Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

buna ziua. ma bucur enorm ca am gasit acest site deoarece ma macina o problema de ceva timp si as vrea sa aud niste pareri in ce o priveste. in timpul facultatii m-am angajat la o firma unde lucram ca operator date pana am ramas insarcinata si am intrat in concediu de crestere si ingrijire copil. sotul meu lucra tot in aceeasi firma si are si un al doilea job. am inceput sa resimt monotonia si o oarecare singuratate de cand copilasul nostru avea 6 luni. apoi am gasit o bona am inceput sa merg la sala si totul era mult mai bine. am ramas insarcinata cu al doilea copil fara sa ne programam acest lucru si eu nu am mai apucat sa merg la servici. tin sa mentionez ca imi iubesc enorm sotul si cei doi copii dar simt nevoia si de altceva. sa stau acasa si sa fac doar mancare si curatenie si sa am grija de copii nu ma satisface pe deplin.eu sunt o persoana sociabila si imi lipsesc adultii. sunt doar eu cu ei 12 ore pe zi, sotul e doar 4 ore cu noi. ma tot gandesc sa incep mai devreme lucru dar ma simt vinovata caci cu primul copil am stat 2 ani si cel mic are doar 3 saptamani si eu ma gandesc sa il privez de iubirea si de atentia mamei 10 ore pe zi cat as fi la servici. sunt suparata pe mine ca nu reusesc sa ma bucur de ceea ce am acum.. si nu mai stiu cum sa privesc situatia si ce sa fac.. va multumesc anticipat pentru pareri.

Primul an din viata al unui copil este foarte important. Puteți cauta activități unde copii ar putea fi prezenti in preajma dumneavoastra si pot exista adultii pe care ii cautati cu atata indarjire.

deocamdata sunteti ‘legata’ de prima faza a dezvoltarii celui mic dupa care o sa puteti iesi cu amandoi la plimbare/joaca/etc. Incercati, macar in weekend sa faceti un program de ‘socializare’ si cu sotul care totusi face parte din aceasta familie. In plimbarile dvs. prin parc puteti interactiona cu alti parinti, incepe noi relatii, impartasit greutati. Rabdare inca putin . Succes!

puteti sa rugati pe cineva de incredere sa stea cateva ore cu copiii, o data pe saptamana cel putin, si dumneavoastra sa aveti o activitate in afara casei.

Exact cum spune doamna Carmen Ontanu, varianta optima ar fi sa gasiti o bona part-time, si in acel timp sa iesiti cu prietenele sau sa practicati orice alte activitati care va reincarca bateriile. Eu ma aflu in aceeasi situatie, cu doi copii mici, unul sub 1 an, iar faptul ca am o bona care ma ajuta inseamna enorm pt mine

Daca simtit ca nu mai puteti sta acasa cu cei mici si doriti sa va reluati activitatea o puteti face si fara sa lucrati 10 ore pe zi. Puteti cauta un job part-time care sa va satisfaca nevoia de socializare. Daca dumneavoastra ca mama nu sunteti fericita nici copii nu vor fi. Fara sa vreti nefericirea dumneavoastra va afecteaza familia. Copii pot sta 5-10 ore pe zi fara dumneavoastra in timpul saptamanii cu conditia ca atunci cand veniti acasa sa vada o mama usor obosita insa zambitoare si atenta la ei.

multumesc pentru sfat Enciu Jenel. m-au pus pe ganduri cuvintele tale ‘adultii pe care ii cauti cu atata indarjire’. inca nu am ajuns la o concluzie..

multumesc Botezat-Antonescu Radu Andrei pentru raspuns. incurajarea dumneavoastra ma face sa gandesc pozitiv si sa merg mai departe cu optimism. Felicitari pentru aceasta pagina.

