Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Arhiva lunara pentru octombrie, 2013

  3784 vizite

La un an dupa casatorie am devenit cu nervii la pamant, ma enervez din orice si imi vars nervii pe baiatul meu…

Terapeuti RO 9:21am Oct 13
Mesaj anonim:

Am 28 de ani, sunt catorita si am doi copii, un baiat de 6 ani si o fata de 8 luni. De la un an dupa casatorie am devenit cu nervii la pamant, din cauza problemelor, credeti-ma sunt cu nervii la pamant. Ma inervez din orice, si mai rau e ca imi vars nervii pe baiatul meu.Trebuie sa fac ceva urgent sa-mi pot calma nervii, sa nu ma mai enervez, sa raman calma.


Olga Dimancea 9:52am Oct 13
Ma bucur ca vrei sa faci ceva pentru a schimba aceasta stare. E drept ca problemele de zi cu zi ne pot cauza anumite dezechilibre emotionale insa inteleg ca realizezi ca iti versi nervii pe alta persoana, fiul tau. Cauta sa afli care este persoana sau situatia reala care te aduc in aceasta stare si confrunta-te cu acestea intr-un mod care sa diminueze conflictul, nu sa-l amplifice.

Katona Nicolae 10:09am Oct 13
Dacă simţi că te enervezi mai mult pe băiat decât pe fată, asta înseamnă clar că ai o problemă două trei cu soţul, băiatul fiind "imaginea" lui în subconştientul tău. Conştientizând asta, că săracu copil nu are nici o vină că îi băiat şi nu fată, va mai scăpa de… o parte din nervii tăi… :)

Probabil că problema nu eşti tu, nici copilul, ci… relaţia ta cu soţul tău… Nu oamenii sunt defecţi, ci relaţiile lor se defectează, se uzează, încep să scârţîie, ca un mecanism pe care uiţi să… îl ungi, să îl cureţi, să îl întreţii, în permanenţă…

Când părinţii nu se înţeleg, copiii iau bătaie… :)

Dacă toată lumea te enervează, în mod egal, atunci modul în care percepi situaţia ta personală este de vină, asta îţi provoacă nemulţumiri, frustrări. Oricum, sună un psiholog, înainte de a începe să iei aiurea chimicale calmante şi antidepresive…

Alice Dinu 10:24am Oct 13
Ar fi indicat sa descoperi ce sentimente se afla in spatele acestei stari de iritabilitate: furie,, neputinta, frica, cuplabilitate si ce anmume le declanseaza…o anumita relatie, neajunsuri, rolul de mama… sunt multe de explorat… recomand psihoterapie…

Clarisa Fritzman 10:46am Oct 13
Nu mă pricep prea bine la ce specialist trebuie să apelezi, dar cred că şi corpul tău este slăbit datorită naşterilor. În acest caz simţi un disconfort, dizarmonie şi dacă nu ai susţinerea familiei poţi să îţi clarifici ideile şi cu ajutorul unui terapeut.

Ivan Otilia 10:47am Oct 13
Ce s-a schimbat la un an de căsătorie de te aduce in starea asta?

Cristiana Alexandra Levitchi 1:59pm Oct 13
Casatoria si venirea pe lume a copiilor sint evenimente frumoase insa foarte solicitante. Eu va sugerez sa sa va luati timp si pentru dvs (presupun ca sinteti suprasolicitata din ce scrieti) Sint importante si alte detalii privind timpul scurs de la casatorie si venirea pe lume a primului copil. Desigur vizita la psihoterapeut individual/familie ar fi buna.

Cristiana Alexandra Levitchi 2:08pm Oct 13
Recomand si parenting (de multe ori din ce am obs este f necesar) O carte foarte buna scrisa de doi psihoterapeut adlerieni este aceasta http://www.humanitas.ro/humanitas/cum-devenim-p%C4%83rin%C5%A3i-mai-buni-2 Gasiti in ea diverse metode democratice pentru cresterea copiilor – fireste trebuie citita de ambii parinti

Dorin-Mihail Agapie 2:46pm Oct 13
Poți încerca adoptarea unui „nou hobby” din latura sportului : bicicletă, jogging, fitness, pilates, înot, etc. Aceste tipuri de activități îmbunătățesc autocontrolul și devin (în timp, prin practică sistematică) un stil de coping (adaptare) excelent în fața stresului. Poți încerca de asemenea și o vizită la un consilier/psiholog sau o combinație: sport + un proces terapeutic. :) O zi bună îți doresc!

Alex Enache 6:16pm Oct 13
Buna seara ! Medicamente nu recomand, si nu cred ca este foarte mare nevoie de un psihoterapeut ori psiholog. De ce spun asta pentru ca de multe ori noi insine trebuie sa descoperim anumite lucruri singuri, trebuie sa ne regasim. De multe ori ne indepartam de noi insine, de sufletul nostru, de sursa, si astfel pot aparea anumite dezechilibre interioare, care din cate am observat la marea majoritate se manifesta astfel. Nervozitate, anxietate, nu fac fata stresului, etc. Inainte de a ne face analizele, mai intai trebuie sa ne analizam. Asa ca va propun sa va reintoarceti in interiorul dvs, putin cate putin si sa vedeti ce se intampla. V-ati intrebat vreodata, "de ce ?" De multe ori raspunsul il primim imediat chiar de la noi. Spre exemplu starile de nervozitate pot aparea si datorita faptului ca noi am dori ceva dar nu il avem, si astfel ne concentram pe ceva din viitor, in loc sa traim prezentul. Spre exemplu degeaba ati incerca dvs. sa renuntati la aceste stari, cand de fapt acestea pot fi efectul altei cauze si acela : golul interior. De multe ori trebuie sa umplem acel gol cu ceva, nu sa scapam de aceste stari. Cam asa cred ca se lucreaza cel mai bine in astfel de situatii. Sanatate !

