Mesaj:
Buna ziua,
Am o relatie de 3 ani de zile, in care totul a functionat haotic. Eu nu prea am incredere in barbati pentru ca stiu ca acestia inseala si nu sunt in stare sa iubeasca o singura femeie..Eu insa cred ca o relatie trebuie sa se bazeze pe respect, iubire, intelegere si comunicare. Partenerul insa de la inceput cauta sa impresioneze, zicandu-mi ca a avut f multe femei la viata lui, ca nu le stie numarul, ca ar fi putut avea triplu dar ca multe a respins samd…asta m-a facut sa nu il vad tocmai bine. Apoi am inceput sa ma ingras. La vreo 3 luni de la relatie, el mi-a zis ca daca nu slabesc, el ma va insela. Apoi mi-a facut o mica scena de gelozie, deoarece a gasit pozele mele cu fostul in calculator. Cand am vazu ca el cauta in lucrurile mele, am inceput si eu sa caut, desi eu chiar nu sunt de acord cu acest lucru. Ce am gasit, nu mi-a placut..discutii cu alte femei, in care povestea toate certurile noastre si mereu ma prezenta in cea mai rea postura. A plecat in Germania pt 7 luni, iar cand s-a intors a fost doar mai rau. Eu sunt mai rea de gura si cand am de zis ceva, zic. Am dus-o tot in certuri. Apoi, inainte de un weekend unde eu aveam o nunta, el si-a gasit sa plece cu niste pretene de-ale lui, una dintre ele fiind cu viitorul soti, in orasul natal al fetelor, la paritii acestora pt mai multe zile.El avea sa se intoarca in sambata cu nunta, candva pana la amiaza. Eu aveam nevoie de ajutorul lui dimineata si am avut un scandal, pt ca nu mi se pare normal, el fiind intr-o relatie sa faca asta. Nu mi se pare normal sa plece la parintii altor fete pt mai multe zile si sa ma lase balta dimineata cand aveam nevoie de ajutorul lui. Zilele respective ne-am certat la telefon non stop..din cauza nervilor, am facut o cadere de calciu si mi s-au inclestat degetele pentru o perioada de 1-2 ore. Le-am scris fetelor respective, pentru a le reprosa ca au creat probleme in relatia noastra si ca asa ceva nu e face. Una dintre ele mi-a raspuns frumos, am discutat cu ea civlizat. Cealalta, a inceput sa ma jigneasca, ca eu am complexe, ca sunt grasa (mentionez ca atunci aveam 68 kg, la 1,65 m…nu cred ca eram chiar atat de grasa) si a adus-o in discutie pe mama mea. Cand i-am reprosat lui, el m-a acuzat pe mine, ca e vina mea, ca eu i-am scris fetei, ca nu trebuia eu sa ma bag samd…eu m-am intors la el, desi el m-a ignorat 3 zle…la fiecare cearta, eu ma intorceam la el. La fiecare jignire, eu mereu imi ceream scuze. El niciodata! In vocabularului lui nu exista aceste cuvinte. Vazand ca si cu aceste fete el a povestit toate problemele noastre, am inceput ca ii caut in telefon, pe retele de socializare…iar am gasit discutii cu alte femei…asa zice pritene ..despre relatia noastra. Inainte de acest eposod, cand el a fost jignit de o cunostinta de-a mea, eu i-am luat lui apararea si am erminat orice legatura cu persoana respectiva. I-am cerut de mii de ori sa termine orice legatura cu fata care m-a jignit. Nu cu sora ei cu care am discutat civilizat. Insa el niciodata nu a luat in seama ce am zis eu. Mi-a zis ca e amica lui si el nu o scoate din viata lui…Aceeasi fata, la inceputul relatiei l-a sunat la ora 11 seara. I-am zis ca nu imi convine si a zis atunci ca ii va zice sa nu mai sune la ore din acestea. Acum, de catva timp, iar l-a sunat la ora 11 noaptea…sa ii povesteasca despre cearta ei cu iubitul ei..mentionez ca noi doi stam in orase diferite. I-am zis de multe ori sa se mute cu mine..a vrut si nu a vrut..niciodata nu a facut nimic conrect in acest sens. Am avut mii de ceruri, jigniri, reprosuri..el mereu ma trata cu indiferenta. Am slabit din cauza lui, am cautat sprijin in biserica (la un preot care e la randul lui consilier in probleme de familie la o fundatie) am citit carti cum sa ma comport sa fiu mai buna pentru el..eu sunt foarte impulsiva si am o gura rea insa