ma bucur ca va putem fi de folos

multumesc Carmen Ontanu si Ina Melehat. Am ajuns si eu si sotul la aceasta concluzie. Ina Melehat, ma ajuta sa stiu ca si alte mame sunt in situatia mea si ca o bona ar fi solutia. multumesc

multumesc pentru raspuns si pentru intelegere Little Djini. sunt perfect de acord cu tine. voi incerca cu o bona prima data iar daca nu se schimba sentimentele mele voi reincepe serviciul.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua, am 21 de ani, si dau peste o problema sunt indragostit nebuneste de o fata, a venit din Germania pentru mine, ne iubeam nebuneste, stau cu parintii iar mama mea a vrut ca ea sa fie precum ea, ca noi, sa fim precum ei, si din cauza asta s-a ajuns la conflicte intre ele, in cele din urma ea alegand sa plece, acum mama mea nu vrea sa mai ii acorde o sansa sa o ierte decat daca prietena mea va veni iar 800 de km din Maramures sa stea o luna, 2, sa ii demonstreze ei(mamei mele) ca merita, asta dupa ce cand a plecat ia spus ca niciodata sa nu mai calce in curtea ei in urma conflictelor. Credeti ca pot sa le fac sa se impece? Atat mama, cat si prietena mea, sunt la fel de orgolioase si incapatanate, mama mea nu o va ierta decat daca va veni la mine, prietena mea, a zis ca sa ne mutam separat si in timp isi va castiga increderea. Nu stiu ce sa fac, nu vreau sa ma cert cu parintii dar nici nu vreau sa pierd fata pe care o iubesc

din cate vad prietena si mama ta par sa aiba o relatie de cuplu si nu tu cu prietena. Inteleg foarte bine ca iti doresti sa se inteleaga bine dar asta se dezvolta in timp, avand in vedere ca mamelor le este foarte greu sa isi imparta fii cu alte femei . Poate ar fi o idee sa incercati varianta propusa de prietena… macar pt un an… dupa care vedeti cum va descurcati. Succes!

Prietena ta vrea o realatie cu tine, nu cu mama ta, de aceea nu are ce sa-i "demonstreze" mamei tale. Tu ai nevoie sa alegi daca vrei sa te maturizezi si sa-ti asumi responsabilitati de viitor sot si tata (care sustine familia proprie) sau… daca vrei sa mai copilaresti putin langa mama si sa decida ea pentru tine, ca…stie mai bine.Un lucru e limpede: nu poti impaca si capra si varza si lupul.Poti incerca, dar impasul se va repeta. Vine o vreme cand esti nevoit sa alegi, altfel… te vei multumi sa culegi ce iti ramane din deciziile luate de altii pentru tine! Succes!

Recomandarea mea ar fi sa incerci sa stai pe picioarele tale, la casa ta (chiar daca la inceput va fi cu chirie) si ulterior sa incerci sa o aduci si pe prietena ta sa stea cu tine (fara parinti). Daca vrei sa ai un viitor cu ea, trebuie sa te detasezi de tot de parinti si sa iei singur decizile care crezi ca sunt mai bune pentru voi doi (decizii pe care e bine sa le luati impreuna fara influente din exterior, cum ar fi influentele parintilor). Ai de ales, ori stai cu parintii si asculti de ei, ori devii independent si alegi sa stai cu partenera ta de viata si sa luati impreuna decizi ce tin de viitorul vostru. Dupa o perioada, parintii tai or sa vada ca esti pe cont propriu si o sa inceapa sa iti accepte deciziile si sa o accepte si pe ea, dar pana nu le dovedesti ca esti pe propriile picioare si te descurci, or sa ia ei decizii pentru tine care iti vor afecta atat relatia cat si viata ta.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Domnilor am 49 de ani si nu reusesc sa scap de privitul picoarelor la femei si a lenjeriei intime a acestora, duc o viatza normala vizavi de starea fam si in ce priveste prestatia in pat,am momente cind bineinteles si daca ramin singur ma masturbez frenetic uitinduma la ce va scriam mai sus…dupa ce o fac ma linistesc, daca plec afara si intimplator vad lenjerie intima pe culmea de rufe la uscat, imediat intru in transa si as face orice sai ating…..dati un sfat si mai vedem.

