Mesaj:

Barbatii cauta sa gaseasca in sotie modelul mamei?

Destul de multi…

‘Mama’ perfecta… este doar un concept, care poate sau nu fin inteles de catre barbati

Mesaj:

Cauze ale durerii de coloana in zona lombara si ciclu menstrual abundent si de lunga durata? Multumesc.

Fa-ți niște analize vezi daca se găsește ceva la ECO sau hormonii din sânge. Asta in primul rând.

de cand? .. istoric .. antecedente .. prea putine date

Mesaj:

Buna ziua. Fata mea lesina cand se sperie de ceva, adica daca ma vede ca am patit ceva lesina, ma aude, zice ca vede negru in fata ochiilor. Nu stiu incotro sa ma indrept. Va multumesc!

Inainte de a vedea daca este o cauza psihoemotionala (care desigur poate fi) – mergeti la dr neurolog pentru investigarea simptomelor.

Mesaj anonim:
De ce este mancarea un pansament sufletesc? Realizez ca mancand nu rezolv cauza problemei mele, insa imi da un oarecare confort psihic. Din nefericire, lucrurile au cam inceput sa imi scape de sub control, rontai incontinuu. Nu stiu cum sa scap de stres! Ma simt frustrata si incerc sa compensez lipsa a ceva ce imi doresc foarte mult, mancand. Multumesc!

Poate că în trecut, aprecierile celorlalți vizavi de noi, au fost puține spre deloc și tocmai de aceea, căutăm ca noi înșine să ne oferim ceea ce alții n-au fost în stare să ne ofere – A mânca/ronțăi mereu, reprezintă doar o manifestare simbolică a nevoii de apreciere, recompensă – de aici și confortul psihic generat de mâncare

Mancarea nu este un pansament sufletesc ci doar un substitut al acestuia. Multi nu inteleg de ce atunci cand sunt suparati, cand au o anumita problema, simt nevoia sa manance in cantitati mai mari decat de obicei si uneori chiar consumand alimente pe care nu le consuma de regula intr-o proportie atat de mare (ex. inghetata, alune, dulciuri etc). Explicatia consta in faptul ca psihicul nostru, pus in fata unui dezechilibru emotional si neavand solutii realiste pt a rezolva problema reala cu care ne confruntam, este nevoit sa gaseasca de urgenta o modalitate prin care sa compenseze aceasta, sa reechilibreze balanta inclinata momentan prea mult spre suferinta, recurgand la lucruri care ne produc placere si ne tin oarecum preocupati (mancarea este unul important dintre ele). Confortul psihic pe care-l resimtiti provine din aceasta placere generata de papilele gustative si folosita apoi ca un susbtitut al lipsei de implinire, de satisfactie pe care o aveti fata de asteptarile dvs. Altfel spus este un mecanism de ,,supravietuire pshica” care ne ajuta sa ne mentinem un anumit echilibru minimal si sa evitam intr o anumita masura, crizele sufletesti. Ideal ar fi sa apelati la un psihoterapeut sau in cazul in care nu doriti aceasta, sa va gasiti alte modalitati de compensare.

Nu-ți acorzi timp ție… Te descoperi doar prin intermediul celorlalți.

Prima cauza ar fi ca este recompensa cea mai la indemana, este instinct primar, dar sa nu uitam si faptul ca poti intra intr-un fel de transa atunci cand manaci (uiti cata cantitate ai mancat, te trezesti uneori ca ceea ce aveai in fata a disparut!), in acelasi timp devine "anestezie", deci "pansament". Gaseste prin resursele tale (hobby de exemplu) un comportament prin care sa inlocuiesti mancatul, care sa te absoarba la fel de mult si care sa-ti dea macar aceasi satisfactie…

MANCAREA DECLANSEAZA PRODUCEREA DE BETAENDORFINE ,ACESTA ESTE RASPUNSUL …AVETI NEVOIE DE FERICIRE !!!!! FA CEEA CE ITI FACE PLACERE ! IN PRIVINTA KG. POT OFERI CURA DE SLABIRE SI AUTOVINDECARE AMA 0744300432

E o compensatie. oi nu ne hranim doar cu mancare ci si cu satisfactii, impliniri, iubire reciproca… vedeti cum stati la acest capitol.

