Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua as avea mare nevoie se sfatul dvs,am o fetita de 6 luni inca ne luptam cu colici sa zic asa,plansete urlete eu suny singura nu am nici un ajutor sotul e la munca si cu mare durere in suflet ca zic ca nu ami rezist,nu mai suport sa aud ca plange si de multe ori zbier la ea si nu ma pot controla imi pare nespus de rau dupa…,dar nu stiu cum sa ma abtin.Si ma gandesc ca asta poate are si ceva cu,copilaria mea am crescut in urlete si tipete.Nu vreau sa fac la fel sa nu ma intelegeti gresit imi iubesc copilu doar ca simt ca nu mai pot uneori.As fi consultat de mult un terapeut dar nu pot pt ca sunt in alta tara si nu prea inteleg tot deci am nevoie de sfatul dvs cum sa fac sa ma controlez?va multumesc din suflet

aveti nevoie de sustinere… de o alta persoana ca re sa va preia din activitati pt a va putea odihni. Este bine ca realizati ce se intampla insa poate in situatia data, daca nici sotul, nici altcineva nu va poate fi fizic aproape, poate ar fi bine sa va ganditi la a va intoarce si creste copilul in tara o vreme. Curaj!

Exista varianta de terapie via Skype. Mare atenție la reacțiile dvs, sa nu aive legătură cu reacția post-natala.

Multe mame trec prin stadiul asta de oboseala chiar dacă au ajutor din partea familiei. Abia la 9-12 luni după naștere se mai liniștesc hormonii. Insa încercați sa va mențineți calmul și în momentul în care copilul are crizele de plâns încercați sa ii distrugeți atenția sau sa ieșiți cu ea afara (marea majoritate se calmează afara). Iar la vârsta ei e posibil sa va luptați cu dinții nu cu colicii. Gândiți pozitiv ca în jurul vârstei de un an plânsul acesta încetează.

Esti epuizata si ai nevoie de un sprijin de 3-4 ore pe zi ca sa te poti odihni. Psihoterapia te-ar ajuta mult. Daca chiar iti doresti o poti face pe skype. Sunt romanii din strainatate care recurg cu succes la aceasta modalitate. Succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua! Numele meu este Vlad,am 25 de ani si de un an si jumatate ma confrunt cu niste stari foarte urate si ciudate la care nu gasesc niciun raspuns! Povestea a inceput intr-o noapte cand incercand sa adorm m-a luat o stare de amorteala in tot corpul,moment in care m-am ridicat rapid din pat cu o sperietura foarte mare.In momentul acela simteam ca in secundele urmatoare o sa mor,ca nu imi mai bate inima,ca mi s-au umflat mainile si picioarele etc. M-am imbracat si am mers la urgente,insa dupa analizele efectuate doctorii nu au gasit nimic.Nu am fost prea sigur de raspuns si am continuat sa fac in continuare analize si consultatii la diferiti doctori (cardiologie, neurologie, endocrinologie, oftalmologie,) singurele probleme gasite find un hemibloc de ramura stanga si leucocitele putin marite! Vreau sa precizez ca de atunci in colo am o gramada de simptome ciudate, cum ar fi : parca nu inspir destul aer in piept,senzatie de ameteala, mi se pare ca nu imi circula sangele normal prin corp, am spasme musculare in tot corpul foarte des si insomnii aproape in fiecare seara(adorm foarte greu si ma trezesc de multe ori) insa ce ma dearanjeaza cel mai tare e ca in ultimul timp am observat un usor tremur al capului cand ma uit in oglinda,iar cand intorc capul parca ma ia o ameteala si tresar putin.Tin sa precizez ca acum trei ani am avut un doua decese in familie plus un accident de masina care m-a cam speriat!As dori foarte mult un raspuns la aceasta mare problema a mea daca se poate.Va multumesc!

Este posibil ca evenimentele prin care ati trecut sa va fi afectat mai mult decat credeti. Si probabil ca o situatie curenta a activat anumite stari de panica. Daca din punct de vedere medical totul este ok apelati la un terapeut pentru a intelege ce se intampla si a gasi solutia de a iesi din aceasta stare.

