Mesaj:
Studii si mediul scolar : sunt in clasa a 9 a..la inceput..iar o fata de clasa a 12 a a vrut sa se ia de mine si de o prietena. De atunci parca am intrat in depresie..(eu fiind mai sensibila) cand ma gandesc ca urmatoarea zi e scoala si iar o vad parca simt ceva in mine..frica..tristete..si nu am chef de nimic.Ce pot face?

Dezarmeaz-o! Cu toata frica, ia-ti inima-n dinti si abordeaz-o tu prima spunandu-i ceva de genul: "M-am tot gandit cum de o fata matura ca si tine poate avea nemultumiri legate de o copila ca si mine. Banuiesc ca vezi niste lucruri la mine pe care eu nu el vad. Poate ma ajuti sa indrept ceva si cred ca mi-ar prinde mai bine un sfat intelept de la tine decat o atitudine care imi provoaca disconfort. Ce zici?"

Depinde din ce mediu provine acea fata, daca este vreo haladita nu va intelege o iota din ce spuneti dumneavoastra Clau Anki desi sa actioneze astfel ar fi cel mai intelept dar mi-e teama ca o sa fie luata in deradere. Nu sunt in masura sa dau vreun sfat in momentul de fata dar am trecut prin ce a trecut aceasta fata de curand iar vorbele mele au fost luate in deradere si mi-a fost si mai greu. La mine a functionat intr-un final ignorarea acelei persoane insa daca ea isi consuma toata energia gandindu-se la aceasta situatie si igorand nu trece peste, poate ca daca ar infrunta-o intelept o sa fie mai bine pentru ea.

Freud a spus ca primul om care a ales sa injure in loc sa dea cu piatra, a pus bazele civilizatiei. Dupa ce aceste baze au fost solide, s-a inventat comunicarea asertiva, in zilele noastre. Daca cealalta fata va lua in deradere, acesta va fi un mecanism de aparare, din partea ei, dar sunt sanse ca acel comportament indezirabil sa scada in frecventa si in intensitate. Iar daca va continua sa fie agresiva, tot prin comunicare asertiva se poate rezolba, apeland la planul B. Iar acest plan B depinde de creativitatea persoanei care se autovictimizeaza. Insa poate lua modelul de mai sus, cu sanse de reusita.

Mesaj:
Buna dimineata!

Am si eu o rugaminte mare la dumneavoastra: Va rog sa imi oferiti 2 minute din timpul dumneavoastra si sa imi cititi mail-ul acesta:

Cel mai bun prieten al meu se afla in depresie ( episod depresiv major) de mai bine de 3 luni de zile, cu toate ca are parte de un psiholog si de
un tratament specializat: ia 2 mirzaten in fiecare seara, dinacelea de se dizolva in gura, sub limba.

Vreau sa il vad cat mai repede ca iese din asta, de aceea vreau si eu sa imi oferiti raspuns la urmatoarele 2 intrebari:

1. Cum il pot ajuta sa treaca mai repede si mai usor peste depresie?

2. Ce fel de activitati comune putem practica si efectua, pentru a-i aduce un plus fiecarei zile ?

ASTEPT RASPUNSUL DUMNEAVOASTRA CAT MAI URGENT!

Va multumesc din suflet pentru timpul acordat!

Multa sanatate!

E bine ca are parte de tratament specializat (psihiatru+psiholog/psihoterapie, sper). In psihoterapie va explora cauzele si va gasi resursele interioare pentru a depasi momentul. Ce poti face ca prieten, este sa il asculti,sa incerci sa intelegi cum se simte, sa-i spui ca este o persoana importanta in viata ta, si ca ii esti alaturi. Sa-i vorbesti despre viitor (ca sa nu-l lasi sa rumege prea mult trecutul), sa ii dai motive sa spere, sa astepte, sa-si doreasca ceva. Ca activitati, orice activitate fizica usoara, plimbari in natura (poate cu un catel, care il obliga sa iasa din casa), dans, sport (daca nu are contraindicatii medicale). Muzica optimista poate fi de ajutor. Dar… nu incerca sa traiesti viata in locul lui, nu ii spune ce "ar trebui" sau "nu ar trebui" sa faca. Nu te sacrifica, respecta-ti propriile limite,pana la urma, el este responsabil de viata lui. Accepta-l asa cum este si ai grija si de tine. Succes!