Burlacu Elena Raluca 8:17am Oct 16
Incercati terapia Bowen.

Centrul Terapii Borri 9:58pm Oct 17
Vedeti poate sunteti prea obosita si aveti unele blocaje energetice. Ati spus ca ati suferit mult… e normal ca energia vitala sa se fi scurs prea repede. Va recomand sa va tratati cu o terapie care pune in echilibru aceste dezechilibre. Puteti sa ma sunati sa discutam despre problema dv.

Am 21 ani, am o fetita, sunt casatorita. In urma cu 3 saptamani imi placea de un baiat, e aici din zona mea, l-am pupat o data, sotul meu a aflat ceva …

Terapeuti RO 8:53am Oct 16
Mesaj anonim:Buna ziua, ma numesc G., am 21 ani, am o fetita, sunt casatorita. In urma cu 3 saptamani imi placea de un baiat, e aici din zona mea, l-am pupat o data, sotul meu a aflat ceva … Iar eu i-am recunoscut ca asa este pt ca a spus ca daca recunosc ma iarta. Eram cu sotul meu de aproape 6 ani… Dupa ce a aflat adevarul de la mine a doua zi si-a luat bagajele si a plecat acasa la parintii lui. Pe mine nu m-a supoartat nimeni din familia lui, nu stiu ce se intampla a spus ca nu vrea sa ne mai impacam si nu a ramas. I-am intrat pe facebooku lui si am gasit acolo o conversatie intre el si verisoara lui, ma criticau foarte dur, si ea il invata sa nu se mai impace cu mine, sa nu imi mai dea bani pt fata, nu stiu ce sa mai cred… Daca ma iubea cred ca se intorcea la mine, nu mai stiu ce sa fac, sunt disperata, nici la fata noastra nu se mai gandeste. Eu cred ca din cauza influentarii parintilor si rudelor lui :( Ajutati-ma

Remus Sandu 9:28am Oct 16
Poate va ajuta si acest interviu, primul. Dar va recomand sa urmariti toata opera, este foarte educativa. http://tinyurl.com/powqnp9

Psihoterapie Sibiu 9:29am Oct 16
Parerea mea este ca ar trebui sa-i lasi putin timp, sa gandeasca lucrurile. Familia de origine este importanta dar este pe locul doi dupa familia actuala. Sunteti tineri si la aceasta varsta este greu sa claditi o relatie matura, de aceea a reactionat plecand.

Dorin-Mihail Agapie 9:31am Oct 16
Mihaela, cu ce ajută comenatariul tău?Doamna G., situația dumneavoastră necesită (cel puțin) o discuție cu soțul. Nu puteți face nimic dacă nu există interes și din partea lui. Analizați în ce măsură poate/puteți trece peste incidentul care a declanșat această despărțire și în ce fel se vor împărți responsabilitățile față de copil, pentru că, indiferent a cui e „vina”, fetița ar trebui să sufere cel mai puțin din această situație (cred eu).D.p.d.v. legal, nu pot oferi sugestii/informații (deoarece nu am cunoștințe în domeniu), dar sunt convins că există anumite aspecte de discutat cu soțul, eventual în prezența unui avocat.

Cât despre „daca ma iubea cred ca se intorcea la mine”, personal cred că este o concluzie pripită, iubirea nu se „traduce” (automat) prin astfel de comportamente.


Mihaela Vasile 9:32am Oct 16
imi cer scuze Dorin-Mihail Agapie ,il sterg…

Toma Denissa 3:11pm Oct 17
care a fost motivul pentru care ai dorit o apropiere cu altcineva? Poate ar trebui sa iti clarifici tie aspectul.

Adrian Isacianu 8:39pm Oct 17
Sotul tau ti-a creat astfel libertatea sa pupi pe cine vrei si iti place, cand vrei.

Sunt cu nervii la pamint. Mi-e foarte greu sa traiesc asa, copiii nu ma inteleg si nu ma respecta. Nici ei si nici sotul.

Terapeuti RO 8:58am Oct 16
Mesaj anonim:Sint cu nervii la pamint. Mi-e foarte greu sa traiesc asa, am muncit ff mult, copiii sint mari acum, nu ma inteleg si nu ma respecta. Nici ei si nici sotul. Am fost mai exigenta cu ei, doar din dorinta de a fi exemple pozitive in societate. Sint epuizata acum si pling pt ca ma simt f singura. Ce sa fac?

Simona Matei 10:20pm Oct 16
Mergi înainte ….cine nu te respecta nu te merita . Te simti în putere sa o iei de la zero ?

Rogozeanu Elena 6:37am Oct 17
incredere in bunul Dumnezeu si multi prieteni de aici care te vor ajuta la nevoie macar cu un cuvant bun..doamne ajuta.

Clementa Maris 7:21am Oct 17
Încearcă sa te iubesti si sa i iubesti pe cei din jurul tau.
Fii tu cu pacea ta interioară pe care numai Dumnezeu ti -o va da .

