Arhiva lunara pentru aprilie, 2015
| 29 vizite |
Sunt in Italia si doar sotul meu lucreaza. Sunt intr-o stare economica proasta, am si o fetită de crescut si as vrea sa vorbesc cu un psiholog gratuit online…
Bună ziua!eu sunt în Italia Sotu lucrează eu nu sunt într-o stare economic proasta am si o fetită de crescut as vrea sa vorbesc cu un psiholog gratuit online este posibil?
Am citit despre minciuna patologica si cred ca sufar de aceasta afectiune. Am inceput sa mint inca de cand eram copil.
M-au crescut bunicii mei. Parintii veneau doar weekendurile sa ma vada.
In adolescenta m-am mutat cu parintii mei.
Am inceput sa mint inca de cand eram copil.
Bunicul meu consuma alcool si devenea agresiv cu bunica mea. O jignea si uneori o lovea. Cand nu era beat se purta frumos cu noi.
Tatal meu bea si el. In weekenduri cand dormeam la parintii mei, acesta venea beat si o injura pe mama mea.
Nu am dus lipsa de mancare; eram lasata sa ma joc cu alti copii dar inca din acea perioada minteam (ca am o papusa frumoasa; ca am haine frumoase etc)
La scoala am fost un elev slab. In scoala genereala eram un copil de nota 6-7
Pe toata perioada liceului mi-a fost ruisne sa recunosc liceul in care invat (Mecanica Fina); nu aveam prieteni, mi-am inceput viata sexuala in clasa a 9a; am inceput sa chiulesc; liceul a fost un calvar
Am 26 de ani, am un loc bun de munca (doar datorita minciunilor); nu am diploma de facultate sau orice altceva cu care sa ma mandresc.
La 18 ani am inceput o relatie care a durat 5 ani; am fost maritata cu acest baiat 2 ani; am divortat pentru ca ma insela in 2012.
In aceasta perioada am facut 3 avorturi + 1 avort cand aveam 15 ani.
Imi doresc sa ma schimb; sa ma recunosc; sa incetez sa mai mint.
Acum sunt intr-o relatie la distanta cu un oladez pe care l-am cunoscut la serviciu. Nu lucram impreuna. M-am indragostit de el, vreau sa raman cu el, sa fac un copil…
Dar l-am mintit si pe acesta; i-am spus de familia mea ca sunt niste oameni instariti cu educatie.
Evident ca nu este asa. Imi este rusine sa ii spun adevarul despre familia mea. Imi este rusine sa ii spun ca am fost un copil slab la invatatura, care a terminat un liceu doar cu ajutorul mamei care s-a zbatut pentru mine;
Singura mea ‘escapada’ este atunci cand fac sex. Uit de tot si ma concentrez pe placrea fizica.
Am inselat; dar de cand cu noua relatie incerc sa ma abtin. Sunt cu el de 1 an si jumatate dar l-am inselat 1 data.
Vreau sa ma schimb, sa fiu un om echilibrat psihic; sa nu mai mint pentru a cauta empatie si sustinere. Nu stiu cine sunt, ce vreau si imi este frica sa nu ajung un om depravat.
Multumesc si sper ca ma puteti ajuta
Botezat-Antonescu Radu Andrei
:
eu va recomand sa va ajutati singura… sunteti intr-o perioada critica a vietii… doriti o schimbare, o inbunatatire a persoanei. Din ce ati scris am reusit sa identific destule traume incat sa va indrum catre un psihoterapeut impreuna cu care sa incepeti o dezvoltare personala pe termen lung. Cautati orice psihoterapeut care ‘va este pe plac’ si incepeti sa explorati. Se poate, succes!3
Ioana Despina Camino
:
parerea mea e ca problema ta isi are originea adanc de tot in copilarie, lipsurile de atunci te-au facut sa iti doresti ceva si sa visezi atat de mult la acel ceva incat dorintele tale sa ti le exprimi prin mici minciunele, minciuna iti crea o placere de moment, o satisfactie prin faptul ca tu si pe tine te imbatai cu apa rece. Mai intra in calcul aici si faptul ca tu de mica aveai in subconstient o rusine fata de situatia ta pe care o incercai sa o ascunzi. Incearca sa fii mai practica…daca esti tentata sa minti ceva, gandeste-te: poate pot face ca asta sa fie un adevar si sa pui in practica, crede-ma, iti va da muuult mai multa satisfactie. Nu am experienta insa din ce am mai citit eu din pura placere, cred ca ti-ar fi de folos ceva psihoterapie freudiana si ceva psihanaliza, e destul de greu sa scapi de “viciul” asta atata timp cat a devenit un stil de viata insa cu multa ambitie situatia se poate imbunatati considerabil daca nimeresti la un psihoterapeut bun
Un prieten, in urma unui episod traumatic (a aflat ca pisica pe care o are de 10 ani are cancer pulmonar si va trebui eutanasiata) a inceput sa dezvolte simptome de greata, varsaturi matinale, dureri in zona toracelui, chef de viata redus.
Barbat, 26 de ani, fost fumator, alimentatie adecvata, nu sufera de boli. In urma unui episod traumatic ( a aflat ca pisica pe care o are de 10 ani, are cancer pulmonar si ca cel mai probabil va trebui eutanasiata in zilele urmatoare) a inceput sa dezvolte simptome de greata, varsaturi matinale (dupa care poate manca la 2-3 ore), apetit scazut (zice ca nu poate manca), dureri in zona toracelui, chef de viata redus.
Ce poate avea? Simptomele pot fi pe baza psihica?Ce este de facut?
Botezat-Antonescu Radu Andrei
:
daca nu exista dovezi ale unei afectiuni fizice, ramane doar psihicul. Din ce descrieti pare sa se fi declansat ‘ceva’ foarte puternic in el. Sa discute cu un psiholog (poate si un consult psihiatric daca este cazul). Succes!Mirela Gheorghe
:
Desigur ca situatia cu pisica v-a afectat mai ales ca o indrageati atat de mult, este firesc ca animalutele de companie sa fie tratate ca niste prieteni sau membri ai familiei. Simptomele pe care le descrieti sunt datorate acestei suparari, il putem numi stres.Tatu Nicoleta
:
Ca sa va asigurati ca intr-adevar nu exista o conditie medicala generala suprapusa peste reactiile psihologice la evenimentul traumatic, ar fi indicat sa consultati un medic.Daca se doveste a nu fi vorba despre existenta conditiei medicale generale , nu ramane decat sa consultati un psiholog/psihiatru pentru a investiga mai amanuntit despre ce e vorba.Mult succes!Mirela Gheorghe
:
Din mesaj aflam ca nu sufera de boli.
Botezat-Antonescu Radu Andrei
:
nu este mentionat faptul ca exista investigatii recente
In scoala generala eram ciudatica, la 15 ani am inceput sa consum droguri, apoi l-am cunoscut pe R, cu care am avut o relatie din care am scapat doar in momentul in care m-a lovit (am avut coaste rupte si jumatate de fata vanata si umflata. Dupa asta am aflat ca unul dintre cei cu care fusesem avea HIV…
Nu stiu exact de unde sa incep, pentru ca nu exista o situatie concreta care imi influenteaza starea.. daca treceam printr.o perioada grea, poate mi.ar fi fost mai usor sa imi dau seama ce anume este in neregula cu mine. Am 18 ani, urmeaza sa dau BAC’ul in vara si simt ca incet-incet, in loc sa muncesc mai mult, imi pierd interesul pentru scoala. Mi.e greu sa ma ridic din pat dimineata, ai mei dau vina pe lene/ oboseala, dar eu cred ca e altceva. Nu m.am simtit niciodata asa, nici in anii trecuti nu aveam prezența la liceu perfecta, dar acum ma lupt cu mine sa ma duc. Asa am descoperit ca e ceva aiurea, apoi am observat ca nici la alte capitole nu stau extraordinar. Am o relatie de un an, dar simt ca nu am energie sa contribui la mentinerea ei, desi nu mi se cere foarte mult intrucat el pleaca ocazional cateva luni pe mare si in afara de asta, e un om de un calm si o maturitate extraordinare. Am un grup de prieteni apropiati, dar ies cu ei din simplul motiv ca nu vreau sa ii pierd, desi as prefera sa stau acasa. Copilaria mea a fost normala, singurele lucruri care m.au afectat sunt: divortul parintilor mei (a durat destul de mult pana sa divorteze.. au fost multe certuri si violenta, i.ar apoi eu am devenit singura “unealta” prin care puteau afla lucruri unul despre celalalt. I.am ascultat pe fiecare in parte cum il denigreaza pe celalalt, perioada in care m.am izolat destul de mult, dar aveam impresia ca am reusit sa ma scutur de tot ce simteam atunci), moartea matusii mele si moartea bunicii (eram foarte apropiata de amandoua). In scoala generala eram ciudatica si existau