Recomandarea este psihoterapie. Nu pierde timpul, el nu curge in favoarea ta. Succes@

Psihoterapie urgent!

nu cred ca psihoterapia iti va ajuta; eu m-as apuca sa investighez sistemul endocrin, ca acolo par a fi ceva probleme; timusul si nu numai… bafta!

Atac de panica

Dacă s-au exclus posibilele cauze fiziologice mergeți la psihoterapie. Din ce descrieți este foarte probabil sa fie manifestări psihosomatice.

Cred ca ar trebui sa investigati mai mult aspectul mentionat mai sus, hemiblocul de ram stang, astfel incat sa se determine daca este poate o manifestare tranzitorie si cat de frecventa este. Nu neglijati insa, nici aspectul psihoterapiei, pentru ca sufletul si corpul sunt o unitate si de multe ori problemele sufletesti dureroase, isi gasesc la unii oameni manifestare, isi gasesc un “glas” in simptome fiziologice. Vorbind cu cineva specializat, care va stii sa asculte si care eventual sa va propuna anumite indicatii, in mod sigur va va ajuta sa regasiti pacea interioara, sa va puteti relaxa si sa va odihniti din nou. Sunteti o persoana tanara, dar care a trecut in ultimii ani printr-o suita de evenimente destul de dificile. Nu ne-ati spus cum ati reusit sa mergeti mai departe, dar cred ca ar merita sa vorbiti cu cineva despre aceste incercari, cat si despre situatia din prezent. Solicitati medicului de familie o trimitere catre un psihoterapeut. Mult succes! Aveti incredere in dvs si corpul dvs, cu putin ajutor si rabdare veti reusi sa treceti si peste aceasta etapa din viata dvs.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna seara,
Am o problema in relatie. De 5 luni stau impreuna cu iubitul meu, si avem o relatie aproximativ un an.
De curand am descoperit arhivate pe un hard extern un numar foarte mare (cam 1000) de poze si filmulete cu fete dezbracate, sau in care apare si el si au relatii sexuale. Nu am cautat intentionat. Acel hard era conectat la TV pentru ca ne uitam amandoi la filme si seriale de pe el. Si le-am gasit cand cautam un film. A fost foarte nervos cand am adus asta in discutie, acuzandu-ma ca am intrat in intimitatea lui si ca nu il respect. Acele poze si clipuri erau de dinainte de a fi noi impreuna. Erau unele poze doar din noiembrie 2015. Mi-a promis ca a doua zi le vom sterge impreuna, deoarece trebuia sa mergem in tura de noapte la lucru atunci si nu am mai avut timp. Insa el a spus ca le-a sters la lucru singur ca ii stateau pe cap. I-am zis ca vreau sa vad si sa ma asigur ca nu mai are si alte poze de genul asta de cand suntem impreuna pe calculator. A refuzat, zicand ca nu vrea sa vad ce are pe acolo ca cine stie ce gasesc, poate sunt poze vechi si eu o sa ma enervez si ne certam iar
si mi-a promis ca el nu isi bate joc de mine si ca de cand suntem impreuna nu mai are nimic si nu a mai avut cu nicio femeie nicio conversatie cu tenta sexuala si nici nu a mai strans poze de pe net. Sincer va spun, ce avea adunat acolo e socant.
Cand am ajuns acasa dupa tura de noapte el a trebuit sa plece de acasa cu ceva treaba prin oras. Eu cand m-am trezit nu m-am putut abtine si am cautat in laptop si pe hardul acela extern sa vad ce mai are si sa nu ma minta. Am mai gasit inca un hard extern in rucsacul unde avea laptopul. Intr-adevar de pe acela de pe care a zis ca le-a sters, le-a sters. Insa le-a copiat pe celalalt, pe care mai avea si alte poze din ianuarie anul acesta. In laptop am gasit foldere cu poze de genul acesta si mai recente. Am cautat si in istoricul lui si am gasit cum se uita la site-uri porno si de videochat, si apoi cauta dupa nume pe facebook femeile care ii placeau si sa vada daca sunt din orasul unde stam noi. Nu vreau sa par nebuna, dar pe masura ce vedeam ca se adanceste minciuna, am vrut sa vad pana unde a mers toata situatia. Am facut cateva poze cu telefonul la ce am gasit, in cazul in care le-ar fi sters. Seara cand s-a intors, dupa ce a lungit discutiile si s-a plans ca e obosit pana la miezul noptii, a acceptat sa imi arate ce are pe laptop si pe memoria aceea externa pe care am gasit prima data pozele urate. In timp ce deschidea laptopul m-a trimis dupa memoria externa ca o “uitase” in sufragerie. El nu stia ca stiu si de existenta celei de-a doua memorii. Si am facut pe proasta si am zis “Uite ce am gasit. Hai sa ne uitam si pe asta daca tot ne uitam sa se termine odata.” S-a enervat si a zis ca de unde am scos-o si ca de ce sa ne uitam si pe aia, ca am zis ca doar laptopul si cealalta. Nu imi mai ajunge?