Dorin-Mihail Agapie 9:05am Oct 17
Uneori copiii, deveniți adulți (mari) se „răzbună” prin ignoranță sau dezaprobare față de părinții care au fost mai exigenți cu ei.Când suntem copii putem traduce acest tip de „am fost mai exigentă cu ei” egal cu lipsa iubirii. Uneori exigența este pe bună dreptate, uneori este chiar dăunătoare, neproductivă și nefolositoare. Evident că depinde de la caz la caz, mai ales în funcție de structura de personalitate a copiiilor despre care este vorba.Încearcă să le exprimi dorința ta de a te respecta și poartă o discuție cu ei în care să-ți exprimi sentimentele și gândurile (fără a exista „șantaj emoțional”). Poate (sau nu) vor avea și ei motive (îndreptățite sau nu) pe care ți le vor transmite.

O zi frumoasă îți doresc,


Mihaela Comisel 9:19am Oct 17
Cati ani aveti? Aveti serviciu? De cand aveti starile astea? Puteti sa detaliati? Cum v-ar placea sa fie si nu este?

Adrian Isacianu 8:42pm Oct 17
Spui ca esti cu nervii la pamant. Cum crezi ca poti sa-i ridici de acolo?

Dupa-amiaza ma ia o stare de goliciune, de singuratate si frustrare, frustrari care vin din lucruri despre care rationalizez ca nu sunt atat de importante.

Terapeuti RO 8:14am Oct 17
Mesaj anonim:

Mereu dupa-amiaza, ma ia o stare de goliciune, de singuratate si frustrare, frustrari care vin din lucruri care rationalizez ca nu sunt atat de importante. Incerc sa imi ocup timpul cu activitati, facultate etc, insa totusi in toata dupa-amiaza ma ia o stare de anxietate, angoasa, aproape pana la sila si dezgust fata de ceva. Nu stiu de unde sa incep ca sa imi clarific conflictele, nu stiu cum sa aflu ce am ca sa ma ridic. Ati putea sa-mi propuneti ceva documentare, carti pentru acceptare de sine, imagine de sine, logica lucrurilor, ignoranta si indiferenta oamenilor…?


Dorin-Mihail Agapie 8:57am Oct 17
Consider că ar fi indicat să vizitezi un consilier/psiholog. Foarte probabil te va îndruma cu întrebări prin care să-ți afli sursa stărilor tale de anxietate și „goliciune”.

Dacă în general după amiaza ai timp liber (concomitent cu acest tip de gândire), personal recomand jogging sau orice alt tip de sport aerobic. Ajută foarte mult la anxietate.


Mihaela Comisel 9:11am Oct 17
Pentru ca ti-ai localizat disconfortul intr-o perioada a zilei, inseamna ca poti sa-ti faci si o "programare" a starii de disconfort, adica, propune-ti ca de ex. de la o ra 18 la 18.30 in fiecare zi timp de o saptamana, atunci si numai atunci, sa-ti "plangi de mila", adica sa te framanti, sa despici firul in patru, sa traiesti frica, sila, angoasa, sa-ti constientizezi "golul" si sa fii atenta la toate starile pe care le ai. Poate ca n-ar strica sa ai o foaie de hartie langa tine si sa scrii gandurile care-ti trec prin cap si ceea ce simti atunci cand le simti. Localizeaza zona exacta unde simti "durerea"!. Orice tentativa de a avea aceste stari o amani si o programezi exact pentru perioada de timp respectiva. Fii serioasa cu tine in aceasta atitudine! Spune-mi ce s-a schimbat dupa acea saptamana.

Nicoleta Stancu 9:36am Oct 17
Mentionezi ignoranta si indiferenta oamenilor, cu asta are legatura golul pe care-l simti? Poti incerca, pentru inceput, cateva sedinte de psihoterapie.Ce poti obtine in urma sedintelor de terapie :

– vei percepe si vei intelege aspecte din tine pe care anterior le-ai refulat ;

– vei constata ca devi mai bine integrata, mai capabila sa functionezi eficient ;

- vei deveni in mai mare masura asa cum iti doresti sa fi ;

- vei fi mai independenta si mai increzatoare in tine ;

– vei fi mai pregnant persoana, unica si cu o mai buna exprimare de sine ;

– vei manifesta mai multa intelegere si acceptare fata de altii ;

– vei fi capabila sa te confrunti mai adecvat si mai confortabil cu problemele vietii .


Botezat Radu 10:50am Oct 17
pentru inceput, macar O sedinta cu un psihoterapeut… dupa care vedeti unde va ‘situati’… nu as recomanda carti sau documentare… experienta practica a unui terapeut nu poate fi inlocuita cu citirea niciunei carti ;)

Remus Sandu 12:22pm Oct 17
UIte un documentar cu un psihoterapeut formidabil. De asemeni iti recomand cartile lui R.D. Laing http://tinyurl.com/q9q53vs

Toma Denissa 12:34pm Oct 17
psihoterapie pentru clarificarea trairilor

Andra Niță 6:27pm Oct 17
Este de admirat faptul că nu aștepți ca altcineva să facă treaba în locul tău ci cauți să lupți cu propriul disconfort – soliciți informații, cauți cărți, faci ceva. Sfaturi despre ceea ce ar trebui să faci (terapie, consiliere, etc), vei primi de fiecare dată. Îți sugerez să alegi calea pe care tu o simți a fi benefică pentru tine. Psihologul poate sau nu să rezoneze cu tine. Ajutor specializat nu înseamnă și vindecare garantată. De regulă persoana în cauză, ajunge singură să-și dea soluția. Cum creierul tău îți creează starea de disconfort (scăderea niv de serotonină cu tulburările de dispoziție aferente) așa-ți poate reda și starea de bine. În teorie e greu, dar în practică, pofta vine mâncând. Activitățile despre care știi că-ți placeau, fă-le! (chiar dacă acum nu mai simți nimic, creierul treptat reactivează etapa când îți era bine făcând un anume lucru și rezultatele nu vor întârzia să apară )

Ma obsedeaza gandul ca fetita mea ar putea muri. De unde provine aceasta teama?

Terapeuti RO 7:06am Oct 10
Mesaj:
Ma numesc Daniela Bucur. Am 42 ani si o fetita de 8 ani. De cand am nascut-o am momente in care, in gand, mi se instaleaza teama ca i se poate intampla ceva rau, teama de moarte.Sentimentul devine uneori foarte puternic si obsedant. Incerc sa nu-i transmit din puterea acestui gand si sa gandesc pozitiv.
De unde provine acesta teama? Ce ma sfatuiti sa fac?

Denisa Popescu 8:27am Oct 10
este foarte important ca vreti sa va menajati fiica de astfel de trairi. eu va recomand sa vedeti un terapeut. in timpul intalnirilor isi va putea da seama ce a generat anxietatea dumneavoastra si va sti cum sa va ajute.

Catalin Lazar 8:50am Oct 10
O opinie…, poate fi vorba de o culpabilitate personala legata de aparitia copilului disimulata printr-un mecanism de aparare in aceasta teama ca i s-ar putea intampla ceva rau. Este un raspuns destul de delicat de oferit, invit la abordarea subiectului cu un terapeut cu ajutorul caruia sa descoperiti adevarul emotional ce sta la baza aparitiei acestor ganduri.

Manuela Nicolae 9:57am Oct 10
Sunt emotii normale, aparute poate din dorinta de a fi o mama perfecta pentru fetita dvs. Dar pentru ca in cazul dvs. au o intensitate suparatoare, e bine sa discutati situatia dvs. cu un psihoterapeut. De asemenea, va recomand sa cititi literatura de specialitate de Francoise Dolto si D. Winnicott, in care se face referire la relatia mama-copil.

Roxana Mihailescu 11:03am Oct 10
Sau poate ca e vorba de teama proprie de abandon, singuratate, chiar moarte. Va felicit pentru intentia de a cauta ajutor si va recomand psihoterapie. Asa veti afla de unde provine teama intensa pe care o traiti. Fiindca oricat v-ati stradui sa o protejati, copilul va ajunge in contact cu anxietatea Dvs chiar fara sa inteleaga despre ce e.

Cristiana Alexandra Levitchi 12:20pm Oct 10
Sint multe lucruri care intervin cind apare un copil pe lume – orice schimbare inseamna o pierdere de statut anterior – trecerea de la femeie la mama. Aceste schimbari au nevoie de a fi integrate. Este nevoie de investigat contextul si viata pe care o duceti si pe care ati avut-o pina acum. Este important de investigat relatia cu parintii dvs si cu mama mai ales. Cind o femeie devine mama – toate emotiile (si poate unele chestiuni traumatice) legate de propria copilarie o pot inunda. Aveti nevoie de sustinere asa cum are si copilul dvs. Daca dvs sinteti bine si copilul va fi. Va recomand sa mergeti la psihoterapie – de preferat umanista (analiza tranzactionala, psihoterapie adleriana, psihanaliza).

Catalin Lazar 12:26pm Oct 10
Psihanaliza e incadrata la umaniste? Umanistele au aparut (si) ca reactie la psihanaliza :P

Cristiana Alexandra Levitchi 12:30pm Oct 10
da – eu asa o consider – din ea si-au luat seva majoritatea terap umaniste

Cristiana Alexandra Levitchi 12:32pm Oct 10
eu nu consider doar rogersiana – umanista

Mandoc Florentina Isabella 12:44pm Oct 10
va recomand psihoterapie. nasterea putea fi declansator pentru o angoasa/conflict preexistent ori traumatica in sine. EMDR ar putea fi indicat.

Rogozeanu Elena 7:18am Oct 17
ocd (tuluburare obsesiv compulsiva..?asa este mama mea cu mine si acum crede ca mereu mi se va intampla ceva rau .ii veti face viata un calvar fiicei d voatre daca nu veti avea incredere ca psihoterapia este o solutie.

Toma Denissa 12:38pm Oct 17
psihoterapie. v-ar putea ajuta sa identificati de unde va vine sentimentul de teama si cum sa gestionati cat mai binesituatiile in care simtiti asta.

Problema mea are legatura cu scoala. Nu sunt capabila sa invat… Nu am rabdare, efectiv nu pot…

Terapeuti RO 8:16am Oct 17
Mesaj:Buna seara! Sunt Lorena si am 17 ani. Am o mare problema de ceva timp, dar numai acum am avut curajul sa o destainui. Problema mea are legatura cu scoala. Nu sunt capabila sa invat, in special la istorie, lectiile cerute. Din anumite motive. Sunt urate, grele… Nu am rabdare, efectiv nu pot. Si iau notele pe care le iau pe spatele colegei mele de banca. Va rog sa ma ajutati cu un sfat care sa ma faca sa pot invata ca alti colegi, deoarece ma gandesc cu groaza la bacalaureat si ce voi face acolo cand colega mea de banca nu va mai fi langa mine. Multumesc!


Dorin-Mihail Agapie 8:50am Oct 17
Este normal să nu poți învăța la fel de bine la toate materiile. Din punctul meu de vedere sistemul românesc de învățământ pune accent (mult prea) mare pe memorare (informații care în scurt timp le vei uita oricum).Din păcate uneori suntem obligați să învățăm (memorăm) anumite informații care nu ne plac. Acestea nu trezesc curiozitatea pentru a învăța de plăcere. Motivația astfel lipsind, performanța tinde către 0. Ținând cont de bacalaureat, îți poți realiza un program destinat acestei materii pentru a reuși să iei o notă satisfăcătoare (depinde cât de mult îți trebuie „mai departe” – admitere facultate ș.a.m.d.)

Spor și numai bine, Lorena.


Mihaela Comisel 9:14am Oct 17
vezi exact ce anume nu-ti place la istorie, adica nu-ti place sa memorezi anii sau nu-ti plac “povestile” legate de ei? Acelasi lucru se intampla si cu celelalte obiecte? Inveti suficient de mult si nu retii sau vrei sa retii fara sa te straduiesti? La ce obiecte totusi faci fata cu bine? Detaliaza!

Remus Sandu 9:23am Oct 17
Salut ! invatarea poate fi optimizata daca este obtinuta ‘o recompensa’ la finalul fiecarui subcapitol. De ex. cineva care invata legea lui Ohm poate lua un bec si un potentiometru, si observand ca lumina becului variaza odata cu rezistenta, va surprinde mai usor legatura dintre intensitatea curentului si rezistenta sarcinii. ** Pentru stiintele umaniste este altfel. In liceu chiar nu imi placea sa invat despre regi si monarhii absolutiste, dar acum dupa 30 de ani am inteles ca ‘istoria se repeta’ si am asimilat fara sa vreau o multime de informatii doar fiindca eram CURIOS si am cautat pe internet. Deci trebuie sa citesti ca pe o poveste :)

Remus Sandu 9:25am Oct 17
In al doilea rand toate aceste procese pot fi ingreunate daca nu stii cum sa te hranesti sanatos, existant unele aspecte care tin de dieta si intereseaza functionarea creierului. Doar un punct de inceput. Merita incercat si un program de suplimentare inteligenta. http://www.cristianmargarit.ro/2011/02/dieta/cei-cinci-nu-zahar-cereale-uleiuri-soia-mezeluri

Am ridicat ceva mai greu, iar dimineata am vazut ca am urinat cu sange…

Terapeuti RO 8:17am Oct 17
Mesaj anonim:In urma cu o saptamana am ridicat ceva mai greu, iar dimineata am vazut ca am urinat cu sange (doar o data). In urma cu 2 ani, tot dupa un efort mai intens s-a intamplat acelasi lucru. Am facut un ecografie, dar nu s-a vazut nimic, in afara de sindromul de jonctiune de care stiam ca il am din nastere. AM AFLAT CA SUNT SI INSARCINATA. Ce poate fi si ce sa fac in continuare? Sunt disperata. Nu stiu ce sa fac…


Alex Enache 8:36am Oct 17
Felicitari. pai sa aveti grija cu ridicatul greutatilor sau sa le ridicati cu grija. atunci cand ridicati o greutate sa o ridicati din pozitia de genuflexiune ca lombarul sa nu fie foarte tensionat si forta sa fie mai mult pe membrele superioare.

Dorin-Mihail Agapie 9:07am Oct 17
Consider că un medic ți-ar răspunde cel mai bine la această întrebare.

Mihaela Comisel 9:16am Oct 17
cand ai aflat ca esti insarcintata, acum sau atunci? Problema este urinarea cu sange sau sarcina?

Sunt un om care nu ma mai pot regasi in societatea asta, toti fura, insala, mint…

Terapeuti RO 8:56am Oct 16
Mesaj anonim:Sunt un om care nu ma mai pot regasi in societatea asta, toti fura, inseala, mint… Se plang fara a avea motive. Eu nu pot sa ma plang, eu cand ma plang, pai eu plang cu toata fiinta mea …. Nu pot fi ca ei… Ce as putea face, ca sa nu ma degradez ca individ???…


Rogozeanu Elena 6:42am Oct 17
mergi inainte cu convingerea ca vei gasi,candva , pe cinevasa gandeasca la fel ca tine .

Rogozeanu Elena 6:44am Oct 17
deja sunt 2 persoane care gandesc la fel ca tine …

Am un baiat de 11 ani, cu autism infantil, retard sever si elemente de ADHD.

Laura Elena 1:04pm Oct 8
buna ziua ,numele meu este laura din targoviste,si am un baiat de 11 ani,cu autism infantil,retard sever si elemente de adhd….face progrese in pasi de furnica,cu vb cu toate,problema cea mare ramane cea de coportament,cand ii vine criza isi da cu pumnii in cap si ma trage pe mine de par,precizez ca am incercat cam toate tratamnetele medicamnetoase de pe piata,cam fara efect,dimpotriva mai rau ii fac!daca aveti o solutie si pentru mine,va multumesc,anticipat,laura, dani si cu mine!

Mădălina Maria 7:27pm Oct 8
Cred ca a-ti putea sa-i gasiti cateva activitati zilnice( sport,cantecele,desene,etc) care sa-l mai distraga putin si sa-l integrati in grupuri sociale de copii si persoane cu aceasi problema,iar in privinta crizelor cred ca ar trebui sa consultati un psihiatru,este o parere personala,mult noroc va doresc!

