Login

Cursuri de balneofizioterapie | Kinetoterapie | Masaj terapeutic

Cursuri gratuite

Sfatul terapeutului

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

Sunt fata, am 21 de ani si ma gandesc zilnic la sinucidere. Singurul lucru care inca ma tine pe pamant e durerea pe care o voi provoca familiei, dar intr-un moment de impulsivitate, o s-o fac si mi-e groaza.

Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/: Buna ziua! Sunt fata, am 21 de ani si ma gandesc zilnic la sinucidere. Singurul lucru care inca ma tine pe pamant e durerea pe care o voi provoca familiei, dar intr-un moment de impuslivitate, o s-o fac, si mi-e groaza. Cosmarul a inceput acum 3 ani, cand m-am indragostit pentru prima data. Povestea mea nu e tipica poveste de “inima franta”, ci e ceva mult mai diferit si complicat. Relatia a fost una minunata insa a durat doar un an…ne-am dat seama ca suntem foarte diferiti si ca nu mai exista sentimente in relatie asa ca ne-am despartit. A fost ceva de comun acord, nu ne-am certat, nu ne-am jignit, si nu am suferit aproape deloc din cauza despartirii. Problema cea mare, problema de care eu nu mi-am dat seama cat timp eram impreuna, a fost faptul ca eu, pe decursul relatiei, mi-am pierdut personalitatea. Fiind indragostita nebuneste, si incercand sa fiu pe placul lui mereu, m-am “adaptat” la preferintele si personalitatea lui in asa fel incat mi-am pierdut propria identitate. Am renuntat la vechile mele pasiuni si hobby-uri si am inceput sa fiu interesata de aceleasi lucruri ca si el, crezand ca asta va tine relatia in viata. In timpul in care am fost cu el, mi-am uitat complet cine eram, de fapt. Mi-am uitat propria identitate, si am modificat chiar si comportamente de-ale mele pentru a fi “pe aceeasi lungime de unda”. Practic, am ajuns sa fiu o copie dupa el si sa nu mai fiu eu insumi. Mi-am dat seama de asta doar cand m-au parasit “fluturasii” in stomac si nu am mai fost indragostita dar a fost prea tarziu. De acolo am inceput sa am o perioada foarte grea de singuratate, probleme financiare, probleme mari la facultate (era sa renunt in anul II dar nu am facut-o si imi pare bine ca am terminat facultatea pana la urma), certuri cu parintii, etc…si toate astea m-au facut sa cad intr-o depresie adanca. De atunci pana acum, 3 ani mai tarziu, inca nu mi-am “recapatat” vechea identitate. Practic ma simt goala pe interior si nu mai stiu cine sunt eu. Nu stiu ce vreau, nu pot sa mai iau decizii, nu stiu ce imi place si ce nu imi place. Nu mai am gandire critica, nu mai am preferinte si nu mai pot sa analizez nimic. E ca si cand mintea mea nu receptioneaza nimic din exterior, ca si cand nu primesc nicio informatie. Nu imi mai plac muzica, desenul, pictura, jocurile video, chitara, si toate celelalte pasiuni din trecut. Ba mai mult de atat, vad lucrurile parca din perspectiva altcuiva. Nu ma simt eu. Daca ascult o melodie care era printre preferatele mele acum cativa ani, imi suna necunoscuta, ca si cand nu as mai fi auzit-o niciodata. La fel si cu filme/seriale din trecut. Practic, simt ca si cum creierul meu a