Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Din cauza facultatii, am ajuns sa locuiesc la 200 km distanta de prietenul meu si ne vedem o data la 2 saptamani. Acest lucru imi provoaca suferinta.

  23 vizite

Actualizat: 13 septembrie 2018 | 3 raspunsuri
Terapeuti RO 10:22am Dec 8
Mesaj:
Buna seara,

Am ajuns sa apelez la acest site intr-un moment de disperare pentru ca pur si simplu simt ca nu mai fac fata.
Problema mea se leaga de relatia la distanta pe care am inceput-o in urma cu 1 an si 3 luni. Atat eu cat si partenerul avem 20 de ani. Din cauza facultatii, am ajuns sa locuiesc la 200 km distanta de el(cand relatia abia incepuse) si ne vedem o data la 2 saptamani. Acest lucru imi provoaca suferinta, nu reusesc sa accept situatia, distanta, lipsa lui, faptul ca il vad rar. Consider ca sunt genul de persoana pentru care o relatie sentimentala poate fi pe deplin fericita atunci cand nu exista distanta, fie ea de 200 sau 2000 de km. Insa ne iubim si nu pot iesi din aceasta capcana. Pe de-o parte nu stim cum sa rezolvam, cum sa facem sa fie bine, pe de alta parte nu putem renunta unul la altu. Ne intelegem foarte bine, exista iubire, intelegere, incredere, respect. Practic, fara distanta totul ar fi perfect…
Nu stiu ce sa fac, nu reusesc sa ma obisnuiesc cu situatia, cu gandul ca il vad doar o data la 2 saptamani, si atunci pentru o zi sau doua. Nu trece saptamana in care sa nu plang si sa sufar de dorul lui, de ciuda, din cauza neputintei de a schimba lucrurile. Cand ne vedem totul e perfect, pana in momentu in care fiecare trebuie sa fie in alt oras. Clipele acelea sunt groazice pentru mine.
As dori un sfat, o opinie, ceva care sa ma ghideze cat de cat… Altfel nu stiu cum sa fac fata situatiei.

Botezat-Antonescu Radu Andrei 10:51am Dec 8
ce iti pot spune este ca atata timp cat sunteti un cuplu… deciziile sunt luate de comun acord. Nimeni nu poate lua o decizie in locul vostru… cel putin nu una adecvata persoanelor voastre, asa ca mai ganditi-va, discutati eventual si cu parintii vostri… pana la urma sigur se iveste o sulutie. Succes!
Ely Elise 11:41am Dec 8
Solutia se gaseste doar la voi. Discutati impreuna despre ceea ce simti tu. Vezi ce parere are si el. Poate simte acelasi lucru. Vedeti cat de importanta este aceasta relatie pt amandoi si cautati o solutie. Sigur exista un compromis undeva. Comunicare, comunicare, comunicare.
Alex Glazy 1:18pm Dec 8
Stii, intr-o relatie trebuie sa existe ceva care sa echilibreze, sa nu fie perfect.La voi e distanta in locul altor elemente.Fii recunoscatoare ca e numai asta problema, daca nu era distanta, probabil cine stie ce Doamne-fereste era(vreunu bolnav, vreun viciu grav, infidelitate, violenta, etc).Soarta v-a dat doar aceasta problema sa va testeze un timp, daca treceti peste obstacolul asta, sunt sanse mari sa aveti incredere sa construiti ceva de viitor si sa traiti pan’ la ‘danci batraneti ca-n basme.Inainte de-a vedea numai jumatatea goala a paharului, fii recunoscatoare pentru lucrurile frumoase dintre voi.Nu fi lacoma ca pierzi tot;)
Postat în Dragoste | Relatii de cuplu, Psiholog / psihoterapeut online
Etichete: ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita