Ma deprima faptul ca sotia a mai avut relatii inainte de mine, iar eu nu. Am evitat sa ma indragostesc de oamenii care se jucau prin viata. Si parca fac dragoste cu o papusa: nu simte dorinta. In plus, eu ma confrunt cu scleroza multipla si cu toate problemele ei. Sunt in depresie si tot acumulez frustrari, tristețe si durere si tot ce vreau e sa nu mai exist, doar ca baiatul o sa intrebe de mine si mi se rupe sufletul sa-l pun in situatia asta. Sa astept sa mai creasca, cand o sa-i fie mai usor.
Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Bună ziua.
Sunt căsătorit am 33 ani și împreună cu soția avem un copil de 3 ani.
Ma macină o problema de cuplu. Ma deprima, irita faptul ca soția a mai avut relații înainte de mine iar eu nu, am evitat întotdeauna sa ma îndrăgostesc de oamenii care se jucau prin viata. Nu o spun cu intenția de a leza ci ca să ma înțelegeți eu sunt un bărbat extrem de sensibil, empatic, nu am făcut rău nimănui in viata mea, nu am profitat de nimeni nu am avut intenții ascunse etc.
Mi-a mărturisit încă de la început de trecutul ei, ma durea dar am zis ca pot trece fiindcă iubesc și vreau o familie. Și asa avea sa fie, ma durea sa știu dar eram fericit, de ea de copil de totul. Problema e ca ea în relația de cuplu nu a arătat niciodată asta. Parca făceam dragoste cu o păpușă nu simțeam dorința ardoarea și nu era prob mea eram un tip viril, sunt dotat. Am incercat sa discut cu ea dar mia zis in repetate rânduri ca nu ia plăcut niciodată în trecut ca are niște hibe ca considera ca chestia asta e doar pt procreere. În nervii și în greșeală mea am cautat în trecutul ei încercând sa aflu adevărul pt răceală ei, parca sia consumat bateriile în trecut și acum sa consolat cu mine la bătrânețe.
Pe lângă aceste aspecte eu acum ma confrunt cu scleroza multipla și cu toate problemele ei, și de natura sexuala acum și când pot sa fac sex nu vrea ea și când vrea ea, nu exista! Sunt și în depresie și tot acumulez frustrări, tristețe și durere, și tot ce vreau e sa nu mai exist doar ca nu pot ca ma doare când băiatul o sa întrebe de mine, mi se rupe sufletul să-l pun în situația asta, doar sa aștept sa mai crească, când o sai fie mai ușor. Știu nu e bine dar m-am împăcat cu ideea și dacă nu voi avea curaj fizic eu atunci sigur supărarea o sa ma doboare, și nu voi lupta deloc. Motivul pt care va cer ajutorul este sa aflu și o alta părere.. Îmi cer scuze pt greșelile de ortografie am o mare problema cu vederea.
Va multumesc!
anume sunt diagnosticat de câțiva ani cu scleroza multipla și întâmpin probleme vizuale, amețeli memorie și sexuale
Lasa un comentariu
Copyright © 2011 - 2024 Terapeuti.ro | Toate drepturile rezervate.