Olga Gâdea:

Am 17 ani sunt un elev silitor care incearca sa dea ce e mai bun pentru a-si atinge scopul.Muncesc mult,cateodata prea mult.Dar nu aceasta este problema
Problema este ca de ceva timp certurile in familie s-au agravat.De mic copil am asistat la certurile parintilor si chiar daca voiam sa arat ca sunt puternic,ma afectau.La fiecare cearta eu eram acolo,plangeam si ii rugam sa inceteze.Nimeni nu stia si inca nu stie nimeni situatia de acasa.Pozam in familia perfecta,sau daca nu perfecta cel putin normala.Certurile de cele mai multe ori erau legate de bani.Acum au revenit discutiile iar pentru ca sunt singur la parinti,pe rand,si mama si tata imi spun parerea despre celalalt mie.Imi spun ca vor sa isi schimbe atitudinea fata de celalalt,ca nu mai rezista mult,ca poate chiar vor recurge la violenta.Iar eu incerc sa fiu intelegator cu toate ca acele cuvinte pentru mine sunt ca un cutit.Dar eu dau din cap aprobator si incerc sa par ca sunt atent pentru ca probabil nu au cui sa spuna aceste cuvinte si intr-un fel se descarca…Insa lucrul asta a inceput sa ma afecteze.De 5 zile am inceput sa plang cand ei nu sunt acasa,acelasi lucru se
intampla si seara inainte sa adorm.Pur si simplu incep sa plang,m-am gandit chiar la sinucidere dar simt ca nu pot face asa ceva.Plang si imi aduc aminte de bunicul meu decedat si ma gandesc ca poate daca ar fi trait el era altfel acum.Ma gandesc ca poate daca plec de acasa e mai bine…dar parintii mei ma iubesc si stiu ca asta i-ar distruge.Ei chiar nu isi dau seama ca tot acest schimb de replici ma doare enorm.Incerc sa ma motivez ca este doar o perioada ca toate celelalte dar simt ca toate s-au napustit asupra mea.Nici eu nu ma mai recunosc.Stiu ca atunci cand parintii mei se intorc acasa incepe cearta si asta e cel mai dureros lucru.Sunt sensibil iar certurile dese de cand eram copil chiar m-au afectat.Nici nu as putea sa vorbesc cu ei despre asta pentru ca simt ca ar crede ca exagerez,pentru ca ei sustin ca niciodata nu au intrecut masura cu cearta,dar eu simt altfel.
Ce imi recomandati sa fac?Vreau sa fiu iar vesel si imi este frica sa nu dau in depresie.

Olga Gâdea:

Buna ziua, va rog sa ma ajutati cu o parere vizavi de problema mea. Sunt intr-o relatie de 2 ani care a inceput foarte bine, el era foarte indragostit si dorea sa ne facem o familie.Eu eram putin mai rationala avand in vedere ca era mai inchis, nu era foarte comunicativ, avea ceva frustrari din trecut, se supara cam repede daca eram apreciata de cei din jur in special barbati si in plus era mereu atent la cine ma suna si imi scrie, parea gelos si posesiv. Dupa 7 luni am inceput sa petrecem mai mult timp impreuna si am locuit amandoi, timp in care s-a mai redus indragosteala lui, a terminat cu gelozia si posesivitatea iar apoi am inceput eu sa devin mai posesiva neprimind afectiunea cu care eram obisnuita. A urmat o perioada in care fosta il cauta, el era mai rece si irascibil cu mine si dupa ce am aflat am inceput sa devin geloasa, am inceput sa il verific, sa imi fac scenarii si imi pierd increderea in mine. Am fost la un pas sa ne despartim insa am decis sa ne mai dam o sansa. A
urmat o perioada in care a fost dinou ok cu mine dar in urma unor stresuri si poate si alte cauze 4 luni m-a refuzat constant in pat. Problema e ca la fiecare refuz ma simteam rau, eram deprimata, plangeam, ma simteam neatractiva. Am cautat dovezi,am discutat sa vad daca are vreo problema medicala sau are pe altcineva si nu mi s-a oferit nici o explicație concreta. Se comporta frumos si afectuos cu mine, facea tot posibilul sa ma inveseleasca cand ma vedea trista si plansa dar fara sa vrea sex. Cand s-a reluat viata sexuala am avut o perioada buna, ne-am inteles perfect, nu ne-am certat, s-a schimbat si a devenit mai comunicativ. Acum dupa 2 ani eu ma simt oarecum trista ca nu mai pomenește nimic de căsătorie, eu am 28 de ani si oarecum ma simt presata de familie si varsta, daca deschid subiectul se enerveaza, in pat se întâmpla rar si 90% din cazuri cand vrea el, in rest avem o conexiune buna, suntem amândoi afectuosi si ne intelegem bine, dar mai sunt certuri superficiale din nimicuri. Doar ca eu ma simt stresata si frustrata cum sunt respinsa. Menționez ca nici la inceput nu era disperat dupa sex dar isi dadea silinta sa ma satisfaca si sa imi ofere tot ce am nevoie. Mi-am pierdut bucuria si zambetul sunt destul de trista, ma macina ca mai vorbeste cu fosta, sunt geloasa cand interactioneaza cu alte femei, cred ca mi-am pierdut increderea in mine. Nu m-am gandit sa il parasesc deoarece mi se pare ca suntem compatibili si am putea avea o viata frumoasa impreuna, totodata ma simt neimplinita sexual si as vrea cumva sa incerc sa remediez problema si sa il fac sa fie mai atras de mine.

Olga Gâdea:

Buna ziua! Am nevoie de sfatul vostru. Sunt intr-o situatie destul de complicata. Am 20 de ani,ma numesc Raluca si locuiesc cu bunica. Dupa cativa ani,mama s-a intors in viata noastra. Isi doreste ca familia sa fie reunita din nou,vrea sa “recupereze” toti anii in care nu a fost alaturi de mine. Problema este ca m-am obisnuit fara parintii mei de mica iar acum ei doresc sa redevina o familie . Toata aceasta situatie este foarte incomoda pentru mine. Este prea multa tensiune in familie. Din prima zi ea a devenit foarte stresanta, imi controleaza toate lucrurile,apelurile,mesajele…oriunde merg eu,isi doreste si ea sa mearga. Daca fac ceva ce ei nu-i convine,ne certam si ea incepe sa planga. Nu imi place sa o vad ca sufera. Cum as putea rezolva situatia asta fara sa o fac sa sufere ? Singura solutie la care m-am gandit ar fi sa plec. Este cea mai potrivita pentru mine,dar din nou o voi face sa sufere si nu imi doresc asta.