nu un sufel rau. El mereu imi zicea ca sunt rea. El mereu ma considera pe mine vinovata de tot in relatie..desi am ajuns sa discutam despre casatorie, mereu imi zicea ca el nu se va casatori pana cand nu ne rezolvam problemele…se rferea la problemele mele..el nu vede deloc cat greseste el…orice imi doream e, el era contra. Draca vream sa imi pastrez numele de fata la casatorie, el a zis ca el nu se marita. Insa la copilul lui, dacae fata, vrea sa ii puna numele mamei lui care a murit. I-am zis ca nu sunt de acord. A rezultat un scanda, in care i-am zis ca nu vreau numele lui ma-sa!..De atunci imi tot reproseaza ca m-am legata de mama lui moarta…Nu mi se pare ca m-am legat de ea..Un alt episod a fost de revelion, anul acesta. Eram 5 cupluri. Una dontre fete, se dadea la el..el nu a recunoscut nicio secunda desi era f evident si si el stia foarte bine ca aia se da a el..nsa daca recunostea, inseamna ca se acuza ca poate si el se simte magulit samd…ne-am certat atunci intr-o seara. Cearta defapt a inceput de la alt subiect iar cand i-am zis ca maine plecam acasa, s-a rasit la mine ca sa imi fac bagajul si sa ma car. M-am enervat si l-am prins de fata zicand-i ca-i un dobitoc si ca el cu mine nu vb asa. Din acel moment, imi zice ca sunt agresiva, ca am vrut sa il bat, ca nu ma stiu controla….i-am zis si atunci ca ajungem acasa si resectiva ii va cere prietenia pe fb…zis si facut. I-am zis ca mie nu mi-o va cere..din nou..zis si facut. Era f evident ce vrea persoana respectiva..Ne-am certat, iar el evident ca a adaugat-o pe facebook. Apoi tot eu m-am umilit si m-am intors la el. Din nou am inceput sa ii verific facebook-ul..i-am gasit vizualizari pe profilele fostei lui mari iubiri..alte femei. I-am reposat evident. De ceva timp, ma face nebuna, cu probleme psihologice grave ci gelozie excesiva. Insa cand ii zic ca el e de vina pentru ca nu se comporta ca un om cormal, matur, intr-o relatie si mereu imi face in contra, el zice ca sunt asa din cauza iubirii mele din-naintea lui. Nu e adevarat! Daca el stia sa aiba grija de mine, sa ma protejeze..i-am povestit tot cum s-a comporta fostul cu mine, tot ce m-a ranit la aceeea persoana, ca sa stie sa aiba grija sa nu procedeze la fel. El insa cand ne certam, tot ce ii ziceam, folosea importriva mea. La nele certuri ma inregistrat cu telefonul, cand in jugneam si m-a pus la prietenii lui. El nu recunoaste, dar nici nu neaga ca e asa cand ii reprosez. In urma unei alte certe, de fata cu tatal lui, i-am zis ca mi-am gasit pe altul.A devenit f agresiv. M-a imbrancit, m-a scos afara din casa. Am vb cu tatal lui si probabil dupa ce a discut el cu tatal lui a venit sa isi ceara scuze. L-am iertat…din nou. Cand eu ii zic de comportamentul lui agresiv, imi zice ca ce ca el a facut-o asa de show ca nici nu m-a bruscat doar se juca…da..evident el iar nu e de vina. Ei bine, acum in final eu din nou sunt nebuna, geloasa, el nu ma poate asa psihic, trebuie sa ma tratez si din cauza geloziei mele, el demult vrea sa se desparta de mine, insa nu a facut-o din cauza ca bunica lui tine la mine …din acel moment nu l-am mai cautat. Nici el nu ma cauta. Tipic lui. Niciodata nu a facut-o! As vrea sa stiu, in urma a ce v-am povestit, in ce masura sunt eu nebuna, am probleme grave de gelozie, asa cum afrima el, care pretinde ca a vb cu o cunostinta psiholog si respectiva i-a zis ca am gelozie patologica..el evident prezentand doar faptul ca inainte de el am suferit mult din cauza fostului..el nu are nicio vina. Sau in ce masura este el de vina pentru toate starile mele, toata neincrederea mea. mentionez ca am mai avut relatii in trecut, insa nu am trecut prin asa ceva. Insa baietii respectivi, desi nu au reprezentat relatii lungi (4-6 luni), nu s-au comportat asa. In final, doresc sa spun ca eu am 27 ani iar el 32.
Astept raspuns si sfaturi. Multumesc!