sters orice evidenta, orice informatie din trecutul meu personal si nu imi mai amintesc nimic. Nu mai simt niciun fel de emotie in afara de panica si tristete. Am in minte imagini care nu sunt insotite de emotie si nu au nicio valoare. Daca, de exemplu, ma gandesc la o amintire din trecut, aceasta amintire nu are nici o emotie atasata de ea. Ma simt straina fata de mine si de trecutul meu. Momentan sunt in tratament. Am incercat pana acum tratament cu Zoloft si Citalopram dar nu m-au ajutat si am intrerupt tratamentul dupa cateva luni (la indicatiile medicului psihiatru, desigur, am renuntat la ele treptat, nu brusc). Momentan reduc doza de Venlafaxina pentru ca urmeaza sa renunt si la aceasta pastila. Nu ma ajuta nimic. Medicul meu psihiatru mi-a spus ca sa mai incercam si Prozac, dar eu nu mai am nicio speranta. Simt ca nu mai pot face nimic sa imi revin. Sunt si in proces de terapie de cateva luni (terapie cognitiv-comportamentala), si merg la cel mai bun terapeut din oras. Cu toate astea, nu simt nici un progres, si cu cat trece mai mult timp, cu atat ma scufund mai tare in “vidul” interior. Terapeutul meu descrie starile prin care trec drept rezultat al tulburarii de depersonalizare, spune el, care este un simptom al depresiei. Mi-a spus ca depersonalizarea va trece de la sine cand voi scapa de depresie. Cu toate astea, am avut perioade in care m-am simtit mai bine dar starile de detasare si se vid interior tot nu au trecut. Simt ca nu mai exista nicio scapare. Nu mai pot sa traiesc fara identitate, fara “sense of self”. Sunt complet detasata de tot, nu mai simt o legatura cu nimic, cu atat mai putin cu mine insumi. Tin minte ca am vazut un documentar la TV despre dependentii de heroina, iar cineva spunea la un moment dat “acesti oameni sunt niste zombie, sunt morti pe interior iar din ei a mai ramas doar fizicul, emotional si psihic, sunt goi”. M-au pornit lacrimile cand am auzit, pentru ca acest pasaj a rezonat foarte tare cu ce simteam eu: drogata de dragoste, am devenit dependenta de o persoana si am ajuns sa ma autodistrug si sa raman goala pe interior – sunt moarta emotional, doar functiile biologice mai functioneaza. In rest, nu a mai ramas nimic din mine. Vreau sa ma sinucid pentru ca nu mai gasesc nimic bun in viata. Nu mai am pofta de viata, nu mai am motivatie. Nu mai simt placere din nicio activitate, nu mai simt bucurie, speranta. Nu mai simt nici macar ca traiesc. Pentru mine, iadul e pe pamant, nu dincolo. Nu mai am personalitate, idei, pasiuni, opinii. Functionez ca un animal: beau, mananc, dorm, iar restul zilei o pierd lenevind. Nu mai stiu ce sa fac. Sunt o povara pentru familia mea, nu muncesc pentru ca nu sunt in stare, si traiesc pe spatele lor. In plus, de ce as mai trai? Nu pot sa aduc niciun beneficiu societatii, cu atat mai putin familiei. Vreau sa ma sinucid sa scap de durere, si sa scape familia de mine pentru ca ii trag in jos, oricat de mult ar suferi daca mor. Mi-e teama sa traiesc dar mi-e teama si sa mor, si sunt blocata la mijloc. Nu stiu ce sa fac dar nu mai rezist, va rog sa ma ajutati.

