Mesaj:
Buna seara,de cand l-am nascut pe bebe(de fix 3 luni)in fiecare noapte ma trezesc speriata si il caut prin pat(pur si simplu uit ca este la el in patut).Imi puteti spune dc este vreo problema sau este ceva normal pt o mama la primul ei copil?
Multumesc

http://psihologelenaflorea.wordpress.com/ aici sunt datele mele de contact. Cu bine psiholog Elena Florea

draga mamica, de ce nu ati lua bebelusul cu dvstra in pat …? si dvstra ati fi mai linistita, si poate si bebe…

Anna Ri, in lume au fost cazuri de bebelusi morti prin asfixiere accidentala, nu e bine din toate punctele de vedere sa dormi cu el in pat.

Depinde si cat de deranjant va este, dar v-as intreba si cu ce gand mergeti la culcare?

cate cazuri de bebelusi morti prin asfixiere accidentala cunoasteti raportat la numarul de bebelusi care cresc sanatosi langa pieptul mamei? oricum majoritatea mamicilor nu au un somn atat de profund in primele luni dupa nastere… si sunt multe alte argumente pt a pastra copilul langa mamica, mai ales noaptea. grija acestei mamici este fireasca. oricum ea este in masura sa aleaga ceea ce crede ca e mai bine pt bebelusul sau.

http://www.dailymail.co.uk/femail/article-2399238/Co-sleeping-new-parenting-fad-experts-fear-KILL-baby.html

as fi foarte curioasa cat de inconstienta e mamica aceea cand doarme?!! serios…adica nu dormi ca “vaca” langa copilul tau…ci esti constient cand dormi langa copilul tau….nu stiu, dar mi se pare absurd sa iti sufoci copilul cand dormi cu el. …

nu sunt expert in perioada post-partum, dar cred ca toate mamicile noi cu care am stat de vorba, atat profesional cat si personal, mi-au descris genul acesta de frici/griji, ba chiar unele si mai mari, si mai absurde. Incercati sa discutati cateva sedinte cu un terapeut de familie si cuplu, sunt sigur ca exista strategii pe care le puteti aplica la acest stadiu. Succes

Nu sunteti prima mamica ce experimenteaza asemenea stari, mai ales in primele luni de la nastere. Bebelusii au nevoie de mult contact fizic cu mama, acum. Inclusiv noaptea. Daca nu va e foarte dificil, luati-l in pat cu d-voastra sau apropiati-i patutul de al d-voastra, atfel incat, sa-l puteti atinge lejer in timpul somnului. Ideal ar fi sa va doarma la piept, totusi. Este foarte benefic pentru cei mici! Daca si dupa ce faceti asta, la o perioada de o luna sa spunem, aceasta temere persista sau apar altele noi si simtiti ca nu le faceti fata, consultati un psiholog care v-ar putea ajuta sa intelegeti ce se petrece. Numai bine!

Mesaj:
Buna,
Sunt Diana, am 38 de ani, casatorita cu 2 copii. Lucrez in invatamant, momentan ma aflu in concediu de cresterea celui mai mic copil.
Problema mea este legata de infidelitatea sotului meu. Am descoperit o relatie de a sa cu o colega de serviciu, relatie pe care o banuiam. Desi l-am rugat sa inceteze, mai ales ca intre noi doua lucrurile nu stateu deloc bine, nu a facut acest lucru decat cand i-am gasit incuiati in sala unde isi desfasurau activitatea, ea incercand sa fuga pe geam. Detaliile sunt picante, insa ma intereseaza cum sa depasesc situatia, cum sa-mi regasesc echilibrul interior, desi el ma asigura ca nu am pierdut nimic, ca ma iubeste si ca tine la familie. Trec de la o stare la alta, nu ma mai comport natural pentru ca nu stiu cum sa ma comport: sa fiu mai binevoitoare, pentru a-l mentine langa mine sau sa fiu mai prudenta( suspicioasa)? In plus, fetita mea, de aproape 6 ani, a inteles ce s-a intamplat cu tata si inca mai are iesiri comportamentale, desi noi ne-am straduit sa reconstituim imaginea unei familii stabile si fericite.
Mentionez ca intentia de a divorta am avut-o, insa am renuntat, cel potin pentru moment la aceasta. Doresc sa dau o sansa familiei noastre si frumoasei povesti de dragoste pe care am trait-o timp de 12 ani.

Este important ce doriti dv, dar si mai important este sa puteti ierta si lasa in urma aceasta etapa, astfel incat sa nu mai pomeniti de ea si sa nu va invinuiti si acuzati sotul la fiecare neintelegere ivita pe parcurs, la fiecare obstacol din calea dv. Spun asta, pt ca deseori se intampla ca o femeie care a hotarat sa continue o casnicie dupa o relatie extraconjugala a sotului, de fapt nu poate ierta, pomenind mereu de aceasta si agravand situatia de la o zi la alta pana ce viata devine un cosmar. Una este ramai alaturi de sot pt ca vrei in continuare sa construiesti si sa traiesti cu el o viata frumoasa si fireasca si alta este sa ramai alaturi de el ca sa-l poti pedepsi cu fiecare ocazie ivita pt ceea ce a facut. Acum, mai depinde ce vrea si el cu adevarat, barbatii spun multe lucruri pe care nu le gandesc si nu le cred cu adevarat, deseori. Aveti nevoie de comunicare si de timp ca sa va puneti sentimentele in ordine si ca fiecare dintre dv sa-si analizeze f bine interiorul, astfel incat sa fiti siguri de ceea ce va doriti in continuare fiecare dintre dv.

Daca decideti de comun acord ca doriti sa treceti peste si sa mergeti mai departe, va recomand de asemenea si cateva sedinte de psihoterapie de cuplu.

Infidelitatea ramane o piatra de incercare a unei casnicii. Nu este usor sa treci prin asa ceva, fara o reconsiderare, reevaluare a intregii “constructii”. Poate este si momentul sa va repozitionati ca sotie si sot, femeie si barbat, in cuplu. Asta se poate face la un terapeut de cuplu, de exemplu. Din cate imi dau seama, acesta infidelitate de care vorbiti a avut loc atunci cand ati devenit mama a doua oara. De multe ori barbatii, atunci cand apare un copil, se simt deprivati de portia de afectiune, atentie care simt ca li se cuvine lor din partea sotiei. Mamica, pe de alta parte, trebuie sa raspunda nevoilor celui mic, care sunt stringente si ele. “Cel mare” , se simte dat la o parte, sufera si uneori o cauta si o gaseste in alta parte. Sunt destule informatii despre infidelitatea in sarcina pe internet, puteti sa cautati. Din punctul meu de vedere, daca sunteti amandoi pe aceeasi lungime de unda in privinta acordarii unei noi sanse casniciei si familiei, sunt sanse sa aveti o familie frumoasa in continuare. Va recomand totusi, inca o data, terapie de cuplu. Poate fi de mare ajutor. Numai bine!

Important: fetita d-voatra de 6 ani nu reactioneaza atat la ce a facut tatal, cat la atmosfera emotionala generata de evenimetul acesta in familie. Degeaba incercati sa creati o imagine, copilul n-o va “crede” pentru ca este conectat la emotiile d-voastra si ale sotului.

Si fiti cat mai autentica…. a propos de dilema dv: sa fiu mai binevoitoare, pentru a-l mentine langa mine sau sa fiu mai prudenta( suspicioasa)? Nu imbunatatiti lucrurile nici daca sunteti suspicioasa, nici daca sunteti binevoitoare, de dorit este sa fiti autentica si sa va purtati firesc.

Draga mea doamna, regasiti aici, intr-o prezentare mai elaborata, si punctul meu de vedere: https://www.facebook.com/Cristina.H.B.Docan/photos/a.601246029912401.1073741825.353071871396486/591236567580014/?type=1&theater

Regret situatia prin care treceti si va recomand terapie de cuplu si familie. Sunt de parere ca este important sa luati in seama si dilema fetitei dvs, pe langa cea personala. Va doresc mult success!

A ierta, fie si infidelitatea partenerului, indiferent de hotaratea ulterioara (de a ramane sau nu impreuna) va faceti un serviciu in primul rand dv si aici sintagma “iert dar nu uit” NU are ce cauta! Cat despre fetita care “a inteles ce s-a intanplat cu tatal sau si are iesiri comportamentale” mai degraba e posibil ca atitudinea si starea dv de nesiguranta sa determine comportamentul inadecvat al copilei. Terapia de cuplu ar putea sa va ajute! Succes.

N-as vrea sa intelegeti de-aici ca singura persoana care e nevoie sa dea dovada de maturitate si intelegere in situatia asta sunteti doar d-voastra. Dincolo de mecanismele psihologice care guverneaza o persoana sau un cuplu, de intelegerea pe care o acordam unei situatii, exista responsabilitatea individuala a faptelor. Pana la urma sotul este cel care a facut pasul in afara casniciei si aveti dreptul sa-i spuneti ce simtiti, cat de mult v-a ranit, cat de tradata va simtiti, cat de mult v-a inselat increderea… Ideal ar fi de-o maniera neacuzatoare pentru ca atunci cand acuzam pe cineva de ceva, chiar si de ceva ce aparent a facut, ii trezim mecanismele de aparare. Adica in loc sa asculte si sa inteleaga ce-i transmitem, va fi mai preocupat sa se disculpe, sa nege, sa acuze la randul lui si sfarsim prin a ne simti si mai neitelese si mai abandonate in situatie. Nu-i usor, stiu, dar nici imposibil… Numai bine!

Daca lucrati cu elevii poate aveti rabdare sa urmariti ‘Cosi fan tutte’, veti vedea situatia intr-o cu totul alta perspectiva http://tinyurl.com/powqnp9

RASPUNS: Mi-ati oferit multe sfaturi. Va multumesc din suflet pentru promtitudine si profesionalism. E drept ca m-am gandit la unele aspecte la care va referiti si am incercat sa depasesc situatia in diferite feluri, sugerate de unele raspunsuri. M-am gandit la o interventie din partea unui psiholog, insa nu prea stiu la cine sa apelez. Locuim in Botosani, ne-am putea deplasa la Iasi sau Suceava, pentru ca am bebelusul care e dependent de mine. Daca nu cer prea mult, as dori o recomandare catre o persoana cu experienta. Nu cred ca modalitatile de interventie pe skype sunt suficiente, de aceea as dori discutii directe,fata in fata. Multumesc inca o data si va doresc succese in tot ceea ce faceti!

va recomand cu incredere sa alegeti un terapeut din Registrul Psihoterapeutilor din Romania (link mai jos). Ca idee puteti incerca mai multi, nu trebuie sa va ‘intelegeti bine’ cu primul, chiar daca este super recomandat. Ca idee, cu cat numarul certificatului este mai mic… cu atat are mai multa experienta. Succes! http://www.psihoterapie.ro/Certificari-si-registre/Registrul-psihoterapeutilor

Va astept cu drag la Iasi, atunci ! Ne vom vedea fata in fata si aceasta va insemna mult si pentru mine, nu doar pentru dumneavoastra. (Unul dintre motivele pentru care inca mai am oaresce ezitari, inainte de a accepta o relatie profesionala la distanta, este propria-mi dorinta de a ma afla in acelasi spatiu cu interlocutorul.) Totusi, va incurajez sa va aruncati o privire peste testimonialele de pe paginile mele profesionale. Cu o singura exceptie, ele sint ale unor persoane care au beneficiat de interventie la distanta – si puteti vedea cu cit de mare impact. Imaginati-va ca exista oameni (nu doar in tara, ci in citeva locuri din lume) a caror viata s-a schimbat radical – si nu i-am vazut niciodata la ochi! … www.facebook.com/Cristina.H.B.Docan

http://willing.ro/ – Ana Aurelia Baianu – psihoterapeut sistemic, pe care o recomand cu incredere, in Iasi. Personal, am oarecare rezerve fata de specialistii care se recomanda singuri, intr-un mod aproape abuziv…

Din pacate nu cunosc psihologi din zona aceea pe care sa vi-i recomand. Ceea ce va recomand totusi, este sa accesati site-ul COPSI (Colegiul Psihologilor din Romania), sa cautati Registrul General al Psihologilor cu drept de libera practica (este o lista practic, in care sunt trecuti toti psihologii cu drept de libera practica din tara) si sa alegeti de-acolo, unul sau mai multi consilieri psihologici, psihoterapeuti cu specializare pe cuplu sau nu (multi se numesc, de exemplu, “psihoterapeut” si au competente si in zona de cuplu/familie), apoii sa cautati informatii despre ei pe internet, site-uri, blog-uri, forumuri, poate… Cautand pe COPSI aveti minimum de garantie ca nu incapeti pe mana cuiva care n-are nicio pregatire in domeniu si care poate face mai mult rau decat bine. Numai bine!

Lista pe care am sugerat-o mai sus este la zi, oficiala (Federatia Romana de Psihoterapie). Toti sunt psihoterapeuti acreditati cel putin la nivel nationai, cei ‘mai vechi’ chiar si international. Daca ii gasiti acolo inseamna ca sunt in regula (ceea ce nu inseamna ca trebuie sa va intelegeti din prima cu oricare )

) ce de liste!

tehnic vb… ar trebui sa fie doar acestea 2: Colegiul si Federatia

Mesaj:
Buna seara,de cand l-am nascut pe bebe(de fix 3 luni)in fiecare noapte ma trezesc speriata si il caut prin pat(pur si simplu uit ca este la el in patut).Imi puteti spune dc este vreo problema sau este ceva normal pt o mama la primul ei copil?
Multumesc!

Mesaj:
Buna ziua,ma numesc Angela .Sunt divortata de un an, am o fata majora ,un serviciu foarte bun dar cu toate acestea nu pot trece traumele divortului cu toate ca acestea s-a incheiat amiabil.Inca ma afecteaza faptul ca am divortat desi fostul sot a fost timp de 18 ani agresiv verbal(cu mici pauze) si are probleme cu alcoolul.Au fost si perioade frumoase in casnicia noastra, dar ma afecteaza daca aud ca vrea sa aiba o relatie cu alta femeie.Cum credeti ca ar trebui sa procedez,sa nu ma mai intereseze decat viata mea si a copilului meu?

ma gandesc ca sunt foarte multe ‘amestecate’ in acest moment in dvs. Daca ati putea, preferabil ar fi sa faceti niste sedinte de psihoterapie in care sa ‘insirati’ tot ce este in interior. Va putem explica teoretic multe pe acest grup dar nu se compara cu relatia terapeutica. Succes

Buna ziua! Din ceea ce spuneti se pare ca ati avea nevoie de dezvoltare personala si va recomand sa cititi si despre Sindromul Stockholm, cate ceva. Ideea nu este sa va intereseze doar viata dv si a copilului, ideea este ca, din contra, ar fi de dorit o deschidere din partea dv, ar fi bine venit un gen de viata sanatos, in care sa aveti prieteni, relatii cu diverse persoane de prietenie, amicitie, in care sa va simtiti vie, plina de viata, sa simtiti ca apartineti lumii intregi, dar in primul rand ca va apartineti dv insiva, ca sunteti stapana pe propria viata si pe tot ceea ce reprezentati ca fiinta. In relatia din care ati iesit ati dezvoltat, probabil si o dependenta nesanatoasa, pe care acum nu stiti cum sa o gestionati, din pacate. Are si timpul un cuvant de spus, a trecut doar un an, mai aveti nevoie de timp, exista o perioada care se numeste trauma doliului in care oamenii au nevoie de timp sa-si planga suferinta in legatura cu oamenii care ies din viata lor. Cateva sedinte de psihoterapie v-ar ajuta sa intelegeti ce fel de relatie ati avut, cum stati acum si ce ar fi de dorit sa schimbati la dv si viata dv. Succces!

Dar tu ce probleme ai avut Angela pe timpul celor 18 ani ? Vad ca la cel care ti a stat alaturi atata timp ai descoperit niste probleme, dar tu poti sa spui cu sinceritate care au fost problemele tale ? Nu cumva exista o legatura intre problemele acesttea ale lui si ale tale ? Hai, curaj, fii sincera !

Mesaj:
Buna ziua,ma numesc Angela .Sunt divortata de un an, am o fata majora ,un serviciu foarte bun dar cu toate acestea nu pot trece traumele divortului cu toate ca acestea s-a incheiat amiabil.Inca ma afecteaza faptul ca am divortat desi fostul sot a fost timp de 18 ani agresiv verbal(cu mici pauze) si are probleme cu alcoolul.Au fost si perioade frumoase in casnicia noastra, dar ma afecteaza daca aud ca vrea sa aiba o relatie cu alta femeie.Cum credeti ca ar trebui sa procedez,sa nu ma mai intereseze decat viata mea si a copilului meu?

