consiliere psihologica gratuita

Login

Cursuri de psihologie | NLP | Consiliere | Dezvoltare personală

Cursuri gratuite

Cursuri de balneofizioterapie | Kinetoterapie | Masaj terapeutic

Sfatul terapeutului

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Implant dentar Dental Premier

Implant dentar Dental PremierProbleme cu dantura? Implantul dentar este o piesa de titan, zirconiu sau alte materiale biocompatibile, care tine loc de radacina a dintelui, fiind cea mai buna metoda de a inlocui un dinte pierdut pentru obtinerea unui zambet perfect!

Arhiva lunara pentru septembrie, 2018

  25 vizite
Pagina 3 din 512345

Mi se pare ca prietenul meu este atras de alte fete, in special de una care seamana cu o fosta prietena. El imi tot spune ca sunt geloasa, posesiva si ca doar eu contez pentru el.

Terapeuti RO 10:37am Dec 5
Mesaj:
Buna ziua! Mi-a luat ceva timp pana sa ma decid sa cer sfaturi cu privire la problemele dintre mine si partenerul meu, si va rog sa ma ajutati sa gasesc o solutie. La inceput aveam o relatie frumoasa, nu am regretat pasul facut… Insa de ceva timp (el spune ca se intampla numai in mintea mea, insa nu sunt singura care observa), este atras de alte fete, in special una care seamana cu o fosta prietena. Eu am facut totul pt el, absolut totul, insa calitatile pe care le am eu le observa la alte persoane de sex feminin cu care interactionam.Ma doare lucrul acesta, pt ca eu nu am ochi pt altii, nu observ calitati la alti barbati, dar el, in schimb face asta. Imi tot spune ca sunt geloasa, posesiva, dar cateva persoane m-au atentionat cu privire la comportamentul lui. Dupa ce termina sa ma mai jigneasca, eu ii propun sa luam o pauza, sa stam departe unul de altul o perioada de timp, dar se schimba total si imi repeta ca ma iubeste ca numai eu contez pt el. Va rog, ajutati-ma sa gasesc o solutie. Toate cele bune!

Botezat-Antonescu Radu Andrei 10:42am Dec 5
daca apar dificultati intr-un cuplu… dificultati care par sa nu aiba raspunsuri… atunci indicat ar fi sa incercati consiliere de cuplu, binenteles de comun acord. Pe de alta parte, daca dvs nu va simtiti ok in aceasta relatie… aveti optiunea de a o incheia si merge mai departe. Succes!

Mihaela Comisel 11:09am Dec 5
Nu ati precizat varsta si durata de cand sunteti impreuna. Problema nu este la el, dvs. aveti o problema cu increderea in propria persoana. Poate niste sedinte de psihoterapie, v-ar ajuta sa va lamuriti in legatura cu trecutul dvs., cu nevoile si dorintele dvs., cu alegerile pe care le faceti si cu faptul ca "eu am facut totul pentru el, absolut totul"!!. Nimeni nu va este dator si nu s-a nascut sa va faca sa va simiti bine in pielea dvs. daca dvs. nu doriti asta!

Daniela-Monica Guzu 12:02pm Dec 5
Prietenul tau a avut si relatii amoroase cu femeile descrise de tine? Felul cum pui tu problema (cu dedicatul total, interdictiile de orice fel si tiparul " daca eu nu fac asta atunci este obligatoriu ca nici tu sa nu faci" ) imi suna foarte mult a IUBIRE CONDITIONATA, a dependenta emotionala. Cunosti care este diferenta intre iubirea conditionata si cea neconditionata? EIIIIII…vezi….un punct bun de plecare in rezolvarea situatiei dintre voi. Si desigur va recomand sa vizitati un psihoterapeut. :) ) Vizita la el/ea face MINUNI :) )

Daniela-Monica Guzu 12:39pm Dec 5
Vreau sa precizez ca in cazul diagnosticului de ejaculare precoce, care nu are o cauza organica, asa zis problema este la ambii parteneri ai cuplului. Se poate depasi problema prin participarea ambilor parteneri la procesul terapeutic. Cine este familiar cu terapia sexuala intelege perfect ceea ce spun.

Prietenul meu m-a inselat de 2 ori. Dupa primul “incident” a insistat foarte mult sa ne impacam, facea orice, era atent cu mine, flori, cadouri, in fine, ne-am impacat… insa acum l-am intalnit intr-un mall, de mana cu alta domnisoara.

Terapeuti RO 9:07am Dec 10
Mesaj:
Sunt extrem de dezamagita, suparata, distrusa mai exact, povestea mea e complicata si lunga dar va spun pe scurt , prietenul meu m-a inselat de 2 ori ,dupa primul "incident" a insistat foarte mult sa ne impacam, facea orice, era atent cu mine, flori, cadouri, in fine, ne-am impacat…insa, acum 3 saptamani l-am intalnit intr-un mall de mana cu alta domnisoara, mi-a cazut cerul in cap efectiv, desi el imi jura ca e cuminte , ca nu mai face prostii…o saptamana nu am vorbit deloc, dupa o saptamana i-am trimis eu un mesaj ,el mi-a raspuns, pe urma am inceput din nou sa vorbim la telefon, insa, acum el nu mai insista sa ne impacam , nu prea ma suna, ba chiar imi vorbeste destul de urat, desi el nu facea asta inainte…sincer eu ma asteptam ca din nou sa insiste sa ne reimpacam ,ca prima data, insa acum e mai rau.Eu sunt disperata, nu ma pot stapani sa nu il caut, chiar nu stiu ce sa mai fac, incotro sa o iau…astept un sfat, o incurajare, ca simt ca o iau razna cat de curand.
Va multumesc anticipat.O seara buna.

Botezat-Antonescu Radu Andrei 9:23am Dec 10
nu pot decat sa te incurajez sa faci ce este bine pt tine! Succes!

Gabriela Iftode 9:53am Dec 10
Eu zic sa te uiti in jurul tau…. Nu cumva mai sunt si alti baieti ? Poate mai seriosi….care te plac cu adevarat….ce spui de asta?

Florentina Draghici 10:00am Dec 10
cred ca a disparut mandria de pe planeta!

Ioana Frecan 10:01am Dec 10
Se spune ca atunci cand o persoana face un lucru o singura data sunt sanse multe sa nu mai repete acel lucru insa atunci cand il face de doua ori se va intampla cu siguranta si a treia oara. Ma intreb cum de sunteti mai dezamagita de faptul ca nu mai insista sa va impacati decat de faptul ca va inseala. Ca si cum ii oferiti toata puterea dvs. si ramaneti neputincioasa, va poate insela cu conditia sa ii para rau.

Doina Zamfirescu 10:06am Dec 10
Poate ca este momentul sa reconsiderati relatia.

Trandafir Laura 10:21am Dec 10
A dori sa ramai intr-o relatie care iti face rau,te devalorizeaza ca persoana,in care esti tradata,jicnita este semn de dependenta emotionala.Un psihoterapeut te poate ajuta sa descoperi de ce tii cu dintii de o astfel de relatie toxica,de ce ti-e greu sa treci peste o astfel de iubire si binenteles te va ajuta sa te cunosti mai bine,sa devii mai puternica,mai sigura pe tine si in deciziile tale.

Pufu Corina Ionela 10:27am Dec 10
Eu cred ca este dureros pentru tine tot ceea ce ti-a fost dat sa trăiești in aceasta relație , insa, inconștient, tu , ai ales sa intri in acest scenariu ,, De-a Șoarecele si pisica "sau, altfel spus : Victima- Agresor ! Pe rând, le-ai experimentat pe toate, atat tu , cat si el ! Caută sa afli cu cine din familie, mai exact, din cei doi membri ai cuplului parental te identifici ! Vei fi surprinsă sa vezi cate similitudini exista in modul in care abordezi tu iubirea si relațiile si acel părinte . Sa fie vorba de un tata absent sau infidel pe care mama ta nu l-a mai recastigat ? Sau altfel ? Cert este ca-ti place sa Câștigi cu un consum mare de energie si sentimentele investite sunt confuze, teatrale ! E frumos jocul de-a iubirea, nu ? Cand vei voii cu adevărat o relație armonioasa, cu un bărbat implicat ,, trup si suflet", totul se va așterne bine pentru tine, dar asta presupune maturizarea propriilor tale sentimente, intelegerea exactă a propriilor nevoi emotionale si o investiție echitabila a energiei in direcția întretinerii Armoniei intr-o relație !!! Succes si Lumina Intelepciunii iti doresc !

