Imi este frica sa merg in locuri unde accesul la toalete este unul limitat (ex. autobuz, parcuri etc.). Totul a inceput brusc, sub forma unui atac de panica in care simteam ca imi pierd controlul asupra intestinelor, senzatie insotita si de o stare de greata. Eram in autobuz si am coborat la urmatoarea statie, iar apoi am fugit pana acasa simtind ca nu ma pot controla si ca o sa fac pe mine. Mi-a trecut cum am intrat pe usa.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Buna ziua! F, 23. Problema mea este una rusinoasa dar comuna (1 din 4 britanici sufera datorita ei, fac pariu ca si nr romanilor este destul de mare!) asa ca sper ca postarea mea sa ii ajute si pe altii care se feresc sa vorbeasca. In urma cu 3 ani am dezvoltat o fobie care mi-a distrus viata sociala. Imi este frica sa merg in locuri unde accesul la toalete este unul limitat (ex. autobuz, parcuri etc.). Tin sa mentionez ca sunt 100% sanatoasa dpdv medical si nu sunt diagnosticata cu sindromul de colon iritabil – problema mea se manifesta doar uneori cand realizez ca nu am toaleta in jur. Niciodata in casa. Totul a inceput brusc sub forma unui atac de panica in care simteam ca imi pierd controlul asupra intestinelor, senzatie insotita si de o stare de greata. Eram in autobuz si am coborat la urmatoarea statie iar apoi am fugit pana acasa simtind ca nu ma pot controla si ca o sa fac pe mine. Mi-a trecut cum am intrat pe usa. Atacurile severe au durat un an, un an in care nu stateam fata in fata cu problema si nu ma calmam – ba chiar o agravam, fugind panicata in cautarea unei toalete.Tot in primul an am facut teste medicale aproape lunar caci mi se parea imposibil sa nu sufar de vreo boala intestinala.In al doilea an am inceput sa imi iau fie schimburi la mine pentru ca ma gandeam ca in caz de pierd controlul sa ma pot schimba, fie ma imbracam cu hanorace/geci mai lungi care sa imi acopere fundul (tin sa mentionez ca nu am avut incidente niciodata!) + orice ruta imi faceam, o faceam in asa fel incat sa am toalete in jur (apropo, exista aplicatie care gaseste cele ma apropiate toalete). Nu am avut niciodata nevoie de ele si nu am folosit toalete publice de ani de zile dar gandul ca sunt acolo in caz de nevoie ma linistea. La sfarsitul celui de-al doilea an, dupa ce medicii mi-au spus ca problema este de natura psihologica, am decis sa incep TCC. A functionat si nu am mai avut nici senzatia aceea puternica in care simteam ca imi pierd controlul intenstinelor si nici starile de greata. Am ocazional mici inceputuri de atacuri, insa le pot controla in maxim 30 de secunde. Problema mea este ca mereu cand trebuie sa plec de acasa, ma gandesc ca senzatia de urgenta poate reaparea oricand si oriunde, la fel cum a aparut prima oara, asa ca iau un Immodium preventiv. ZILNIC. Cum pot renunta sa ma mai indop cu pastile? Tin sa mentionez ca am inceput cu iesit pe distante scurte fata de casa fara Immodium si saptamanal maresc distanta cat sa imi inving frica dar cumva intrebarea “ce faci daca ai nevoie la baie si nu ai unde merge?” imi este fixata in cap. Multumesc!