un sfat ar fi sa discutati despre acest subiect (in profunzime) cu un sexolog si o sa vedeti pe parcurs. Succes!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Nu am mers pana acum la un psiholog, dar din cunostintele mele, e posibil sa am tulburari de anxietate. Intrucat am ceva cunostinte minime despre asta, studiind in facultate cate ceva despre asta, am constientizat problema si am incercat sa o echilibrez cat de cat. Adica constientizam faptul ca temerile mele, fricile si atacurile de panica sa nu aiba motiv intemeiat si le tineam in frau. Doar ca de ceva vreme lucrurile s-au accentuat in asa masura incat imi tulbura viata sociala si de familie. As dori sa merg la un psiholog, dar unde locuiesc nu este vreun cabinet, iar cel mai apropiat oras unde as gasi un cabinet e la 30 de km; iar serviciul nu imi permite sa merg in acel oras la un psiholog. Ce alte variante ar mai fi? Multumesc

Pai o solutie buna ar fi sa-ti fi propriul pacient.Cum? Aduna materiale despre problema ta, intelege-le si cu ocazia asta vei invata si cum sa o gestionezi.Totul e sa te confrunti cu ceea ce iti da batai de cap, iar cu putina ambitie nu numai ca vei trece peste dar posibil ca ii vei putea ajuta cat de cat si pe altii sa treaca peste. Prin urmare ai de la mine ca tema pentru acasa sa studiezi materiale si cazuri de genul si sa cauti mai multe puncte de vedere.Sunt sigur ca energia pe care o vei consuma facand acest lucru te va detasa de problema pe care crezi tu ca o ai.Hai , la treaba!

Varianta de diagnosticare cu ajutorul informatiei de pe internet este oarecum riscanta. Daca mai adaugam si gradul de subiectivitate, este posibil ca simpla citire a unor informatii sa nu fie suficienta. O varianta ar fi sa apelati la un terapeut care lucreaza online si astfel problema distantei este rezolvata. Succes!

Eu unul nu m-am referit la colectarea de informatii de pe internet.In biblioteci sunt multe carti ce contin informatii de specialitate, si nu neaparat de diagnosticare, ci doar de informare cu privire la afectiunea pe care el crede ca o are.Cat despre apelarea la un terapeut online cred ca este un lucru la fel de riscant ca si diagnosticarea cu ajutorul informatiei pe internet.Sunt de parere ca e mai eficient sa inveti omul cum sa incerce treaca singur peste propriile probleme, iar daca tot nu merge abia atunci trebuie trimis la un terapeut.Evident nu recomand in toate cazurile acest lucru.

Mie mi se pare nepotrivita asocierea dintre cartile de specialitate si terapia online. Mi se par 2 lucruri diferite, fiecare cu beneficiile sale si evident cu rezultatele aferente. Eu nu am prea vazut persoane care sa isi rezolve problemele doar din carti si nici nu cred asta. Nu vreau sa intru in polemica, pentru ca fiecare persoana are dreptul la propriile pareri.

Dar cine a asociat cartile de specialitate cu terapia online?Eu doar am asociat ‘informatiile gasite pe internet’(care pot sa nu fie de specialitate) cu terapia online.Si stim desigur ca si terapia online are limitele sale fata de terapia consacrata.Acum de cand cu internetul asta lumea face totul prin intermediul lui, si sa fim putin seriosi, stim cu totii diferentele, si nu are rost sa le enumar aici.

Eu am vazut persoane autodidacte, ce au putut sa-si remedieze anumite probleme doar pentru ca au avut ambitia sa ‘scormoneasca’ acolo unde a fost nevoie pentru a se detasa de acele franghii care le despartea de confortul lor psihic.Aici e nevoie de dorinta si perseverenta.Dar repet, nu in toate cazurile se poate proceda asa, dar in acest caz se poate, pentru ca anxietatea este de regula o afectiune ce survine persoanelor care si-au pierdut din motivatie si care au o perioada in care nu au lucruri care sa-i preocupe si sa-i tina distrasi, asa ca eu de-asta recomand sa-si gaseasca o ocupatie chiar benefica.

parerea mea este ca in asemenea situatii dificile (de a nu avea fizic la indemana un terapeut) ar putea fi utila consilierea online (insa doar sub forma de consultanta teoretica – nu ca relatie terapeutica) sau citirea materialelor de specialitate cu o o semnificativa rezerva. Eu va sugerez si lecturi din alte domenii cum ar fi filosofia budista, mai exact tema ‘atasamentului’ – care provoaca anxietate. Succes!