Pana sa citesc pana la sfarsit credeam ca amandoi sunteti sub 20 de ani:)) aveti o varsta in care lucruirle astea sunt putin copilaresti… la varsta asta se poat ecomunica, se pot lamuri multe lucruri, nu se lasa doar in seama hormonilor.Luati-va putin mai in serios!

Prietene , nu aveti ? Poate ar fi bine sa va impartasiti trairile cu cineva ! Verbal .

ce va pot eu recomanda este sa gasiti un barbat care sa va poata satisface nevoile (de orice fel) nu unul care sa va umileasca permenant si care nu doreste sa comunice la niciun nivel. Directia Dvs este destul de autodistructiva si va sfatuiesc sa va opriti cat mai puteti. Nu ar strica daca ati merge o perioada la un psihoterapeut care sa va directioneze putin. Succes!

Ce mai astepti de la el? Alte umilinte? … iar despre maritat cu el, nu ti-e clar ca nu are de gind? Te foloseste doar ca pe o lada de gunoi a frustrarilor sale…. asta vrei sa fii?

Chiar ai nevoie de el?

Daca el nu le poate "scoate" pe cellelalte din viata lui, tu de ce te incapatanezi sa il tii in a ta?

Felicitari pentru rezistenta! 3 ani….

Nebanuite sunt caile iubirii ! Da , subscriu " Felicitari pt. rezistenta "

scuze ,dar porniti de la o ipoteza gresita ,nu toti bărbati sunt asa …concentrati.va pe ce va doriti cu adevarat .. Ganditi ,reflectati ,meditati ..

In primul rand nimeni nu e nebun si nimeni nu e de vina. Cu totii avem in spate niste nevoi psihologice si niste goluri pe care incercam sa le implinim si sa le umplem asa cum am invatat cand eram copii, in baza unor decizii luate inconstient, pana la varsta de 5-7 ani. Pana la aceasta varsta copilul isi "scrie" o poveste de viata, in mintea lui, inconstient si va face toata viata, orice, oricum, oricat, astfel incat sa-si urmeze aceasta "poveste" sau "scenariu de viata".

E posibil ca in "scenariul de viata"(vezi filosofia Analizei Tranzactionale) sa aveti credinta ca toti barbatii inseala. Partenerul dvs nu locuieste in oras cu dvs, iar dupa cum afirmati, e cu ochii dupa alte femei si credeti ca va inseala sau ca sigur va va insela. Va certati mereu pentru ca el este indisponibil pentru dvs iar dvs va reintoarceti la el de fiecare data.
Ganditi-va la relatiile dvs din trecut, v-au inselat fostii parteneri sau ati fost convinsa ca va inseala? Va certati des si dvs va intorceati mereu? Ati mai avut relatii cu parteneri din alt oras, dar cu barbati care erau intr-o alta relatie? Dar cu barbati carora le placea bautura, sau alte femei, sau poate barbati care nu puteau sa plece de langa mama lor?
Daca raspunsul la aceste intrebari este "da", in majoritatea cazurilor, ganditi-va la relatia dvs cu tatal dvs, la relatia tatalui dvs cu mama dvs. Gasiti vreo asemanare intre relatia dvs cu tatal si intre relatiile dvs cu partenerii intimi? Dar intre relatia mamei dvs cu sotul ei si relatiile dvs cu partenerii intimi?
Daca gasiti asemanari si credeti ca toti barbatii inseala, atunci, credinta ca toti baratii inseala este o parte importanta a "scenariului" dvs si va veti orienta mereu spre relatii cu parteneri care au tendinta sa insele.
Faptul ca partenerul actual v-a spus la inceput ca a avut multe femei, a confirmat in inconstientul dvs ca el este ideal pentru a va confirma credinta ca toti barbatii inseala.
Ramaneti o perioada singura, nu-l mai cautati, pentru a va putea face loc in ganduri la o reflectare asupra a ceea ce v-am pus.
Apoi, daca simtiti nevoia de ajutor in descoperirea a ceea ce va face sa stati de 3 ani in aceasta relatie, puteti merge la un psihoterapeut.
Daca simtiti nevoia, ma puteti apela pe mesaj privat.

Deja se stie demult ca, in chestia numarului relatiilor, matematica este mai "speciala": barbatii "recunosc" de 3 sau 5 ori mai multe relatii decit au avut, iar femeile de 3 ori mai putine decit au avut….:) si pe undeva la mijloc, se intilnesc…. asa ca, unde este aici problema ta? Pe de alta parte, un barbat intelept zicea ca "O femeie desteapta vede totul, aude totul, stie totul, si TACE…"… asa ca, nu te mai lupta aiurea cu matematica "speciala", ca tot nu o vei schimba!