Alex Glazy 12:18pm Dec 10
Daca nu te mai contacteaza pentru a va reimpaca inseamna ca el a trecut mai departe.Din ceea ce-ai scris tu, vad ca te deranjeaza nu neaparat faptul ca te-a inselat, cat faptul ca nu-ti mai hraneste ego-ul feminin cu insistente… nu te poti obisnui cu faptul ca tu nu prea mai reprezinti mare lucru pentru el ceea ce inseamna ca problema e la tine si trebuie sa lucrezi la asta.Daca el a trecut mai departe si e fericit asa, tu de ce sa stagnezi, ia-l ca exemplu si fa in asa fel incat sa lucrezi la bunastarea ta nemaidepinzand de el.Iti sugerez sa te duci la cursuri de dezvoltare personala… asa ca sa mai uiti de necaz si sa-ti petreci timpul constructiv:)

Daniel Mois 3:54pm Dec 10
Prietenul tau NU MAI E AL TAU, si tot ce ai de facut e sa RENUNTI la ideea asta. De fapt, el o face exact ca sa iti atraga atentia ca vrea sa iasa din relatia TOXICA pe care tu vrei sa o pastrezi. Insa tu te incapatanezi sa te agati de ceva iluzoriu…

Bunica Simpatica 4:40pm Dec 10
Toti suntem ai creatiei divine,nu ne apartinem ca persoane. Din tot ce experimentam in viata trebuie sa invatam cate ceva.

Sunt indragostita de un barbat care nu vrea o relatie cu mine pentru ca sunt mai tanara cu 10 ani.

Terapeuti RO 9:03am Dec 18
Buna ziua!
Problema mea este ca sunt indragostita de un barbat si el ma iubeste la randul lui dar nu vrea relatie pentru ca zice el "mai tarziu o sa fie problema diferenta de varsta dintre noi", iar eu cred ca are aceasta atitudine din cauza fostei prietene care a fost la fel cu vreo 9 ani mai tanara decat el. Da recunosc chiar e o diferenta destul de mare intre noi,10 ani mai exact! Dar eu totusi mi-as dori sa il conving ca merita o incercare! Cum as putea sa-l conving?

Pirvan Marinela 9:32am Dec 18
Lasati timpul sa decida, daca intradevar va iubeste nu va conta diferenta de virsta.. Poate pt el sunte-ti o atractie sexuala si dv comfundati cu dragostea.

Viorel Mocanu 9:58am Dec 18
Stimata doamna, viata de familie nu este un "joc la pacanele"… se pare ca domnul e mai matur si stie prea bine – mai ales ca a trecut prin asa ceva – ce inseamna diferenta de virsta care se simte inevitabil mai tirziu… "Dar eu totusi mi-as dori sa il conving ca merita o incercare!"… merita mai multe incercari :) dar cautati sa priviti putin "in zare" sa vedeti finalul… succes…

Alexandra Badau 9:07am Dec 19
dand dovada de maturitate, constanta, pastrand in acelasi timp prospetimea specifica varstei,- ar putea fi un raspuns la intrebarea dumneavoastra. Nu ati precizat varsta pe care o aveti. Intre 20- 30 ani cerintele sunt diferite fata de , de exemplu , intre 30- 40 ani sau 40-50 ani.

Din cauza facultatii, am ajuns sa locuiesc la 200 km distanta de prietenul meu si ne vedem o data la 2 saptamani. Acest lucru imi provoaca suferinta.

Terapeuti RO 10:22am Dec 8
Mesaj:
Buna seara,

Am ajuns sa apelez la acest site intr-un moment de disperare pentru ca pur si simplu simt ca nu mai fac fata.
Problema mea se leaga de relatia la distanta pe care am inceput-o in urma cu 1 an si 3 luni. Atat eu cat si partenerul avem 20 de ani. Din cauza facultatii, am ajuns sa locuiesc la 200 km distanta de el(cand relatia abia incepuse) si ne vedem o data la 2 saptamani. Acest lucru imi provoaca suferinta, nu reusesc sa accept situatia, distanta, lipsa lui, faptul ca il vad rar. Consider ca sunt genul de persoana pentru care o relatie sentimentala poate fi pe deplin fericita atunci cand nu exista distanta, fie ea de 200 sau 2000 de km. Insa ne iubim si nu pot iesi din aceasta capcana. Pe de-o parte nu stim cum sa rezolvam, cum sa facem sa fie bine, pe de alta parte nu putem renunta unul la altu. Ne intelegem foarte bine, exista iubire, intelegere, incredere, respect. Practic, fara distanta totul ar fi perfect…
Nu stiu ce sa fac, nu reusesc sa ma obisnuiesc cu situatia, cu gandul ca il vad doar o data la 2 saptamani, si atunci pentru o zi sau doua. Nu trece saptamana in care sa nu plang si sa sufar de dorul lui, de ciuda, din cauza neputintei de a schimba lucrurile. Cand ne vedem totul e perfect, pana in momentu in care fiecare trebuie sa fie in alt oras. Clipele acelea sunt groazice pentru mine.
As dori un sfat, o opinie, ceva care sa ma ghideze cat de cat… Altfel nu stiu cum sa fac fata situatiei.


Botezat-Antonescu Radu Andrei 10:51am Dec 8
ce iti pot spune este ca atata timp cat sunteti un cuplu… deciziile sunt luate de comun acord. Nimeni nu poate lua o decizie in locul vostru… cel putin nu una adecvata persoanelor voastre, asa ca mai ganditi-va, discutati eventual si cu parintii vostri… pana la urma sigur se iveste o sulutie. Succes!

Ely Elise 11:41am Dec 8
Solutia se gaseste doar la voi. Discutati impreuna despre ceea ce simti tu. Vezi ce parere are si el. Poate simte acelasi lucru. Vedeti cat de importanta este aceasta relatie pt amandoi si cautati o solutie. Sigur exista un compromis undeva. Comunicare, comunicare, comunicare.

Alex Glazy 1:18pm Dec 8
Stii, intr-o relatie trebuie sa existe ceva care sa echilibreze, sa nu fie perfect.La voi e distanta in locul altor elemente.Fii recunoscatoare ca e numai asta problema, daca nu era distanta, probabil cine stie ce Doamne-fereste era(vreunu bolnav, vreun viciu grav, infidelitate, violenta, etc).Soarta v-a dat doar aceasta problema sa va testeze un timp, daca treceti peste obstacolul asta, sunt sanse mari sa aveti incredere sa construiti ceva de viitor si sa traiti pan’ la ‘danci batraneti ca-n basme.Inainte de-a vedea numai jumatatea goala a paharului, fii recunoscatoare pentru lucrurile frumoase dintre voi.Nu fi lacoma ca pierzi tot;)

Am 22 de ani si am terminat facultatea. Uneori imi doresc sa dorm la prietenul meu sau sa ramana el la mine, dar parintii mei nu sunt de acord cu asta.

Terapeuti RO 8:32am Nov 18
Mesaj:
Salut!!! Am 22 de ani, am terminat facultatea iar in prezent sunt anul I master si lucrez. Insa am o problema. Parintii mei nu sunt de acord cu lipsitul de acasa noaptea. Eu nu le-am cerut acest lucru, insa uneori imi doresc sa dorm la prietenul meu sau sa ramana el la mine…Tin sa precizez faptul ca parintii mei sunt de acord cu iubitul meu, noi fiind impreuna de aproape 4 ani. Cum pot sa rezvolv aceasta problema? Multumesc

Botezat-Antonescu Radu Andrei 8:39am Nov 18
sa inteleg ca ai vrea sa ii convingi pe parintii tai sa nu mai fie ingrijorati pt tine cand nu esti acasa noaptea? Incearca sa discutati toti 4 la o masa… poate ca cea mai buna solutie pt toata lumea o sa apara atunci cand sunt toti cei implicati de fata si discuta deschis. Succes! ;)