Cand m-am intors fisierul acela, cel mai recent, din laptop nu mai era. Il stersese si ramasese pe desktop un spatiu gol. Am intrebat de ce era acolo spatiul acela gol, ca arata ca si cum ar fi trebuit sa fie un fisier. Mi-a zis “Ce ai? Esti nebuna? Nu vezi ca toate sunt dezordonate pe aici?”. Am zis bun, macar o sa deschidem cealalta memorie si poate atunci nu ma mai minte si recunoaste. Dupa ce mi-a aratat ca nu are nimic pe primul hard extern si pe laptop, i-am zis ca hai sa o vedem si pe asta. Era nervos tare si tot insista ca l-am dezamagit, ca vin si il calc asa in picioare, il tratez ca pe ultimul om, si ca daca el imi spune ca nu e nimic acolo de cand e cu mine de ce nu il cred? Si eu i-am spus ca singura metoda prin care pot sa cred este sa vad cu ochii mei. Dupa multe insistente si tipete, ne-am inteles ca sa imi arate doar doua trei foldere si a deschis-o. Dar mi-a aratat din doua foldere ce poze a vrut el, bineinteles si cand am zis ca pe al treilea vreau sa il aleg eu,
si l-am ales pe acela in care erau pozele pe care a zis ca le-a sters si nu a facut-o, s-a crizat, a inchis laptopul si iar se lua de mine ca ce fac eu pe comandantul aici?. Ne-am certat urat, cam pana la 2 dimineata. Fiindu-mi frica sa nu stearga de pe memoria aceea, am pus-o sub perna si am vrut sa dorm. Cam peste o ora a venit si mi-a cerut-o ca avea nevoie sa ia ceva poze de pe ea. I-am dat-o si am mers cu el sa vad. In acel moment a luat niste virusi de pe calculator si a doua zi nu am mai putut vedea nimic de pe ea, desi vruse sa imi arate. Eu am mers la lucru si cand m-am intors am luat decizia sa ii arat tot ce am gasit si sa ii spun tot ce stiu. Am pus 2 scaune fata in fata si i-am spus ca vreau sa avem o discutie calma. I-am trimis si lui pe telefon pe rand pozele ce le aveam si l-am intrebat la fiecare de ce m-a mintit, i-am zis ca desi ma facea nebuna si ca ce cred eu?ca le copiaza dintr-un loc in altul?, exact asta a facut. Nu a avut o explicatie. Si a inceput sa imi
zica, ca le-a lasat intentionat acolo si stia ca o sa ma uit prin ele. Nu cred asta. Intr-un final a inceput sa imi dea o explicatie…Ca asta e o latura de-a lui din trecut, mai obsesiva cumva si ca din momentul cand am luat decizia sa ne mutam impreuna nu a mai simtit nevoia sa se uite la poze de genul sau sa vorbeasca cu fete si sa le ceara poze. A zis ca totusi din septembrie incoace eu m-am schimbat, relatia noastra sexuala a inceput sa nu mai existe, ca el a incercat sa imi bata apropouri si sa mai traga de mine, dar eu nu reactionam si nu ma prindeam. Mi-a zis ca a inceput sa se simta urat si gras, nedori si ca nu ma satisface. Dar ca niciodata nu a putut sa imi spuna direct care este problema, sa nu ma supar, nu stia cum sa ma abordeze. Mi-a zis ca a realizat ca singura cale sa salveze ceva e sa imi explice adevarul si ca el e in stare sa treaca peste faptul ca i-am violat intimitatea si ca practic am facut o infractiune, si ca din punctul lui de vedere putem trece peste.
Eu in schimb nu stiu daca pot spune acelasi lucru. Sunt foarte indecisa si nu reusesc nicium sa gandesc la rece. Simt ca orice as alege, sa raman sau sa plec, o sa regret ceva. Desi a facut multe lucruri pentru mine, asta mi se pare grav.
Ce sfat imi puteti da?
Am putea rezolva problema asta sau ar fi mai bine pentru mine sa plec?
Nu stiu ce sa fac pentru ca el chiar a pus relatia noastra in pericol pastrand si ascunzand aceste poze…Nu s-a comportat ciudat cu mine de-a lungul timpului, e dragastos si imi spune ca ma iubeste, si ne alintam. Dar totusi astea le facea pe la spatele meu. Nu stiu ce sa cred….

