Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

buna ziua..sper din totul sufletul sa imi raspundeti si sa ma puteti ajuta..tot timpul am avut o gandire pozitiva si am fost mereu fericita chiar daca nu am avut o viata foarte usoara,am18 ani si in 2 luni voi da bacalaureatul si examenul de admitere la facultate,examen foarte dificil..totul era perfect pana cand in urma cu doua luni am aflat ca am vegetatii veneriene!! infectie cu transmitere sexuala,am avut contact cu un singur baiat la varsta de 18 ani si tocmai eu patesc asta si tocmai acum!!!!! m am dus la dermatolog,am luat tratament si m am vindecat..insa viata mea s a schimbat complet,ma trezesc noaptea cu atacuri de panica,nu pot respira de frica,ma gandesc la tot felul de lucruri,nu pot sa invat nu pot sa fac nimic si sunt pe cale sa mi distrug viitorul,mama mea nu stie ce am pt ca nici macar nu stie ca mi am inceput viata sexuala,sunt disperata si nimeni nu ma poate ajuta,imi e frica sa nu imi mai apara,nimeni nu ma poate incuraja ..sunt intr un stres continuu si nu stiu ce sa fac..as vrea sa merg la psiholog dar nu imi permit..va rog raspundeti mi!!! ajutati ma …imi este foarte frica sa nu imi reapara vegetatii..

Ai discutat cu doctorul despre temerile tale? Poate iti ofera suficiente informatii sa nu te mai ingrijorezi. O alta varianta ar fi sa discuti cu mama despre problemele tale. Cu sprijinul ei financiar vei putea apela la un teraput.

Subscriu. Frica pe care ai capatat-o este din cauza sperieturii pe care ai tras-o, cand ai aflat ca ai o infectie. Te-a speriat medicul ginecolog? E bine sa sufli putin in iaurt, pentru ca pe viitor vei fi mai precauta. Insa, nu e ok sa fii panicata. Daca te ajuta cu ceva, nu esti nici prima, nici ultima care pateste ceva de genul acesta, din cauza unei neatentii. Nu este sfarsitul lumii, nu se moare din asta, nu te va afecta pe termen lung, nu iti va influenta viata sexuala pe viitor, nici copiii etc. Ai grija sa iti faci vaccinul (vorbeste cu medicul) ca sa preintampini pe viitor eventualele complicatii si indrazneste si vorbeste cu mama ta. Chiar daca poate te va certa, ea este in masura sa te sprijine (si emotional si financiar) pentru a depasi momentele stresante si a te putea concentra pe obiectivele tale (bacalaureat, facultate, etc.): Esti tanara, rezistenta, optimista. Hraneste-te bine, fa sport, fara cafea si alte excitante. O sa fie bine! Incearca sa ajungi si la un psihoterapeut! Succes, iti tin pumnii!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua ! Numele meu este Andreea, am 18 ani si sunt din Bucuresti. In urma cu 4 ani eu si familia mea am fost evacuati din casa unde locuiam si asa am ajuns sa stam la bunici. Aici tensiunile intre parintii mei si bunicii mei s-au acumulat, starea generala fiind conflictuala, adesea creata de mama mea care este distrusa emotional si psihic dupa intamplarea cu casa. Are stari sinucigase etc. Cand eram in clasa a 10-a, m-am indragostit de profesorul meu de psihologie, relatia dintre noi avansand si ajungand intr-un stadiu de necrezut pentru nimeni. M-am mutat la el la insistentele lui,ca sa-l conving ca nu exista nimeni in viata mea, pentru ca ma acuza des ca stau acasa si comunic cu diferite persoane, si am locuit impreuna aproximativ 6 luni. La inceput, totul era linistit. Pe parcurs a inceput sa devina posesiv,gelos.M-a izolat de tot ce insemna viata sociala, si chiar si de familie! Imi acaparase toate aspectele vietii, eu fiind o fire foarte independenta. Ma facea sa evit sa discut deschis cu el si astfel ajungeam sa il mint cu lucruri minore, acuzandu-ma si facandu-mi impresia ca sunt un om de nimic. A inceput sa ma agreseze fizic. Agresiunile fizice s-au dezvoltat treptat, pana cand, in masina, in parcarea din fata blocului, m-a lovit tare, parea in stare de orice, m-am speriat foarte tare, am tipat si vecinii au chemat politia.Nu am vrut sa ii fac rau, caci putem pe toate caile… Am incercat sa ma despart de el si nu am putut. Eram constienta ca ma distruge psihic si fizic si totusi nu am putut sa pun capat. Am reluat relatia ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. La o saptamana, am gasit in laptopul lui un cont fals de Facebook, un e-mail fals, si mai multe conturi matrimoniale deschise de vreo 2 luni. Eram singura in casa, el trebuia sa vina, si asta mi-a oferit ocazia sa fug, fiindca am crezut ca o sa ma loveasca daca afla ca stiu. Ne-am impacat dupa 5 zile. A mai durat vreo 4 zile, apoi m-a anuntat ca si-a gasit pe altcinva, ca l-am umilit constant. M-a blocat peste tot, am vazut ca vrea sa intrerupa orice legatura cu mine. Nu l-am cautat… Dar am rugat-o pe prietena mea sa ii dea mesaj sa lase hainele la ea, si i-a spus: " I le voi lasa eu intr-un loc sigur. Sa nu isi faca griji. Totul e pus cu grija asa cum ma stie.In curand."Apoi i-a blocat numarul. Nu mai inteleg nimic… si cred ca sunt dependenta emotional de el. Vreau sa scap de asta, imi doresc sa fiu libera iar, insa nu stiu ce s-a intamplat.E ca si cand mi-a spalat creierul. Nu am vorbit de 5 zile, dar ma simt din ce in ce mai rau.. Imi vine sa il caut,dar stiu ca nu rezolv nimic. Mi-e frica…