https://www.paxonline.ro/

In primul rand nu cred ca 30 de km e o distanta asa mare.Puteti cauta un cabinet la care sa va programati.Daca doresc cu adevarat sa rezolv problema fac acest efort.Apoi la intelegere cu terapeutul poate la un moment dat puteti trece on-line.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna! Am 20 si incep sa intru in depresie din motiv ca nu ma pot indragosti. Am avut o relatie de 8 luni 2 ani in urma si atunci ne-am despartit pentru ca nu-mi mai placea de el. Dupa acest caz am mai avut relatii de 2-5 luni, dar oricum nu simteam acea atractie fata de partener care ar trebuie sa fie, deja nu mai numar relatiile de scurta durata. Majoritatea baietilor se indragostesc peste cap, doar ca eu ..ma chinui pentru ca nu-i pot indragi intratit de mult ca sa fiu cu ei.Imi plac baietii, ma uit si eu ca orice fata la ei doar ca nu pot construi o relatie. Acum iarasi am incercat sa dau o sansa atit baiatului cit si mie, avem o luna de cind ne intilnim si imi ofera si luna de pe cer, dar deja imi displace si incepe sa-mi provoace dezgust, ca si in situatiile trecute. Mentionez ca nu am suferit din dragoste, doar daca e sa socot prima “dragoste” in clasa 8-a care nu a fost reciproca, dar am realizat ca a fost ceva copilaresc. E o problema a virstei sau e ceva care se poate agrava? Incep sa-mi fac griji.

Pai poate pentru tine nu este clara situatia de indragostire.Posibil esti o persoana care si-a tot inhibat emotiile pana cand a uitat ca le are si a devenit pur-rationala.In probleme de genul, tu insati este nevoie sa iti faci o mica introspectie sa cauti cauza pentru care nu mai poti raspunde emotional cuiva. Oricum, nu este o tragedie daca asta este felul tau de a fi, pentru ca o relatie la inceputuri daca se bazeaza pe respect reciproc si pe efecruarea unor obiective comune, sentimentele vin de la sine. Sa nu uitam ca majoritatea relatiilor lungi au fost betonate de respect si interese comune decat de asa numite sentimente de moment. In ziua de azi tinerii cauta doar emotii si sentimente, si-si creaza relatii fiind orbiti de lucrurile acestea, iar dupa un timp vor disparea pe atat de brusc precum au aparut si dupa un timp relatia ajunge la colaps deoarece partenerii ajung la concluzia ca in afara iubirii oarbe nu au avut nimic in comun.Deci gaseste-ti un partener cu care sa ai cateva similitudini si care rezoneaza la interesele tale, respecta-l si daca si el raspunde la asta, iubirea va veni pe parcurs si va fi din ce e in ce mai puternica si mai consimtita.

Eu v-as recomanda niste ore de dezvoltare personala sau terapie. Asta pentru ca din cate ati scris exista un comportament care tinde sa se repete: dificultati in relatia cu sexul opus. Exista mai multe posibile explicatii pentru situatia dvs. iar lucrurile se vor clarifica in discutia cu un terapeut cu care veti putea vorbi mai multe.Succes!

senzatia mea este ca TREBUIE sa te indragostesti… pare sa fie o dominanta! Dragostea nu se face cu sila. Daca traiesti cu acest stres de a trebui sa te indragostesti… nu o sa mai ai energia sa o faci in momentul indragostirii . Incearca sa nu iti mai propui sa te indragostesti… poate doar sa petreci timp cu persoanele care iti fac placere… impreuna cu care poti fi asa cum simti atunci nevoia sa fii . Succces!

E foarte posibil ca tu sa fi dat peste baieti care nu ti se par foarte interesanti & atractivi dpdv sexual si atunci normal ca nu simti mai nimic. Cand vei da peste un tip caruia sa nu-i prea pese de tine (e posibil sa te atraga foarte tare) dar in jurul caruia sa <roiasca> fetele….te vei indragosti.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua.
Am 22 de ani studenta anul 1 in bucuresti.
Problema mea este ca sunt foarte nemultumita de mine si in acelas timp am pretentii mari, mie greu sa fac eforturi si nimic nu ma entuziasmeaza.