Popa Pascal Gina Florinela
Popa Pascal Gina Florinela Cere ajutorul unui psiholog si vei vedea altfel lucrurile
Cristina Tacaciu
Cristina Tacaciu Buna, din experienta mea, ca un tratament sa isi faca efectul, trebuie sa fie luat cel putin un an. In cateva luni abia se obisnuieste creierul si organismul cu ele. Eu sunt pe Zoloft de un an de zile si nu renunt curand la el. Nici la psihoterapie
Cristina Anghel
Cristina Anghel Am citit cu atentie tot ce ai scris. Am recitit. Imi pare rau pentru situatia ta de acum. Suferinta ta a fost mare, ai blocat tot, de aceea te simti goala si distanta de tine insati. Totusi, atunci cand ai vazut documentarul despre oamenii aceia in suf…Vezi mai mult
Cristina Tacaciu
Cristina Tacaciu Eu am incercat 3 terapeuti pana am gasit-o pe a a4 a cu care lucrez in prezent de un an si 3 luni. Nu renunta, cel mai bun terapeut din oras este cel mai bun dar nu pt toata lumea.Asta nu inseamna ca este un profesionist rau/prost….ci pur si simplu ca nu rezonezi cu el
Marcela Neagu Neagu
Marcela Neagu Neagu Deja te vindeci ,costientizezi toate aceste lucruri,este un prim pas bun, mergi la un psiholog si vei fi bine,vorbeste cat mai mult cu cei apropiati ,socializeaza,nu te inchide,sigur iti vei reveni ,sigur familia te va ajuta daca tu le ceri ajutorul.
Stella Gina
Stella Gina Totul vine din tine doar tu te poti motiva si vindeca..moartea nu e o solutie
Botezat-Antonescu Radu
Botezat-Antonescu Radu Eu iti sugerez sa ceri macar inca o parere a unui medic psihiatru. Depresia ta este organica si trebuie atacata medical, la fel ca o raceala. Mintea ta nu face fata acestei neputinte pt ca nu ne controlam (inca) corpul suficient incat sa ne ‘vindecam’ de orice suferinta. Problema ta existentiala are cu siguranta solutie insa optica ar fi bine sa fie una obiectiva, rationala, nu emotionala sau impulsiva. Obiceiurile pe care le ai sunt foarte importanta si iti construiesc existenta; ma gandesc ca daca iti faci obiceiuri echilibrate, o sa ai o existenta echilibrata. La varsta ta apar si foarte multe probleme existentiale, nu uita. “Schimba placa” in sensul de a incerca un alt terapeut (din alta scoala), poate terapie de grup chiar si mai cere o parere altui psihiatru. Curaj, se poate!
Maria Mihaela Giuran
Maria Mihaela Giuran Consulta și o a doua părere a unui medic psihiatru.Sunt sigura ca o sa reușești. Ești un om bun .
Lu Böyte
Lu Böyte Iubito, nu sunt foarte sigură că îți merge bine tratamentul psihiatric. Te rog eu mult să vezi încă un psihiatru, care să fie dispus să stea în contact cu tine şi să îți regleze medicația în funcție de cum evoluezi. Pari să-ți fi dat cu totul peste cap…Vezi mai mult
Monica Enescu
Monica Enescu Imi imaginez ca e coplesitor ceea ce simti si imi dau seama de ce crezi ca nu ai scapare din acest loc, din starea asta. Cred ca in primul rand trebuie sa intelegi un lucru, cu toate ca sentimentele tale sunt foarte vii si reale, “tu” sau “vechea tu”, …Vezi mai mult
Liviu Liv
Liviu Liv Buna. Trist ceea ce ai scris. Eu la 25 ani am rămas orb datorită unei boli. Și nu m-am sinucis. Ba in plus viața și timpul mi-a dat și un copil. Sper sa nu te omori și sa te bucuri de viață în continuare, așa cum o fac și eu doar că pe întuneric. Mult succes.
Alina Mihoc
Alina Mihoc Cioloca Veronica exista programe speciale, eu am o prietena nevazatoare care are soft special si intra pe facebook sau pe alte site-uri fara probleme
Liviu Liv
Liviu Liv Daca ai iPhone in configurări/ general/ accesibilitate/ ai acolo funcția voice-over , activează și distreazate. Dacă ai android, tot prin setări în meniul accesibilitate ai funcția talck back , Și așa telefonul îți va citi și ție postarea, cum mi-a citit și mie . Să-ți explic cum am făcut și copilul, sau acolo știi ?!
Bralos Bralo
Bralos Bralo Tristă experiența ta de viață la o viesta frageda,dar nu te lasă ,lupta cu tine sa ieși din state în care te afli,ieși afară din casă, du te in parcuri ,admira copii care se joaca in parc, bucură te de animalele care aleargă pe lîngă tine, admira copacii , cerul , florile, natura într-un singur cuvînt,adică nu te izola , mergi in colectivitate. Multa sănătate îți doresc!
Lorela Liliana Tudor