Multumesc anticipat !

Fii puternica, asa cum ai aratat deja ca poti sa fii. Rezista, cauta sa ai activitati care-ti fac placere. Incearca sa gasesti un adult de incredere, din familie sau alt profesor care sa stie povestea.

Desi pare "sfarsitul lumii" acum, este cel mai bun lucru care ti se putea intampla.Ai fost abuzata fizic si emotional.NU ar fi trebuit sa se intample asta! Ai doar 18 ani si viata este minunata, chiar merita sa o descoperi.Cred ca ar fi bine sa mergi totusi la un psihoterapeut cu care sa discuti mai in detaliu abuzurile prin care ai trecut.

Profu` ar merita dat afara din sistemul educational. Si-a incalcat deontologia profesionala. As fi avut asteptari – fiind prof de psihologie, dar omul e om oricare functie ar avea-o… tu esti victima lui, erai minora la acea vreme. Cand faci parte dintr-un abuz, nu constientizezi la ce te expui in acea perioada. Ti se pare ca anormalul este normal. Deciziile iti apartin: ca il cauti sau il uiti. Dar, alegerea fa-o constient si asuma-ti faptul ca ai fost victima unui abuz. Tu alegi daca te intorci la abuzator sau stai de-o parte.

si eu cred ca vorbesti acum mai mult din postura de victima a unui abuz, o postura foarte complicata despre care te incurajez sa discuti cu un profesionist. In ceea ce il priveste pe ‘profesorul’ in cauza, despre care imi permit sa spun ca functioneaza cu brio in zona psihopatologica, acest ar trebui supus rigorilor legilor actuale… atat ca profesor (pedofil nu este pt ca a fost consensual si inteleg ca aveai peste 16 ani)… cat si ca persoana bolnava psihic care poate sa traumatizeze alti oameni intr-un mod absolut imprevizibil de periculos. Sper ca aceasta experienta te va impinge spre o intelegere mai buna a propriei persoane. Curaj!