Probabil ca are tendinta sa se izoleze; nu-l lasa! Chiar daca vei avea impresia ca te respinge, sa stii ca are nevoie de cineva care sa-i aminteasca de resursele proprii nebanuite care il vor ajuta sa iasa din aceasta dificultate. Daca vrei sa-ti ajuti prietenul sa iasa din depresie, sa nu-i spui ca nu are motive sa simta ceea ce simte; asta ar insemna ca nu are dreptul la sentimente. Mai bine intreaba-l despre ce gandeste. Gandurile pot fi adevarate sau false, insa emotiile nu pot fi false, oricat de disfunctionale sunt, ele tot reale raman. Va observa ca nu se lupta singur. Simpla ta prezenta si discutiile il pot ajuta sa depaseasca aceasta perioada. Nu incerca sa-l contrazici foarte mult, pentru ca e riscant din partea ta, ca si nespecialist. Ca si activitati… gaseste ceva care sa-i accelereze comportamentul, sa-l scoata din letargie, ceva activitati din care poate obtine satisfactii. Dar nu-i propune ceva cu grad ridicat de dificultate, dificultatea poate creste progresiv. De evitat ar fi televizorul pentru ca nu are nici un control si nu-i aduce satisfactii si momentele de ruminatie (cand se gandeste intens la problema lui) si izolarea. Scoate-l cat mai mult din casa. Foarte benefice sunt plimbarile, cateva minute de exercitii fizice si ceva jocuri pentru varsta voastra. Felicitari pentru initiativa ta de a fi langa prietenul tau! Numai bine si insanatosire grabnica! P.S. Sa nu renunte la psihoterapie si sa-si monitorizeze progresele. Daca simte ca nu progreseaza deloc timp de 2 luni, atunci sa se gandeasca sa-si aleaga alt specialist cu care sa rezoneze mai eficient. Daca simte progrese, atunci sa continue la fel. Succes!

Ar trebui să facă diverse analize cum ar fi: colesterol, homocisteină, sideremie, magneziu, zinc, cupru, Valorile ieşite din intervalul de referinţă pot contribui vizibil pentru depresia majoră. Flora intestinală alterată, ar putea avea un rol important. Mai multe detalii în studiul de aici http://wp.me/p48646-8Q

Iată şi studiul unui caz în care a fost tratată CAUZA, infecţia cu Giardia http://wp.me/p48646-1ap

Sau alte cazuri depresive http://wp.me/p48646-1v2

Puteţi urmări împreună interviurile de aici, este absolut gratuit şi oferă informaţii valoroase.
http://wp.me/p48646-8p

În ce priveşte suplimentele aş pune accent pe vitamina E asociată cu omega 3, probiotice, enzime digestive, astaxantin, doze mărite de niacină cu eliberare rapidă. Apropo de dietă: fără cereale, soia, lapte şi desigur alimente procesate/ rafinate etc.

Ca tratament complementar medicației alopate, îți recomand să cumperi de la un magazin de plante medicinale Tinctură de Sunătoare ( Hypericum Perforatum) și să-i dați de 3 ori pe zi câte 4 ml într-un pahar cu 100 ml apă cu minim 20 min înainte de mâncare. De asemenea tratamentul prin acupunctură îl va scoate rapid din depresie. Să auzim de bine.

Doctorul Terapii Complementare, dacă îmi permiteţi o observaţie: din câte am citit pe net, Mirzaten este un inhibitor de reabsorbţie a serotoninei, iar asocierea cu sunătoarea ar putea fi uneori evident dăunătoare. Probabil ca până la cazurile acute există şi efecte secundare mai slabe, dar oricum de evitat.

Remus Sandu! Eu nu-mi permit și legea nu-mi permite să conraindic un medicament prescris de medic, indiferent ce reacții adverse ar putea avea. Sunătoarea nu are efecte secundare, iar psihiatrul la care este în evidență cunoaște sunătoarea și rezultatele pe care le dă tratamentul cu aceasta. Mulțumesc pt comentariul dvs.