Andreea Deea 2:00pm Nov 18
Salut. Am trecut si eu prin asta. Si eu am 22 de ani si aveam aceeasi problema cu ai mei, mai ales ca prietenul meu este din alt oras. Pana la urma am inteles grijile lor, e ceva normal din partea unui parinte. Demonstreaza-le ca esti destul de matura si constiienta de faptele tale, intelege-le grijile si asculta-le parerea. Toate acestea le poti face discutand deschis cu ei. :)

Subinchiriez spatiu pentru sedinte de psihoterapie/workshop/coaching – Bucuresti (zona Gara de Nord)

Studio de 46 mp langa Gara de Nord, ideal amenajat pentru sedinte de psihoterapie individuale sau lucru in grup.
25 lei/ora sau 100 lei/zi
Persoana de contact: Alexandru Cojocaru, tel. 0756824178, e-mail: cojocaru.alexandru@gmail.com

Am 17 ani, sunt un elev silitor, dar de ceva timp certurile in familie s-au agravat. De mic, la fiecare cearta, eu eram de fata, plangeam si ii rugam sa inceteze. Acum, plang cand ei nu sunt acasa, m-am gandit chiar la sinucidere. Stiu ca atunci cand se intorc acasa incepe cearta si asta e cel mai dureros lucru.

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Am 17 ani sunt un elev silitor care incearca sa dea ce e mai bun pentru a-si atinge scopul.Muncesc mult,cateodata prea mult.Dar nu aceasta este problema
Problema este ca de ceva timp certurile in familie s-au agravat.De mic copil am asistat la certurile parintilor si chiar daca voiam sa arat ca sunt puternic,ma afectau.La fiecare cearta eu eram acolo,plangeam si ii rugam sa inceteze.Nimeni nu stia si inca nu stie nimeni situatia de acasa.Pozam in familia perfecta,sau daca nu perfecta cel putin normala.Certurile de cele mai multe ori erau legate de bani.Acum au revenit discutiile iar pentru ca sunt singur la parinti,pe rand,si mama si tata imi spun parerea despre celalalt mie.Imi spun ca vor sa isi schimbe atitudinea fata de celalalt,ca nu mai rezista mult,ca poate chiar vor recurge la violenta.Iar eu incerc sa fiu intelegator cu toate ca acele cuvinte pentru mine sunt ca un cutit.Dar eu dau din cap aprobator si incerc sa par ca sunt atent pentru ca probabil nu au cui sa spuna aceste cuvinte si intr-un fel se descarca…Insa lucrul asta a inceput sa ma afecteze.De 5 zile am inceput sa plang cand ei nu sunt acasa,acelasi lucru se
intampla si seara inainte sa adorm.Pur si simplu incep sa plang,m-am gandit chiar la sinucidere dar simt ca nu pot face asa ceva.Plang si imi aduc aminte de bunicul meu decedat si ma gandesc ca poate daca ar fi trait el era altfel acum.Ma gandesc ca poate daca plec de acasa e mai bine…dar parintii mei ma iubesc si stiu ca asta i-ar distruge.Ei chiar nu isi dau seama ca tot acest schimb de replici ma doare enorm.Incerc sa ma motivez ca este doar o perioada ca toate celelalte dar simt ca toate s-au napustit asupra mea.Nici eu nu ma mai recunosc.Stiu ca atunci cand parintii mei se intorc acasa incepe cearta si asta e cel mai dureros lucru.Sunt sensibil iar certurile dese de cand eram copil chiar m-au afectat.Nici nu as putea sa vorbesc cu ei despre asta pentru ca simt ca ar crede ca exagerez,pentru ca ei sustin ca niciodata nu au intrecut masura cu cearta,dar eu simt altfel.
Ce imi recomandati sa fac?Vreau sa fiu iar vesel si imi este frica sa nu dau in depresie.