Ana Turtureanu 7:55pm Oct 8
Va recomand ABA (terapie comportamentala aplicata). Succes

Ana Sam 9:10pm Oct 8
La 11 ani e destul de greu, dar nu prea tirziu; terapia comportamentala ar fi fost bine sa fie aplicata devreme; Opriti terapia medicamentoasa in primul rind. Apoi incercati sporturi, orice sport e bun, de preferinta cele ce se practica singular, pentru ca nu functioneaza la inceput in echipa; apoi calarie, orice, un animal de casa: ciine/pisica face minuni in a-i calma pe copiii astia. Stiu ca terapiile costa, dar exista citeva trucuri gratis, sau mai ieftine: incercati sa-l tineti ocupat (lego, orice activitate), sa va ocupati de el: filme vazute si comentate impreuna, iesiri in familie, la cumparaturi, la plimbare, weekenduri in familie, etc; Nu va bazati pe medicatie, nu face nici o brinza.

Ana Sam 9:11pm Oct 8
Acusi vine adolescenta, si oricum vin crizele hormonale cu nervi, schimbari temperamentale, depresie, etc…autismul e cireasa de pe tort in perioada asta.

Iosif Smetec 7:54am Oct 9
La noi cel mai bine a reactionat la tratamentul dat de medicul homeopat Calin Andron din Arad, va recomand din suflet sa incercati!

Remus Sandu 8:03am Oct 9
Vă recomand foarte călduros să citiţi şi mesajele mele de aici, precum şi linkurile puse de Corina Rusu. https://www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul/permalink/570210869692458/

Andreea Deea 2:07pm Oct 9
terapia ABA.

Ana Sam 10:47pm Oct 9
Ar fi tare bine daca la subiectele astea, unde e in joc soarta unui copil, n-ar tot aparea vracii si vinzaretii de apa homeopata si de tot felul de pilul ce au singura calitate de a minca banutii oamenilor si eventual placebo.

Iosif Smetec 5:12am Oct 10
Doamna Ana Sam ar fi bine daca nu am fi atat de incuiati si ne-am dori doar sa ne impunem ideile noastre! Eu am dat un sfat ca parinte care sufera pentru copilul sau si se bucura in acelasi timp si de reusite, nu am venit sa vand ceva spre deosebire de dumneavoastra nu am incercat sa denigrez terapii si sa insist pe ideiile mele. Vorbiti de mancat bani, nu stiu cine manca bani pentru ca medicamentele homeopate sunt mult mai ieftine, in general tratamentul pe o luna cu medicamente homeopate costa mai putin decat o ora de orice alta terapie. Nu am propus doamnei sa cumpere cal cum am facut eu pentru hipoterapie, nu am spus sa nu practice alte terapii pentru ca si noi continuam in paralel si cu ABA si logopedie, nu am trimis-o in Italia unde eu am cheltuit intr-un sut 2500 de euro fara nici un rezultat (tratamente homeopate dar foarte scumpe + perfuzi + analize), nu am propus sa mearga in Germania ca si mine la o clinica specializata unde doar am primit o confirmare a diagnosticului de autism si o recomandare de a urma terapia ABA am incercat doar sa ajut dar se pare ca aici sunt multi care vor doar sa iasa in evidenta si sa debnigreze pe cailalti, credeam ca e un grup pentru ajutor nu pentru concurenta. Nu am intrat pana acum sa dau sfaturi nimanui pentru ca nu sunt terapeut sunt doar intr-o situatie asemanatoare si am vrut sa ajut. Am citit ca baiatul este reticent si chiar agresiv si nu am contestat ideeile dumneavoastra ca ar fi bun sportul, dar in situatia actuala nu cred ca poti tine copilul sub sarcina prea mult si are nevoie de ceva ( nu spun ce am recomandat persoana care mi se pare potrivita) care sa-i ofere un ajutor pe aceasta directie si o spun pentru ca am trait-o pe pielea mea,cand am mers la terapia ABA si logopedie si nu am putut lucra deloc pentru ca nu aveam nici macar contact vizual, iar dupa sase luni de tratament homeopat se mirau terapeuti pe el si ne intrebau ce am facut cu el de aste asa atent. Nu este usor avem si noi doi ani de tratament si terapii cu urcusuri si coborasuri, nu am refuzat nimic de la homeopatie , pana la hipoterapie, acupunctura, ABA, PECS si nu negam rolul nici uneia dintre acestea si am dorit doar sa ajutam avand dovezi reale. Nu recomand toti doctorii sau toate tratamentele homeopate nu garantez nimic, am recomandat un doctor de care poate multi nu au auzit pentru ca nu isi face reclama dar nu cred ca toti au norocul nostru de a ajunge la el pentru o raceala (ca noi) si sa primeasca un ajutor atat de mare. Dupa cum a spus si doctorul este nevoie de multa incredere si consecventa si colaborare totala din partea parintilor pentru ca doar ei pot sa observe si cele mai mici manifestari ale copilului si toate aceste observatii duc la un tratament adegvat. Nu recomand un tratament anume, nu sunt competent si oricum vorba doctorului reteta nu este transmisibila, mergand cu doi copii cu aceleasi simtome de raceala le-a dat tratamente diferite. Am dorit sa ajut o mama care se chinuie si am recomandat ceea ce m-a ajutat pentru ca in momentul de disperare pe care l-am avut la aflarea diagnosticului, am fost lipsiti de ajutor, dar, cu ajutorul mai ales a lui Dumnezeu, apoi a dorintei si a iubiri noastre de parinti si a domnului doctor Calin Andron, apoi a terapiei ABA, Logopediei, Hipoterapiei am ajuns unde nu ne asteptam. Sper sa fie tot mai putini parinti sa fie nevoiti sa treaca prin ce trecem noi, si cei nevoiti sa primesca spijin cat mai rapid, nu ideii nu teorii, ci ajutor real. Va doresc cat mai multa sanatate si Dumnezeu sa ne lumineze sa alegem calea ceea mai buna!

Dan Paraschiv 6:02am Oct 10
Pagina asta este administrata de cineva ??? Vad ca sunt cateva persoane care nu fac alceva decat sa ” combata” , denigrand ce nu le place lor , (din interes sau din prostie ) si ocupand spatiul cu dispute interminabile generate de acesta atitudine . Daca scopul acestei pagini este de a prezenta persoanelor interesate (unele chiar disperate ) sfaturi din patrea diferitilor terapeuti , cred ca ar trebui ca persoanele care nu se refera strict la asa ceva sa fie scoase din grup ! Acestia isi pot face , foarte usor , propria pagina unde sa faca pe desteptii sau sa faca filosofii sau sa promoveze stiinta sau sa isi prezinte realizarile !

Cristina Abdula 6:50am Oct 10
ABA+ inot, la noi funtioneaza, s-au diminuat comportamentele inadecvate, bafta multa!

Terapeuti RO 6:57am Oct 10
Scopul acestei pagini este ca celor care pun intrebari sa le raspunda terapeutii: psihoterapeuti sau terapeuti de medicina alternativa/complementara. Util poate fi si ca la o intrebare sa raspunda persoane care au fost in aceeasi situatie, ca pacienti, nu ca terapeuti, vorbind din propria experienta. In ceea ce priveste diferentele de opinie, ele sunt oarecum inevitabile, deoarece fiecare psihoterapeut/terapeut crede in primul rand in propria metoda. Pacientul este cele care alege tratamentul care crede ca i s-ar potrivi cel mai bine. Diferentele de opinie transformante insa in “discutii interminabile”, da, nu ajuta pe nimeni.

Dan Paraschiv 9:43am Oct 10
Si ?

Laura Elena 1:10pm Oct 10
mai multe pareri nu-mi strica!

Laura Elena 1:19pm Oct 10
va multumesc pentru pareri,si eu am facut aba ,dar asa cum zice taticul din arad ,nu se poate concentra,si apucaturile rele au aparut la 8 ani,cand am mers la scoala speciala,si s-au adancit cu timpul…

Eliane Enache 6:31pm Oct 10
A-ti incercat cu bioenergie ?

Eliane Enache 6:33pm Oct 10
Cautati-o pe d-na Mosneaga Alexandra , are cont pe FBook.

Ana Sam 8:32pm Oct 10
Iosif Smetec, pe scurt: am un fiu diagnosticat cu TED (tulburari ne-specifice de dezvoltare din spectrul autistic); la patru ani nu vorbea deloc, si avea toata linia de comportamente specifice copiilor cu diagnostic; acum are aproape 14 ani, e integrat in clasa normala (dintotdeauna), in anul doi de secundara (liceu cum ar veni) la o scoala buna, privata, unde a intrat cu examen de admitere; Deci stiu despre ce vorbim, si practic si teoretic; aici in Amwrica domeniul e muuult inaintea Europei (Franta inca e in “evul mediu“ la nivelul terapiilor pentru autism); Nici o terapie homeopata /bioenergie/ medicatie minune nu e validata de studii/experimente in autism, deci nici una nu funcioneaza in realitate; Exista combinatii de factori ce dau rezultate pe care le atribuim unei anume medicatii/terapii specifice, cind ele de fapt sunt rezultatul unui intreg de factori de influenta; De aceea continui sa sustin ca homeopatia e APA DE PLOAIE vinduta la sticla pentru acesti copii, iar multe alte variante vehiculate sunt bulshit pe care oamenii disperati dau bani, si uneori bani multi.

Laura Elena 12:26pm Oct 11
multumesc tuturor celor ce mi-ati scris!

Alex Enache 10:44am Oct 16
Ati mai putea incerca cateva sedinte de Reiki sa vedeti cum raspunde copilul in timpul sedintei de tratament dar si dupa prima sedinta. Reiki este cunoscut pentru efectele sale echilibrante si linistitoare ale interiorului. Mentionez ca lucreaza foarte frumos combinat si cu presopunctura craniofaciala.

Remus Sandu 3:14pm Oct 16
Inca o confirmare ca autismul este in general caracterizat de un exces de opioizi (de unde si efectul analgezic, iar copilul nu mai simte durerea). De vazut si clipul din comentarii, alcoolul creste nivelul endogen de opioizi. http://tinyurl.com/pbctuk5

Ana Sam 4:10pm Oct 16
copilul nu mai simte durerea, cum sa nu simta copilul autist durere?

Remus Sandu 4:12pm Oct 16
simte, dar nu ca ceilalti. Ca dovada si comportamentul autoagresiv, si diverse alte manifestari comportamentale specifice.