Divortul, ca orice pierdere, necesita o perioada de acomodare la noile conditii. Unele persoane reusesc singure, altele nu. Poate luati in calcul varianta de a merge la psihoterapie.

Intai ar trebui sa va clarificati sentimentele,fata de fostul sot,pana la urma face parte din trecut,si trebuie sa va impacati cu ideea…si apoi sa va vedeti de viata dvs in continuare.Traind doar prezentul:)

Mesaj:
Buna Seara! Am relatie de 3 ani si ceva cu un baiat mai mare cu 10 ani decat mine, el avand 31 ani. Relatia decurge ok insa cateodata ma simt data la o parte. Are anumite probleme cu banii iar cand sa conversam, principalele subiecte sunt ale lui, asta 80% din timp. Eu sunt o persoana maleabila si il iubesc foarte mult iar totodata, il ascult si il sfatuiesc. In momentele in care are probleme si e stresat il inteleg si nu ii cer atentie, insa cand problemele dispar, ma trateaza cam cu aceeasi indiferenta. El e un baiat onest, bine educat, si vreau sa cred ca pot avea incredere in el, deoarece nu am avut antecedente si banuieli, dar nu stiu de ce nu m-ar pune si pe mine pe primul loc cateodata, deoarece eu i-am fost aproape mereu. Ce sfaturi mi-ati putea da? As vrea doar sa mai specific, ca in timpul relatiilor intime, nu reusesc sa ajung la un <final> si parca nu ma simt prea bine, desi iubitul meu e exact cum ar trebui sa fie si stie ce sa faca. Pe parcurusl zilei, sau inafa
ra relatiilor intime, ma gandesc la el si ma excita anumite ganduri, insa cand ajung sa fac, parca nu mai e nimic ok. Va rog sa ma sfatuiti. Va multumesc anticipat.

EU OBSERV CA RELATIA TA NU EXISTA, ESTI SUPORT ,TOVARAS DE VIATA,ORI CE, DAR IUBITA LUI NU ESTI

Lucrurile acestea le-ai discutat cu el? Nevoia ta de a te pune si pe tine in fata altor lucruri? Arata-i si tu ca ai nevoi si dorinte si clarifica cu el asteptarile tale de la el cu ceea ce poate oferi el. trasati niste limite, daca este nevoie.

din felul in care descrii relatia voastra, observ ca nu exista o legatura emotionala/comunicare afectiva intre voi… relatia voastra e ca un schimb, pe care, sigur, il resimti ca fiind dezechilibrat… atata timp cat daruim ca sa primim inapoi pe masura, nu putem fi impliniti. cautati sa imbunatatiti comunicarea afectiva dintre voi.

Mesaj:
Buna ziua,
Am o problema care nu stiu cum sa o tratez, sunt foarte emotiva, plang din orice si nu pot controla acest lucru, si sunt dependenta de persoana cu care sunt intr-o relatie la un moment dat,iar tot ceea ce nu imi convine ma afecteaza intr-un mod grav, numai gandesc coerent, plang in continuu, nu stiu ce as putea face pentru a controla toate aceste emotii. Un sfat sau vreo solutie stiti?

O cura de psihoterapie.

psiholog, psihoteapie

Psihoterapia va poate ajuta. Altfel nu exista vreun sfat sau vreo solutie miraculoasa despre ce, cum sa faceti, pe care ati putea-o aplica si care să vă schimbe conditia peste noapte. E nevoie sa lucrati cu d-voastra intr-un cadru terapeutic, o bucata buna de timp pentru a genera schimbarile pe care vi le doriti. Numai bine!

Psihoterapia este cea care va va ajuta.

Psihoterapie

Exista multe momente in viata cand simtim ca pierdem controlul iar cauzele pot fi multiple, ca de exemplu: avem prea putina incredere in noi insine, ne putem adapta cu greutate la experientele de viata, trecem prin situatii stresante sau inca nu reusim sa fim autonomi si exemplele pot urma. Din punctul meu de vedere ar fi potrivita psihoterapia, pentru a reusi sa accesezi resursele interioare care te pot ajuta sa te descoperi intr-o alta lumina si totodata sa inveti mai multe despre tine. Te felicit pentru curajul de a solicita sprijin si te incurajez sa continui sa crezi in tine, in pofida slabiciunii prezente si sa indraznesti sa mergi mai departe de atat: poti alege psihoterapia integrativa sau dezvoltare personala. Iti doresc mult success!

Draga mea doamna, v-as recomanda sa incepeti prin a hrani un stropisor celula nervoasa. Stiti, sintem un ansamblu corp&minte&suflet care functioneaza pe principiul vaselor comunicante. Modificarile (atit cele benefice, cit si cele indezirabile) inregistrate la un nivel atrag dupa ele, automat, modificari de aceeasi calitate la celelalte etaje ale fiintei noastre. Asadar, un aport de Omega 3 + Seleniu – si veti fi uimita cum, in doua-trei saptamini, va veti inzdraveni hipersensibilitatea! (Dar prelungiti perioada de suplimentare: si, eventual, si nutrientii – mergind chiar pina la 3 luni.) Cit despre restul …Veti avea nevoie de ajutor dinafara. Fie el venind de la o persoana (psiholog, consilier); de la o carte (cunoastere, autocunoastere + spiritualitate); sau din ambele surse (cu atit mai eficient!). Alegeti-va un “ghid” in aceasta calatorie a descoperiririi si a vindecarii; si, in functie de calitatea sa, va putea fi una chiar minunata, sa stiti!

apelati la psihoterapie sau consiliere psihologica

Mesaj:
Buna seara. Sunt casatorita de 18 ani, doi copii. Relatia s-a inratatit in ultimii 2 ani, sotul fiind f gelos si posesiv.Traieste in permanenta cu frica ca as putea sa am un amant. In fiecare zi ma acuza ca ma intalnesc cu “ala”,ca imi place cu “ala”,nu pot sa mai ies nicaieri si daca reusesc sa lipsesc de acasa 2-3 ore, nu am fost decat intr-un singur loc..”sa ma intalnesc cu ala”.Cand bea ma tereorizeaza psihic cu “teoriile” lui, mi-am cumparat bluza ca nu mai ma place amantul, m-am tuns,m-am vopsit ca ma pregatesc de vreo intalnire, m-am epilat sa fiu “fresh” , de ce imi fac baie,am probleme cu greutatea de cand ma stiu si trebuie s-o tin cat de cat sub control, “tin regim ca nu mai ma place amantul”, imi controleaza lenjeria intima.Ma jigneste mai mereu.Ne tine treji cu aceste teorii aproape toata noaptea pe mine si pe copii. Ne certam zilnic pe tema ca ma culc cu altii si cu el nu( pt ca vrea f des) De aprox 1 an m-am gandit sa divortez pt ca nu mai suport umilintele, trebuie sa cer mereu ajutorul fratilor,de cele mai multe ori in timpul noptii ca este si violent. Am chemat si politia in speranta ca se va potoli, dar nimic. De un an de zile ma chinui sa iau o decizie si nu reusesc pt ca am momente cand , totusi nu vreau sa ma despart de el, dar nici el nu face nimic sa se schimbe.In fiecare week se imbata si face scandal.Am momente cand imi vine sa-mi smulg parul din cap pt ca ma obliga sa ma culc cu el. Copii imi sar in ajutor iar el se razbuna pe ei, cand este baut este complet transformat. Mereu promite ca nu mai bea , dar ma conving pe zi ce trece ca nu poate sa stea fara bautura.Cand este plecat stau in tensiune ca , de cele mai multe ori vine baut si incepe scandalul.Am avut trei tentative de a contacta avocatul, dar de fiecare data ranuntam, ca nu imi vine sa ma despart de el.Dar dupa 2-3 zile o ia de la capat, iar vreau sa sun avocatul , iar imi trece…si uite, tot asa o tin de 1 an de zile. Fratii mei s-au saturat sa-i deranjez noptile si mi-au spus ca daca nu fac ceva , ei nu se mai baga. Astazi mi-am luat inima in dinti si m-am prezentat la avocat, dupa o noapte in care iar ne-a tinut treji pana la 6 dimineata, cand a plecat la munca. Acum iar imi pare rau ca am inaintat actele si nu stiu ce sa fac, parca imi vine sa renunt, nu stiu de ce.Toata lumea ma sfatuieste sa termin odata cu el si nu pot sa inteleg de ce imi este mila de el, pt ca de iubire nu mai este vorba…sau ma insel? In momentul asta am mustrari de constiinta, parca ma doare sufletul, nu stiu ce sa fac, cei din jurul meu imi spun sa nu renunt pt nimic in lume , ca el nu se va schimba niciodata.La noapte , probabil n-o sa pot sa dorm de atatea ganduri.De ce nu pot sa iau o decizie ? De mult timp imi doresc sa scap de el si acum , pusa in fata faptului ,regret ca am facut pasul,oare ce este in mintea mea? Va rog sa-mi spuneti parerea dvs! Va multumesc!

De obicei victima abuzului, dezvolta dependenta de agresor. Cam asta e in mintea dvs.

Consider divortul o mare drama intr-o relatie, dar nici martirajul nu este o solutie, mai ales cad mai sunt si doi copii la mijloc. Sotul tau are o problema medicala. Trebuie sa consulte de urgenta un psihiatru pentru ameliorarea problemelor legate de alcoolism. Daca nu se reuseste cu interventia psihiatrica, solutia divortului poate fi o varianta deoarece degradarile scoartei cerebrale si comportamentele agresive si obsesiva se accentueaza in timp si cu varsta! Succes si putere!

draga doamna, ceea ce descrieti este o relatie de codependenta, din care nu se poate iesi fara un sprijin specializat. puteti citi mai multe despre codependenta pe internet. de asemenea, recomand cu incredere sa apelati la psihoterapie, pt a afla ranile care va tin in acest tipar de comportament si pt a lucra la vindecarea lor. primii pasi deja i-ati facut. pt a-l ajuta pe sot in vreun fel, aveti nevoie sa va ajutati pe dvstra mai intai. curaj!

Indraznesc sa ridic o intrebare: de cit timp va cunoasteti cu avocatul si daca sotul stie de aceasta persoana… ceva il irita pe sotul dumneavoastra si de aici tot scenariul… de cit timp a inceput sa bea si ce l-a condus spre acest viciu… de ce vrea sa faceti dragoste “mai des” si de cind a aparut aceasta dorinta? sint citeva lucruri la care noi nu stim raspunsul… “Relatia s-a inratatit in ultimii 2 ani, sotul fiind f gelos si posesiv.” sa intelegem ca restul de 16 ani au fost de “lapte si miere”? ma tem ca aveti un raspuns la “ultimii 2 ani” insa doriti o “talmacire” a lucrurilor prin care treceti…….

Probabil unul dintre motivele pentru care va regretati decizia (de a divorta) este gândul ca sotul dvs trebuie salvat. Si intrebarea care decurge de aici : daca nu-l salvati dvs, atunci cine? Ei bine, nici un om nu poate fi salvat impotriva vointei sale. Cu alte cuvinte, pana ce sotul nu va dori el sa se schimbe, nu se va schimba. Intre timp, dvs aveti o viata de trait si copii de crescut si educat. Copiii invata din ceea ce vad la modelele din jur (mai ales parintii) ce inseamna dragoste, respectul, familia, cuplul. Incercati sa mergeti la cateva sedinte de psihoterapie, sa lamuriti ce va doriti si modul in care sa reusiti acest lucru

Mesaj:
Buna de ceva timp ma confrunt cu stari de ameteala contiune slabire in greutate,lipsa poftei de mancare, picoare moi,noapte simt ca imi bate inima foarte foarte tare respir foarte greu plus am insomnii dorm cateva ore pe noapte, tin sa precizez ca simptomele se agraveaza in perioada premenstruala si in timpul menstruatiei, daca imi poate da cineva ceva sfaturi . Va multumesc

La medic ati fost?

Mergeti la medicul d-voastra de familie care va poate indruma si trimite la alti colegi specialisti pentru control si examinare biochimica. Daca organic, fiziologic, medical totul este in regula se poate cauta cauza in alta parte. Curaj si…sanatate maxima.