Eu imi doresc un copil, iar prietenul meu, nu… El mai are un copil dintr-o relatie anterioara, copil pe care l-a vazut de 2 ori in 8 ani. Scuzele lui sunt despre partea financiara. Eu am impresia ca fuge de responsabilitați.
Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Salut! Numele meu Mariana,am 30 de ani si locuiesc in Germania de mai multi ani. Sunt casnică si locuiesc impreuna cu prietenul(38 ani) meu de 2 ani. Până sa-l întâlnesc pe el, am muncit in domeniul hotelier. Acum tot caut de lucru, dar cand gasesc, ba ca e greu, ba ca nu-i pt mine..eu vreau sa ies, sa am unde merge, sa am de unde ma intoarce, sa comunic cu alta lume..pt ca am mult timp liber, iar mintea uneori isi creeaza propriul film.
Problema mea constă in faptul ca eu imi doresc un copil, iar el nu..suntem de 2 ani impreuna si desi nu avem aceeasi limba maternă, ne-am inteles perfect din prima zi.
El mai are un copil dintr o relatie anterioara,copil de care a știut doar cand s-a nascut, copil pe care l-a vazut de 2 ori in 8 ani. Nu am viața sociala, relatia cu familia e de fațadă, deci nu prea am cu cine vorbi despre adevaratele probleme din viata mea. Scuzele lui sunt despre partea financiară, de parcă numai oamenii super bogati fac copii. Eu am impresia ca fuge de responsabilități, iar eu nu-mi doresc sa fiu o mama singura..dar atunci cand doi oameni nu au acelasi țel/dorință /așteptare de la viață, inseamna ca relatia lor nu va functiona pe termen lung. Mi-e teama de singuratate si mi-e teama ca nu voi mai reusi sa o iau iara de capăt.
Am incercat sa-i explic ca ceea ce avem noi (liniste, dragoste, respect si intelegere) nu se poate cumpara cu bani dar degeaba, doarece unicul lui scop este legat de bani, călătorii si o viață bună.
Am avut o relatie de 8 ani in trecut, la fel voia doar bani multi, afaceri, case si masini. Am obosit sa-i explic si am plecat, am lasat totul in urmă.
Eu nu reusesc sa vad nimic frumos in viata asta, poate ca am prea multe pretentii, dar sincer nu vad niciun rost in a pretinde ca totul e bine. Ma intreb deseori de ce mai traiesc? Care e scopul meu pe acest Pământ? Stati liniștiți, sunt prea lașă pt a-mi face rău singură, dar nici nu pot sa zic ca-mi iubesc viața..uneori cred ca daca as muri, ar fi mai bine deoarece acolo sus ma asteapta cineva (mamica mea, care a fost totul pt mn si mama si tata si prietena si de toate,dar a murit cand aveam eu 18 ani)…am nevoie de o mână de ajutor, de un sfat pt ca simt cum ma înec in propriile gânduri.
Lasa un comentariu
Un Mesaj la “Eu imi doresc un copil, iar prietenul meu, nu… El mai are un copil dintr-o relatie anterioara, copil pe care l-a vazut de 2 ori in 8 ani. Scuzele lui sunt despre partea financiara. Eu am impresia ca fuge de responsabilitați.”
Copyright © 2011 - 2024 Terapeuti.ro | Toate drepturile rezervate.
Mi se pare că problematica pe care o expuneți dumneavoastră este mult mai complexă decât chestiunea pe care ați plasat-o în centru, cea legată de obiectivele diferite ale dvs și ale partenerului dvs. Nu știu dacă puteți găsi o soluție în comentariile de pe această pagină și chiar v-aș recomanda să le interpretați cu prudență. De asemenea, poate luați în calcul începerea unei psihoterapii, sunt psihologi care lucrează cu tarife decente.