Mesaj:
Buna ziua! Ma numesc Maria si sunt din Brasov. Am o problema ce ma nelinisteste. Am 17 ani si sunt in relatie cu un baiat cu 7 ani mai mare. Relatia dureza de 3 ani.La inceputul relatiei aveam 14 ani si o copilarie chinuita, adica parintii plecati la munca intr-o tata straina. Pe atunci nu relizam cat de mult ma distruge psihic faptul ca parintii nu sunt langa mine. Eu m-am atasat de acel baiat, cunsiderat de parintii mei la incept nevrednic pentru mine. Nu l-am iubit de la inceput. dar cu el timpul trecea mai repede si nu-mi dadeam seama de gravitatea situatiei.Toata lumea imi spunea ca nu ne potrivim(mai ales ca eu sunt silitoare la scoala si asta m-ar putea afecta,dar nu m-a afectat, dar si el era la facultate pe atunci), insa acum, dupa 3 ani, pentru toata lumea el e perfect si nu mai are nimeni nici o problema, nici paritii(care tot in strainatate lucreaza) si nici bunicii cu care locuiesc. Trei ani au trecut asa repede incat m-am indragostit de el si am devenit din fata naiva de 14 ani o fata puternica de 17 care ar infrunta orice fara nicio problema, responsabila, care intretin in ordine casa in care locuiesc cu bunicii(cu bani de la parinti) si in care toata lumea are incredere, mai ales tata. Mai am si o sora mai mica pe care o iubesc mult, cu care am crescut , dar care nu se descurca la fel de bine ca si mine(la scoala si restul treburilor). Locuim la tara dar avem o viata frumoasa pe care parintii ne-au creato deoarece sunt plecati(dar ne vedem de Craciun, Paste si vara cate 2 luni, ori in Romania, ori la ei). Ok Am dezvoltat viata familiala, aici e problema cu distanta, dar pe plan amoros relati mea ,,scartaie”. Momentan iubitul meu tocmai s-a intors de la munca din Spania dupa 2 luni, timp in care eu am fost la parinti,dar nu in Spania si ne-am intors cu totii in Romania.Stiu ca are nevoie de timp, dar de cand s-a intors e foarte distant de cate ori are ocazia face misto pe seama mea(chiar de fata cu prietenii, iar in particular ne certam ).Am vorbit depre treba asta(avem o relatie foarte deschisa si vorbim despre orice) iar el spune doar ca s-a enervat si ca am eu o problema. E adevarat ca sunt posesiva, dar si el este la fel (din moment ce ne iubim mi se pare normal), dar cand e vorba de prietenii lui sau ai mei nu devin geloasa si nici el. Marea problema este ca de cand s-a intors si inaite de a pleca relatia noastra sexuala are probleme. Se intapla ca, cateodata sa nu am eu chef oricat as incerca si eu si el (ma gandesc la familie), iar el tot incearca(chiar daca ma raneste), caci eu vreau dar nu ma excit si se mai intampla cateodata ca el sa nu aiba chef si eu sa trag de el.De inselat nici nu se pune problema nici din parte lui nici din a mea, dar de mult nu am mai avut o,,noapte incendiara”. Am asteptat sa se intoarca crezand ca s-a rezolvat problema , dar tot asa este.Mai ales ca acum ma trateaza si urat(unii prieteni se mira cumde il mai suport). Eu il iubesc si nu vad o zi viata fara el in ciuda acestor probleme, insa nu putem continua asa caci devenim irascibili amandoi, sexul mi se pare important in relatie. Sa fie oare la mine problema sau la el? Oare se poate rezolva pe cale psihologica sau am o problema fizica la nivelul vaginului? Astept raspunsuri caci lucrurile se inrautatesc.

mergeti impreuna la medic… eliminati o posibila problema fiziologica. Daca corpul este ok… atunci nu mai ramane decat mintea, caz in care puteti merge tot impreuna la un sexolog unde sa discutati toate aspectele intime. Succes!

Eu nu cred ca problema e de natura sexuala, ci mai degraba este vorba despre relationare,intimitate, iubire, si valori personale. Te ridiculizeaza in public (“face misto”), te trateaza urat (“pana si prietenii se mira”), te raneste incercand sa-si satisfaca propria placere sexuala, te refuza atunci cand iti doresti tu… nu e de mirare ca aveti probleme. Nu cred ca e o problema fizica a vaginului tau (dar poti face un consult ginecologic sa te convingi), ci mai degraba este o manifestare a intelepciunii corpului tau care spune NU acestei relatii. Lipsa de consideratie, de tandrete si de confort emotional poate avea aceste efecte in cuplu, chiar daca in mintea constienta exista ideea ca va iubiti. Problema nu e “la tine sau la el” ci intre tine si el, acolo e nevoie sa vedeti ce se intampla. Numai bine!

Vizioneaza cateva filme de dragoste, apoi da-ti propria definitie a iubirii, apoi analizeaza daca relatia voastra corespunde acestei definitii; daca nu, atunci nu rezisti nici o zi fara el din cauza obisnuintei, dependentei sau orice altceva, dar nu din cauza ca iubirea te “sufoca”. Daca relatia voastra corespunde definitiei proprii a iubirii, atunci relatia voastra “scartaie” pentru ca voi v-ati dezvoltat individual, pe planuri diferite, iar relatia a ramas la acelasi nivel. Relatiile se construiesc; ele nu preexista a priori; ele nu se construiesc din neant si nici unilateral. Gandeste-te de cand nu ai mai pus o caramida la constructia voastra. Dar el? Intre timp, cat de mult te-ai dezvoltat tu, individual? Dar el? Oare relatia a ramas cu cativa pasi in urma voastra?

Imagineaza-te in relatia asta (asa cum functioneaza acum) inca cinci ani de acum incolo. In functie de raspunsul tau, propune-i si lui acest exercitiu de imaginatie. Apoi, luati masuri: schimbati-va amandoi, in asa fel incat sa traiti viata buna pe care v-o doriti, si nu cea pe care v-o pregatiti acum.