Violenta fizica trebuie denuntata! Un profesor care se incurca cu minore este un pericol. Crezi ca esti prima victima? Tu in ecuatia asta esti o victima. Mergi la politie si denunta abuzurile, nici o femeie nu ar trebui sa treaca prin asa ceva, cauta sprijin la familia ta, incearca sa iti gasesti un loc de munca, toate astea pt a nu depinde de el sub nici o forma. De asemenea, iti sugerez sa consulti si un psiholog, ranile fizice lasa in urma si rani psihice. Sub nici o forma nu relua relatiile cu acest om si nu-l lasa sa scape asa usor, poate urma o alta adolescenta in locul tau. Ai grija de tine si acorda mai multa atentie alegerilor tale, pe viitor.

Subscriu celor spuse de colegii mei. Te inteleg ca te simti debusolata si ai vrea un sprijin. Din pacate, profesorul nu ti-l poate oferi. Inteleg ca nici mama, care se lupta cu propriile probleme. Ar trebui sa-l lasi sa-si vada de probleme lui, are o multime de rezolvat. Aveti psiholog la scoala? Poti incerca sa vorbesti cu el/ea, ca sa poti trece alaturi de cineva prin aceasta deceptie. Iti tin pumnii, sigur vei depasi momentul greu.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Am o problema care ma afecteaza foarte mult in sensul ca am devenit depresiv, emotiv si nu stiu ce se mai intampla cu mine..sentimentele mi se incurca, nu mai inteleg nimic si sufar foarte mult
Am avut prima relatie si singura pana in momentul de fata. A fost o relatie la distanta si desi distanta a fost o problema, am trecut peste si ne-am vazut de foarte multe ori , totodata ne-am inceput si viata sexuala. Totul decurgea perfect. Am avut cateva certuri/despartiri dar au fost temporare pentru ca nu puteam sta unul fara celalalt.
Eu sunt genul de persoana care iubeste din tot sufletul si ma implic cu totul. Am fost loial si foarte devotat in aceasta relatie si o iubesc nebuneste.
Relatia a durat 3 ani din pacate, iar eu am intrat in depresie. Am inceput sa am insomnii, cosmaruri cand apucam sa dorm; nu mai eram atent la ce se intampla in jurul meu, de parca eu nici nu eram acolo. Am rezistat 6 luni de la despartire in prezent timp in care nu am mai bagat-o in seama …pana ieri, cand am inceput sa vorbesc din nou cu ea. Eu sunt foarte sensibil si orice detaliu cat de mic ar fi el, ma sfasie.
Am aflat ca a mai avut alte relatii intre timp si am incercat sa o conving sa ne impacam (abia mi-am gasit cuvintele pentru ca vorbeam cu ea cu noduri in gat si lacrimi in ochi si tremuram tot). Mi-a spus ca nu mai poate fi fericita cu mine si ca si-a schimbat gusturile in timpul asta cat am fost despartiti . Nu stiu ce sa mai fac, am inceput iar sa visez urat si sa nu dorm noptile. De vreo saptamana ma tot gandeam la ea dar dupa ce am aflat detaliile alea nu mai pot..
Inteleg ca este prima relatie si ca asta face parte din viata noastra si sunt constient ca poate pe viitor o sa fie mai bine..dar eu nu pot trece peste si nici nu vreau nu stiu, nu pot sunt inca indragostit de ea chiar daca nu vede asta sau nu vrea..nu stiu, nu mai inteleg ce se intampla cu mine dar am nevoie de ajutor, va rog..

Vizitati un psiholog pentru a va ajuta sa treceti peste despartire.

Apelati la un terapeut pentru a intelege ce si de ce va face atat de sensibil. In alta ordine de idei o parte din starile descrise se datoreaza separarii. Apelati la ajutor specializat pentru a gestiona situatia.

Vrei cu adevarat sa renunti la ea? Ea mai vrea sa fie cu tine?