eu cred ca aveti amandoi dreptate, insa daca tu nu poti trece peste atunci este clar ca trebuie sa iei o decizie (fie ca intelegi sau nu motivul faptelor sale). Nu avem cum sa iti spunem, noi cei din afara, CE sa faci in aceasta situatie. Teoretic ati putea rezolva orice problema cu suficienta deschidere, insa asta ramane la fiecare dintre voi. Succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua,
Acum o luna am ramas insarcinata, sotul meu nu se simnte pregatit sa avem acest copil dar eu mi-l doresc enorm.Acest lucru a generat un conflict.El acum imi imputa faptul ca avem probleme sexuale(le aveam inainte de a ramane insarcinata – in mare parte vina mea, am libidou scazut,muncesc mult si pun sexul pe un plan secund). Avem discutii interminabile si obositoare pentru a ajunge la un consens, simnt ca ii fac rau si lui si mie dar in acelasi timp simnt ca nu tine de mine sa ma schimb. Ce ma sfatuiti pentru ca vreau sa-i pastez pe ambii si sotul si copilul?

pare sa fie nevoie de o schimbare a intregului mod de relationare, caz in care amandoi veti fi nevoiti sa va schimbati paradigma existentiala, totusi apare copilul. Mergeti la o consiliere de cuplu si incercati sa descalciti acest impas. Succes!

Bună ziua. Un copil este o decizie a ambilor părinți. Cum ar arăta viața dumneavoastră având un copil pe care soțul nu îl dorește?
Cu stimă,
Psih Tiberiu Seeberger

Dacă vi doriţi pe amândoi atunci e simplu! Îi păstraţi pe amândoi! În ceea ce privește "simt că nu ţine de mine" vă înțeleg. Tine de soţ? Cum ar fi dacă ar ţine de dumneavoastră?

Ce inseamna cuplul pt d-voastra? Aveti planuri comune? Tineti cont unul de celalalt, de viitorul copil? O terapie de cuplu v-ar ajuta sa va gasiti raspunsuri.Succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Intr-o vizita in famile, i-am gasit pe copii (baiatul nostru de 8 ani si baiatul gazdei de 13 ani ) sub plapuma. I-am intrebat ce fac acolo…au zis ca se joaca, dar mi-au parut forte speriati si baiatul gazdei a tras plapuma peste el.Le-am zis sa iese de acolo si sa se joace cu altceva…dar nu am avut curajul sa trag plapuma sa vad daca e ceea ce gandeam eu…Acasa am ´´tras de limba baiatul ´´nostru si cu mare greu mi-a spus ca baiatul gazdei se juca cu sexul.Cum sa procedam :sa spunem parintilor?E un copil fff alitat si nu stim cum sa procedam….daca or sa creada ceea ce le spunem …sau, sa nu creada ca inventam…

eu va sugerez sa fiti sinceri si directi. Acest subiect nu are de ce sa fie ocolit. Le puteti spune ca v-a povestit fiul ce faceau si ca v-ati gandit ca este f important sa stie si ei. Fiecare parinte v-a lua atitudinea sa. Succes!