Cred că nu m-am făcut înţeles. Asocierea medicamentelor de tipul ISRS cu sunătoarea este contraindicată, chiar şi în prospectul Mirzaten scrie asta. EDIT: dacă aţi sugerat voalat să înlocuiască tratamentul psihiatric cu sunătoarea, ar putea fi o idee interesantă într-un anumit context, dar cel mai probabil omul va înţelege că pot fi asociate fără riscuri.

Mesaj:
Baiat..22 de ani, dependent de etnobotanice(de fumat doar)
care ar fi solutia sa scap de dependenta de etnobotanice..?
fumez cam de 4 ani, in fiecare an crescand cantitatea..
acum au adus ceva nasol de tot (nu pot manca cand nu fumez nimic,transpir rece noaptea,insomnii).
eu sunt constient si am fost dinainte sa incerc prima data CA NU SUNT BUNE!..dar s-a ajuns aici..dupa 4 ani..nici nu stiu cum au trecut.
m-am interiorizat..si asta ma doare cel mai tare.
am impresia ca orice activitate inafara sa fumez e banala..
nu-mi exprim emotiile nimanui..nu ma descarc..nici macar mamei mele.
pierderi de memorie..nu-mi amintesc amintiri frumoase de cand m-am apucat de otravurile astea..
am tulburari de comportament…sunt rusinos..ma feresc sa socializez cu straini..chiar si cunoscuti/membri ai familiei..(eram un tip rusinos si inainte sa fumez..)
..ar fii mai multe de spus..dar nu-mi vin in cap acum.."pentru ca..pierderi de memorie si etnobotanice"
am cam o zi jumate de cand n-am fumat nimic..mi-a fost putin rau la inceput,acum e bine..insa transpir rece si am frisoane..dar hey’..a trecut doar o zi jumate si eu vreau sa ma las de tot,nu?
niste sfaturi ar fii utile.multumesc

Ai nevoie sa iei o decizie ferma in legatura cu consumul.Trebuie sa fii TU hotarat sa renunti. Dupa aceea, poti gasi ajutorul de care ai nevoie. Mai multe informatii aici: http://www.dependenta.org/ sau pe fb :https://www.facebook.com/dependenta.org. Dupa ce scapi de simptomele dependentei, psihoterapia te poate ajuta in legatura cu socializarea, timiditatea si celelalte care te-au facut sa te refugiezi in mirajul substantelor. Curaj!

Treaba este pe jumate rezolvata prin simplu fapt ca ti-ai destainuit-o.Asta este un nivel superior faptului ca ai constientizat-o.Eu cred ca viciul asta este o reactie in urma unor mai vechi probleme de-ale tale, si fumezi pentru ca atunci simti ca prpblemele tale devin minuscule, dar este doar i iluzie ce te face sa te adancesti mai mult.Incearca sa-ti identifici acele probleme , pentru ca dupa cate observ ai puterea sa discerni binele de rau nelasandu-te influentat de placerea iluzorie a momentului.Deci fa-ti o introspectie si vezi ce nu merge, apoi confrunta-te cu ceea ce gasesti nelalocul lor, si uite asa dispar si ‘cuiele’ care stau batute-n aripile tale:D Totul va fi bine;)

Felicitari! Ai facut deja cativa pasi: 1) ai constientizat problema; 2) ai destainuit-o; 3) ai intentia de a scapa de ea. Urmatorul pas e sa constientizezi unde esti acum si unde vrei sa ajungi. Astfel se formeaza o discrepanta intre sinele real si cel ideal. Cand ti-ai fixat obiectivul foarte clar (unde vrei sa ajungi), e momentul sa-ti fixezi o motivatie puternica; apoi, cu ea in minte mereu, poti porni la lupta cu tentatia. Ca sa-ti fie mai usor sa lupti si sa treci peste obstacolele care inevitabil vor surveni in acest drum al tau, cantareste beneficiile consumului (pentru ca sigur ai ceva beneficii cand consumi) si apoi, cantareste beneficiile neconsumului. Indicat ar fi sa cantaresti si costurile. Nu in ultimul rand, iti recomnd sa analizezi care ar fi costurile inactiunii. Din punct de vedere comportamental, iti recomand sa eviti interactiunea cu membrii grupului care consuma. Orienteaza-te spre alt grup, preferabil unul disciplinat, adica unul care are activitati care impun disciplina, cum ar fi de exemplu un grup de sportivi, de artisti, de It-isti, etc. Apoi, poti sa te gandesti care alta activitate iti aduce exact aceleasi beneficii ca si consumul de etnobotanice. Dar pentru asta trebuie mai intai sa identifici beneficiile consumului. Dupa ce ai facut aceasta identificare, urmeaza sa alegi activitatea cu exact aceleasi beneficii si sa inlocuiesti consumul cu aceasta activitate care iti va satisface acele nevoi implinite de etnobotanice. Nevoile trebuie implinite, nimeni nu-ti cere sa renunti la nevoile tale; insa e esential prin ce metoda alegem sa le implinim. Pe langa ca iti aduce aceleasi beneficii, aceasta activitate e necesar sa fie incompatibila cu etnobotanicele si sa fie una sanatoasa sau acceptata de catre societate. Si ca sa-ti fie mai usor acest demers, ar fi recomandat sa ai alaturi un specialist care sa te ajute sa treci peste tentatie si sa te vindece si de anxietatea sociala si sa-ti restabileasca increderea in tine. Faptul ca in aceasta perioada a vietii tale ai ales acest comportament sustinut indezirabil, nu te face mai putin valoros; tu nu esti tot una cu acest comportament! Iti doresc multa putere si o motivatie pe masura.

iti trebuie multa vointa!am pe cineva f apropiat care fumeaza

Ai nevoie de sustinere din partea celor apropiati, trebuie sa iti gasesti hobby-uri in care sa te retragi si sa te implici , ca sa-ti fuga gandul de la fumat . Vointa multa, trebuie sa vorbesti cu parintii ,mai ales daca te intelegi cu ei . Bafta!

Mesaj:
Buna dimineata!

Am si eu o rugaminte mare la dumneavoastra: Va rog sa imi oferiti 2 minute din timpul dumneavoastra si sa imi cititi mail-ul acesta:

Cel mai bun prieten al meu se afla in depresie ( episod depresiv major) de mai bine de 3 luni de zile, cu toate ca are parte de un psiholog si de
un tratament specializat: ia 2 mirzaten in fiecare seara, dinacelea de se dizolva in gura, sub limba.

Vreau sa il vad cat mai repede ca iese din asta, de aceea vreau si eu sa imi oferiti raspuns la urmatoarele 2 intrebari:

1. Cum il pot ajuta sa treaca mai repede si mai usor peste depresie?

2. Ce fel de activitati comune putem practica si efectua, pentru a-i aduce un plus fiecarei zile ?

ASTEPT RASPUNSUL DUMNEAVOASTRA CAT MAI URGENT!

Va multumesc din suflet pentru timpul acordat!

Multa sanatate!

Din pacate, episodul depresiv major inseamna mai mult decat o dispozitie depresiva care poate in cateva zile sa dispara sau sa se amelioreze. Este nevoie de timp atat pentru ca efectele terapeutice sa se faca simtite , cat si pentru tratamentul medicamentos. Eu cred in primul rand ca a fi acolo pentru prietenul tau, a discuta cu el, a-i propune sa reluati o parte din activitatile mai usoare pe care le faceati inainte impreuna reprezinta un foarte real ajutor. A-l asculta si a incerca sa intelegi ceea ce simte.

Mesaj:
Buna ziua,
De 3 luni ma confrunt cu o problema chinuitoare: stare subfebrila 37-37,arsuri si senzatie de caldura pe partea dreapta a corpului din cap pana in talpa.Mentionez ca aceste simtome variaza pe corp. ( odata am senzatia de arsura pe picior, apoi de muta pe abdomen, apoi pe spate repet numai partea dreapta a corpului) Imi ard obrajii foarte tare.Toate analizele sunt OK.
Ma poate ajuta cineva?
Multumesc,
Cristina N.

Nu este de ajuns informatia ca toate analizele sunt bune. Nu stim ce fel de analize, daca au fost prescrise si verificate de un medic specialist. Dar, daca asa este, si totul este in regula din punct de vedere medical, poate nu ar strica sa vizitati si un psihiatru si un psiholog clinician pentru o evaluare complexa. De acolo, veti primi indicatii pentru psihoterapie si/sau medicatie, dupa caz. Numai bine!

Pana la psihoterapie mergeti la medicul de familie si aprofundati probl. E cel mai in masura , cunoscandu-va dosarul medical .

Mesaj:
Buna ziua.Ma sperie ideea ca as suferi de o boala psihica.De fiecare data cand ma enervez,uit ce vreau sa spun si daca e vorba de cifre,le inversez.Cum pot proceda in continuare?De ce boala sufar?

ce pot sa va recomand este sa mergeti la un centru de testare psihologica si acolo aflati mai multe. Succes!

Eu cred ca toata lumea , in momentul in care se enerveaza si incepe sa vada ,, rosu " in fata ochilor , mai pierde din concentrare si atentie , se precipita , creste debitul verbal, atunci suntem condusi de emotii , care iau locul ratiunii si logicii .Atunci se produc dezastrele familiale, de genul batai , jigniri ,spunem ce ne vine la gura …..Ca sa va linistiti ,vizitati medicul de familie , daca el considera , va va recomanda un RMN , etc. Eu cred ca nu aveti nimic , deci luati-o usor si , in momentul in care simtiti ca va enervati, zambiti .Zambetul are un efect nestiut de multi.Sanatate!

Chestia cu inversatul cifrelor denota o inteligenta matematica speciala, pe care – cred eu – ar fi cazul sa o dezvolti si sa te folosesti de ea intr-o maniera constructiva. Merita incercat! Restul e doar manifestare fireasca (ma gindesc ca ai pina in 30 de ani…), care se poate canaliza in directia dorita de tine, prin autocontrol. Prima faza ar fi sa citesti o carte despre canalizarea furiei (nu-mi amintesc titlul exact, dar exista in limba romana, trebuie doar sa cauti). Daca crezi ca te poti descurca singura, asta ar fi un prim pas. Dupa aceea, poti sa te indrepti catre diferite alte consilieri. – Nu sunt medic, deci nu am dreptul sa dau diagnostic, dar opinia mea este ca nu este o boala de care ar fi cazul sa te tratezi, ci doar este o "abilitate necanalizata"

Scuze daca am gresit, nu stiu de ce am presupus ca esti de gen feminin… oricum, totul ramine valabil, din ceea ce am spus. Succes!

Toti avem o probl. cu memoria cand ne enervam ! Asta nu inseamna ca avem o boala psihica. Probabil sunteti o pers . emotiva . Cand vedeti ca incepeti sa va enervati , trageti aer in piept si numarati pana la 10. Da roade uneori !

De "scenarita"! Doar dupa o evaluare psihologica poti primi un diagnostic clar. Pana atunci sunt doar scenarii cu care te autosabotezi si asa ajungi speriata.