Ma trezesc foarte greu dimineata, dorm cam mult, lipsesc mult de la studii si nu am chef sa ma implic in mai nimic.
(urmez cursurile facultatii de teologie sectia arta sacra, de la anul si psihologie si fac codite afro ca sa castig bani sa ma intretin, la facultate mi-am luat toate examenele).

Nu ma arat fata de prieteni si colegi ca sunt in aceasta stare.

Cu familia am o relatie perfecta (eu am plecat in bucuresti dupa terminarea liceului, ei au ramas in orasul natal) dar ne intelegem excelent si imi sunt aproape la probleme.

In trecut am facut abuz de droguri pana in august 2011 cand am avut un episod psihotic acut ce a dus la determinarea mea de a renunta la orice substante care imi afecteaza luciditatea si din 2012 nu am mai consumat nimic (nici alcool decat in proporti foarte mici de genul o bere cat sa nu ma ameteasca macar), in 2013 m-am lasat si de fumat tigari si consumat carne si de la inceputul lui 2014 nici cafea.

Imi doresc o cariera artistica in care sa ma afirm – nu mi-e deajuns pictura, fac si contorsionism dar la un nivel prea scazut si nu am chef sa ma antrenez, scriu si versuri si mi-ar placea sa "cant" un fel de hiphop-blues am idei si in design vestimentar (am facut fost si la liceu in sectia design v.), in acelas timp vreau sa ma curat de pacate din punct de vedere crestinesc, am si o pasiune pentru studiul bolilor psihice si ma gandesc ca daca acumulez cunostinele necesare, avand in vedere experientele prin care am trecut as putea ajuta oameni fiindca pot empatiza.

Deci, acestea fiind spuse probabil nelinistea mea si lipsa de "chef" este nascuta din faptul ca sunt imprastiata si nu stiu ce sa fac in viata. Dar faptul ca stiu acest lucru, tot nu ma ajuta. Mi se pare ca trece timpul si eu nu fac nimic, raman "proasta" si voi regreta.

Oare ce pot face?

parerea mea este ca nu trebuie sa faci teologia ca sa il gasesti pe Dumnezeu! Daca vrei sa te duci pe psihologie atunci focalizeaza-te pe ea si atat. Ce inteleg eu este ca simti nevoia de a te concentra pe o singura directie si iti recomand sa iti dai ascultare. Succes!

Sfatul meu este sa testezi zona cursurilor de dezvoltare personala sau spiritualitate – ce vei considera ca ti se potriveste. Sunt convinsa ca atunci cand vei gasi acel drum care este pentru tine, il vei recunoaste fara dubii. Esti tanara, cu talente in mai multe directii (dupa cate scrii) , si cu multa vointa (sa poti renunta si la droguri, si la tigari, cafea in 2-3 ani e ceva de admirat!). Mai ai nevoie de o doza de incredere si apreciere de sine!

Ai toate motivele sa ai încredere in tine si chiar sa fii mândră de tine dat fiind faptul ca esti multitalentata, apoi puterea de a lupta contra drogurilor. Cred ca ai nevoie sa iti gasesti un sens, prin care sa simti efectiv ca traiesti. Unii il gasesc practicand un hobby, altii prin iubire, altii invatand mereu ceva nou. Te-ar ajuta un curs de dezvoltare personala sau cateva sedinte in care sa te explorezi. Dupa cum te-ai descris vad ca esti un om deosebit. Invata sa-ti multumesti pentru cine esti acum, cu incredere si dragoste accepta-te, iarta-te si impaca-te. Ai evoluat mult si in bine. Ai motive!!!