Ce gol vrei sa umpli?

La sala mergi? Incearca putina miscare (cardio in special) si vezi cum te simti dupa … sau chiar in parc

Mesaj:

Buna, am 12 ani si parinti mei nu imi inteleg pasiunea, adica dansul… Ce sa fac ca sa inteleaga acest lucru?

Continua sa dansezi.

Nu trebuie sa faci mai nimic. Vorbești cu ei deschis si le spui ce iti place ție sa faci. Ti-ai făcut datoria de a le spune ce iti place sa faci. Restul nu contează.

Mesaj:

Trec printr-o perioada destul de dificila. Pana ieri am crezut ca relatia mea este perfecta. Printr-o pura intamplare am intrat pe facebook-ul iubitului meu si am vazut ca avusese convorsatii recente cu fosta lui iubita. A vrut sa o sune sa vorbeasca cu ea, dar dupa ce s-au despartit ea i-a blocat apelurile. Nu stiu ce sa mai cred. El zice ca nu mai simte nimic pentru ea. Ca totul a fost amical, dar nu pot sa trec peste dezamagirea aceasta. Vrea sa o luam de la capat si sa imi demonstreze ca ceea ce cred nu este adevarat. Ce sfat imi dati? Va multumesc anticipat!

Sentimentele ce leaga doua persoane sint una, insa relatia trebuie intretinuta – de fiecare in parte. E nevoie sa isi clarifice iubitul tau sentimentele fata de fosta (daca si-a trait doliul dupa fosta relatie). Daca nu inchide o usa nu o poate deschide pe urmatoarea. E nevoie de timp dupa o despartire pentru ca o persoana sa investeasca intr-o alta relatie. Dupa ce perioada de timp de la despartire a intrat in relatie cu tine?

Pura intamplare de a intra pe facebook-ul iubitului nu a fost o banuiala nevinovata nascuta dintr-un control exagerat? Accepta explicatia lui, dorinta lui de a continua relatia, participa neconditionat la contructie si ramai curioasa cu evolutia ei.

Buna ziua,

Am o fetita de 5 ani care refuza sa se joace cu anumite jucarii de frica ca le va strica. Are jucarii la care tine foarte mult (laptop de jucarie pe care si l-a dorit foarte mult, insa cand a inteles ca i se vor consuma bateriile a refuzat sa se mai joace cu el; desi am asigurat-o ca le vom inlocui, tot nu vrea ) Cu plastelina nu se joaca de teama ca se vor amesteca culorile (si-a construit ea un castel din niste cuburi, i-a placut foate mult si de-atunci sunt cateva luni) Nu are voie nimeni sa treaca pe langa el, ca nu cumva sa se strice… Daca cumva cade vreun cub, parca e isterica … Plange si isi implora fratele sa i-l faca la loc… Daca vrem sa schimbam ceva prin casa (de exemplu, cumpar alt televizor, covor sau schimb aranjamentul mobilei) intra in panica… Plange, ii este frica, nici nu stiu cum s-o abordez ca sa o linistesc… Sunt cumva simptomele unei boli psihice?…

Multumesc anticipat!

Buna ziua! La prima vedere simptomele pe care le descrieti sunt de natura obsesiva. Pare a fi un copil care se confrunta cu o anxietate puternica, va recomand sa luati legatura cu un psiholog.

Nu doamna, nu sunt simptomele unei boli psihice ale copilului, mai de graba sunt ale noastre !
Din ceea ce descrieti, rezulta ca, de fapt copilul dumneavoastra este foarte sensibil la orice stimul de ordin material, asa ca delicatetea ei vis-a vis de lucruri/obiecte o stare de fapt asupra careia dumneavoastra ca parinti va trebui sa decideti acum.
De fapt, totul poate fi explicat exact in aceeasi ordine pe care o expun: SPIRITUAL;INFORMATIONAL;ENERGETIC,fiica dumneavoastra este perfect " normala" ,prin tot ceea ce face, nu face altceva decat sa va apere de ceea ce nu va doriti.

Cu stima,
Dan Marin

Sint putine detalii legate de familie. A fost vreodata certata de cineva important (parinte, bunic) ca strica jucariile ? Ce conceptie aveti in familie despre ordine si curatenie ?

Parerea mea este ca lucrurile nu ar trebui lasate asa, nu trec de la sine, consultati un psiholog.Este important de stiut cand au inceput toate astea, a coincis acel moment cu ceva ce s-a intamplat in familie?Poate un deces, poate ceva ce a fost tradus de ea ca pierdere ?

Si eu cred ca depinde de atitudinea parintilor in situatii similare. Daca atunci cand se afla alaturi de mama sa la o plimbare, vede o balta, intinde piciorul sa atinga apa, iar parintele are o atitudine "catastrofala", verbala si non-verbala, atunci exista posibilitatea ca acesta intr-o alta situatie in care apare elementul – apa, copilul sa aiba o reactie exagerata (pentru ca in situatia precedenta ceea ce a inteles el de la parinte a fost pericol). Invatam prin imitatie si avem tendinta de a aprecia stimulii externi in functie de sabloanele deja existente in mintea noastra.

Raspuns mama: fetita nu a fost certata ca va strica jucariile niciodata , ea are o grija deosebita de ele , daca se strica ceva e foarte afectata. Cat despre anxietate , ea a fost prezenta tot timpul …de la 6 luni a manifestat o teama fata de persoanele straine ( am cautat pe net si am vazut ca exista la copii o fobie fata de straini) , plangea pana pleca persoana respectiva din casa ….nu a fost sociabila cu copii si adultii pe care nu-i cunoastea ( vecini , rude mai indepartate ) pana acum un an ( pana la 4 ani )…. a mers la gradinita la 3 ani si 6 luni , un an de zile a refuzat sa se aseze la masuta cu ceilalti copii din grupa , a stat pe un scaunel in fata clasei langa educatoare, refuzand sa manance sau s a vorbeasca cu cineva…. al doilea an de gradinita a adus schimbari majore , a inceput sa-i placa mult , si-a facut prieteni ( in special baieti , fetele desi o abordeaza si vor sa o includa in grupul lor de joaca ,ea le refuza ) . Revenind la anxietate … ii este frica de orice … s-a dereglat programul TV de desene animate …s-a speriat si a trebuit s a inchidem televizorul …. s-a defectat un bec ..mult timp i-a fost frica de becuri (daca palpaia vre-un neon ..intra in panica ),daca se aude vre-un zgomot prin bloc isi pune mainile la urechi si fuge sa o iau in brate… am uitat sa va pun ca ea 1 an si 4 luni a luat Singulair pentru a preveni astmul , de 2 luni l-am oprit …. acum e si foarte dependenta de mine , plange cand plec de-acasa si o las cu tatal si fratele ei …

cereti ajutorul unui psiholog ! situatia e mai complexa decat un simplu raspuns aici.

tulburare de atasament, anxietate, ….. fetita a avut vreodata ticuri ?

tulburare obsesiv-compulsiva…. vedeti, multe dg. cel mai corect este sa va adresati unui specialist psihiatru si apoi psiholog.

Luati ambulatoriu un consult la echipa formata din psihiatru, neurolog, psiholog clinician si apoi psihoterapeut – eventual care lucreaza cu familia toata. Anamneza contine si date privind parintii, bunicii.

Subscriu si eu alaturi de Cristiana Alexandra Levitchi. Fiecare clipa trece in defavoarea copilului dumneavoastra. Copiii au capacitatea extraordinara de a recupera si a se adapta mult mai usor decat adultii. Ceea ce se poate face astazi, maine se face cu eforturi mai mari. De urmarit daca situatiile noi ii creaza anxietate, cum sta cu contactul vizual, daca se simte mai bine in prezenta adultilor, decat in prezenta copiilor, daca socializeaza cu covarstnicii…

Mesaj:

Multumesc pentru minunata oportunitate de a raspunde nevoilor oamenilor online la care v-ati gandit. Ma puteti ajuta intr-o problema care cred ca apare in viata tuturor oamenilor, si anume, dificultati intalnite in viata de cuplu? Dupa repetate certuri cu persoana iubita, cum se mai poate recladi totul? Dupa o relatie de 5 ani, am avut parte de asa ceva, eu sunt o persoana mai impulsiva, dar imi iubesc enorm prietenul, insa l-am cam zapacit cu reprosurile mele si cu faptul ca sunt mai tot timpul nemultumita. Mentionez ca firea mea este una nelinistita, nu prea am fost niciodata impacata cu mine si asta se reflecta in relatiile mele cu oamenii. Dupa acest timp el mi-a spus ca nu mai vrea sa mai continuam asa si nu prea crede ca va mai putea fi bine intre noi. Nu au fost probleme grave, numai unele minore pe care le-am hiperbolizat. Firea lui este chiar opusul meu. Nu vreau sa ne pierdem pentru lucruri peste care se poate trece, insa cred ca avem nevoie de cineva din exterior care sa ne spuna cum sa procedam, sa ne faca sa vedem ce noi acum, in aceasta situatie nu mai vedem. Va multumesc frumos!

Terapia de cuplu va poate ajuta sa intelegeti anumite tipare de comportament. www.psihoterapeut-bucuresti.ro

Consilierea de cuplu este o soluție, iar dacă vrei să înțelegi mai multe din dinamica unui cuplu îți recomand să citești cărți de psihologul John M. Gottman.

Nu știu/nu cred că sunt traduse și în română, dar dacă poți comanda și citi http://www.amazon.com/Seven-Principles-Making-Marriage-Work/dp/0609805797/ref=sr_1_1?s=books&ie=UTF8&qid=1382118507&sr=1-1 eu cred că te-ar ajuta. Sau google-uiește numele său, mai sunt recenzii realizate de diverși pasionați/cititori (doar pentru a-ți face o idee!)

http://www.scoala-de-psihologie.ro/un-alt-fel-de-prezicator/

recomand consilierea de cuplu daca ambii parteneri sunt de acord, sau consilierea individuala in ceea ce va priveste. pe langa acestea, daca va face placere sa lecturati, va recomanda literatura de specialitate pe intelesul tuturor.Cateva exemple: "Femeile sunt de pe Venus, barbatii sunt de pe Marte"-J.Gray; "Femei care iubesc prea mult" – A.Nuta

Reprosurile adresate lui pot fi de fapt nemultumirile tale, legate de nerealizarile tale.

Daca lucrurile minore te-au adus in situatia asta, ce vei simti si ce vei face cand va apare o problema serioasa si deosebit de grava?

mergeti la un psiholog in probleme de cuplu

Roaga te tot timpul si iarta l de tot raul pe care ti l a pricinuit.roaga te doamne da mi forta si rabdarea de a merge mai departe pedrumul vietii mele cu el ,daca imi este sortit de la tinedzeu sa ramin cu el daca nu …faca se voia ta in vietile noastre…dzeu te fereste de rau cand nu ti se indeplineste…ceva..doamne ajutane pe toti.amin.amin.amin.

WTF??? ce e asta, grup de terapie sau grup religios?? despre ce vorbim? despre stiinta sau despre gandire magica???

– Amin –

Un om de ştiinţă spunea mai demult că, câtă matematică, atâta ştiinţă… Că legile, dacă nu pot fi cuantificate, nu au bază… ştiinţifică. Cine îi poate da nişte… formule, să îi pună problema în ecuaţie, pentru a găsi… soluţia exactă ?…

În facultatea de psihologie, un eminent profesor universitar de psihologie ne-a spus : "Dacă Dumnezeu nu ar fi existat, psihologii l-ar fi inventat." În scop… psihoterapeutic, bineînţeles… Ca ultimă soluţie, ultim refugiu al pacientului care nu

poate fi vindecat (deplin) de psihlog… Dacă credinţa în psiholog nu ajunge, trebuie să mai existe şi o instanţă mai superioară, care să inspire unora mai multă în credere…

scuza-ma, noi muncim ani de zile si investim enorm de mult timp, bani, efort si energie pentru a ne forma aceasta PROFESIE. ne punem creierii pe bigudiuri in fiecare zi ca sa intelegem cu adevarat psihicul uman. ce vrei sa spui, ca psihologia nu este stiinta? bineinteles ca este. si da, poate fi cuantificata, masurata, teoretizata si demonstrata. si nu mi se pare normal sa fim pusi pe acelasi palier cu niste indivizi care au citit o singura carte careia oricum i-au dat o interpretare proprie si pe care o generalizeaza asa in gura mare in orice situatie.

Dacă ai fi înţeles cu adevărat psihicul uman, nu ai fi reacţionat în acest fel. Cine investeşte o face benevol, nu forţat de alţii, în măsura în care consideră util şi necesar. Dacă eşti un bun specialist în domeniu, ar trebui să zâmbeşti îngăduitor la tentativele de genul celor de mai sus.

Nimeni nu îţi poate lua pîinea la gură dacă îndeamnă pe alţii să se şi roage, în paralel, mai ales că nu a îndemnat pe nimeni să se roage doar, şi să nu urmeze nici un demers terapeutic, psihoterapeutic…

Am impresia că pentru unii terapia s-a transformat într-o vânătoare acerbă de clienţi… o afacere care trebuie să iasă în primul rând în profit,… Adevărul este că e… criză…

nu. nu pot sa zambesc ingaduitorl cand stiu ca este (sau cel putin asa am inteles pana acum) un grup de psihoterapie. stiu foarte bine cum functioneaza sistemul de credinte al omului si felul in care el se raporteaza la religie/alte activitati din astea ale gandirii magice. pe scurt, pentru unii poate fi o resursa, dar asta este cu totul altceva decat sa vii pe un grup de specialisti sa dai sfaturi de genul asta pentru ca este CLAR ca nu iei in considerare adevaratele nevoie ale persoanei care cere ajutorul. si asta nu e ok. nu aici. nu in meseria noastra.

Scrie "terapeuţi" nu "psihoterapeuţi", şi sunt diverşi terapeuţi cu diverse specializări pe aici, din câte am remarcat…

Repet, mai clar : dacă eşti un bun specialist, nu te poate deranja cu nimic îndemnul cuiva la a rosti o rugăciune. Vino în completare, prezintă oferta ta, contactează persoana, discută cu ea, şi ea va alege în final, din mai multe oferte, pe cea care i se pare cea mai convenabilă. Cred că totul este fair play aici, este o competiţie normală, şi nu ar fi prea normal ca… chiar specialiştii să… defuleze…

specialisti care iau in considerare propriile nevoi si nu cele ale clientilor. supeeeer!!! viitorul suna bine!

Doamna care a indemnat-o pe cea care cere recomandari sa se roage si sa il ierte pe prieten, pare sa fi fost atat de desprinsa de realitate incat nici macar nu a inteles care era problema expusa.

Este tiparul relaţiei win-win, în care toată lumea câştigă. O relaţie bazată pe încredere reciprocă, şi respectarea intereselor reciproce. Când toată lumea conlucrează, în armonie, efectele pot fi doar pozitive. Să nu uităm că în binele general este inclus fiecare bine, al fiecărui om. Când unul suferă, binele general suferă. De aceea şi orice formă de atac este întotdeauna îndreptată împotriva binelui general, şi orice formă de sprijin şi ajutor este îndreptată către susţinerea şi dezvoltarea binelui general…

exact!!!

Da, aşa este. Doamna probabil că este "specializată" în rugăciuni, şi are şi ea "formulele" ei consacrate de soluţionare a problemelor de viaţă… Eu apreciez intenţia, chiar dacă consider că restul lasă de dorit, din punctul meu de vedere. Pe de altă parte, fiecare cu… specializarea lui…

Succes la toată lumea. Dumnezeu să vă sprijine intenţiile şi demersurile voastre pozitive !

pai asta e si ideea, ca nu este o relatie de tip win-win, Catalin Lazar a explicat foarte bine, cand nu iei in considerare nevoia adevarata a celeilate persoane (client/ pacient/ whatever) nu are cum sa fie un bine reciproc. repet, poti indruma o persoana catre o practica de genul asta numai in masura in care ea crede ca ii va fi de ajutor. nu stim ce credinte are persoana care a lansat intrebarea, nu stim in ce crede sau daca ea crede in ceva, asa ca o interventie de genul asta este total nepotrivita si mai cred ca este important sa ne delimitam putin granitele ca specialisti, daca vrem sa ne conturam totusi putin profesia asta in mintea oamenilor, care oricum, foarte multi nici nu stiu cu ce ne ocupam si cu ce i-ar putea ajuta o asemenea interventie.

e clar ca are formulele ei de rezolvare a problemelor omenirii, dar intentia ei reala nu vine din directia corecta, ci vine in rolul ei de salvator, care este foarte periculos atat in viata de toate zilele si, mai ales, in terapie.

Consideri că este greşit ca pacientul să aleagă personal dacă va spune sau nu şi acea rugăciune ? Poate că nici nu a luat în seamă postarea. Cred că este util ca oamenii să înţeleagă, aplicând, diferenţa, dpdv al utilităţii clare a unui demers faţă de altul. Oamenilor le place să înveţe din exemple practice. Ai putea spune : roagă-te 3 zile, observă rezultatele, şi hai apoi să stăm de vorbă 3 ore, şi să observi rezultatele după o şedinţă…

Şi mai consider că voi, cei mai buni specialişti din fiecare domeniu, aveţi şi responsabilitatea de a face puţină educaţie populaţiei, pentru că este spre binele tuturor, adică, de fapt, şi în… interesul vostru, personal, al fiecăruia. Dar aşa populaţia îşi poate ridica nivelul înţelegerii şi al discernământului în domeniul terapeutic.

pai asta incercam sa spun si eu. educatia se face in primul rand prin delimitarea profesiei noastre de medicina/ religie/ tehnici alternative/ orice altceva. daca pacienta de fata alege sau nu sa o faca este mai putin relevant aici (evident ca poate sa aleaga ce i se potriveste ei). ideea ramane valabila. faptul ca nu este ok sa se procedeze asa. din niciun punct de vedere, in nicio situatie. si asta e general valabil.

Am impresia că supralicitezi rolul şi importanţa psihologului în societatea umană, şi vrei să te delimitezi / îndepărtezi prea tare de restul terapeuţilor. Dar domeniile voastre se interseactează, se întrepătrund, au anumite lucruri în comun, ceea ce se va opune mereu separării complete. Dacă ai fi lipsită total şi numai de cunoştinţele de medicină -anatomie şi fiziogie, şi de cele din logică, separându-te complet de medicină şi ştiinţa numită "Logica", sfera psihologiei ar fi ciuntită atât de tare încât şi-ar pierde orice direcţie şi sens…

Ţine minte aceste cuvinte : neuroştiinţele şi terapiile energetice vor muşca puternic din pîinea psihologului şi psihiatrului, în viitorul apropiat. Sfera psihologiei nu este chiar atât de cuprinzătoare pe cât au impresia unii, acum. Surprizele vor urma în lanţ…

Scuze, am devenit cu totul offtopic. Mă retrag. Succes !

Mesaj:Buna ziua. Sunt mama unui adolescemt de 17 ani. Comportamentul lui din ultima vreme ma ingrijoreaza. Lipseste de la scoala( clasa a XI-a), nu comica cu noi, nu stiu nimic despre prietenii lui. Am apelat la psihologul scolii, am fost impreuna la prima sedinta, iar la urmatoarea a refuzt sa mearga. Care ar fi urmatorul pas?

incercati sa stati ‘atlfel’ de vorba cu el… poate are nevoie sa fie ascultat… ceea ce descrieti dvs este caracteristic adolescentei, insa e bine sa fim si atenti. Va recomand sa consultati, impreuna cu sotul, un psihoterapeut de familie pentru a va informa mai bine

DETASAREA !, este singura dumneavoastra scapare, nimic altceva, abordarea psihologilor de calitate nu va vor rezolva problema din simplul motiv ca ei doar analizeaza subiectul dar nu il si SIMT, asa ca doar dumneavoastra si numai dumneavoastra aveti decizia finala. nu-i prea placut asa-i !Cu stima,
Dan Marin

Un adolescent nua re nevoie de mama, are nevoie de prietena. Si cel mai usor sincer in cazul lui e sa se apropie tatal de el ca prieten, pentru ca de dumneavoastra e posibil sa ii fie rusine, sunt treburi de barbati. Nu are nevoie de cineva sa ii fie autoritar, trebuie sa va apropiati de el, sa fiti cum ar zice adolescentii “de gasca”. Doar asa se poate decshide in fata dumneavoastra. Nu trebuie sa plangeti sau sa disperati de fatacu el. Cu calm si rabdare se va deschide, fara sa insistati. Iar la psiholog va merge doar daca vrea el, nu il puteti obliga, insa ii puteti schimba parerea despre psiholog si sa ii argumentati de ce este important sa se deschida fata de cineva, ca e mama , tata, prietn de familie, o alta ruda, psiholog sau pur si simplu un adult cu capul pe umeri. Mult succes.

Daca piatra de temelie a educatiei, fiului dumneavoastra nu a fost decat :BANUL, atunci este doar INDRAGOSTIT,
asa ca incercarti sa abordati aceasta perspectiva din acest punt de vedere !
Toate cele bune !Cu stima,
Dan Marin

Nu tine de educatie, e pur si simplu rebeliunea adolescentina. S-a pierdut putin pe drum, toti adolescentii fac asta. Toti considera ca parintii nu au ce cauta cu nasul in treburile lor si se distanteaza chiar daca ii iubesc extraordinar de mult.

Cu stima,
Dan Marin

Ca si parinte va inteleg ingrijorarea,dar nevoia de independenta este o caracteristica a adolescentei,au nevoie de asta.Important este sa se simta iubit de catre familie, sa simta incredere,sa aveti o relatie buna cu el ,sa simta ca este acceptat si cu nevoia lui de independenta.Poate va este de folos materialul acesta http://www.totuldespremame.ro/video/coltul-specialistului/michael-thompson-cum-pot-avea-copiii-nostri-succes-in-viata

si eu am trecut prin asta cu fiul meu,pe la 21 de ani se linisteste

De obicei aceste probleme apar atunci cand nu s-a stabilit pana la aceasta varsta o relatie puternica intre copii si parinti. Acestia din urma uita de multe ori ca nevoile copilului si ale tanarului nu sunt doar de natura materiala (hrana, haine, bani), ci si de natura emotionala (iubire neconditionata-”te iubesc chiar si atunci cand gresesti”, intelegere). Si un alt punct de vedere: http://www.psihologfocsani.ro/cuibul-gol-un-sindrom/

Mesaj:

M-am trezit cu ameteli foarte mari. Daca stau intinsa in pat ametesc si mai mult, am 56 ani si iau pastile impotriva tensiunii. Am 14 cu 9. Care ar fi cauza ametelilor?

Sigur mancati carne, produse lactate si oua, de aici incolo va urma restul discutiei !

Cu stima,
Dan Marin

Consultati cardiologul.

consumati lichide, de preferinta apa 2L/zi!

si odihna! Somnul este ff important, fara TV, ascultati o muzica linistitoare

si daca va framnata vre-un gand, comunicati-l.

Hipertensiunea arteriala induce si ameteli, mai ales daca are si oscilatii. Reveniti cu un nou consult la cardiologul dvs.

9 este o valoare cam mare, ceea ce creste riscul producerii accidentelor vasculare. Fuga la medic. Sanatate.