Mesaj:
Buna ziua, Sunt deja la a 2-a relatie serioasa, prima a durat 4 ani si s-a sfirsit foarte urit, a 2-a este deja pe sfirsite (avem un an si jumatate de relatie). Totul era frumos la inceput, parea cea mai intelegatoare, rabdatoare, atenta si grijulie persoana. Dupa citeva luni, s-a mutat la mine…era ok, intervenea rutina putin cite putin, dar parea ca asta nu afecteaza relatia dintre noi. Eu in general sunt o persoana depresiva, am trecut prin multe greutati in viata, de asta sunt mereu parca trista, ingindurata, cu toate ca ma staruiam sa fiu vesela pentru el. Mergeam impreuna la parintii lui in vizita, ne povesteam tot. Apoi el a inceput sa imi tot spuna mai mereu ca eu sunt tot timpul trista, a inceput si el sa fie foarte irascibil, mereu pus pe cearta. Nu putem avea o discutie fara sa ne certam. Atunci cind incerc sa il implic intr-o discutie despre problemele noastre, imi zice mereu ca el stie ca-i de vina pentru toate si nu-mi permite sa mai zic nimic, apoi incepe
sa invoce motive diverse. Nu mai este atent cu mine, nici rabdator, nici intelegator. Chiar si atunci cind ma doare ceva si ii zic, imi raspunde cu: Da eu ce vina port? sau Eu ce pot sa-ti fac? Am lasat si eu minile in jos, nu mai stiu ce sa fac…cind incerc sa ma apropii, ma respinge. Se supara si poate sa taca cu zilele, asteapta sa zic eu ceva. I-am propus sa ne despartim, zice ca nu vrea, ca o sa plece sa stea cu chirie. Parerea mea e ca asta nu e o solutie. Eu ma simt vinovata pentru tot, adeseori imi pare ca nu sunt facuta pentru a fi cu cineva. M-am dezamagit total. Va rog sa imi dati un sfat! Va multumesc anticipat!

Nu puteti fii de vina pentru toate lucrurile, sunteti intr-o relatia care este responsabilitatea ambilor parteneri. Apelati la un terapeut.

El se crede vinovat pentru tot iar tu la fel. Acestea fiind extremele atunci adevarul este la mijloc. ))))))))) Cautati sa intelegeti ce se intampla cu relatia voastra si cu fiecare in parte. Nu pierdeti iubirea dintre voi, cautati pe cineva specializat in relatiile de cuplu care va v-a ajuta sa descoperiti raspunsurile intrebarilor voastre. Succes!!!

Incearca sa fi vesela pentru tine, nu pentru el. Vezi ce te intristeaza, ce nu te face fericita si incearca sa schimbi ceva. Depresia ta i-ai transmis-o si lui si acum e greu sa mai ajungi la sufletul lui. Dar nu renunta. Sunteti 2 in relatia aceasta. Vezi ce ii face placere si faceti impreuna. Noroc!

Deci d-voastra sunteti trista si ati transmis aceasta stare si partenerului . Si sunteti si la a doua relatie serioasa . Sa stiti ca multi dintre noi am avut sau avem probl. Dar asta nu trebuie sa ii afecteze pe cei din jur . Mergeti pe autosugestie . Incercati sa fiti mai vesela mai optimista ! Daca nu puteti , cereti ajutorul unui psiholog .

Mesaj:
Buna seara! Ma numesc Cristina si am 16 ani. Am un defect pe care pe mine ma deranjeaza foarte mult si ma enerveaza. Problema e ca sunt foarte timida,ma inrosesc foarte repede cand un profesor vorbeste cu mine sau cand cineva strain ma solicita sau poarta o discutie cu mine. Imi e mai greu sa ma integrez in grupuri noi si din cauza timiditatii si a fricii sa nu spun sau sa fac ceva gresit ce ar putea supara pe cei din jur,ajung sa am putine persoane cu care sa vorbesc. Eu ma simt o persoana prietenoasa,adica daca ajung sa ma atasez de cineva si acea persoana sa fie la randul ei apropiata de mine,ma comport frumos cu ea si incerc sa o ajut cat pot si cum pot. Uneori ma simt data la o parte si nu stiu ce sa fac. Am momente in care ma pierd din cauza emotiilor si ma enerveaza foarte mult ca ma fac rosie ca racul. Eu ma simt o persoana prietenoasa,adica daca ajung sa ma atasez de cineva si acea persoana sa fie la randul ei apropiata de mine,ma comport frumos cu ea si incerc sa o ajut cat pot si cum pot. As vrea sa-mi dati un sfat,ceva,care sa ma faca sa trec peste asta si sa fiu mai deschisa si mai acceptata de ceilalti. Va multumesc!

primul sfat ar fi sa te duci la consilierul scolar (sper ca aveti) si sa ii ceri ajutorul. Altceva ce ti-as putea recomanda este sa te gandesti mai bine la ce iti doresti, poate vrei sa ii multumesti pe toti, sau sa fii pe plac tuturor (ceea ce este imposibil). Incearca sa iti dozezi energia afectiva, mai ales ca nu toata lumea este pregatita sa o primeasca. Succes!