Nu trebuie sa incerce sa schimbe matematica "speciala"…inutil…dar nici sa "TACA"….trebuie sa se indrepte catre un psihoterapeut…sa "sape" in interiorul fiintei…sa-si identifice "scenariul",asa cum spunea Pisiologul De Serviciu in post-ul de mai sus…si de aici va descoperi de unde vin si succesiunea tradarilor,gelozia "bolnava",golurile emotionale,neputinta de a se desprinde de un partener abuziv,revenirea in aceeasi relatie toxica

O perioada de introspectie…singura…te-ar ajuta sa descoperi multe…cel mai important este ca te descoperi pe tine…cea autentica…eliberata de un "scenariu" toxic…pregatita sa-ti scri unul nou…dar de asta data bazat pe o sanatate emotionala…pe o intelegere si o simtire mai buna a situatiilor de viata,a realitatii.Se poate sa sti…doar trebuie sa vrei sa ceri ajutor.

Mesaj:
nu mai suport pe nimeni in jurul meu, am stari de tristete si simt o ura profunda pentru persoane care nu mi-au gresit…sunt in depresie?

Cred ca ceva sa petrecut in sufletul tau si chiar trebui discutat cu un psiholog pt a stavili furtuna ischata acolo.

Ia legatura repede cu un consilier spiritual, cu un specialist radiestezist sau specialist reiki. Ei iti vor explica ce este, si vor stii ce sa faca, ca sa scapi de “acel ceva” nedorit si neinvitat. Eventual,daca esti din Bucuresti, cauta pe dl Dragos Ovidiu Argesanu.

Parca ati vorbi cu Mama Omidda. Ce varsta aveti ? Puteti intui evenimente responsabile de declansarea aceastei stari ? Pentru echilibrare energetica cel mai rapid ar fi Reiki su raadiestezia, insa daca nu acolo este cauza, mergeti mai departe la un psihoterapeut si apoi la indicatile acestui daca este cazul la neurolog sau psihiatru…

Fara nici o jena, luati legatura urgent cu un psihoterapeut .
este foarte posibil sa fie nevoie si de tratament psihiatric ,dar numai ei pot hotari. Din punctul meu de vedere, problema este destul de serioasa

Numai un consult de specialitate poate decide ce este cu adevarat.

Mesaj:
Buna ziua.Am 15 ani, sunt elev si problema este ca sufar de insomnie. Asta de destul de mult timp. Aproximativ un an si a devenit tot mai grav. Inainte nu puteam dormi pana la ora 1-2 iar acum nu pot dormi pana dimineata la ora 6-7. Au inceput sa apara semne fizice (cearcane, ochi injectati) si psihice. Ce imi sugerati? Sa contactez un psiholog, un neurolog? Va multumesc anticipat

Contactează întâi medicul de familie care te va sfătui ce sa faci ulterior.

stai cat mai putin in fata televizorului, a monitorului si tine departe telefonul mobil! Incepe sa consumi cat mai multe fructe proaspete, apa plata si fa miscare dar nu inainte de ora de culcare. DIn pacate, asa cum am mai scris in precedenta, chiar daca multi psihologi sau alt gen de terapeuti nu sunt de acord cu mine, depresia, insomnia si alte probleme similare sunt induse electromagnetic si chimic.

daca se intampla ceva in viata ta in toata aceasta perioada care ar putea fi un motiv pt insomnia aceasta, cum ar fi probleme in familie, la scoala, certuri, traume, etc., atunci ma gandesc ca ar fi bine sa stai de vorba si cu un psiholog. Succes!

Nu ai spus cum traiesti. Bei, fumezi, consumi energizante sau cola/pepsi? Conteaza toate acestea. Plus multe altele . ,, Uita-te” inviata ta sivezi ce observi. Eventual, vezi un psiholog. Bafta!

Cauta contactul de la ISTT …Psihologii de acolo te pot ajuta!

Caută un medic acupunctor și după 10 ședințe vei dormi și vei fi ca nou. Succes!

dupa asta s-ar putea sa considere ca nimic nu se compara cu un pat din ace…

Discuta cu parintii si mergi sa stai de vorba cu un psiholog.

Totuși, insomnia la un tânăr de 15 ani ar trebui analizată conjugat, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic. Aceasta este, în viziunea mea, abordarea holistica a problemelor unei persoane. Abia după aceea se poate opta pentru tipul de terapie care ar fi cel mai potrivit.