Încearcă sa te focusezi doar pe un lucru si sa il faci perfect, ulterior poți trece mai departe la următoarea provocare. In viață o sa ai mereu parte de tot felul de chestii interesante, trebuie sa înveți sa te focusezi doar pe un lucru pana il definitivezi apoi alegi altceva ce îți place si continui cu acela. Făcând prea multe lucruri deodata, ajungi sa nu termini nici unul si sa nu fi mulțumită de tine. Ai destula voința si putere sa faci tot ce vrei, trebuie doar sa le prioritizezi si sa renunți la a le face toate odată. Un curs de autocontrol si cunoaștere de sine te-ar ajuta sa nu mai fi împrăștiata.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua! Am mare nevoie de un sfat. Am un frate de 29 de ani foarte singuratic si introvertit ( pana acum nu a avut nici o iubita). Acum cateva luni am gasit la el in calculator multe filme porno ciudate printre care si cu copii. Aceste filme m.au pus pe ganduri, dar am uitat de ele. Ieri am intrat din nou pe calculatorul lui si am gasit zeci de filme si poze porno numai cu copii (foarte scarboase si traumatizante). M.am speriat foarte tare si nu stiu cum trebuie sa procedez in legatura cu problema aceasta. I.mi este frica sa nu devina pedofil, mai ales ca eu sunt insarcinata si o sa.mi mai las copilul cu parintii mei si cu el. Mai ales nu stiu cum sa.i spun mamei mele, care este nevazatoare si nu stie ce face el la calculator. Va rog frumos sa.mi spuneti cum trebuie sa procedez. Va multumesc.

situatia suna destul de complicat. Este foarte posibil ca fratele sa sufere de o tulburare afectiva, caz in care este nevoie de o expertiza psihologica/psihiatrica pt a putea identifica un diagnostic. Ideal ar fi sa il puteti duce la un control (daca si coopereaza). Daca nu este de acord, nu poate fi fortat, caz in carear fi de dorit sa va luati masurile de siguranta de rigoare. Succes!

pentru orice obicei bun sau rau trebuie sa existe mai intai de toate o MOTIVATIE, si apoi un comportament de OBISNUIRE. Probabil ca initial a avut cel putin o stare de plictiseala sau o frustrare personala. Iar daca exista un concurs de imprejurari care te imping TREPTAT spre niste solutii facile (alcool, sex sau droguri)… se contureaza un anumit traseu, uneori chiar destin. Comentariile de aici sunt foarte elocvente https://wp.me/p48646-1fy Pe scurt: probabil ca resimte efectele unui exces de opioizi, si dintr-o anumita perspectiva, nu este vina lui.

Astfel, s-ar putea suspecta ca a favorizat si el niste deficiente nutritive (ex. zinc si omega3). de aceaa ar fi recomandata o schema de suplimentare inteligenta care intervine in biochimia creierului si il ajuta sa revina pe linia de plutire, insotita de o dieta sanatoasa cu mai multe alimente crude si fara aberatii nutritionale. Evident, psihoterapia poate ajuta enorm.

Ar trebui discutat cu el, "tras de limba" cum se zice, sa incerci sa intelegi de ce a deviat pe latura asta (fiind fratele tau, a crescut practic sub ochii tai si tu il poti intelege cel mai repede daca iti faci timp sa il asculti fara sa il judeci si fara sa il critici). Eventual incearca sa ii spui care sunt grijile tale in legatura cu el si sa ii explici ca nu esti dispusa sa il accepti asa daca nu se schimba sau daca nu cauta ajutor la un specialist. Faptul ca are filme deviante da de gandit, iar faptul ca nu a avut o relatie mai lunga de care sa stii poate insemna ca are probleme pe partea sexualitatii si exprimarii emotionale (cel mai degraba probleme psihologice la care probabil a contribuit si mediul in care a copilarit, probleme de care tu nu ai fost constienta la momentul respectiv si probabil nici parintii vostrii). Il poti asculta, fara sa il judeci, dar va trebui intr-un fel sau altul sa consulte un specialist, in timp problemele lui se vor agrava si te pot afecta intr-un fel sau altul (tinand cont ca stati in aceeasi casa). Legat de disutia cu parintii tai, intai afla mai multe detalii de la el, daca se deschide fata de tine si e de acord sa consulte un specialist poti amana discutia cu parintii, daca te ignora si se ascunde in continuare va trebui pana la urma sa fie confruntat si sa luati o decizie in familie in ce il priveste, altfel, in timp, asa cum am mai spus, va poate afecta, mai ales ca tu astepti un copil.

1) găsești soluții sa nu îți lași copilul în acea casa. 2) e destul de greu sa abordezi subiectul acesta cu el. E posibil sa nu pună niciodată în act fanteziile sale, însă nu e în nici un caz un risc pe care sa fii dispusa sa ți-l asumi. Cu siguranță asta este doar vârful icebergului, problema este mult mai complexa. Cu siguranță o terapie l-ar ajuta, la fel cum cred ca te-am ajuta și pe tine sa faci fata acestei situații. Îmi poți trimite un mesaj privat, lucrez cu persoane care au asemenea probleme și înțeleg destul de bine prin ce trec.