persoane care se luau de mine pana in punctul in care imi era jena sa mai ies din casa, dar aveam un grup restrans de prieteni cu care imparteam aceste sentimente. Cand am reusit sa ies din “depresia” pe care credeam ca o am atunci, am trecut in extrema cealalta si timp de 3 ani am avut un stil de viata foarte, foarte haosat. La 15 ani am inceput sa consum droguri (legale, tot felul) si mi.am facut un aturaj foarte dubios, mod in care l.am cunoscut pe R, cu care am avut o relatie de 1 an, de care am scapat doar in momentul in care m.a lovit (am avut coaste rupte si jumatate de față vanata si umflata, dar mi.a fost frica sa ma duc la politie sau la spital). A fost o relatie bolnava, el incercand sa imi controleze absolut fiecare miscare.. avea si “filme” ocazionale, in care credea ca l.am inselat sau lucruri de genul, desi nu se punea problema. Dupa asta, in disperarea de a trece peste, am trecut prin patul a cativa baieti, iar cand in sfarsit am crezut ca m.am calmat si ca s.au aranjat lucrurile pentru ca l.am cunoscut pe V si m.a adus pe calea cea buna, am aflat ca unul dintre cei cu care fusesem avea HIV. De atunci nimic nu a mai fost la fel, m.a obsedat acest gand si mi.am facut teste in fiecare luna. Nu am spus nimanui (in afara de prietena de la care am aflat) nici pana in ziua de azi. Am avut luni intregi in care ma simteam vinovata fata de V si nici macar acum nu consider ca il merit. Mi.am facut sute de planuri pentru cazul in care iesea pozitiv, planuri care se terminau toate cu sinucidere. Acum totul e bine, dar eu ma simt goala pe dinauntru, simt ca nu mai am putere.. si pot sa accept, in sfarsit, faptul ca am nevoie de ajutor. Multumesc anticipat!
Botezat-Antonescu Radu Andrei
:
inteleg ca ai nevoie de ajutor si iti recomand sa incerci sa faci un efort financiar de a incepe o psihoterapie in care sa le iei pe toate una cate una. Din ce ai scris este clar ca ai avut o viata foarte incarcata peste care nu se poate trece asa usor, de unde si starea ta actuala. Curaj! Se poate!Doina Zamfirescu
:
Apeleaza la un terapeut. Mult efort si suferinta stranse de-a ungul timpului te determina sa te simti obosita si fara chef. Terapia te poate ajuta sa iesi din aceasta stare. Curaj!Alyna Alina
:
daca tu esti cea iubita si esti depresiva , gandeste-te in ce stare este sotia si copii care sunt inselati , daca nu ai constiinta si suflet cand o sa iti vina randul tau sa fii sotie o sa vezi cum o sa fie , si atunci alta va fi amanta si el va face ce stie mai bineMar Dum
:
Daca relatia lui cu familia ar fi una toxica, ar fi mai bun divortul chiar daca la prima vedere nu se vede asa. Pus in fata faptului de a divorta adevarul ar iesi la iveala. In ce-l priveste, indiferent de urmari, s-ar putea sa-l vada dand inapoi sau divortand. Daca stii ce vrei, iti asumi raspunderea fara a cauta vinovati, dar daca nu ai incredere in tine si esti genul “minte-ma numai minte-ma frumos” ar trebi mai intai sa te pregatesti pentru acest pas, iar asta nu se invata la fara frecventa, pt ca iata rezultatul framantarilor fara raspuns, depresia. Oricum decizia si asumarea responsabilitatii trebuie sa-i apartina. Dicutiile de aici nu contureaza decat complexitatea situatiei. Particularitatile situatiei nu pot fi analizate doar cititnd un mail si/sau doar ascultand ce spune o singura parte…
Am 19 ani si atunci cand merg cu masina si sunt oprit de catre un organ de politie incep sa tremur, cu toate ca ma stiu in regula.
Buna ziua, numele meu este Sorin am varsta de 19 ani si am descoperit de ceva timp ca atunci cand merg cu masina si sunt oprit de catre un organ de politie incep sa tremur cu toate ca ma stiu in regula. As dori daca se poate sa ma ajutai in privinta asta. Va multumesc !
Botezat-Antonescu Radu Andrei
:
poate seamana cu frica de examen… mai mult o emotie. Esti tanar, la inceput… nu ai multa experienta. Poate esti stresat acasa, la scoala, munca si exista o stare de anxietate pe fundal. Sunt mai mult variante… insa poti explora impreuna cu un psiholog. Succes!
Tatal meu a murit si eu nu m-am inteles niciodata cu mama. Sunt foarte introvertita si am tot felul de ganduri, ma stresez zilnic de la orice chestie marunta…
Botezat-Antonescu Radu Andrei
:
din ce scrii ma gandesc ca impedimentele pe care le resimti sunt foarte profunde si consider ca este nevoie de timp si ceva efort din partea ta pt a le rezolva, binenteles cu ajutorul unui psihoterapeut. Se poate, succes!Doina Zamfirescu
:
Este important ca doresti sa schimbi anumite lucruri in viata ta. Poti apela la un terapeut pentru a clarifica ce anume doresti sa schimbi si pentru a constientiza si utiliza resursele de care dispui.
Am o mica-mare dilema: am aproape 33 de ani, sunt studenta la master anul I, dar ma gandesc sa dau admitere in Barou anul viitor. Aici intervine dubiul meu, in sensul varstei ceva mai inaintate pentru a deveni avocat…
Am o mica-mare dilema: am aproape 33 de ani, sunt studenta la master anul I, dar ma gandesc sa dau admitere in Barou anul viitor. Aici intervine dubiul meu, in sensul varstei ceva mai inaintate pt a deveni avocat (ma gandesc la colegi de generatie care au deja 10 ani de experienta in ac meserie).
noi cu ce sfaturi v-am putea ajuta?Daca e prea tarziu sa-mu schimb cariera, daca varsta este un dezavantaj.ati incercat sa vorbiti cu mai multi din aceasta bransa?Vorbiti cu persoane care activeaza deja in domeniu pentru a va familiariza cu specificul acestuia. De asemenea este important cred eu sa clarificati si ce anume doriti dvs., cum va reprezentati aceasta activitate si in ce masura motivatia dvs. si activitatea in sine au puncte comune.
Sotul meu vrea sa isi cumpere pamant si sa divortam, ca sa nu pun mana pe jumatate din ce va realiza el…
Sunt casatorita de 5 ani primii 3 ani au fost lapte si miere apoi am inceput sa avem foarte multe pb discutii referitoare la bani…certuri impacari iar certuri cum ca eu nu lucrez ca nu ma realizez ca nu stiu ce vreau de la viata el ma scos de 2 ori din locurile unde munceam ca asistenta medicala ca cica nu castig suficient…el era cate 6-7 luni plecat la inceputul relatiei…acum a plecat iar de 4 luni iar acum o saptamana mi-a spus ca de 2 ani nu mai simte nimic si cand vine acasa vrea divortul…am ramas socata … in cele 4 luni de cand e plecat am avut certuri foarte multe dar apoi isi cerea iertare imi spunea ca ma iubeste ca abia asteapta sa vina acasa….si inainte cu o saptmana mi-a spus de divort …. de 8 zile nu mananc nimic…a venit acasa si am zis sa discutam…singurul lucru care ma intreaba e daca sa dam divort la notar sau prin tribunal…eu il intreb sa imi dea motivul si singurul lucru care mi-l spune e ca vrea sa se realizeze sa isi cumpere pamant si ca daca vre-o data vreau sa dau divort de el sa nu pun mana pe jumatate din ce va realiza…..eu nu cred prostia asta…imi jura ca nu mai exista altcineva pot oricand sa il verific imi repeta ca nu are nevoie de nimeni si ca nu e sigur daca in viata asta se va casatori …mi-a spus ca el tine si va tine mereu la mine si ca sunt si voi ramane dragostea lui….dar vrea sa se realizeze si ca se va intoarce la mine…am petrecut o zi superba cu toate discutiile referitoare la divort…l-am simtit langa mine….l-am sarutat si mi-a spus ca ii ingreunez situatia…dar totusi ma sarutat….am petrecut o zi impreuna ca si cum suntem perfecti si cand el zicea de divort eu ii spuneam un moment superb din viata noastra si imi spunea ca ii fac mai dificila situatia….el nu sta cu mine acum sta la un prieten dar vrea sa ne mai vedem….cand i-am spus ca ok iti semnez actul de divort …dar sa se uite in ochii mei si sa imi spuna ca nu ma iubeste si nu tine la mine si ii voi semna….s-a uitat in ochii mei cu ochii inlacrimati si mi-a spus ca nu poate sa zica caci inca tine la mine…dar are nevoie de actul de divort….nu stiu ce as putea sa fac nu vreau sa renunt la el …dar park ceva imi spune sa il las….trec printr-o depresie severe uneori nici eu nu ma inteleg…il vreau il iubesc…ma iubeste dar are nevoie de act de divort si nu vrea sa vorbeasca cu mine si imi repeta acrlasi motiv ca vrea sa se realizeze….am ajuns sa ma cert iar cu toti…caci eu vreau sa fiu cu el…simt ca si el vrea…dar nu poate sa fie cu mine…de ce totusi imi spune ca voi ramane singura lui dragoste…? Nu stiu ce sa fac ? Sa dau divort dar sa raman cu el…sau sa nu ii dau divortul ? Vrea dar nu vrea sa ramana cu mine nu il inteleg….si de ce de fiekre data cand il sarut sau ii spun de vre-o amintire cu noi imi spunea ca ii ingreunez situatia…
daca el nu vrea sa zica… noi nu avem cum sa o facem in locul lui (am putea presupune). Ma gandesc ca, daca este de acord, v-ar putea ajuta in acest dialog un terapeut specializat pe cuplu, care sa medieze cumva aceasta situatie. Succes!Un terapeut specializat in terapie de cuplu v-ar putea ajuta!
Totul a inceput in noaptea de Anul Nou. La sfarsit, l-am rugat pe logodnicul meu sa mai ramana cu mine, iar el a plecat. De atunci ii reprosez orice, il sun des si in fiecare zi plang, ma simt singura, parasita, neiubita, nu mai mananc, nu mai pot dormi noptile, ma gandesc chiar si la sinucidere…
Botezat-Antonescu Radu Andrei
:
cauza pare sa fie foarte clara: sentimentul pe care l-ai avut cand logodnicul tau a facut ce a facut. Problema este ca daca ai aceste stari de atata timp ar fi bine sa discuti cu un medic psihiatru (macar pt o parere) sau macar cu un psiholog. Ai grija de tine, succes!
De ce visez mereu locurile in care mi-am petrecut copilaria? Simt ca sunt blocata undeva… Nu am avut o copilarie frumoasa, mama fiind o persoana dura, am avut parte intotdeauna de respingere din partea ei… nu am fost un copil dorit, iar asta mi se spunea foarte des.
Buna ziua, am 26 de ani si am niste nelamuriri…de ce se intampla mereu sa visez locurile in care mi-am petrecut copilaria? Tot ce este vechi, simt mirosuri ce-mi aduc aminte de copilarie, simt ca sunt blocata undeva…precizez ca nu am avut o copilarie destul de frumoasa, mama fiind o persoana dura, am avut parte intodeauna de o respingere din partea ei si o lipsa mare de afectiune….nu am fost un copil dorit iar asta mi se spunea foarte des..
Nicio o relatie nu functioneaza si atunci cand cunosc o persoana simt nevoia sa devin prea protectoare, posesiva si dependenta.
Botezat-Antonescu Radu Andrei
:
ma gandesc ca aceasta regresie se face din cauza ca in acest moment treceti printr-o perioada care va aduce aminte de acele vremuri din copilarie. Ce va recomand este sa va faceti timp sa discutati mai pe larg cu un psihoterapeut despre aceste trairi. Succes!Mihaela Munteanu
:
Cautati cu incredere un psihoterapeut in orasul dumneavoastra!Daniela-Monica Guzu
:
Partea subconstienta din dvs cere o anumita vindecare. Acum ca sunteti adult puteti integra evenimentele din copilarie intr-un mod diferit. Procesul de vindecare este unul foarte important. Va recomand sa vizitati un psihoterapeut care va poate sustine si ghida in tot acest proces. Mult SUCEES!!