Da, ai nevoie de ajutor, insa personalizat! Un raspuns public nu e suficient nici pe departe. Cauta un psihoterapeut bun, si lucreaza asupra ta. O perioada atat de lunga ar fi fost suficienta pentru a te detasa. Iar daca nu ai reusit, e o tulburare de personalitate si o incapacitate de a gestiona situatia, pe care nu stiu in ce masura o vei repara singur. Nu ezita sa ceri ajutorul UNUI psihoterapeut din localitatea ta.

Cum iti doresti sa intelegi mai bine ce sentimente ai si cum ai putea avea o relatie de cuplu frumoasa poti cere ajutorul unui psihoterapeut in sedinte de psihoterapie individuale.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna!numele meu este Alessia,am 18 ani.Va rog sa ma ajutati cu un sfat!
Parintii mei sunt divortati de cativa an.
Mama de ceva vreme si-a facut o relatie cu un barbat mai tanar decat ea.El are 32 de ani,nu a fost insurat,nu are copii.S-a mutat cu noi,totul a fost bine la inceput.
Vreau sa va zic ca el dupa ce vine de la servici si pana se pune sa doarma nu face altceva inafara de a se juca pe calculator ,si daca cineva se atinge de calculatorul lui e problema.Zice ca e calculatorul lui si cui ii trebuie sa-si cumpere,ceea ce nu ar fi drept pentru ca si mama a contribuit la cumpararea lui.
Eu si el ne certam des pe subiectul calculator,pentru ca nu ii ofera nici un pic de atentie mamei mele si ea nu zice nimic.
Nu ii convine cand mama imi da bani si ii zice ca nu fac nimic toata ziua si nici nu muncesc,sa merg sa muncesc daca tot imi trebuie bani.El imi zice mie de bani,cand el depinde de mama,pentru ca isi strica salariul pe tot felul de prostii si ii baga in jocurile online.
El nu are de unde sa stie ce fac eu toata ziua sau cum sa observe pentru ca altceva inafara de calculator nu vede nimic,dar de batut din gura stie cand este vorba sa ma atace pe mine.Ii zice mamei tot felul de prostii doar sa o intoarca importiva mea. Ceea ce i-am zis lui e ca a stiut ca are o fiica
Mama nu ii zice nimic si asta ma doare cel mai tare si se supara pe mine cand plec la tata,dar plec doar din cauza lui pentru ca nu il mai suport pe acest barbat,nu mai suport sa il vad in casa sau sa il aud.
Ce pot sa fac in legatura cu asta?Va rog sa ma ajutati!

Alessia, eu cred ca mama ta e cea mai in masura sa puna lucrurile la punct, cu atat mai mult cu cat locuiti in casa voastra. Discuta cu ea si cere-i sa fie mai categorica in ceea ce priveste regulile casei.

Este o situatie dificila, intrucat tu nu poti face mai nimic. Cea care poate este mama ta. Vorbeste deschis cu ea, spune-i ce ai pe suflet si vezi ce se rezolva. Imi pare rau ca nu pot da alt raspuns. Bafta!

Alessia, mama ta este cea mai in masura sa isi ia hotararile in ceea ce priveste viata ei personala si casa ei. Tu daca ai 18 ani si esti majora poti foarte bine hotari pentru tine. Daca crezi ca mutatul tau din casa ar ajuta in a avea o relatie mai buna cu mama atunci roaga-l pe tatal tau sa te primeasca. In timp mama ta va chibzui si va intelege. In acest moment nu cred ca poti face foarte multe. daca asta este viata care isi doreste mama ta sa o aiba nu te obliga nimeni sa o urmezi. Pe de alta parte gandestete bine ce vei decide caci este posibil sa nu poti reveni asupra deciziei! Bafta!

Discuta cu mama despre lucrurile care te deranjeaza si incercati sa gasiti o solutie favorabila.

Mama ta a luat o decizie, si tu ai de respectat alegerea ei. Tu, la randul tau, poti lua decizia sa iesi din acel mediu toxic. Poti sa lucrezi si sa cauti o chirie, sa fii studenta si sa stai la camin, sa pleci la tatal tau sau la o ruda.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua!
Am nevoie de ajutor din partea dumneavoastra.
Problema mea consta in anxietatea sexuala..Am o iubita de ceva timp,dar ori de cate ori incer sa ma culc cu ea,imi pierd erectia.Daca ma autostimulez ,nu am probleme de genul asta.Am o erectie foarte puternica si de durata.Daca sunt cu ea in pat si stiu ca este la menstruatie,ma stimulez doar privind-o..Dar,in momentul in care stiu ca nu va interveni nimic si ca pot sa ma culc cu ea,imi pierd erectia total..trec prin stari de frica si mintea imi zboara in alte parti..Uneori incerc sa ma concentrez,dar am impresia ca in momentul acela parca nu m-ar atrage sexual(si este o fata foarte atragatoare) . Am reusit o singura data sa intretinem relatii sexuale..dar de scurta durata,deoarece mi-am pierdut erectia pe parcurs.
Una dintre fricile care imi trec prin minte e aceea ca s-ar putea ca prezervativul sa nu fie bun(pentru ca am patit la primul contact sexual asta)-de obicei imi pierd erectia in momentul in care imi pun prezervativul.
Ce sa fac pentru a-mi rezolva problema?
PS:Am 18 ani.Nu sufar de boli.Sunt foarte social si am foarte multi prieteni.E prima fata cu care intretin relatii sexuale iar fata a mai avut si alti parteneri sexuali

Pare sa te incite indisponibilitatea ei. Acest tipar se regaseste la persoanele evitante. Te-ar ajuta mai multe sedinte la un psihoterapeut. Daca ai discuta despre ce se afla la baza acestor ganduri, a putea sa le inlaturi in mod activ. Succes!

incearca un sexolog. Ce ti se intampla nu este iesit din comun. Incearca sa nu mai ai asteptari mari de la tine… lasa lucrurile sa mearga natural… incearca mai mult petting.

Este probabil o anxietate, o frica nejustificata rational. Ai de descoperit cauzele ei profunde, cu ajutorul terapiei. Personal, as recomanda hipnoterapia.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua! Ma numesc Adrian, 37 ani. Sunt casatorit timp de 16 ani. Avem impreuna 4 copii. Cu sotia ne-am cunoscut 2 ani pana la casatorie. Ea este cu 1 an mai tanara ca mine. Problema este ca sunt foarte gelos fata de fostii ei iubiti (parteneri sexuali) pe care i-a avut pana la mine. Au fost 4 la numar. Ea singura s-a decis sa-mi povesteasca de ei pana la casatorie, a dorit mult sa nu existe nici un secret unul fata de altul. A fost un soc pentru mine sa aflu aceasta, dar am luat decizia sa trec peste asta. Mult timp n-am avut nici o problema cu aceste destainuiri, pur si simplu nu ma gandeam la aceasta. In ultimul an lucrurile s-au schimbat brusc, practic nu exista o zi sa nu ma gandesc la fostii ei iubiti, imi rasar permamnent in fata scene in care o vad facand sex cu altul; nici nu mai stiu ce simt in acel moment: uneori ma excit de la asta, apoi devin foarte nervos si mai am tupeul sa-i reprosez si sotiei. Mi-asi fi dorit foarte mult ca acest trecut sa nu existe, dar pe de alta parte simt ca tin la aceste scene, chiar uneori ma masturbez gandindu-ma la asta. Ce se intampla cu mine? si cum asi putea scapa de aceste chinuri, parca lupt singur cu mine…

Ceva a declansat aceste stari. Apelati la un terapeut pentru a explora cauzele si a rezolva problema.

Tu erai virgin cand v- ati cunoscut? Ar trebui sa ai incredere in sotia ta si sa iti vezi de copii. Cred ca ea nu iti reproseaza ca ai fost si cu altele inaintea ei.

Ai nevoie de psihoterapie. Ceea ce se intampla cu tine este doar o manifestare a ceva mai adanc din spate. Succes !

Nu trecutul ei conteaza, ci perceptia ta asupra acestuia. Pe care tu o distorsionezi. Ai de inteles mai multe despre ce se petrece in mintea ta subconstienta. Exploreaza trecutul tau mai intai sub ghidarea unui terapeut.

Treceti intr-o perioada de tranzitie, de stress, de schimbare.Cat de multumit sunteti cu viata Dvs intima, care au fost experientele pe aceasta parte a vietii? Pentru inceput ar fi bine sa discutati cu sotia despre aceste ganduri si problema Dvs.O solutie cea mai buna este sa apeati la un terapeut.

Daca intradevar ar fi contat pentru dvs. trecutul ei, nu v-ati fi casatorit, n-ati fi stat impreuna 16 ani si in nici un caz n-ati fi facut 4 copiii. Va proclamati "victima" perfecta, adica ati avut "un soc" cand partenera v-a spus trecutul ei inainte de a va lua (asta presupunand imacularea dvs. pana la acel moment!?!), ati decis in mariminia dvs. sa va casatoriti "totusi" si ca un adevarat "barabat" v-ati spus "am luat decizia sa trec peste asta!" si surpriza, nu ati trecut!!! Schimbarea nu este atat de brusca pe cat ati sesizat-o si aceste ganduri de gelozie s-au cuibarit cu mult timp inainte, probabil dupa prima sarcina a sotiei dupa care v-ati simtit un pic "neglijat" si cu mult mai neglijat dupa al patrulea copil. Dvs. nu sunteti gelos pe sotia dvs ci pe potenta celorlalti parteneri, adica in termeni psihanalitici aveti o "invidie de penis" care s-ar materializa in fantasmele pe care le aveti legate de partidele de sex pe care probabil dvs le-ati dori cu partenerii sotiei dvs. sau sa asistati la asa ceva. La nivel constinet, nu puteti accepta ca "aceasta pornire" ca fiind defapt ceea ce doriti dvs (in mod inconstient) si atunci o faceti vinovata pe sotia dvs. Daca intradevar va doriti o rezolvare a problemei dvs. ar fi de preferat sa apelati la un psiholog pentru o terapie individuala sau la o terapie de cuplu.

Incercati terapie de cuplu. Asa cum a spus cineva mai sus, probabil ca ati trecut prin niste schimbari. Probabil ca viata sexuala lasa de dorit. Daca rezolvati acest aspect, veti da uitarii fantasmaticii 4 domni (armasari) de dinaintea dvs. Daca erau atat de impresionanti, sotia ar fi ramas cu unul dintre ei, nu cu dvs. Succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua ,in urma cu 4 ani am divortat de fostul sot avem impreuna o fetita care a ramas la el si imi este foarte greu cu toate ca vorbesc aproape zilnic cu ea .. eu sunt plecata din tara m-am recasatorit ma inteleg foarte bine cu actualul sot dar dorul de copil de casa ma macina zi de zi incerc sa fiu tare dar este foarte greu. Problema este ca ma panichez foarte repede orice aud deja ma doare capul nu ma simnt bine si incerc din rasputeri sa fiu ok .. problema este ca eu lucrez decat pe perioada verii si de toamna pana incep munca in luna mai stau acasa probabil din cauza asta ma ia gandurile nustiu ce sa zic ies afara ma plimb am un catelus mic dar tot imi este greu si nustiu dece sunt asa speriata ma gandesc numai aiurea.. ce sfat imi puteti da cum sa fac sa nu ma maigandesc si sa fiu ok sa pot sa-mi vad de viata incontinuare si sa fiu bine?

eu nu cred ca puteti uita de copilul Dvs… sfatul meu este sa faceti cumva sa remediati aceasta relatie, atat spre binele copilului cat si al Dvs. Ce simtiti acuma mi se pare absolut firesc in situatia data si nu stiu daca cineva poate trece cu bine peste situatie.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua,
am o intrebare relativ simpla, in legatura cu maturitatea adolescentilor. Din punct de vedere psihologic si/sau social, e normal ca o tanara in varsta de 21 de ani sa faca, cu placere, baie cu mama sa? Ce poate evidentia aceasta activitate, la persoana in cauza? E posibil ca tanara respectiva sa nu se fi maturizat inca, iar acest lucru sa-i creeze probleme in relatiile sociale, mai ales in relatiile amoroase? Mama ei i-a impus deja sa reununte la un iubit, cel putin pana termina facultatea, dar fata inca discuta cu acesta, nu vrea sa iasa complet din viata ei.

Va multumesc!

eu cred ca nu este normal… pare mai mult o relatie homosexuala incestoasa decat una mama-fiica sanatoasa/normala. Poate ca persoana in cauza ar fi bine sa inceapa o psihoterapie in care sa descoasa aceasta relatie. Succes!

La varsta de 21 de ani o femeie este dezvoltata complet din punct de vedere fizic, acum depinde si de psihic. A face baie cu mama la aceasta varsta este un deplasat daca nu vorbim de o imposibilitate fizica. Nu cred ca este normal ca mama la varsta de 21 de ani sa interzica fetei sa aiba un iubit . Cand o sa-l aiba la 50 de ani ? Realitatea este ca fiecare trebuie sa isi traiasca viata proprie! Din ce inteleg eu exista o dorinta erotica si o gelozie intre cele doua. O relatie incestuoasa care daca nu va fi oprita poate dauna viitorului tinerei!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua.Nu stiu daca ma poate intelege cineva dar nici eu nu stiu cum sa mai fac fata situatiei sa nu o iau razna.Am 26 de ani si sunt impreuna cu sotul meu de la varsta de 15 ani/avem 2 copii impreuna si pana intr-un punct am crezut ca am o viata perfecta plina de iubire si armonie.Majoritatea timpului am fost plecati in strainatate iar cand ne-am intors ne-am luat o locuinta .Din 2013 viata imi arata o alta fatza a ei una neagra///sotul meu a inceput sa lipseasca de acasa cat mai des inclusiv noptile pe diverse motive de munca,prieteni….chiar daca simteam ca ceva se intampla ma facea sa cred ca gresesc.In dec 2013 am nascut al doilea copil si deja am vazut diferenta la cum se ingrijea de noi, de casa …aproape deloc.Prin Martie 2014 a plecat din tara iar in august 2016 soacra mea mi-a confirmat ca ma inseala cu o fosta prietena a unui var de-al lui pe atunci avand 17 ani ,domnisoara.Am crezut ca imi fuge pamantul de sub picioare am vrut sa ma arunc de la balcon pt mine era sfarsitul.Chiar daca am aflat de la surse sigure nici in ruptul capului nu vroia sa recunoasca.Doar zicea ca o sa regret si o sa-mi para rau ca m-am indoit de el.Am inghitit mii de minciuni incat nu am loc sa le povestesc ,nici eu nu stiu dc??Am fost in casa la amanta si era si el de fatza ,credeti-ma chiar daca planuisem sa tin cu el cand amplecat de acasa acolo mi sa facut mila de fiinta aia fara suflet.Am inceput sa plang si sa-l invinuiesc si sa aleaga intre noi doua.Nu a ales nimic decat a zis sa iesim sa mergem acasa m-am simtit in ultimul hal fiind si cu copii dupa mine.au avut relatie un an de zile din cate cred eu inclusiv a luato cu el de a petrecut sf pasti.iar eu plangeam acasa cu copii si ma chinuiam.A vrut sa plece spunand ca nu mai are valoare cine greseste pleaca!!Nu l-am lasat din prisma copiilor am zis sa creasca cu tatal lor.au trecut 2 ani de atunci si mi-a zis ca nu mai avea nici o legatura cu ea…in 2015 in august au inceput sa vb prin sms-uri sau daor atata am putut surprinde eu .nu le-am citit ca erau sterse dar vroiau sa-si de intalnire…M-am intalnit cu ea ca doua prietene ) sa-au acuzat reciproc ca se cauta unul pe celalalt…nu mai stiam ce sa cred…apoi m-am jicnit urat cu ea pe un site de socializare….el ieseam mereu curat din toata povestea asta doar eu eram nebuna care il acuza pe nedrept.Tot timpul era ascuns mai ales cu telefonul nu-l lasa niciodata la vedere iar daca ma uitam il apucau nervii de fiecare data cand l-am descoperit arunca cu el pe jos si urla la mine ca-l acuz degeaba.Dar am avut mereu dreptate.Am vrut sa plec de casa la mama mea in alt oras la o saptaman ma-m intors pt ca nu aveam posibilitate sa inchiriez o un ap la oras pt copii.Acum imi pare rau am fost prea lasa si m-a luat prea de fraiera.Am crezut ca nu mai are nici o treaba dar cand a luato cu el in afara i-a facut cadou un telefon ff scump pe motiv ca a vrut sa-i ia telefonul inapoi s-a intalnit cu ea…au ajuns la politie dar nu stiu prea multe detalii ca eu nu mergeam la oras fiind cu un copil mic acasa….Sa inchei mai scurt a inceput iar lipseasca de acasa noptile.cel putin odata pe saptamana.Iar eu am intrat iar intr-o depresie de imi vine sa fac multe chestii numai sa vada ca m-a facut din nou sa sufar.Stiu ca am fost si sunt prea naiva.Nu am posibilitate sa merg la un psiholog doar ma mai rog la Dumnezeu sa nu o iau razna…pt ca atata ma intreb DC??? DC EU???CU CE AM GRESIT ???SENTIMENTELE DE IUBIRE VREAU SA LE TRANSFORM IN URAAA SI NU STIU CUM???NU STIU SA FAC ???FATZA SITUATIEI.AJUTATIMAAAA!!!!