Cred ca cel mai bine este sa le spui parintilor ce simti; “ei ar crede ca exagerez” , spui. Ai mai incercat sa le vorbesti? Poate ei nu sunt constienti inca de impactul conflictelor asupra ta, fiind prinsi in ceea ce au sa-si reproseze unul altuia. Suferinta ta e reala si ar fi important ca ei sa stie cat de tare te afecteaza. Cand incerci sa fii puternic, intelegator, calm in timp ce ii asculti, ascunzi de fapt adevaratele trairi legate de certurile lor- iar acest lucru e daunator pentru starea ta sufleteasca, e ca si cum ii protejezi pe ei incarcandu-te pe tine. E greu mai ales cand fiecare parinte incearca sa atraga de partea sa copilul, confesandu-se ori vorbindu-l de “rau” pe celalalt. La scoala exista un psiholog care te-ar putea indruma?
 6
Of…cred ca iti este foarte greu, prins la mijloc, incercand sa aplanezi conflictele care te afecteaza atat de tare, parintii tai te transforma fiecare intr-un confesor si te incarca cu durerea lor iar tu nu te poti rupe in doua, copilul are nevoie de ambii parinti. Ceea ce te incurajez sa faci este sa cauti sprijin in exterior, fie la o ruda apropiata, matusa sau unchi, fie la un alt adult in care ai incredere, pentru ca e prea mult pentru tine sa duci singur consecintele acestor certuri. Parintii tai nu sunt constienti de ceea ce fac, dar asta nu e o scuza, pentru ca un copil este copil si nu ar trebui tratat ca un prieten pe care sa se sprijine sau sa-l atraga ca aliat de partea lor. Ei insisi ar avea nevoie de consiliere psihologica, precum si tu ai. Dupa ce obtii sprijinul unei persoane din exterior, incearca sa discuti si cu ei, daca simti ca nu poti sa o faci verbal, te sfatuiesc sa le scrii o scrisoare prin care sa descrii ceea ce simti si sa o lasi la vedere. Uneori este mai greu sa-i confrunti si parintii pot sa nu fie suficient de empatici, insa o scrisoare, fiind ceva neobisnuit, le poate atrage atentia ca ai si tu ceva de spus despre felul in care te simti. Iti tin pumnii si daca simti nevoia de suport emotional, imi poti scrie. Curaj!
 3

Dupa 2 ani de relatie prietenul meu nu mai pomenește nimic de căsătorie. Daca deschid subiectul, se enerveaza. Am 28 de ani si ma simt presata de familie si varsta.

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ziua, va rog sa ma ajutati cu o parere vizavi de problema mea. Sunt intr-o relatie de 2 ani care a inceput foarte bine, el era foarte indragostit si dorea sa ne facem o familie.Eu eram putin mai rationala avand in vedere ca era mai inchis, nu era foarte comunicativ, avea ceva frustrari din trecut, se supara cam repede daca eram apreciata de cei din jur in special barbati si in plus era mereu atent la cine ma suna si imi scrie, parea gelos si posesiv. Dupa 7 luni am inceput sa petrecem mai mult timp impreuna si am locuit amandoi, timp in care s-a mai redus indragosteala lui, a terminat cu gelozia si posesivitatea iar apoi am inceput eu sa devin mai posesiva neprimind afectiunea cu care eram obisnuita. A urmat o perioada in care fosta il cauta, el era mai rece si irascibil cu mine si dupa ce am aflat am inceput sa devin geloasa, am inceput sa il verific, sa imi fac scenarii si imi pierd increderea in mine. Am fost la un pas sa ne despartim insa am decis sa ne mai dam o sansa. A
urmat o perioada in care a fost dinou ok cu mine dar in urma unor stresuri si poate si alte cauze 4 luni m-a refuzat constant in pat. Problema e ca la fiecare refuz ma simteam rau, eram deprimata, plangeam, ma simteam neatractiva. Am cautat dovezi,am discutat sa vad daca are vreo problema medicala sau are pe altcineva si nu mi s-a oferit nici o explicație concreta. Se comporta frumos si afectuos cu mine, facea tot posibilul sa ma inveseleasca cand ma vedea trista si plansa dar fara sa vrea sex. Cand s-a reluat viata sexuala am avut o perioada buna, ne-am inteles perfect, nu ne-am certat, s-a schimbat si a devenit mai comunicativ. Acum dupa 2 ani eu ma simt oarecum trista ca nu mai pomenește nimic de căsătorie, eu am 28 de ani si oarecum ma simt presata de familie si varsta, daca deschid subiectul se enerveaza, in pat se întâmpla rar si 90% din cazuri cand vrea el, in rest avem o conexiune buna, suntem amândoi afectuosi si ne intelegem bine, dar mai sunt certuri superficiale din nimicuri. Doar ca eu ma simt stresata si frustrata cum sunt respinsa. Menționez ca nici la inceput nu era disperat dupa sex dar isi dadea silinta sa ma satisfaca si sa imi ofere tot ce am nevoie. Mi-am pierdut bucuria si zambetul sunt destul de trista, ma macina ca mai vorbeste cu fosta, sunt geloasa cand interactioneaza cu alte femei, cred ca mi-am pierdut increderea in mine. Nu m-am gandit sa il parasesc deoarece mi se pare ca suntem compatibili si am putea avea o viata frumoasa impreuna, totodata ma simt neimplinita sexual si as vrea cumva sa incerc sa remediez problema si sa il fac sa fie mai atras de mine.