Mesaj:
Buna dimineata. Sotul meu m-a inselat cu o femeie timp de 4 luni, dar spune ca nu intim doar mesaje 150 pe zi si prin saruturi. Acum dupa 11 ani de relatie si 7 ani de la casatorie imi spune ca el nu mai tine la mine de cel putin 6 ani, ca daca il ating i se zbarleste pielea pe el. Avem si o fetita de 5 ani. Ca a facut un copil crezand ca ne poate apropia. Dar nu a fost asa, problemele au fost mai mari. Am incercat de multe ori sa vb cu el ca nu mai suportam situatia si de fiecare data primeam raspunsul ca el ma iubeste si sunt inchipuiri de ale mele, ca lui nu ii place sa vorbeasca si ca pentru el sexul nu mai este important la varta lui (acum are 34 ani) dar ma iubeste. Acum a recunoscut ca nu ma mai suporta de ani de zile si a stat cu mine doar pentru fata. Imi spune sa stam impreuna pentru fetita si eu nu sunt de acord. Eu il iubesc si nu pot accepta asa ceva. Nu vrea sa comunice, refuza sa imi spuna ce a facut toata ziua, nu suporta sa il sun sa-l intreb ce face sau cand ajunge acasa.Ma simt inselata, umilita, bataia lui de joc.nu mai suport. nu stiu ce sa fac

cred ca intrebarea neformulata de Dvs este ‘cat mai am de gand sa inghit aceste injosiri’? Fetita se poate adapta, insa faptul ca o expuneti unei relatii toxice nu face decat sa ii creeze un model prost de relationare care o va afecta tot restul vietii. Ganditi-va bine la viitorul copilului si al Dvs., daca sotul nu vrea aceasta relatie, este pb lui, dar macar sa aveti mandoi maturitatea de a lua cea mai buna decizie pt copil, nu pt confortul unuia sau altuia dintre parinti. Succes!

Ce mai poate face, ca sa intelegeti ca ati ajuns la final? Nu priviti asta ca pe o infrangere, ci ca pe un nou inceput. Pentru copil, macar. Bafta!

Daca a spus cu subiect si predicat ca nu mai doreste aceasta relatie, atunci nu mai poti face nimic. O relatie se construieste bilateral, iar daca una din parti nu vrea constructia, atunci cealalta parte se lupta cu morile de vant in incercarea de a pune caramizi. Poate il convingi sa faceti o terapie familiala, in urma careia sa poata lua decizia de despartire sau de reconciliere.

Discutati cu terapeut pentru a va clarifica sentimentele. Si ganditi-va asa cum a mai mentionat un coleg la mediul la care este expus copilul dvs. si la implicatiile care rezulta atat pentru dvs. cat si pentru copil.

Mesaj:
cind consum alcool(sunt beat) creez o lume paralela in mintea mea,imi pierd memoria pentru citeva secunde(ca niste salturi in timp)fac tot felul de panarame,vorbesc,ma cert cu lumea,dar in majoritatea cazurilor sunt singur ,fac lucruri de care a doua zi imi este rusine.
-treaba e ca unele nici macar nu se intimpla,multe sunt inventate de creierul meu,sint rupt de realitate cam 95% de parca o alta persoana e in locul meu(gindeste,nu merge strimb,conduce masina,cauta scandal,rica)
-am consumat alcool de sf marie mica cu prietenii vreo trei zile la rind si am inebunit(nu am mai consumat pina acum de aproape doi ani,m-am lasat tot din cauza asta)
-chiar si pe aceasta perioada de doi ani creierul nu era mereu linistit,citeodata eram invadat de amintiri neplacute facute tot la bautura.
-cum as putea sa scap de ele,sa-mi regenerez creerul,sa mai sterg din memorie sa las trecutul in urma?
-de consumat alcool nu voi mai consuma niciodata si stiu ce vorbesc(daca mai beau o sa ajung la dementa cu acte in regula),dar cum imi curat creerul,ce imi trebuie un psiholog sau psihiatru
-astept niste sfaturi

Crezi ca esti singurul?Multi atunci cand sunt sub influenta scot la suprafata cealalta personalitate a lor, ca la tul;burarile bipolare.Adica , atunci cand nu sunt beti, inmagazineaza lucruiri neplacute in inconstient, dar fiind tinute de constient sub control, dar fara a fi gestionate eficient.Iar atunci cand beau, cealalta personalitate va fi definitab de acele lucruri.Un exemplu, te-a deranjat un amic cu o chestie, dar tu nu ai considerat ca nu e atat de importanta si ai trecut peste.Dupa un timp odata intrat sub influenta alcoolului, noua personalitate considera ca trebuie sa se concentreze pe rezolvarea acelei probleme cu amicul, astfel incepe aceasta procedura, si iesita de sub orice fel de control si ratiune se intampla lucruri nefavorabile.Ideea e ca tu sa inveti sa gestionezi unele probleme din timpul luciditatii, si atunci cand bei sa ai grija ca bei intr-un anturaj linistit si responsabil.Iti propui sa bei o cantitate ,moderata , apoi sa mananci bine ca sa nu mai poti continua ca sa pierzi controlul. Tu stii mai bine cum e, dar daca spui ca nu mai bei niciodata, te minti singur si iar vei bea. Important e sa-ti educi comportamentul din momentul ion care iesi cu prietenii la un pahar. Si sa vorbesti deschis despre lucrul asta.

daca simti ca ai nevoie de ajutor, atunci mergi la un psiholog si discuta cu el/ea ce se intampla in tine, mai in detaliu, ce strategii sa adopti, etc. Daca psihologul considera ca este nevoie de consult psihiatric, atunci iti va recomanda. Succes!

exista terapii specializate pe adictii. adica consum si dependenta de sex, doroguri, alcool, etc. Chiar primariile de sector au locatii in care se lucreaza cu persoane defavorizate pe acest tip de probleme, deci cu sume modice. Sincer, a fi 95% de realitate nu suna prea bine si s-ar putea sa fie nevoie de un consult psihiatric. Important este ca acesta sa nu abuzeze de pozitia sa.

N-o să poți rezista tentației de-a bea și chemării prietenilor la un pahar. În situația ta trebuie să cauți un psihoterapeut care lucrează cu hipnoza pt a-ți șterge din minte aceste apucături nefaste. Succes!

Totul depinde si de vointa pacientului, cunosc un caz in care s-a apelat la psihiatru, a facut tratament medicamentos in spital, dar cand a iesit de acolo s-a apucat din nou de baut.

adevarat, insa mai depinde si de anturajul in care revine. Organizatia Alcoolicilor anonimi are cel mai mult succes, deoarece oamenii cu acest tip de probleme socializeaza cu ci care au reusit sa renunte. Sunt treri conditii ce terbuesc indeplinite pentru a fi primt acolo: una era sa recunoasti ca ai o problema, a doua sa declari in fata tuturor “cred in Dumnezeu”, a trei nu am retinut-o . Oricum intalnirile sunt gratuite iar suportul exterior din partea unor pesoane ce impartasesc acelasi tip de probleme conteaza foarte mult ca model de reusita . Oricum fara credinta in Dumneazeu nu prea exita vindecari si de aceia este una din cele trei afirmatii obligatorii pentru a fi acceptat.

Mesaj:
buna ziua
ma numesc marius am 23 de ani
am pieptu lasa (partea de jos este mult mai mare decat in mod normal) merg la sala de 2 ani , am lucrat tote cele 3parti ale pieptului.
nu cred ca este ginecomastie pentru ca am pieptu musculos nu prea am grasime (foarte putina)
si inainte sa merg la sala tot asa aveaa forma doar ca acum se vede mai tare pentru ca a crescut
daca nu mai merg o luna la sala se lasa si mai tare
trebue operatie de micsorare si remodelare (care ar fi pretu aproximativ)
ce sfaturi imi dati
multumesc frumos

Sa inteleg ca nu iti place felul in care arata pieptul tau. Consideri ca este deformat? Cum iti afecteaza viata acest lucru?

Un medic endocrinolog ar putea sa-ti spuna daca este ceva in neregula din punctul de vedere medical. Detalii despre o eventuala operatie poti afla de la un cabinet de chirurgie estetica. Daca medicii iti spun ca dezvoltarea ta este normala si in continuare nu iti place cum arata corpul tau, cauta un psihoterapeut. Succes!

mananca mai putina carne cu hormoni…desi cred ca ai crescut cu multi hormoni sintetici!

Mesaj:
Buna ziua. am 22 ani, studenta si in ultimii 2 ani sunt/am fost atat voit cat si obligata sa fiu intr-o relatie cu un barbat cu 10 ani mai mare decat mine.Cu timpul am ajuns sa fiu supusa la diverse actiuni ale sale…batai,lovit,scuipat,injurii,ameninari,nu aveam acces la telefon,laptop,ma controla,venea cu mine la facultate,ma tinea ore intregi in teroare tipand,injurandu-ma si amenindu-ma ca ma distruge, ma omoara….etc. el considera ca prin comportamentul meu l-am distrus, pt ca nu am facut ce a spus el si ca m-am sarutat cu 3 tipi. I-am spus ca imi doresc sa fiu lasata in pace de mult, dar “nu se poate asa ceva”. relatia lui cu alti oameni este una dificila, si mamei sale ii spune ca este o retardata,proasta,sa isi foloseasca creierul,ca ii este scarba. prietenii lui sunt toti prosti,imbecili,retardati. dintre toti eu sunt cea mai injurata,nici nu pot reproduce macar ceea ce mi se spune. situatia in momentul asta e una mai grava,amenintarile sunt la cote maxime,jignirile sunt unele care mie imi e rusine sa le citesc,trebuie sa fac exact ce spune el,faptul ca ma distruge si pe mine cat si pe familia mea care nu l-a accepta, sunt la ordinea zilei. nu stiu care ar fi solutia sau macar punctul sau slab,sa pot scapa. nu imi doresc sa ajung la politie,decat sa fie ultima solutie, sunt terorizata,disperata iar psihic sunt terminata. va multumesc mult.

