Ne-am lovit de o problemă care poate pune capăt relației noastre. El este creștin-ortodox convins, iar eu sunt atee. Nu este împăcat cu această convingere. Îi este teamă că nu va putea să le prezinte copiilor lumea spirituală, să urmeze tradițiile împreună cu ei deoarece ei vor vrea să facă la fel ca mama lor, care nu urmează niciuna dintre acestea.

Ne-am lovit de o problemă care poate pune capăt relației noastre. El este creștin-ortodox convins, iar eu sunt atee. Nu este împăcat cu această convingere. Îi este teamă că nu va putea să le prezinte copiilor lumea spirituală, să urmeze tradițiile împreună cu ei deoarece ei vor vrea să facă la fel ca mama lor, care nu urmează niciuna dintre acestea.

113 vizite

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

F, 20, studentă
Bună ziua!
Am o relație de mai bine de doi ani cu o persoană iubitoare, înțelegătoare, cu capul pe urmei (24 ani). Ne-am înțeles bine de la bun început, nu ne-am certat niciodată – cu toate că eu sunt o fire vulcanică – din cauza firii lui calme și suntem foarte deschiși unul cu celălalt. Luăm în considerare căsătoria după încheierea studiilor. Acum, însă, ne-am lovit de o problemă care poate pune capăt relației noastre. El este creștin-ortodox convins, iar eu sunt atee (oficial, ortodoxă botezată). Deși am încercat să pun problema în repetate rânduri deoarece știam că el nu este împăcat cu această convingere a mea, situația nu ajungea prea departe. Vina este a mea probabil, fiindcă mereu încercam să aduc soluții, să îi torn idealul meu, în care el merge la biserică și își păstrează toate tradițiile, obiceiurile, alături de potențialii copii, iar eu îl sprijin și îi respect alegerile de acasă, fără să iau parte la mersul la
biserică, ținutul postului și așa mai departe.
În urma celei mai recente abordări a problemei, mi-a spus că ar putea trece peste ideile mele, dar îi este teamă că nu va putea să le prezinte copiilor lumea spirituală, să urmeze tradițiile împreună cu ei deoarece ei vor vrea să facă la fel ca mama, care nu urmează niciuna dintre acestea.

M-am oferit (poate a fost o intervenție disperată) să mergem la mănăstire din când în când deoarece îmi plac acele locuri, însă îi este teamă că am oferit varianta aceasta doar de frica despărțirii și, odată ajunși în fața faptului, mă voi răzgândi.

Știu că suntem tineri și că discuția legată de copii este precoce. Îmi doresc să îi ofer un mod de a-i arăta că va putea să își îndeplinească jumătate din idealul familiei creștine până copiii vor crește și vor alege singuri dacă i se alătură sau adoptă alte idei. Sunt convinsă că există o soluție, doar că nu am nicio idee.

Cristina Raluca Conform credintei ortodoxe, este o strategie de a renunta fie la ideile tale, fie la relatie. Daca renunti la relatie, conform credintei ortodoxe, inseamna ca nu ai iubit persoana respectiva . Regula este ca cel credincios sa il aduca pe cel ratacit pe drumul cel bun.
Oferiti-va timp amadurora sa va mai ganditi la ce va doriti. Este foarte bine ca ati discutat perspectivele voastre. Insa nu este nici una dintre parti obligata sa faca ceva ce nu isi doreste.
Marilena Popa Buna ziua, convingerile, fie ele religioase, morale, ideologice samd. sunt ceva intim ce tin de propria noastra identitate, viziune despre lume, existenta, sunt reperele noastre interne, nu putem sa le schimbam pur si simplu. Oamenii sunt foarte diferiti si e foarte bine asa. Sunt oameni credinciosi cu moralitate indoielnica si care duc vieti reprobabile, si atei care au valori si principii ipreprosabile. Totul se reduce in celel din urma la filosfie, ceea ce sta la radacina credintei, practica este o expresie a filosofiei. Cumpatarea, altruismul, iubirea, dreptatea, toleranta, nu sunt exclusive religiei, fiecare ajunge la ele pe calea personala. Cred ca mai important este sa aflati daca impartasiti aceleasi valori, mai presus de practica reliogioasa. Daca aceste valori sunt comune, restul se poare rezolva prin negciere si compromis. Agree to disagree, cum spun englezii, sa fim de acord ca putem sa aveam si pareri diferite si asta nu este un lucru rau sau intolerabil. Daca doriti sa partipati la activitati religioase ar trebui sa o faceti din iubire pentru partner, pentru a fi acolo si a impartasi acea experienta a sa, nu ca un compromis sau ca o tentativa fortata de convertire. Stabiliti de comun acord un compromis care sa va multumeasca pe amadoi. Proba durabilitatii unei relatii sunt momentele dificile, nu cele usoare. Numai bine!