Treaba e nasoala. Filme porno cu minori nu sunt la indemana oricui. Daca are zeci de filme, e foarte posibil sa fi gasit reteaua de oameni care detine aceste filme. Aproape toti abuzatorii, mai ales cei de copii, incep mai intai imaginandu-si, apoi vizualizand filme, apoi mergand prin parcuri si traind fantasme, abia apoi trec la punere in act, in forma " usoara", trecand apoi la forme mai grele ale abuzului.

Este ilegal, de condamnat, trebuie înfruntat, dar nu direct . Va ajunge la pușcărie si pentru deținere si distribuire de astfel de materiale …

Eu va recomand sa nu il abordați direct la început. Găsiți o soluție sa se teama el singur, sa realizeze ca este o infracțiune . In acest sens, vs recomand sa luați leg cu un Haker sau un super informatician .., sa creeze un virus (pe care il instalați dumneavoastră ), si el ar trebui sa acționeze cam asa. La primul restart al calculatorului, sa i se deschidă o fereastra (nimic altceva), in care sa apăra un mesaj de genul: "acest mesaj a fost generat, de poliția statală de securitate si protecție împotriva pornografiei infantile (caz aprig condamnat de instituțiile internaționale din toate statele). Adresa dumneavoastră de IP a fost reperata ca accesați in mod regulat arhive cu conținut pornografic infantil, ceea ce este un delict internațional. In curând se va pune in contact cu dumneavoastră un reprezentant al poliției si veți ramane in atenția noastră permanent. De moment, nu veți mai avea acces la datele din calculator!
Departamentul de combatere a crimei organizate , bla bla, bla. "Ceva de genul"
Încercați sa fiți pe lângă el cand accesează calculatorul.., oricum imaginea respectiva nu va mai putea fi evitata, indiferent de câte restarturi vrea sa dea. Clar ca virusul respectiv va bloca accesul total si nu se va soluționa decât cu o formatare, deci toate datele pierdute. Daca veți fi in prezenta cand va apărea imagina respectiva, ve-ti avea justificarea sa il abordați, el va încerca sa nege.., dumneavoastră întăriti convingerile ce apar in mesajul ce i-a blocat calculatorul si va arătați îngrijorarea si preocuparea., mai departe, poate ajungeți la posibilitatea de al convinge sa se gândească de 10 ori înainte de a mai caută asa ceva

Dupa toată istoria aceasta, va garantez ca va proceda la formatarea calculatorului si curând nu va mai accesa asa ceva.. De atunci veți avea posibilitatea mereu sa il abordați ori confrunta despre problema lui..

Mario Adrian, ceea ce propui tu este deasemenea ilegal. Omul respectiv are nevoie de ajutor specializat, nu sa fie hăituit.

Ok.., dar o confruntare directa il poate întoarce si face mai urat.. Ce am propus eu, nu este ilegal..

Probabil nu este moral, dar mai imoral este el daca continua asa..

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna am 16 ani sunt clasa a IX-a si am o problema,parintii mei sunt divortati de 5 ani iar in trecut eu am ales sa locuiesc cu tata.Acum insa am crescut si am remarcat ca nu am facut alegera potrivita,deoarece imi doresc sa pot locui cu mama care este foarte atenta la nevoile mele pe cand tatal inafara de sprijin material nu imi ofera nimic.De fiecare data insa cand mama vine sa ne viziteze ,ei se iau la cearta,iar tata imi interzicie sa vorbesc cu ea asa ca nu indraznesc sa ii spun ca as avea de gand sa plec la mama deoarece stiu ca nu reactioneza tocmai bine.Deci ma puteti ajuta??Cum sa fac sa plec la mama si sa pastrez in acelasi timp o relatie normala cu tata??

peste un an ai dreptul sa hotarasti singur unde vei locui, si problema ta va dispare pana atunci va trebui sa te gandesti ca parinti tai te iubesc amandoi dar diferit

in primul rand nu pare ca ai o relatie normala cu tatal tau! Ai putea sa incerci sa ii spui direct ce ai nevoie de la el si el sa iti spuna cat poate sa iti ofere (emotional), pe scurt sa aveti o comunciare deschisa. Deocamdata problema de custodie este una legala si nu poate fi reglementata decat de catre parinti, in instanta tu avand dreptul sa alegi unde vrei sa stai dar mai intai trebuie sa conteste custodia unul din parinti (mama ta in acest caz). O alta varianta ar fi sa astepti pana la 18 ani. Succes!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna intotdeauna am fost mai retrasa si mai timida cand a fost vorba de comunicarea cu cei din jur insa am decis sa ma schimb deoarece acest aspect nu este unul favorabil.Cand sunt la scoala sunt o persona retrasa si cand sunt acasa una relaxata care se bucura de viata cand incerc sa ma comport asa la scola o bariera separa cele doua personalitati total opuse.Cum as putea sparg bariera si sa fiu eu insami si la scoala?

ma gandesc ca ai putea sa explorezi motivul pt care te retragi la scoala… ce te face sa iti fie frica? frica de ce anume? cand o sa afli motivul si o sa il confrunti, ai sa vezi ca tu esti stapana vietii tale. Succes!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

inainte de a ma casatori i-am zis actualului meu sot ca nu sufar fumatul in familie si daca vrea sa fie cu mine sa il lase…el la lasat ….acum peste 2 ani de casatorie el incepe iar sa fumeze pe ascuns..apoi gasesc 5 pakete de tigari ascunse…eu sunt gravida in a 9 luna si nu vreau sfada sa nu ma stresez. Dar nici sa il las sa fumeze nu pot…Ce as putea sa fac ca sa rezolv aceasta problema?

deocamdata va sugerez sa lasati aceasta problema si sa va concentrati pe nastere (este mult mai importanta decat fumatul pe ascuns al sotului). Dupa ce totul o sa se aseze puteti relua discutia despre fumat (care poate ca este reactia la stresul lui de viitor tatic). Succes!

încercați o discuție impreuna pe marginea unui articol ca acesta: https://wp.me/p48646-6b Altfel, un medic a rezolvat problema dupa un vis pe care l-a avut. Poate înțelege empatic experienta altora https://wp.me/p48646-5yW

O discutie legata de sentimentele lui, de grijile si problemele pe care le are si o incurajare cred ca l-ar face sa nu mai se gandeasca un timp la tigari. Probabil nici nu mai vorbiti asa mult despre sentimentele si dorintele intime, iar el e cel putin la fel de stresat de griji si de venirea copilului ca si dvs. chiar daca nu o arata. Fumatul in general e o metoda de a scapa de stres, dar daca un cuplu stie sa comunice si sa faca fata stresului impreuna nu separat, atunci dorinta de a fuma se va diminua (la fel si animozitatile si neintelegerile care pot aparea in cuplu, mai ales dupa venirea copilului cand factorul de stres e foarte mare)

Si daca fumeaza pe balcon? Sau in bucatarie? Ma mai intreb de ce sunteti atat de pornita impotriva fumatului "in familie"? Lumea din jurul dvs fumeaza?

Nu inteleg de ce trebuie sa controlati totul? Cu cat ii impuneti sa nu fumeze, cu atat o sa fumeze mai mult. Nevoia dvs de a controla si de a impune este prea mare. Problema este la dvs.

Bine ca se fereste macar…

Important este sa nu fumeze in prezenta dvs.,in casa,bucatarie etc…..,dauneaza fatului si exact cum a specificat Domnul Botezat,incercati sa va concentrati la bebelusul ce-l purtati, nu amplificati stresul dvs., al sotului dand importanta adictiei,dependentei de fumat…..Sotul meu a fumat f.mult (nu in prezenta mea)cand eram insarcinata,stresul,emotia este puternica atat ptr.ei cat si ptr.noi,este un mod de a se elibera,mod care nu face f.bine astfel incat ar fi ideal daca reusiti sa-i atrageti atentia cu alte modalitati bune de eliberare,exemplu o plimbare,ascultarea muzicii,atingerea impreuna a fatului,burtii dvs. si vb.cu bebelusul care simte tot inca din pantece…….