Doamna, cred ca va simtiti foarte rau: tradata, nefericita, fara nici un sprijin. Insa, exista si o raza de soare: puteti sa va reveniti din aceasta stare. Sunt 2 aspecte in situatia dvs.: pe de o parte depresia care probabil va macina pe dvs. si stima de sine subrezita, pe de alta parte sotul cu probleme lui personale. Din ce relatati pare sa tina la dvs., dar este el insusi dezechilibrat. Ideal ar fi sa urmati o terapie de cuplu. Ati pomenit de aspectul financiar: exista psihologi incepatori care preiau cazuri pro-bono. Incercati la facultatea de psihologie din orasul dvs. Acolo o sa fiti indrumata spre un incepator talentat. Nu va lasati daramata de greutati. Le puteti depasi. Succes!

Daca nu aveti posibilitatea sa mergeti la psiholog, asteptati putin, si daca se agraveaza lucrurile ajungeti la psihiatru, unde totul e gratuit.

Doamnă dragă,eu nu sunt psiholog,dar prin ce ati trecut dvs am trecut si eu, la fel si sotul meu a avut o relatie cu o prietenă de a noastra comună, nu ne certa,nu ne batea,ne aducea toti banii acasa,nu avea de gand sa plece,doar ca a vrut o aventură,se indragostise din nou. Dupa multe certuri,dupa multe minciuni,tel cu doamna,am ajuns la concluzia ca este mai bine sa nu te certi cu el,sa îi dai libertate,ptr ca tot acasa se va întoarce,sa il iei cu mâncarea lui preferat a,cu prajitura preferat a si sa discuți cu el toate nemulțumirile voastre. Noi am trecut peste acest episod,chiar daca eu am ramas cu o stare de anxietate,mi se pare ca oricine sta in preajma copilului îi va face rău,dar acum discutăm orice problema am avea,si rezolvăm împreună. Baftă multă