Cristina , poate nu ar trebui sa fii atat de emotionala . Sa mergi pe ideea ca nu poti sa ii multum esti pe toti ! Fii mai egoista . Invata sa te iubesti mai mult pe tine ! E f. important !!!

Observ ca ai puterea sa spui ce simti, ce te deranjeaza la tine insuti,iti constientizezi problema. Foloseste acest lucru pentru a-ti rezolva problema, e un punct de plecare!Sesizez o fat aputernica ce poate sa faca fata unei probleme specifice varstei!

Si daca i-ai supara pe cei din jur? Ce se poate intampla? Iti ceri scuze. Sau ti-e frica sa nu-i superi caci daca-i superi te dau la o parte? Daca e asa, atunci sa stii ca e o frica cu care vii din copilarie si nu are neaparat treaba cu prezentul. Adica nu este neaparat realitate faptul ca cineva te va exclude daca-l superi. Si daca cineva te-ar exclude pentru ca i-ai gresit odata, acela are frici mai mari ca ale tale.
Daca intelegi ca frica ta este doar o frica, care binenteles, te sufoca, te consuma, atunci cauta un psihoterapeut cu care sa stai de vorba.
Consilierul scolar e o solutie optima, doar ca ei nu prea au timp sa-i asculte pe elevi. S-ar putea sa te tot amane si tu sa te simti respinsa.

Mesaj:
Buna,Am o simpla curiozitate.
Sunt casatorita cu un barbat minunat de 2 ani, dar relatia noastra are 10 ani. Totul este minunat.
Eu m-am indragostit de un artist minunat, ne-am si cunoscut si nu-mi mai pot lua gandul si imima de la el. Il ador si am fluturi in stomac, tremur cand il vad si imi doresc sa-l vad cat mai des si cat mai aproape. Am fluturi in stomac si cand il vad pe sotul meu. Ma tot intreb daca este in regula si ce ar trebui sa fac in continuare

Multumesc,

Fara a intra in polemici , cu tot respectul de ce dati like d-na Elena Hudema ! Am vazut multe like de la dvs. , de aceea mi-am permis sa intreb !

pare sa fie o iubire mai complicata, care sigur are un substrat complex. Gasiti un psihoterapeut si dezvoltati cat de mult puteti acest subiect. Succes!

Exista un curent numit POLIAMOR. Studiati-l poate se potriveste dvs. Va aduc la cunostiinta ca acest curent este unul nonconformist, care presupune multa acceptare si transformare din ambele parti. Un lucru e clar, in POLIAMOR toti partenerii impartasesc aceleasi convingeri, viziuni, acelasi stil de viata. Sotul dvs are aceeasi deschidere ca si dvs? Daca nu atunci aveti o problema. ))))))))))))

Da , este in regula ! Cati fluturi o sa mai vina . Vorbesc de cei de la stomac . Important e sa fiti rationala ! La orice colt de strada exista un altul mai frumos sau mai destept . Casnicia inseamna inainte de toate un parteneriat .

Corect Dana Dumitrescu Si parteneriatul trebuie sa fie bazat pe moralitate,constiinta dragoste si respect

Constiinta dvs ce va spune sa faceti?

Iubirea e un fel de a fi.

Mesaj:
buna ziua am prinso pe sotia mea cu alt barbat nu au facut sex dar sau sarutat si au vb la telefon .Eu nu pot sa uit mie foarte greu de 15 ani santem impreuna Mentionez ca este mai batran ca mine dar a vrajito cu vorba ,de cand iam prins ea plange permanent sa o iert am iertato dar nu pot sa uit permanent ma gandesc la chestia aceasta.A recunoscut tot ,am vb si cu el tot asa sia cerut scuze acum sotia mea nu mai vrea sa auda de el .El a spus ca nu are vina deoarece ea sa dat la el .Vorbeau cate 3sau 4 ore pe zi,dupa ce iam descoperit am vrut sa divortez,in 2luni jumate am fost mintit permanent.Exista medicamente pentru a ma calma cateodata ma enervez foarte tare,sau ar trebui sa merg la un pshiholog ,singur sau impreuna cu sotia .Cu multumiri M. DUMITRU
PS nu am nici cu cine sa vb aceasta chestie