Părerea mea este ca prima data ar fi util sa discutați cu copilul Dvs. Este un subiect normal și nu trebuie evitat a îl aduce în discuție cu propriul copil. Aflați ce curiozități are, cum a decurs joaca intre cei doi. Succes.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua.Am un copil in varsta de 11 ani.am divortat cand el avea un an si am incercat sa ii ofer o viata linistita si un exemplu cat mai bun.Acum simt ca nu il mai pot controla.Acasa are un caracter si la scoala sau in societate, isi schimba total comportamentul.Nu sunt de acord cu violenta si simt ca ma depaseste cumva situtia…

Din cate spuneti se pare ca a intrat in perioada preadolescentei. Care vine cu anumite modificari de comportament. Este drept ca, probabil si lipsa unei figuri paterne poate fi un factor care sa contribuie la acest gen de manifestare. Va recomand sa discutati mai in detaliu cu un terapeut, pentru a intelege cum sa gestionati situatia.

Daca veti cauta sa-l controlati nu veti ajunge la nici un rezultat, se va razvrati si mai tare.Gasiti modalitati de a coopera cu el, vorbiti cu el, asculati-i punctul de vedere, nevoile .Nu ati descris ce fel de comportament are acasa si cum e la scoala. O ipoteza:daca acasa are un ,, caracter"( adica bun , inteleg) , el se simte sub control, in societate va avea grija sa caute sa detina el controlul si se va manifesta ca atare.Un terapeut v- ar putea ajuta sa gestionati mai bine situatia si sa priviti lucrurile si din alta perspectiva.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Salut ! Am 14 ani si sunt din Tulcea , parintii mei sunt divortati , eu locuind cu mama , tatal vitreg si sora mea mai mica . In ianuarie , va fi un concert in Bucuresti la care vreau sa ma duc cu o colega si cu sora ei . Tatal meu biologic m-a mintit de nenumarate ori : 1)Imi face camera la etajul 1 ( locuieste la casa ) cu luna , stele si soare . 2) Imi cumpara cal ( pe putin de 10 ori a zis chestia asta ) . 3) Din 2014 tot zice ca ma duce la un club hipic , sau la o cunostiinta care are cai , ca sa incalec . Faza e ca s-a casatorit cu o femeie ( ahem scorpie ) . El este foarte usor de manipulat , iar femeia aia il are la degetul mic . L-am sunat intr-o pauza la scoala ( mama ma lasa sa vorbesc cu el , dar nu vreau sa ma vada ca o fac ) si el m-a sunat in timpul orei . I-am scris ,,te sun la pauza , sunt in ora ,, l-am sunat si mi-a inchis . El este foarte rece cu mine , nu cred ca ma iubeste , l-am intrebat daca imi poate lua bilet ( la VIP este 300 lei ) si daca ma poate duce .
Inca nu mi-a raspuns , as vrea enorm de mult sa ma duca la acest concert dar nu stiu cum sa il fac sa accepte . Cred ca macar atat merit si eu …

Din ce descrii inteleg ca tata te iubeste , se gandeste cum sa te apropie de el( daca doreste sa iti faca camera ta , se gandeste sa iti cumpare cal, etc doar ca poate nu reuseste sa fie cu tine pe aceasi lungime de unda . Oare simte cumva ca incerci sa-l manipulezi? Incearca sa ai o relatie deschisa cu el , sa-ti petreci timp cu el , sa-l apreciezi pt ce poate sa faca pt tine, lasa-l sa-ti fie aproape ( e posibil sa simta ca il privesti doar ca pe o ,, sursa" de venit si incerci sa profiti de el???)