Ana Sam 4:13pm Oct 16
omg, nu mai scrieti atitea baliverne

Ana Sam 4:25pm Oct 16
pai daca tot scrii fantasmagorii, ai macar atita caracter cit sa le lasi acolo, sa nu vb singura.
CARTE | Vorbe fara glas. Cum sa facem fata pierderilor, separarilor si violentelor din viata noastra

CARTE | Vorbe fara glas. Cum sa facem fata pierderilor, separarilor si violentelor din viata noastra

Vorbe fara glas. Cum sa facem fata pierderilor, separarilor si violentelor din viata noastra, editura Ascendent, Cristiana Alexandra Levitchi, Clara Toma

Din cuprins (selectie):

  • Inceputurile
  • Legaturile
  • Deciziile din copilarie si pierderile
  • Pierderile si transmiterile transgenerationale prin arborele genealogic
  • Copilul sacrificat si pierderile
  • Traume si violente
  • Traversarea procesului de doliu
  • Apararile eului si pierderile
  • Fazele doliului
  • Adevaruri in cazul pierderilor
  • Invatarea abilitatii emotionale
  • Sentimentele nu au morala
  • Furia, energia vietii
  • Ura, umbra iubirii
  • Cum ne vindecam
  • Iertarea, intre aparare si eliberare

Cartea se adreseaza celor care au pierdut pe cineva sau ceva in viata (de natura materiala, sufleteasca), celor care trec printr-un doliu.

O semnificaţie aparte o are prenumele, persoana care i l-a dat şi semnificaţia la care s-a gândit când i l-a dat. Prenumele pentru o persoană este foarte important şi are o rezonanţă importantă pentru destinul acelei persoane. Sunt mulţi părinţi care îi pun prenumele copilului ca unui membru de familie decedat, inconştient având dorinţa ca acel copil să ducă mai departe “talentele” strămoşului. Nimic rău în asta dacă copilul doreşte şi el să facă ce a făcut strămoşul, adică să fie avocat de exemplu cum era bunicul. Dacă i se pune numele unui sfânt persoana respectivă posibil va conţine în ea destinul şi energia acelui sfânt. Gândiţi-vă înainte de a pune un prenume copilului vostru ce semnifică acel prenume şi cine l-a purtat.
……………………………………

Schimbarea atitudinii şi comportamentului unui membru influenţează toată familia. Când părinţii solicită psihoterapia copilului consider că este nevoie de psihoterapia individuală a unuia dintre părinţi sau a ambilor, de cuplu şi de familie. Indiferent de câtă psihoterapie ar fi făcută cu un copil, copilul nu va avea şanse de “vindecare” deoarece părinţii nu îşi dau problemele proprii şi au tot interesul de a se centra pe problemele copilului în loc de problemele lor.

Conştientizarea, responsabilizarea proprie a persoanelor dintr-o familie pentru ceea ce simt şi gândesc, este cel mai bun dar pe care îl pot face strămoşii pentru generaţiile viitoare. Prin psihoterapie se urmăreşte conştientizarea lipsei de graniţe şi trasarea lor prin analizarea conţinuturilor psihice, comportamentelor preluate de la strămoşi.

Analiştii tranzacţionali la rândul lor împart emoţiile în emoţii parazite (numite sentimente racket) şi emoţii autentice. Sentimentele autentice, reale după analiştii tranzacţionali sunt : furia, tristeţea, frica, bucuria, relaxarea, oboseala. O persoană care nu îşi trăieşte tristeţile nu poate trăi nici bucuriile vieţii, cele două sentimente fiind două feţe ale aceleiaşi monede. Printre sentimentele neautentice, parazite regăsim: vina, jena, gelozia, confuzia, tracasarea, încorsetarea, blocarea. Cred că nu există persoană educată în societatea noastră care să nu trăiască puţin şi dintre sentimentele neautentice. La maturitate, unii oamenii folosesc sentimente neautentice pentru a rezolva situaţii reale. Astfel, ei refac o schemă învăţată din copilărie, reacţionând la fel ca atunci. În societăţile occidentale, fetiţa este încurajată să “facă pe plac” şi are permisiunea să îşi exprime tristeţea, plânsul, însă nu şi furia aşa cum băiatul este încurajat să fie “puternic” şi are permisiunea să îşi poată exprima furia, însă nu şi tristeţea, plânsul. Asistăm la patologii unde femeia nu îşi exprimă furia autentică şi intră în depresie, bărbatul nu îşi exprimă tristeţea autentică, îşi manifestă agresivitatea sau intră în depresie. Alteori bărbatul îşi ascunde teama prin agresivitate. A înlocui o emoţie cu alta este tot o apărare a eului. Orice emoţie autentică poate fi mascată de orice emoţie neautentică. În copilărie nu am fost lăsaţi să trăim şi să exprimăm toate sentimentele autentice, ci să le mascăm cu sentimente parazite
Mulţi dintre părinţi au tendinţa de a ascunde decesul unui bunic sau înştiinţarea asupra unei boli grave a celor apropiaţi, faţă de copiii lor. Ei cred că îi “protejează” pe copii. Nimic mai neadevărat. Copiii simt tot ce se petrece în sufletul părinţilor, chiar dacă ei nu spun. Ei arată. Copiii îi văd trişti, deprimaţi şi trag concluzia că poate ei i-au supărat. Aşadar, apar simptomele fizice, emoţionale şi părinţii alarmaţi vin cu ei la spital. După diverse investigaţii medicul îi trimite la psiholog. Şi acolo încep întrebările despre ce s-a întâmplat în familie în ultima vreme…
Dacă nu te confrunţi acum cu pierderea nu vei fi disponibil/ă mai târziu şi nu vei putea trăi bucuria.

Puteti sa achizitionati cartea online sau in librarii:

www.edituraascendent.ro (office@edituraascendent.ro)
www.librarie.net
Libraria Eminescu (sau online www.librariaeminescu.ro)


Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita