Cei bolnavi de schizofrenie(sub tratament) pot detine permis auto?

nu! din doua motive: diagnosticul si faptul ca se afla sub tratament

si din cauza conditiei in care se pot afla, viziuni, halucinatii, poate deveni foarte interesant la volan…

NU, cu toate ca unii din cei care conduc pe drumurile patriei au comportamente de schizofreni.

Nici macar pe viitor nu se poate?Poate mi scade doza sau poate nu vor mai fii necesare pastilele.Sau aceasta boala nu se vindeca???

NUUUUU… ramai macar schizofrenic in libertate chiar vrei sa incerci un regim penitenciar vre-o 15 ani pt omor din culpa ???

schizofrenia este o boala care poate fi tinuta sub control dar care in acelasi timp poate sa aiba multe recaderi cand ‘iti este lumea mai draga’… a fi sofer este si asa o responabilitate foarte mare

Eu inca mai sper ca pot da de permis.Deoarece penultima oara cand l am intrebat pe doctorul meu daca pot conduce mi a raspuns ca:” vedem dupa iarna asta”.Asta se intampla anul trecut in noiembrie.De atunci l am intrebat inca o data si mi a spus ca nu.Mai incerc.

poti incerca… dar din tot respectul si cu toata compasiunea iti spun ca este foarte riscant pt toata lumea, sa nu mai zic ilegal

Daca doctorul imi da acordul nu cred ca mai e ilegal.

Domnule Mircea Gheorghe, cu regret te pot informa ca nu poti detine permis de conducere pentru nici o categorie de vehicul terestru, fluvial, maritim sau aerian. Nici un psiholog din tara asta nu va da aviz favorabil pentru a desfasura aceasta activitate, doar daca nu este si el schizofrenic. cautati sa va indreptati atentia spre alte activitati pe care le puteti desfasura cu aceasta patologie. Succes!

sper sa ai mila si sa ma eviti in trafic … viitorule sofer (kamikaze) :p

atunci nu este vorba de schizofrenie, daca diagnosticul este schimbat in altceva apare cu totul alta discutie

hei, oameni buni, fac un apel sa respectam persoana celui care intreaba… ok legile sunt legi, anumite aspecte sunt obiective dar are dreptul la o raportare cat se poate de respectuoasa din partea noastra a tuturor!

Eu urmez tratament cu leponex,orfiril,zoloft,abilify si rivotril.Am dublu diagnostic.Am si anxietate.Defapt eu cred ca am doar anxietate.Totul a inceput in 2007 cand am inceput sa am teama in multime.M am rugat mult la Dumnezeu sa scap de aceasta teama plus ca am tinut post negru timp de o luna jumatate lunea miercurea si vinerea.Duhovnicul meu cand a auzit asta a ramas asa.Mi a spus ca nu e nevoie de post negru.Mi a spus sa tin post simplu cateva zile si ma impartasit.Eu cautand pe net leac la teama pe care o aveam am gasit ceva scrieri despre un sfant catolic Padre Pio.Se spune ca cei care se duceau sa ses spovedeasca la el simteau miros de trandafiri.M am rugat intr o seara la Dumnezeu sa mi trimita si mie acest miros de flori daca exista.Timp de trei zile l am simtit.Acesta este motivul pentru care am fost diagnosticat cu schizofrenie.Pe langa faptul ca simteam ca Isus imi cere sa raspandesc rugaciuni in jurul meu.Poae ca asa a fost.

Ai mei cand au vazut ca tin asa de mult post negru m au dus la medic.

Eu cred ca nu am schizofrenie.Din aceasta cauza eu tot sper sa imi dea voie medicul sa dau de permis.

aoleoooo … !!!! ai si halucinatii ? il simti pe doamne, doamne interneazateeeeee… !!! fa ceva , nu mai sta fie-ti mila si de noi astia care nu-l vedem, mirosii sau vorbii cu dumnezeu

Iti recomand sa cumperi o masina cu telecomanda pe care s-o conduci pe aleile din cel mai mare parc din proximitatea ta. Te poti crede pe autostrata si nu ai teama ca te poate opri politia pentru viteza excesiva sau faruri stinse.

Dacă după aşa ceva ai ajuns să administrezi un asemenea cocteil de medicamente în mod regulat (Leponex şi Abilify, WTF ?), este evident că ai fost victima unui ‘cap pătrat’ incapabil să accepte că pot exista şi oameni cu alte concepţii şi experienţe. Şi de fapt ce a vrut să facă ? Să te readucă la un aşa zis ‘Normal’ dar pe cale chimică, a intervenit ‘cu ranga’ în creierul tău. Când Becali a năvălit cu ranga pe Maybach era una, creierul uman este cu totul altceva. Îţi recomand să mergi la un medic capabil să gândească ‘out of the box’ şi să te ajute să renunţi la aşa-zisul tratament. Al doilea şi al 4-lea interviu de aici, ţi-ar putea clarifica mai multe http://tinyurl.com/q9q53vs

Medicul pune un diagnostic folosind mai multe criterii medicale, nu o simpla istorisire, va rog sa nu facem alte sugestii de tratament, din cate inteleg, Mircea a fost la un profesionist care i-a stabilit tratamentul respectiv.

Catalin Lazar are dreptate.Medicul care m a diagnosticat este foarte bun.Se spune ca ar fii primul pe tara.Este vorba de domnul Adrian Ionescu de la spitalul Nifon din Buzau.

Nu am nimic sa i reprosez acestui doctor dar poate ca starile prin care am trecut au fost reale si nu imaginare.

Catalin Lazar: prefer să vă răspund pe grupul de pseudoştiinţă, este deja un subiect dedicat.

Mircea Gheorghe, pe scurt: există un spaţiu al celor care se ocupă cu pseudomedicină şi prescriu tratamente "pe viaţă" pentru tot felul de boli. Deja când îi spui dr că diabetul poate fi vindecat (există publicate deja studii reputate care afirmă lucrul ăsta), se crispează şi zice că tu nu ai cum să înţelegi, că el de ce a mai făcut şcoală. La fel, reumatologii prescriu tot felul de medicamente pentru artrită, când de fapt poţi face teste de laborator şi să elimini ce aliment îţi pune probleme. ** Cu bolile psihice problema e ceva mai specială. Dacă insişti că ai citit despre parazţi infecţioşi / intoleranţe alimentare şi boli psihice, şi îl întrebi de ce nu ţi-a spus NIMIC în toţi aceşti ani de când ai primit eticheta de ‘schizofrenic’ (doar pentru că eşti mult prea bisericos), aşa zisul dr. va spune: "Încă un simptom, te dai mai baştan decât mine, io care am atâta şcoală, toată lumea mă cunoaşte. Trebuie mărită doza". Şi după ce ai luat ‘tratament’ atâţia ani, eşti la fel de uşor de dirijat ca un miel dus la tăiere. Dumnezeu te ajută, dar nu-ţi bagă şi în traistă

Remus iti multumesc frumos pt sfaturi.Iti multumesc pt ca sunt convins ca le ai spus cu dorinta de a ajuta.Mersi si pt mesajele private.

Mesaj:

Bună ziua! Am o problemă foarte supărătoare şi vreau să vă cer ajutorul. Am 35 de ani, am un penis de 13 cm şi, pe deasupra, sufăr de ejaculare precoce. Ce pot face? Trebuie să mă adresez unui sexolog, unui psiholog sau unui urolog? Menționez că am suferit şi de fimoză pe care am tratat-o la 22 de ani. Vă mulțumesc!

daca nu aveti prob fiziologie, se poate trata prin psihoterapie

pentru a indeparta orice dubiu, ordinea optima ar fi analize fiziologice dupa care, daca este cazul, un sexolog

Varsta e buna, dimensiunea normala, erectia exista. Increderea se pare ca nu prea. Aveti nevoie de putina incurajare. Daca nu sunt cauze fiziologice, atunci ramane abordarea psihoterapeutica.

ai banii ??? esti din Buc ? te iau in weekend cu mine prin club si pub ( imi platesti si consumatia mea+ambele pitzi… ) si garantez ca intr-o luna iti trece :p ( a fost testata metoda pe un ochelarist timid vecin cu mine ) , in timp o sa ti se para un lucru banal si-o sa ti se intample invers

Mesaj:

Sunt putin jenata, insa trebuie sa intreb, ca sa stiu cum si unde ma pot trata.. Am probleme cu libidoul, am 27 de ani, o relatie stabila de peste 7 ani, iar aceasta problema a aparut brusc in urma cu un an, apoi s-a agravat atat incat nu suport nici ideea de contact sexual (nici cu parterul meu, dar nici cu un alt barbat).. Poate fi un blocaj psihic? Recunosc ca mereu am avut ba depresii, ba perioade de euforie..

Eu am avut libidoul scazut cand am luat antidepresive:(

Nu ai de ce sa fii jenata. Incearca sa rememorezi momentul in care a inceput dezinteresul pentru sex. De multe ori pare ca apare brusc dar in realitate nu este chiar asa; coincide cu ceva (ex: un context mai tensionat in cuplu, dubii in privinta compatibilitatii, perspectivelor, etc). Din acest motiv cred ca este un fel de blocaj psihic asa cum il numesti tu. Mai important este ce iti doresti sa se intample mai departe: sa regasesti interesul, sa iti clarifici sentimentele pentru partenerul tau, etc. E o discutie lunga aici; ai concentrat multa informatie in doar cateva propozitii. De pilda ma intereseaza cum gestionati in cuplu lipsa de interes sexual (daca ati discutat despre asta) sau ce inseamna succesiunea depresii stari euforice.

adevarat… sunt foarte multe comprimate in cateva randuri. Cel mai ok ar fi, poate, sa iti acorzi timp pentru a explora aceste intrebari cu un specialist

Buna, sunt un baiat de 20 de ani si as dori sa stiu ce sa fac ca sa nu mai fiu timid. De exemplu: cand sunt intr-o situatie mai stanjenitoare devin rosu la fata, sau chiar si cand conduc si cineva se uita la mine tot incerc sa nu gresesc ceva si chiar atunci se intampla sa gresesc. Cand zic un banc sau deschid o discutie si ma urmaresc mai multe persoane devin agitat cand vad ca toti se uita la mine. La fel si cu fetele, cand vorbesc chiar si pe facebook inima imi bate si imi tremura mainile. As dori sa am mai mult curaj, sa nu mai fiu asa timid. Ce credeti ca as putea face?

Ai putea incepe prin a gresi, cat mai mult, cat mai bine si apoi, dupa ceva vreme, daca mai e nevoie, sa mergi si la un terapeut

Reacțiile fiziologice (bătăi ale inimii, tremurături ș.a.) sunt normale când ne aflăm în momente stresante.

Se pare (din ce spui tu) că ajungi la nivelul la care stresul devine problematic mai repede decât ți-ai dori. Un psiholog s-ar putea folosi de tehnici și metode prin care să te provoace să-ți înfrunți aceste temeri de a fi privit/ascultat și de a nu greși în fața altora (deși, greșeala este normală și ea) astfel încât să observi (prin propria experiență) că nu este nimic catastrofal. Da, știu, pare ușor de zis, dar mai greu de făcut. Sunt de acord, dar cu practică și cu ajutorul unui specialist vei putea diminua (dar nu vei putea elimina total… ca să avem scopuri realiste) aceste aspecte menționate de tine.

O zi frumoasă,

Ca sa nu mai fi timid nu poti face altceva decat sa nu mai fi timid.

Te poti expune gradual la situatii care iti provoaca aceasta stare.

Sa te rogi tot timpul..

Pai daca se roaga tot timpul cand isi mai gaseste timp sa spuna bancuri??

Încearcă să pui problema în felul următor: Și ce se-ntâmplă dacă greșesc? Ce pățesc când se uită alții la mine? Te mânâncă cineva? Te bate careva? Îți face cineva vreun rău? Oamenii din jurul tău sunt foate bine și poate habar n-au de ceea ce simți. Sunt și ei oameni la fel ca tine, fiecare cu "păsărelele lui." Fii liber în propria viață! Oamenii vin și trec, așadar de ce lași ca disconfortul tău vizavi de ei, (de ceea ce Tu crezi că ar crede ei dar de fapt ei nu zic ce crezi tu că ar spune….bla, bla) să persiste, să te macine pic cu pic? Până la urmă ți-e teamă să nu greșești, să nu fi judecat greșit, să nu pari vulnerabil pentru a nu fii respins? De către cine? De către oameni? Mereu se va găsi un nod în papură și poți fi criticat. Ridică-ți valoarea de sine! Vei reuși să depășești această situație .

Problemele prezentate de tine sunt de anxietate sociala. Rxpunerea gradata, precum si retsructurarea cognitiva sunt extrem de utile, insa, ai nevoie de un psiholog/psihoterapeut care sa coordoneze interventia ca sa intelegi ce se intampla cu tine in acele momente. Altfel, daca le faci singur nu vei gasi raspunsuri si risti sa te mentii in aceasta stare.

Florentina-Daniela Ion, am o curiozitate, ce anume concret propui sa se roage?

Catalin Lazar:))))))))))))))

Mesaj:

Am dureri ingrozitoare la umarul stang. Am facut fizioterapie (electrozii, ultrasunete si laser) durerile au mai scazut, insa durerea a coborat si spre cot. Medicul de familie mi-a prescris un alt tratament: VIMOVO 2×1/zi si SINDOLOR gel local de 2/zi. Am fost bolnava de hepatita acum 6 ani (VHC) am facut 3 viremii pana acum si toate cu virus nedetectabi. Ultima viremie facuta in luna octombrie 2013, tot cu virus nedetectabil. Am citit prospectul medicamentului VIMOVO si are cateva contraindicatii care vizeaza bolnavii de hepatita. Doresc sa stiu parerea dumneavoastra, daca pot lua acest tratament. VA MULTUMESC

"Nu luaţi VIMOVO dacă oricare dintre cele enumerate mai sus sunt valabile în cazul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua VIMOVO."

In alta ordine de idei, consultati-va si cu un medic de recuperare. De asemenea, recomand masajul si kinetetoterapia

Referitor la durerea din umar , sigur puteti gasi un terapeut (Bowen, Yumeiho ….) in zona in care locuiti, care va poate ajuta foarte mult. Referitor la medicamente , nu ma pot da cu parerea – cereti parerea unui medic specialist.

Mesaj:

Am o problemă cu o prietenă foarte bună.
Ne înțelegeam foarte bine, eram ca niște surori. Acum câteva zile însă mi-a dat un mesaj. Spune că s-a împăcat cu fostul ei iubit și că renunță la mine pentru el. Am mai avut astfel de discuții în trecut, dar mereu i-am spus că nu are nicio legătură una cu alta. Că poate fi la fel de fericită cu el, dar și prietenă cu mine. I-am respectat decizia, deși nu știu dacă am procedat bine? Credeți că ar fi trebuit să mă implic mai mult?

Probabil ca i-a impus prietenul sa nu mai vorbeasca cu tine, dorind s-o izoleze de toata lumea. Parerea mea sincera este sa-i respecti decizia si s-o lasi sa se dea cu capul de realitate…

Deja ai facut ceea ce ar face un prieten adevarat : I-ai respectat decizia! Este experienta ei, si chiar daca va deveni mai putin placuta pentru ea, sigur va invata o lectie importanta pentru viitor.

Mesaj:

Buna ziua! Am 15 ani si sunt la liceu, la profil de filologie bilingv. Problema este ca simt ca nu am facut alegerea corecta si as vrea sa ma mut la profil de stiinte ale naturii. Ma supara si profesoara de romana care nu este prea prietenoasa si din cauza asta sunt deprimata si am tendinta sa plang tot timpul. Nu stiu ce sa fac si chiar am nevoie de ajutor. Va rog! Dati-mi un sfat…

In primul rand sa comunicati cu cineva aceste ganduri care va framanta: cu parintii, cu prietenii, …, cu cineva in care aveti incredere ca va asculta cu adevarat.

cel mai direct ar fi o discutie serioasa cu parintii, carora sa le prezinti viziunea si dorinta ta. Oricum ei sunt cei care pot face transferul

Daca profesoara de romana ar fi mai prietenoasa, ti-ai mai dori sa schimbi profilul? Inchide ochii si imagineaza-ti ca profesoara este asa cum ai vrea tu…te mai supara ceva la situatia actuala? Tu, cu ajutorul parintilor, poti schimba oricand profilul….si acum, si peste 1 an….si profesori mai putin prietenosi pot fi si la alt profil. Tu poti fi atenta la ore si poti invata materia ….felul in care se comporta profesorii e problema lor. Si ei pot avea probleme, de aceea pot fi mai putin prietenosi….dar nu tu le poti rezolva problemele lor. Scoala si profesorii sunt importanti, dar nu sunt viata ta! Parintii sunt cei care te pot ajuta cel mai mult, daca le acorzi increderea si esti foarte sincera cu ei. Ei te iubesc oricum!

buna!poate cineva sa ma ajute?am o tuse seaca ce ma chinuie de noua luni,se rupe f.putin din git.ce pot lua sa pot exspectora mai usor si daca se poate naturiste?multumesc.

Sirop de catina. Cumparati catina din piata, stoarceti sucul si amestecati cu miere.Daca puteti sa o mancati asa naturala e si mai bine.

Mesaj:

Din cauza unor jigniri si comportament abuziv asupra persoanei mele cu scopul de a ma distruge psihic nu mai pot fi puternica. Stau si ma gandesc la tot ce a spus persoana aia despre mine si chiar daca persoana aceea pentru mine este o persoana rea si parsiva, m-a facut pe mine sa imi vad viata intunecata si sa nu mai dau 2 bani pe persoana mea. Cum sa ies din aceasta stare??

sedinte de consiliere

Sa inteleg ca tot ce vreti este sa va faceti reclama?

puteti intelege ce doriti… dar nu vad reclama… era o sugestie… v-am invitat numai pe dvs ieri

Intrebarea este ce anume din ceea ce a zis persoana respectiva a rezonat cu dvs, si mai ales de ce?? In momentul in care dvs aveti opinii bine determinate, referitoare la viata dumneavoastra, la principiile dupa care va ghidati, la motivele pentru care faceti anumite alegeri, nu cred ca remarcile oricarei peroane din jur mai conteaza foarte mult. Asa ca, ar trebui sa apelati la o persoana abilitata cu ajutorul careia sa descoperiti motivul pentru care sunteti atat de vulnerabila in fata altcuiva.

tu te confrunti cu un gand irational de tipul "sunt slaba". este adevarat acest lucru? Esti tu cu adevarat o persoana slaba? Este corect sa gandesti asa? Ai dovezi care sustin ca esti slaba? Ai avut momente in care poti contrazice faptul ca esti slaba? Daca da, noteaza pe o hartie care sunt situatiile in care contrazici acest gand "sunt slaba". Ia acele momente in care ai dovedit ca esti o pesoana puternica pe post de reper si gandeste-te ca ste disfunctional sa crezi ca sti lipsita de valoare. Noteaza-ti abilitatile si calitatile tale – contrazicand gandul irational. Tipul asta de gandire s-ar putea sa te duca undeva in trecut… cu ce persoana importanta din viata ta te-ai mai simtit slaba, lipsita de valoare, neputincioasa sau ca te distruge psihic – din amintirile copilariei timpurii? Intra si pe www.atelierecumaniere.ro pt Consiliere online gratuita.

Persoana rea si parsiva reprezinta ceva semnificativ pentru dvs. a.i. cuvintele ei sa aiba greutate in ceea ce va priveste. Altfel acele cuvinte nu ar fi avut cum sa va cauzeze asa de mult rau. Mai mult decat atat, aveti de lucrat in directia propriei personalitati… in principiu nimeni nu poate sa ne faca rau prin cuvintele pe care ni le adreseaza, fara contributia noastra, noi fiind cei care le luam intr-un anume fel si le dam importanta. Cat timp nu stim bine cine suntem, nu avem un ax central bine constituit, ne agatam de o imagine pe care ne-o reflecta ceilalti si pe care o construim in functie de ceea ce spun ei sau de atitudinea lor fata de noi si de cum intelegem cuvintele si actiunile lor, altfel spus, ramanem vulnerabili.

Oamenii vin și pleacă, cu tot cu ale lor comportamente. Suntem trecători și e păcat să ne consumăm psihic din pricina celorlalți și să ne distrugem sănătatea. Când după psihic va ceda și sănătatea, atunci comportamentul abuziv, distrugător al altora nu va mai prima în gândurile noastre și singurul lucru pe care ni-l vom dori, este să fim noi bine, sănătoși. Persoana respectivă, cea care jignește, poate fi tratată cu amabilitate (nu trebuie să ne coborâm la nivelul celuilalt) Prin jigniri și comportamente nefirești, mulți oameni capătă o așa-zisă putere – rolul de victimă-călău. Desigur, probabil în vorbe este ușor iar practica ne omoară, dar măcar încercăm. Cedăm sau nu?

Mesaj:

Cum pot sa imi ajut o prietena ca sa poata sa uite un baiat care este obsedat de ea si care o santajeaza emotional? Ce pot face eu ca sa o ajut?

indrumand-o catre un specialist care sa ii explice in prima faza ce se intampla cu ea

In primul rand tr ca ea sa si doreasca schimbarea, apoi tu o poti ajuta

Mai mult decat ce probabil deja ai facut, adica ai vorbit cu ea… nu prea ar mai fi de facut. Deciziile sunt ale persoanei si se face singura responsabila de consecite. De regula se spune ca ceva ce vedem la alti, dar trezeste o anumita emotie in noi, are legatura si cu anumite ganduri, experiente ale noastre. Tu ce ai gandit raportat la tine despre aceasta situatie, ce anumeva trezit in tine? Si cum te- ai simtit in acel moment? Te invit pe www.atelierecumaniere.ro – consiliere online gratuita

Ea trebuie sa-si doareasca o schimbare in aceasta situatie