Da , cel mai bine mergeti la un psiholog !

da, cel mai bun medicament este divortul. Daca ea a insistat sa vb cu el, cu siguranta se va repeta. Nu sunt pentru divort, sunt pentru o a 2-a sansa dar daca se repeta, eu asta as face. Nu va incarcati corpul cu chimicale, mai ales pt sistemul nervos…sunt extrem de daunatoare si toxice!

Cred ca trebuie sa mergeti la un terapeut singur pentru o perioada, si daca in urma unor sedinte de terapie credeti ca puteti trece peste infidelitatea sotiei, va sugerez si o terapie de cuplu pentru a vedea unde este problema in relatia d-voastra. Cu siguranta medicamentele nu sunt o solutie.

Luati in considerare si faptul ca sotia dvs nu ar fi avut nici cel mai mic interes in “celalalt” daca ar fi fost “vrajita” de sotul ei, adica de dvs. Simplul fapt ca aveti 15 ani de casnicie nu este o garantie a faptului ca relatia este satisfacatoare pentru amandoi, ba dimpotriva, in 15 ani poate aparea rutina, plictiseala, lipsa de interes sau de consideratie…. motive suficiente pentru astfel de intamplari. Oare dvs. ati fost de o fidelitate exemplara in acesti ani? Ati fost tandru, romantic, atent cu ea? Daca va iubiti sotia, incercati sa nu aruncati toata vina asupra ei si incercati sa aflati ce lipseste de fapt, din relatia pe care o aveti. Terapia de cuplu va poate ajuta. Succes!

Domnule Giuliano, sunt curente terapeutice care nu te accepta la cururile de terapie de familie daca nu esti insurat. V-am vizitat de curiozitate profilul de pe facebook si am vazut varsta si preferintele. Metoforic vorbint va aflati in situatia asdolescentului care se stradueste sa-l invete tac’su cum se fac copii. Va reamintesc mesajul de intampinare pe acest site “ATENTIE!
Va rugam sa nu raspundeti la intrebari decat daca sunteti specializat in domeniul respectiv sau aveti informatiile necesare!”

Să ştiţi că au mai fost cazuri, este ceva omenesc Literatura şi arta ofera deja nişte exemple perfect posibile http://wp.me/p48646-1H8

Of , casnicia uneori e o proza dureroasa ! Se intampla atat de multe . Important este sa stii sa depasesti momentele grele cu mult calm !!!

ca sa va raspund direct la intrebari: da, exista medicatie (chiar si homeopata) pt asemenea stari; v-as recomanda sa mergeti impreuna cu sotia la un terapeut de cuplu, avand in vedere ca aceasta este o problema de cuplu, ar fi bine sa fie rezolvata tot in cuplu. Daca simtit nevoia sa fiti singur cu un terapeut, chiar va incurajez sa mergeti cu incredere. Succes!

Cand apar probleme de acest gen, vina nu are exclusivitati, ea este distribuita si intr-o parte si intr-alta (ce-i drept nu in aceleasi procente!). Deci, dupa cate vad, nici unul din voi nu vrea sa divorteze, amandoi vreti sa dati o sansa celor 15 ani pe care i-ati petrecut impreuna (ea prin regrete, dvs. prin faptul ca ati facut investigatii, deci va pasa!). Sugestia mea este sa apelati la o persoana profesionista si neutra sa redeschideti niste punti de legatura pentru ca sa constientizati unde a gresit fiecare, pentru ca in felul acesta, poate nu veti mai repeta greselile care v-au adus in acest impas.

Puteti merge la terapie de cuplu pentru a intelege cauza/ele care a/au condus la aceasta situatie si pentru a descoperi noi modalitati si resurse pentru a rezolva problema si a evita pe viitor aparitia altora. Mult succes!