. Faptul ca este cu tine, ca te sustine si te accepta, ca si-a luat o responsabilitate in raport cu existenta ta ar putea sa-ti vorbeasca de profunzimea sentimentelor sale in raport cu tine. Fapte nu vorbe. Tu ce faci pentru el? Suspiciune, neincredere, un climat negativ… cred ca asa nu faci decat sa-l impingi sa caute liniste si armonie in alta parte. De ce sa nu-i oferi ce-si doreste? De ce sa deschizi usi prin care alte persoane sa ajunga la el? Stand acasa si pandind secundele ceasului, existenta ta se anuleaza, tu te traiesti prin el, or asta inseamna …anularea ta ca persoana ! El s-a indragostit de tine ca fiinta individuala, pentru niste calitati pe care le-a vazut la tine. Cultiva aceste calitati si ingaduie fiintei tale, Eului tau interior sa existe prin sine, sa aibe forta. Magnetismul acestei forte il fa face sa doreasca el sa ajunga mai repede la tine…

Mesaj:
Buna ziua,
Incerc sa va relatez cat mai concret ceea ce mi se intampla in speranta ca pot gasi prin dumneavoastra modalitatea de vindecare.
1.La inceputul acestui an, intr-o seara pur si simplu citeam si m-am trezit ca in linistea din capul meu a aparut un fasait(asa pot sa-l definesc) care apare si dispare, sunt zile cand nu este prezent si totul este normal si 2, 3 zile cand este prezent insa, ma pot concentra si pot dormi. Uneori apare la 2, 3 ore dupa ce ma trezesc sau pe la pranz, alteori daca este prezent de dimineata s-a intamplat sa dispara peste zi dar foarte rar, cam de 3 ori.
Acest fasait este undeva in cap dar parca se aude pe partea dreapta, este greu de transpus in cuvinte insa incerc sa relatez cel mai bine. In aceasta perioada au fost si 10 zile in care totul a fost bine, ceea ce nu am descoperit, este legat de faptul ca aceste multe zile in care nu a aparut acest fasait nu are lagatura cu ceva anume si nu am facut nimic special fata de celelalte zile(alimentative, activitate, etc.). Urmaresc cu mare atentie semnalele corpului meu, am mai constatat in timp, ca uneori in urechea stanga ,cand ma asez sa dorm, simt ceva pulsatoriu, simt pulsul, nu bataile inimii, uneori cand ma ridic din pat senzatia este ca si cum iti invadeaza singele brusc capul(deci in urechea stanga nu in cea in care se simte cumva fasaitul)
2. Nu pot spune ca in prezent sunt stari foarte stresante insa precizez ca acum doi ani am trecut printr-o perioada foarte foarte stresanta, trista si foarte foarte grea, pe care am depasit-o in timp insa pot spune ca am fost cumva nevoita sa ma redescopar si sa plec de la inceput.
3. Varsta 40 ani, 1, 67 inaltime, 65 kg., nefumatoare de aproximativ 2 ani.
4. Am consultat cardiolog si totul este in regula, am consultat ORL si totul est in regula, concluzia ar fi cumva ca totul este circulator.ORL-istul mi-a indicat sa fac miscari cervicale regulate(masaj) si tratament cu biobiloba propolis cu usturoi si Zink, 100 zile.In aceste luni, am mai luat omega 3, magneziu, complex B. In toata aceasta perioada am simtit o mica imbunatatire, fara sa pot lega de ceva anume aparitia si disparitia acestui fasait si tot nu stiu ce poate face sa scap definitiv de acest fasait din cap. In prezent nu mai iau nimic si nu stiu cam ce varianta sa abordez. Nu stiu concret ce este si care este cauza, tinitus daca este, asa cum spun cei carora le-am relatat, nimeni nu stie care sunt cauzele. As vrea sa fac si un eco doppler de vase craniene, nu mai stiu ce sa fac sa descopar cauza, medicatia, alopata sau alternativa.
5. Precizari: analize in limite bune, tensiune 10 cu 7, uneori se mai modifica putin dar nu valori ingrijoratoare, nu am facut TSH-ul, nu am constatat modificari ale pielii sau de orice alta natura.
Mentionez ca am constatat ca parul imi cade mai mult in ultimul an, insa structura este buna, am suferit o perioada de 8 ani de migrene lunare pe care le calmam cu medicatie insa de aproximativ 1 an sunt foarte foarte rare si slabe in intensitate.
Incerc sa ma hranesc sanatos, am mese relative regulate si nu am un stil de viata haotic sau cu excese.
Va multumesc anticipat.
M. Simona, Bucuresti

Imediat la doctor, faceti acel eco doppler! Daca analiza va iese bine si dupa ce mai mergeti inca odata la ORL si la cardiolog la care adaugati o perioada de monitorizare a lor, poate ar fi indicat sa apelati si la un psiholog. Sanatate!

Acest zgomot care il aveti in una din urechi,este titinus el nu va dispare in ciuda efortului dvstr in timp, auzul pe partea aceea se va diminua sau in cel mai rau caz va apare sindromul Menier.

O prietena de-a mea acuza acelasi tip de manifestari. A scapat usor de ele, cu remedii homeopate (recomandate de un medic homeopat, desigur).

Căutați un cabinet de acupunctură și în orașul dvs, reședință de județ, căutați sala de terapii a societății române de radiestezie. Multa sanatate.

Va multumesc pentru raspunsuri si mentionez ca am citit si m-am documentat mult in legatura cu acest tinitus, de aceea cred ca am abordat bine in sensul ca am fost la cardiologie si la 2 specialisti ORL iar rezultatele le-am precizat insa in acest moment nu prea stiu ce sa abordez fara a lua decizii haotice.

Ma gandesc sa abordez si acupunctura, multumesc Doctorul Terapii Complementare.

Dacă aţi detalia ce înţelegeţi prin alimentaţie sănătoasă. Gătiţi cu uleiuri, consumaţi nuci şi seminţe crude ? Dieta mai include cereale, lactate, soia ? http://wp.me/p48646-Wy Aţi putea fi intolerantă la vreun aliment, şi fiecare din cele menţionate se ştie că sunt mai degrabă dăunătoare oamenilor. În altă ordine de idei, iată ce efecte poate avea o simplă dietă de eliminare (comentariul de sub articol) http://wp.me/p48646-1Gi

multumesc Remus Sandu si recunosc ca am citit si aceste materiale insa…

Mesaj:
Buna…Ma numesc Anca,am 22 de ani si am o problema destul de serioasa,zic eu. Problema mea a inceput in urma cu aproximativ 2 ani cand,studenta in primul an la Tm,am facut o cadere de calciu,care s-a lasat cu un lesin de toata frumusetea in Gara de Nord….Eram cu sotul meu,care pe atunci imi era iubit,el a fost cel care a sunat la salvare si a stat cu mine cat timp am asteptat ambulanta. Ok,cam asa a inceput,ca sa zic,cosmarul vietii mele,care a durat cateva luni de zile bune.La cateva zile dupa incident,am facut faimosul atatc de panica,care s-a manifestat prin palpitatii puternice,incapacitatea de a respira normal,nod in gat,stare de slabiciune si de lesin,care au lasat in urma teama de a ramane singura,dependenta de sotul meu si o frica disperata de un nou atac de panica.Din acest motiv,am si renuntat la facultate si am revenit in orasul natal,mutandu-ma la sotul acasa. A fost o perioada in care am fost intr-o depresie care ma ducea cu gandul mereu la nimic altceva decat MOARTE!!! Sotul meu m-a ajutat si am reusit sa ies din acea stare,am reusit sa raman si singura,sa merg singura in diferite locuri,sa fiu un pic mai independenta. Din punct de vedere medical nu exista probleme,am facut tot felul de analize in locuri diferite dar mereu cu acelasi rezultat adica totul e in regula. Ideea este ca de atunci ma simt cu totul alt om,nu mai sunt cum eram,mai am cate o data stari de slabiciune si am o ameteala care persista inca de atunci,cate o data e mai accentuata si ma sperie. Tot in acea perioada parintii mei s-au despatit,si pot sa zic,ca m-a afectat cat de cat decizia lor. Am nevoie de un sfat,cum sa imi recapat increderea in mine,cum sa scap de starile care imi fac rau psihic? Nici locul de munca nu e tocmai extraordinar,lucrez vanzatoare,sefii sunt cate o data e ok,cate o data intorsi pe dos,clientii sunt plini de sine si se cred smecheri,iar eu trebuie sa tac si sa inghit. M-am saturat sa ma tot plang sotului meu pt ca stiu ca el se streseaza si il incarc negativ.Ajutati-ma va rog sa ies din starile care imi fac rau psihic,dar mai ales fizic! Am nevoie de o motivatie puternica,nu vreau sa traiesc o viata intreaga cu gandul ca o sa imi fie rau mereu. Astept raspunsurile dumneavoastra. Va multumesc!

Eu cred ca ti-ar fi de folos cateva sedinte de terapie, sau chiar un curs de dezvoltare personala. Asa iti vei gasi si rezolva cauza anxietatii, si iti vei putea relua studiile. Pentru lipsa de calciu este foarte bun laptele de susan.

este interesant cum nu ai consultat si un psihiatru (sigur trebuie sa iti fi sugerat unul din medicii respectivi), te-ar fi scutit de o perioada buna de suferinta. Un consult nu ar strica, in plus iti recomand sa te gandesti si la niste sedinte de psihoterapie, macar pt o vreme. Merita efortul. Succes!

Ai avut o cădere energetică, probabil un vampir energetic în anturaj. Caută un cabinet de acupunctură sau/ și unul Reiki ! Succes.

Pe lângă alte câteva suplimente importante şi o dietă sănătoasă, merită încercat şi inositolul, s-a demonstrat că este eficient în tulburararea de panică. http://wp.me/p48646-3uP Pentru orice eventualitate puteti încerca şi analize pentru autoimunitatea tiroidei (ARTICOLEL SIMILARE). Femeile mai au uneori manifestări atipice din cauza acumulărilor de cupru, deci puteţi încerca nişte analize din firul de păr şi din sânge pentru cupru. http://wp.me/p48646-3u6

Mesaj:
Ma numesc Nicoleta, am 42 ani, sunt contabila, și sunt o mama singura de 10 ani. Am ajuns într-un moment al vierii mele pe care nu-l știu cum sa-l depășesc.
De 10 ani am divorțat. Căsnicia s-a terminat destul de violent. Am ajuns acum, după 10 ani, sa nu mai vorbesc deloc cu fostul meu soț.
De aproximativ 2ani, am hotărât sa nu mai sun pe nimeni, am zis sa vad cine ma cauta și cine ma iubește. Ghinion. Am ajuns acum o persoana foarte singura, fără prieteni.Am uitat sa spun ca fac parte din o familie numeroasa: 6 copii. Părinții mi-au murit.
Si asta nu ar fi foarte grav. Cel mai grav este ca nu mai ma înțeleg deloc cu fiica mea, are 19 ani.Am zis la început ca este de vina perioada adolescentei, dar acum nu știu ce sa mai zic.Ea zice într-una ca vina este a mea și trebuie sa merg la psiholog. Eu nu cred asta, ma simt o persoana destul de cerebrala, dar certurile sunt foarte dese, iar ea repeta același lucru.Eu nu vreau de la ea decât puțin respect.
Ma gândesc ca am probleme de comunicare dacă m-a părăsit toată lumea.Daca îmi spun părerea lumea se supară și de aceea am hotărât sa nu mai vorbesc. Am sa-mi fac numai datoria, și acasă și la serviciu, nu-mi mai exprim părerea și opiniile mele și am sa vad dacă este mai bine asa.
Crede-ti ca este mai corect asa?

Buna ziua. Nu este deloc sanatos sa nu va exprimati parerea sau opiniile. Si apoi sa fie mai bine pentru cine daca faceti asta? Pare ca dvs. aveti ca mijloc de aparare retragerea si asa nu ati mai cautat pe nimeni si in prezent doriti sa nu mai exprimati parererile dvs. Cred ca v-ar fi utila terapia pentru a dezvolta modalitati mai adaptative de raportare la relatiile cu cei din jurul dvs. Toate cele bune.

Si ce e rau in a merge la psiholog? la un momendat in viata cred ca fiecare din noi ar trebui sa mergem si nu pt ca suntem noi defectii ci ca ne ajuta sa depasim un obstacol. Nu inseamna ca sunteti diferita daca mergeti la psiholog. Tinand cont ca amandoua sunteti un impas nu ar strica o vizita la un specialist asa veti deschide usa comunicari intre voi doua. Puteti apoi sa comunicati mai bine.

Sunteti intr-o perioada mai dificila a vietii dumneavoastra,dar toti trecem prin diferite crize existentiale de-a lungul vietii.Nu cred ca va doriti cu adevarat “doar sa va faceti datoria acasa si la servici”.Aveti insa nevoie sa “va redescoperiti”,sa aflati cine sunteti cu adevarat acum,ce nevoi si ce asteptari aveti s.a.Aveti multe intrebari si prea putine raspunsuri.Intr-un cabinet de psihoterapie impreuna cu un specialist veti afla foarte multe …veti descoperi noi modalitati de relationare si comunicare…De asemenea,va sugerez sa cautati grupuri de analiza si dezvoltare personala si sa participati la aceste sedinte terapeutice.Va asigur ca va fi o experienta minunata si veti descoperi ca viata poate oferi si surprize placute la aceasta varsta.Toate cele bune..

Mesaj:
Buna ziua.. Ma numesc N, am 22 de ani, sunt stundeta la facultatea de drept din Bucuresti si am probleme.

Cand spun ca am probleme..ma refer la faptul ca am impresia ca intru intr-o depresie si nu mi gasesc un echilibru in viata.

Povestea mea pleaca din copilarie..am fost crescuta de bunicii mei la tara..tata a plecat si ne-a parasit cand eu aveam 2 saptamani..

Mama..o fire foarte rece cu care mereu ma cert si nu reusesc absolut deloc sa comunic..

In afara de bunicii mei nimeni nu intelege ce e cu mine..si ce caut eu la persoanele din jurul meu.

Sunt si o fire mai retrasa care nu socializeaza foarte mult..mai bine ma descurc in spatele unui laptop decat in realitate..timiditatea fiind marea mea problema..

Privind studiile si mediul scolar..

Am trecut prin ele ..dar nu m-am adaptat foarte bine..mereu m-am simtit diferita si data deoparte.

Relatiile de prietenie..nu am foarte multi prieteni si..nu reusesc sa-mi fac altii pt ca nu socializez si n-am incredere in oameni.

M-am simtit mereu altfel datorita faptului ca am crescut fara tata si nimeni nu m-a inteles..

Am fost ranita de oamenii din jurul meu si la varsta de 12 ani ..am trecut printr o experienta urata…

Am fost acostata pe strada si luata de un barbat care a incercat sa aiba relatii intime cu mine..nereusind..dupa ce m-a chinuit mult timp a renuntat si m-a lasat singura intr-o padure unde am ramas ceva timp plangand..

Am trecut dupa prin toate procedurile legale..am depus plangere ..a urmat confruntarea fata in fata cu acesta..si cand mi s a recomandat tratament de specialitate am refuzat crezand ca pot sa trec peste singura..

Sunt o persoana linistita, fara vicii, dar..exista un dar.

Nu reusesc sa mi formez o relatie stabila pt ca nu am incredere in mine, sunt posesiva si mereu banuitoare de lucruri urate…

In momentul de fata fac acelasi lucru cu actualul prieten..care este mai mare ca mine cu 5 ani ..

Simt ca ma minte..ca ma inseala ca isi bate joc si ma simt egala cu 0.

Nu reusesc sa mi schimb deloc comportamentul si nu reusesc sa fiu altfel …

Din cauza asta mi e teama ca o sa pierd toate persoanele dragi mie

Simt ca totul imi scapa din maini si nu sunt buna de nimic..nu am incredere in mine..in ce vreau sa fiu, sa fac…nu ma simt deloc ok cu mine insami….

Si nu stiu ce sa fac..pe ce drum s-o iau…. chiar deloc…

Ce este in neregula cu mine ??

nimic nu este in neregula, toti trecem prin experiente grele dar asta nu inseamna ca este ceva gresit cu noi, nici pe departe, fiecare persoana are ceva special si asta nu se schimba indiferent prin ce trecem. imi pare rau sa aud ca treci prin toate astea dar iti recomand cu incredere sa incepi o psihoterapie; terapeutii lucreaza cu oameni normali care au diverse dificultati si daca gasesti persoana cu care rezonezi iti poate oferi un sprijin foarte eficient si, in fond, un terapeut nu iti spune ce sa faci, te ajuta sa te descurci tot singura; este in regula sa ne lasam ajutati si sustinuti uneori, pentru asta exista aceste meserii.

Buna seara. Spuneti ca aveti impresia ca intrati in depresie. Insa descrieti ceea ce traiti dintr-o pozitie depresiva (nu ma simt ok cu mine insami). Atunci cand mediul de dezvoltare este mai putin adecvat nevoilor copilului acesta va gasi metode a face fata acelui mediu, de exemplu neincrederea si/sau retragerea. Psihoterapia v-ar fi foarte utila. Toate cele bune.

Sentimentul de straneitate fata de cei din jur sau cum ai spus tu "ma simteam diferita" este specifica copiilor care au crescut fara un parinte sau la cei abandonati. Daca ai facut fata pana acum si ai ajuns pana la o facultate, asta inseamna ca esti o persoana calita pentru viata, mult mai pregatita fata de alti copiii care au avut totul la dispozitie si nu au fost nevoiti sa se descurce singuri ca tine! Este adevarat ca exista un pret in toate si numai persoanele care au trecut prin aceste experiente le intelege, dar ai resurse pe care nu ti le cunosti inca. Pentru intamplarea ta de la 12 ani, ai nevoie neapartat de un psiholog care sa te ajute sa treci si sa inchei acest "travaliu". Tot el te va ajuta sa-ti constientizezi resursele si impreuna sa gasiti modalitati mai bune pentru a te adapta la noile provocari. De tine depinde acum ce alegere faci pentru tine!

Trebuie sa treci peste, ce a fost a fost si nu se mai intoarce, in cazul tau e chiar f. bine, esti o invingatoare caci astfel nu ajungeai sa faci o facultate, tinete de ea, termin-o si o sa vezi ce mandra vei fi de tine cand o sa ai diploma in mana,gandeste pozitiv in toate cazurile si sa -ti repeti in gand ca tu esti cea mai frumoasa si mai desteapta persoana, ca altii nu cred nu e problema ta ci a lor. Prieteni nimeni nu are decat 2, 3 conteaza sa ai amici, cunostinte, sa socializez cu toata lumea, fi bagareata ce dumnezeu doar esti studenta, nu? nu esti o fata cu moravuri usoare sa te rusinezi, capul sus si gandurile negre lasale sa se duca, nu ai timp de ele, ai de invatat si de aratat celor din jur ce placuta esti tu. Astept sa-mi scrii si sa-mi spui ca te-ai schimbat.

Mesaj:
Cum sa depasesc momentul??am avut o relatie de 5 ani,care s-a terminat in urma cu 2 luni jumate. Problema este ca nici acum nu-mi pot da seama care este de fapt adevaratul motiv. Am fost plecati impreuna in strainatate,la munca,acolo el a avut probleme de sanatate si a fost dat afara de la munca,am hotarat sa ne intoarcem acasa sa facem analize si apoi daca se poate sa ne reintoarcem. Am ajuns acasa,ne-am mutat impreuna la el,inca dinainte sa ne intoarcem aveam probleme el devenise foarte nervos eu imi doream ca el sa petreaca mai mult timp cu mine,acasa mama lui poata fara sa vrea se baga cam mult intre noi,iar eu imi varsam nervii pe el.Cu 4 zile inainte sa ne despartim m-am suparat pe mama lui si l-am intrebat pe el daca vrea sa ramana cu mine,mi-a spus ca da si apoi i-am spus sa plecam de acolo,mi-a spus sa am rabdare ca doar in 2 zile primeam rezultatul analizelor lui si ca o sa plecam inapoi,o sa ne strangem bani,ne vom face casa si vom fi fericiti.Am avut rabdare,am ra
mas cu el,la 4 zile diferenta am avut o cearta,el lucra foarte mult cu tatal lui venea foarte tarziu acasa,iar in ziua aceea a venit mai devreme si mi-a spus sa mergem cu taicasu sa joace ei biliard,eu m-am suparat mi-as fi dorit ca in ziua aceea dupa mult timp sa stam si noi impreuna si i-am spus ca eu nu mai pot continua asa,ca ar fi mai bine sa ne despartim,la inceput a sp nu,iar mai apoi mi-a spus ca e mai bine asa ca el nu mai simte nimic pentru mine…Ma dus acasa,iar a 2a zi a venit la mine,eu plangeam el ma tinea in brate si plangea cu mine se vedea ca nici lui nu-i e bine,dupa care la ceva zile ne-am luat la cearta,cearta care s-a lasat cu injuraturi din partea lui la adresa mea si cu cateva palme de la mine. pentru asta nu ma iertat nici in ziua de azi,si de atunci nu am mai vorbit,acum mai ies la suc cu prieteni de ai mei printre caresi fratelelui,iese si el cu noi,ba mai mult intro zi a venit si a stat in masina cu fratele lui si o prietena de a mea o jumatate de ora doars a ma astepte,doar ca nu vrea nici sa vorbeasca cu mine,nici sa fim prieteni.Nu-l inteleg,il iubesc foarte mult si nu stiu cum sa fac sa depasesc momentele astea imi e foarte greu.

ce inteleg eu este ca despartirea aceasta nu a fost facuta ‘asa cum trebuie’. Ce v-as putea sugera ar fi sa il luati de mana si sa discutati cat de calm posibil, inca o data, ce s-a intamplat in fiecare (emotional) in acea perioada si daca decizia de a va desparti a fost una buna cu adevarat. Daca o sa cadeti de acord fie ca da, fie ca nu, macar situatia este lamurita calm si cerebral. De asemnea incercati sa nu fiti violenta; este la fel de neplacut ca atunci cand un barbat loveste o femeie . Succes!