Avand in vedere gravitatea situatiei nu aveti foarte multe optiuni in afara de o reclamatie la politie. Nu stiu daca familia dvs cunoaste situatia si stie prin ce treceti insa poate este cazul sa cereti ajutorul din exterior pentru ca singura va fi mult mai dificil. Cat despre starea dvs emotionala si psihica, ar fi indicat sa gasiti un terapeut care sa va insoteasca sa treceti peste aceste traume. Din pacate, noi cei din exterior nu va putem oferi decat parerile noastre si niste sugestii care speram sa va ajute!

Devierile lui comportamentale converg spre patologie si nu una usoara, Refuzul de a rezolva problema prin ruptura ma face sa cred ca fie va este teama ceeace este normal, fie ceva anume va “obliga” a mentine relatia. Ati recunoscut insa ca de la inceput ati fost obligata eu unul citesc manipulata ca sa acceptati relatia. Comportamentul manipulator este intalnit la multe din personalitatile “accentuale”, caci bolie psihice de obicei vin la pachet. Tot ce va pot spune desi nu sunt clinician, este ca observ caracteristici atat de tip paranoic cat si din patologia psihopatului. Aveti grija, In starile de exaltare maniacala orice incercare de al contrazice va fi pedepsita cu violenta, cred insa ca a trebuit sa invatati asta pe pielea dumneavoastra Mai de graba ar trebui sa strangeti dovezi si sa obtineti prin hotarare judecatoreasca interdictia de a se apropia de dumneavostra caci astfel de persoane nu accepta usor sa piarda controlul asupra victimei. Luati-va masuri de securitate.

Trebuie in primul rand sa nu te consideri vinovata pentru ceea ce ti se intampla, apoi sa iesi cat mai repede din aceasta relatie, esti tanara si poti sa fi fericita. Totul depinde de tine.

subscriu. Este un personaj in spectrul psihopatiei si ar fi bine sa iei, impreuna cu familia ta, toate masurile necesare. Ar fi de dorit sa contactati politia, sa depuneti eventual si plangere, cu ajutorul unui avocat, in care va recomand sa solicitati si examen psihiatric al individului. Succes!

Politia este solutia, chiar daca nu vrei. Poti fi intr-un pericol mai mare decat realizezi. Exista fundatii care te pot ajuta, Pretuieste Viata, de exemplu, actioneaza. Bafta!

Mesaj:
Buna. Cred ca sunt o persoana dependenta de oameni. Atunci cand sunt cu o persoana simt ca ma incarc cu energie si ca ii imprumut starea de spirit. Cand sunt singura ma sint bine pentru o perioada scurta iar apoi ma sint singura si imi este foarte greu, sunt tentata mereu sa vorbesc cu cineva. Nu sunt o persoana extrovertita dar totusi singuratatea ma sperie. Ce as putea sa fac?

ai putea, in primul rand, sa incerci sa accepti ca ai aceasta nevoie de a nu fi singura, de a socializa, o nevoie perfect naturala omului (si nu numai) – omul fiind totusi un ‘animal social’ . Nu este anormal sa vrei sa fii cu altcineva, asa ca poti sa te linistesti si sa ai relatii minunate/asa cum iti doresti tu sa ai. Succes!

Cateva ore de dezvoltare personala te-ar ajuta poate sa gasesti radacina acestei temeri si sa o rezolvi.

Daca te incarci cu energie de la o persoana (in general, de la altii) poate denota o lipsa energetica in cimpurile tale (in aura), ceea ce poate fi inceputul (sau semnalul) unei (viitoare) boli, eventual…. In orice caz, este nevoie de o echilibrare energetica, care iti rezolva simultan si celelalte simptome. As recomanda sa faci un curs reiki (USUI), pentru a invata tu insati sa te energizezi atunci cind ai nevoie. Nu este bine sa preiei energii de la altii, deoarece poti prelua si boli, nu doar energie. – Pe de alta parte, daca esti echilibrata, atunci GASESTI si metode de a nu fii singura (asta vine odata cu echilibrarea energetica, este un proces complex). – In general, cauta informatii referitoare si la epuizarea suprarenalelor…. ar putea fi util.