Lorela Liliana Tudor E f trist sa te simti singur si sa nu te poti intelege nici macar tu pe tine insati. Si eu am trecut printr-o perioada asemanatoare, de tristete adanca, dar fara gand la sinucidere. Iti lipseste motivatia de a te ridica si a-ti demonstra intai de toate tie insati cine esti. Nu e nevoie sa arati nimanui altcuiva cat de buna esti si cate beneficii poti aduce celor din jur. Eu am crescut intr-un mediu in care nu am avut niciodata voie sa spun nu sau sa fac ce simt. Niciodata nu am stiut ce vreau, ce-mi place, ce-mi face bine sau cine sunt de fapt. Am descoperit raspunsul la aceste intrebari dupa ce luat viata in piept. Singura, intr-o tara straina, m-am ambitionat sa ma descopar si sa duc la indeplinire planul pe care cu mare dificultate l-am schitat. E greu, dar rezultatele iti aduc cea mai mare satisfactie si te vor transforma. In bine ! Ia-o ca pe o perioada de care ai nevoie. Fii tu cu tine. Nu te mai gandi la asteptarile celor din jur. Sau la parerile lor. E viata ta si asta e doar inceputul unei povesti pe care doar tu o poti scrie. Curaj ! E normal sa lasi in urma persoana care ai fost odata. Cei din jur contribuie si ei intr-o masura la schimbarea noastra. Este normal si este spre folosul nostru sa stim sa invatam din fiecare experienta. Nu mai privi experienta prin care treci ca pe o problema. Este o oportunitate de a creste. Ai incredere in tine si iubeste-te ! Esti unica, asa cum fiecare dintre noi este. Da-ti timp sa fii tu cu tine si sa lucrezi la propria persoana. Succes !
P.S. : eu am.simtit ca m-a ajutat foarte mult sa petrec timp in natura. Nu sta in casa.
Ardus Cecilia
Ardus Cecilia Cred că psihoterapia cu un psiholog cu experiență te-ar ajuta enorm.
Geta Bond
Geta Bond As mentiona 3 lucruri:1.Poate ca ar trebui sa faci distinctia intre 2 lucruri: intre dorinta de a-ti curma viata si dorinta de a-ti curma suferinta. Din ceea ce ai descris mai sus, eu nu cred ca vrei sa mori, vrei doar sa nu mai suferi. 2. Mai spui ca despartirea de fostul iubit nu te-a afectat ca totul s-a intamplat firesc. Este, cumva, o negare a suferintei pe care ti-a provocat-o despartirea de el? 3. Zici ca nu te mai recunosti ca nu mai stii cine esti si ca daca te uiti in urma nu mai recunosti anumite pasiuni, etc. Eu cred ca e normal sa fie asa, normal ca nu mai esti aceiasi, ai avut o experienta care te-a schimbat foarte mult. Nu mai ai cum sa reactionezi la fel cum reactioneai inainte pentru ca nu mai esti aceeasi. Ca sa te descoperi pe tine cum esti acum, trebuie sa te indrepti spre viitor, sa vezi acum cum reactionezi la anumite situatii, sa vezi ce iti place si ce nu, si altele. Trebuie sa faci cunostinta cu aceasta noua persoana care esti tu!
Geta Bond
Geta Bond E posibil ca in viitor sa mai aiba loc si alte evenimente majore in viata ta si e normal ca ele sa-si puna amprenta asupra ta si sa te schimbe intr-un anumit fel.
Tina Bo
Tina Bo Descrii foarte bine ceia ce simti si cine ai fost deci depresia ți-o ceezi singura asta e in interiorul tau si pina nu doresti nu o sa iasa. Schimba cercul si persoanele cu care contactezi schimba medicul. E tot ok . Viata ta abia incepe asta poate e o lectie pentru tine ca sa fii mai puternica pe viitor. E usor sa fugi de probleme sa mori nu e solutie. Rezolvindule doar vei scapa de ceea ce te macina.
Stela Zaharia - Psihoterapeut
Stela Zaharia – Psihoterapeut Bună ziua! Ai primit multe sugestii frumoase și exemple de cazuri mult mai grave (ex.:cazul persoanei oarbe, care si-a continuat și își continuă viața)! Îți recomand să cauți un psihoterapeut cu care să rezonezi și dacă se poate cu orientare în psihologia experientiala , ai trecut printr-o experiență…mi se pare mai potrivit…dar important este să rezonati amândoi)! Se spune că : “ceea ce nu ne omoară, ne întărește “! Aceasta este o lecție de viață care ti s-a dat pentru a învăța ceva….cu timpul, vei descoperi (ce?)! Conecteaza-te cu natura, fă mișcare și tine-te de psihoterapie! ZAMBESTE! IUBEȘTE! TRĂIEȘTE! Sa auzim de bine! SUCCES!
Florea Elena Roxana
Florea Elena Roxana Desi nu sunt nici terapeut nici medic psihiatru iti zic din proprie experienta vb si cu alt medic psihiatru. Si degeaba mergi la cel mai bun terapeut din oras daca voi nu sunteti compatibili nu rezonati. Eu am mers la unul care e considerar f bun printre cei mai tari poate si din tara si nu era ok. Si amnmers multa vreme crezand ca daca nici asta nu reuseste sa ma” repare” atunci nimeni nu va putea! Dar nu e chiar asa, eu nu aveam nevoie sa fiu reparata ci incurajata sa spun ceea ce simt sa ma exprim sa experimentez. Si acum functionez asa “defecta” si cu alt terapeut si e mult mai bine.


Lasa un comentariu

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19362 raspunsuri primite pentru 4123 intrebari
Vezi toate intrebarile

implant dentar fast and fixed