Două opțiuni! Prima il trimiți la medic si ai explici ca esti tânără și ai nevoie de o viață sexuală activă…a doua găsești pe cineva sa suplinească… asta in cazul in care nu ai luat in considerare despărțirea sau poti incerca terapie de cuplu etc ..dar la cum ai prezentat situația ma indoiesc ca va accepta.Mai tranșantă caci in astfel de cazuri oricum ar fi tot acolo esti .
Cred ca situatia descrisa de tine, care aparent se invarte in jurul relatiilor sexuale, de fapt acopera o nemultumire a ta si un sentiment ca esti respinsa. Mi-a atras atentia felul cum ai deschis mesajul si anume ca lucrurile incepusera foarte bine, cu toate ca el era gelos si posesiv, ca era atent cu cine discuti, tu te simteai probabil apreciata, dorita, in centrul atentiei lui. Lucrurile au inceput sa se schimbe cand acea etapa a indragostirii s-a mai dus si chiar in momentul in care el a renuntat sa mai fie posesiv, ai inceput tu sa fii geloasa, pentru ca undeva s-a aprins un beculet. Practic pe tine lucrurile te multumeau la inceput, precum si atunci cand relatiile sexuale sunt satisfacatoare si prezente, pentru ca este si asta unul din modurile prin care te simti importanta, dorita de partener si atragatoare. Intr-o relatie conteaza mult si modul in care fiecare partener isi arata iubirea cat si modul prin care el are nevoie sa i se arate. Iti recomand sa citesti cartea “cele 5 limbaje ale iubirii”, si sa descoperi impreuna cu partenerul tau ce limbaj are fiecare si cum se simte iubit fiecare. E posibil spre exemplu, ca pentru el sexul sa nu fie la fel de important cum este pentru tine si de asemenea sa nu fie un “barometru” al relatiei de cuplu. Poate un prim pas ar fi sa iti amintesti ce ii placea lui la tine la inceputul relatiei si sa incerci sa readuci acea stare de inceput, cunoscandu-ti bine partenerul. Sigur ca neincrederea in sine si nesiguranta nu este cel mai atractiv lucru asa ca ai putea lucra mai mult pe aceste aspecte. Cu cat tu te simti mai bine cu tine, cu atat atragi mai mult atentia celorlalti si relatiile cu ceilalti vor fi mai putin tensionate. Succes!
 3
Eu iti recomand cartea
” Femei care iubesc prea mult”
Buna. Se pare ca dupa doi ani de relatie tie ti-a scazur stima de sine si lui i-a disparut dorinta de a intemeia o familie impreuna cu tine. Nu reiese din ceea ce povestesti din ce punct de vedere sunteti compatibili…Sexual? Incredere?Comunicare?…Ce nevoie iti implineste relatia asta? Sau iti mai implineste vreuna?…

Baietelul meu de sase ani cand se supara spune ca ia cutitul si se omoara.

