Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.
«
»

Sunt epuizata…. Am un băiețel minunat de 2 ani, inteligent și energic. Are ieșiri violente, cauta sa lovească, se da cu capul de scaun, musca, urlete țipete… Nu l-am lovit niciodată. Are parte de iubire. Nu urlam, petrecem timp de calitate toți 3…

  71 vizite

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online:

Mămică și educatoare…. Sunt epuizata…. Am un băiețel minunat de 2 ani și 2 luni inteligent și energic. Are ieșiri violente…. Inițial am crezut ca sunt diverse motive, ne gândeam ca poate joaca noastră neinteleasa de el…televizor… Si multe altele… Oboseala… Etc…încet incet am ajuns sa cred ca din colectivitate ( creșă) dobândește diverse comportamente negative. Țin sa menționez ca atunci când sunt eu în vacanta îl țin acasă… Își revine… Nu mai are ieșiri urate ( cel puțin nu la nivelul care ma sperie). Sa povestesc cum se manifesta ieșirile…. cauta sa lovească la propriu…. se da cu capul de scaun de masa ( daca este în acesta), musca ( asta de la creșă am aflat) urlete țipete ( de zici ca îl taie cineva..) nu l-am lovit niciodată… Dar am țipat la el… Întrebarea mea este… Cum sa fac… Sa reușesc…. Sa am destulă rabdare și ptr el după o zi de urlete de la munca… Petrec cât de mult timp pot cu el… Inclusiv tatal… Are parte de iubire ( este exclusa o boala psihica… Nu este cazul și as recunoaște…) ma doare gura de cât am explicat ca e urat comportamentul lui… . Ca doare etc…. Nu știu cum sa mai procedez… Am cam obosit sa caut răspunsuri…. Am mers pe premiza ca este oglinda familiei… Ca de regula problemele sunt la parinti și nu la copil… Dar e peste puținele mele sa înțeleg… Nu ne lovim în familie… Nu urlam..petrecem timp de calitate toți 3…facem lucruri impreuna…deci… Creierul meu spune ca este creșa ” de vina”… Sa fie așa? ( doamnele spun ca se bat parte în parte pe acolo…) sau buba e la noi…? Uff…. Mai durează perioada asta…. ☹️?