Mesaj:
Am 18 si am terminat liceul, dar nu imi pot continua studiile pentru ca nu mai avem banii (tatal meu a murit cand aveam 2 ani,mama nu s-a recasatorit, pensia de 3 mil s-a incheiat,sunt de la sat, mama e casnica,avem 2 vaci, totusi avem o situatie financiara decenta si un statut social pozitiv,daca pot spune asa). Sunt o persoana moale, deloc ambitioasa,stari schimbatoare, evit totusi negativismul, sunt fricoasa si nu am incredere in fortele proprii, niciodata nu am fost incurajata sa fac lucruri, iar cele care le-am facut erau din obligatie, nu pentru ca asa am simtit eu.. Deci ce sa fac cu mine? Sunt extrem de confusa si inconstienta in privinta propriei personalitatii si viitorului! Stiu ca trebuie sa studiez peste un an doi ca sa am un loc de munca, dar inceputul unui lucru nou ma sperie. Si de asemeni sa vorbesc cu un psiholog fata in fata, deci ca sa scriu aceste randuri m-a facut sa ma simt mult mai bine, puternica, si ma bucur ca imi este protejata identitatea.

din cate stiu eu pensia de urmas o poti primi si dupa varsta de 18 ani daca esti inca intr-o forma da invatamant

Felicitari ca ai gasit resursele sa iti depasesti rezervele si ai scris cateva cuvinte despre situatia ta. Fiecare persoana are anumite temeri atunci cand trebuie sa inceapa un lucru nou, deci curaj! Daca nu te simti confortabil in terapia fata in fata cu un terapeut, apeleaza la sedinte online.

Imoprtant este sa iti dai seama ce anume te pasioneaza si ce iti doresti tu de la viata. Nu e neaparat sa faci o facultate, doar pentru ca “fara ea nu poti sa reusesti”. Sunt atatia oameni care au reusit fara sa faca facultatea, si poate chiar mai multi, care nu fac nimic cu una/doua facultati terminate. Totusi, daca ai un domeniu care te pasioneaza, exista burse sociale, burse de merit, si chiar burse pentru persoanele din mediul rural. Mult succes in directia unei alegeri potrivite!

Iti recomand o carte foarte buna care te va ajuta cu siguranta sa ai mai multa incredere in tine. Se numeste Lasa grijile, invata sa traiesti de Dale Carnegie. O poti gasi in mod gratuit pe net.

Un psiholog nu judeca si ai dreptul la confidentialitate. Vezi ce te pasioneaza, trebuie sa fie ceva, si porneste de acolo. Bafta!

Mesaj:
Salut ! Povestea mea este putin mai ciudata,dar imi fac curaj sa o spun.
Acum 3 ani de zie parintii mei au divortat ,nu m-a afectat prea mult deoarece tatal meu era plecat in strainatate si nu ne vedeam prea des.El niciodata nu a stiut sa fie parinte,nu s-a implicat in educatia mea ,nu a purtat cu mine discutiile pe care un tata le poarta cu fiul lui in perioada adolescentei,a fost alaturi de mine mai mult financiar decat sentimental.Dupa divort au fost certuri urate intre mine si el ,nu voia sa ma ajute sa-mi continui studiile,dar intr-un final dupa lungi discutii a inceput sa ma ajute.Toate lucruruile pe care le discutam cu el trebuia sa fac in asa fel incat sa-i fie lui pe plac.Asadar am inceput sa apelez la minciuna.Am folosit minciuna atat de mult incat am inceput chiar sa cred acele lucruri pe care i le spuneam.Dupa care am inceput sa mint aproape pr toata lumea incercand sa-mi creez o imagine perfecta a vietii mele,viata care mi-ar placea sa o am.Numai ca acum pot sa zic ca traiesc in 2 universuri diferite care atunci cand se intrepatrunt eu sunt cel care sufera din toate punctele de vedere.Atunci cand cunosc o noua persoana imi place sa o supun anumitor teste sa vad ce fel de persoana este si de fiecare data sunt dezamagit,deoarece nu ajunge la asteptarile mele.
Nu stiu cum sa ma stabilizez,nu stiu cum sa ies din situatia asta.Daca ati putea sa imi dati cateva sfaturi as fi recunoscator!
Multumesc!

ce as putea sa iti recomand este sa gasesti un psihoterapeut in relatie cu care sa poti creea universul tau real, incet incet. Succes!

Din cele spuse de tine eu inteleg ca ti-ai creat o anumita imagine despre cum ar fi trebuit sa fie tatal tau iar in realitate lucrurile au stat cu totul altfel. Ceea ce te-a dezamagit. De multe ori oamenii isi creaza asteptari in relatie cu alte persoane-mai ales cele importante, cum ar fi parintii. Cand aceste asteptati nu sunt implinite oamenii se confrunta cu anumite dificultati. Apeleaza cu incredere la un terapeut.