Terapeuti RO 10:54am Nov 13
Mesaj:
Baietelul meu de sase ani cand se supara vorbeste asa:iau cutitul si ma omor,Ce sa fac Sunt foarte ingrijorata


Daniela-Monica Guzu 2:34pm Nov 13
Trebuie vazut de ce face asta. Stie ca in felul acesta obtine ceva? Este modul sau nepotrivit de a descarca agresivitatea? Cautati un psiholog specializat in problematica copiilor pentru al ajuta sa managerieze emotiile intr-un mod potrivit.

Daniela-Monica Guzu 2:46pm Nov 13
Oricum va recomand sa nu ii mai permiteti sa vizioneze desene animate care implica agresiviatte si violenta. Selectati ceea ce intra in mintea copilului dvs. pentru ca vedeti rezultatele. Cautati ca dvs. sa fiti modelele lui, nu ceea ce vede la televizor.

Denissa Toma 3:29pm Nov 13
Cine din familia dvs reactioneaza similar in situatii tensionate? Cum va exprimati dvs/ sotul supararea? Care este modalitatea de impacare dupa o cearta?

Mihaela Vasut Luncasu 5:00pm Nov 13
E nevoie de mai multe detalii pentru a avea o perspectiva mai clara asupra situatiei. In ce mai “bun” caz, poate sa fie un mod de a va pedepsi, de a negocia o situate, ceea ce se poate regla in timp cu ajutorul dvs.

Maya Green 5:33pm Nov 14
Aveti grija si cum reactionati Dvs. la replica aceasta….e important sa nu vada ca va preocupa asta….altfel cititi de 2 ori mesajul Dennisei Toma….eu il gasesc profesionist success!

Am 20 de ani si locuiesc cu bunica. Problema este ca m-am obisnuit fara parintii mei, iar acum ei doresc sa redevenim o familie. Dar mama imi controleaza toate lucrurile, apelurile, mesajele… oriunde merg eu, isi doreste si ea sa mearga. Daca fac ceva ce nu-i convine, incepe sa planga.

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ziua! Am nevoie de sfatul vostru. Sunt intr-o situatie destul de complicata. Am 20 de ani,ma numesc Raluca si locuiesc cu bunica. Dupa cativa ani,mama s-a intors in viata noastra. Isi doreste ca familia sa fie reunita din nou,vrea sa “recupereze” toti anii in care nu a fost alaturi de mine. Problema este ca m-am obisnuit fara parintii mei de mica iar acum ei doresc sa redevina o familie . Toata aceasta situatie este foarte incomoda pentru mine. Este prea multa tensiune in familie. Din prima zi ea a devenit foarte stresanta, imi controleaza toate lucrurile,apelurile,mesajele…oriunde merg eu,isi doreste si ea sa mearga. Daca fac ceva ce ei nu-i convine,ne certam si ea incepe sa planga. Nu imi place sa o vad ca sufera. Cum as putea rezolva situatia asta fara sa o fac sa sufere ? Singura solutie la care m-am gandit ar fi sa plec. Este cea mai potrivita pentru mine,dar din nou o voi face sa sufere si nu imi doresc asta.

Îmi pare rau pentru situația în care ești. Chiar daca mama vrea sa revină în viața ta, nimic nu-i dă dreptul să o facă cu forța. Lăsând la o parte faptul că e ești adulta și nu are niciun drept să te controleze, nu exista nici o relație între voi, in afara de cea biologică. Îți sugerez sa ii recomanzi să meargă la un psihoterapeut sau să mergeți împreună, daca vrei. Altfel, nu ai de ce sa te simți vinovată, tu chiar nu ai nicio vina. Poți să faci cum simți că îți e mai bine. Îți țin pumnii!
 6
Sunt indicate cateva sedinte de psihoterapie penru tine si mama ta in special!
O solutie mai potrivita ar fi sa-i propui mamei tale sa mergeti impreuna la cateva sesiuni de psihoterapie de familie. Ea poate sa invete ca nu e ‘proprietara’ pe ceea ce faci tu, iar tu poti deprinde cum sa comunici cu mama in asa fel incat sa obtii ceea ce doresti. Acest tip de comunicare poate sa-ti fie de folos si in alte relatii cu cei din jur, poate chiar si in relatia de cuplu.
Pagina 3 din 512345

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19371 raspunsuri primite pentru 4124 intrebari | Vezi toate intrebarile
implant dentar fast and fixed