Ana Maria Si eu mi-am pierdut tatal acum 2 ani..iti inteleg disperarea dar asta e cursul firesc al vietii. Parintii nu vor niciodata alaturi de noi, fizic, pana cand noi, copii, vom muri de batranete. Si eu credeam ca o sa innebunesc fara tata dar inauntrul nostru avem o putere inimaginabila de a depasi toate aceste greutati. Trebuie doar sa te gandesti ca tatal tau nu va vrea sa te vada doborata de trecea lui in nefiinta si ca vei fi puternica atat pt el cat si pt tine. Incercarile vietii te fac mai puternica pe masura ce anii trec te vei maturiza enorm. Tata la fel a fost bolnav si doctorul mi-a zis ca daca scapa cu viata, ramanea paralizat complet si mi-am spus ca a fost mai bine ca a murit, pt ca altfel ne chinuiam toti cu el si el pe langa noi. Stiu ca suna ipocrit si lipsit de sensibilitate tot ceea ce spun dar e realitate. Bunica sotului meu a fost paralizata 10 ani si soacra mea s-a chinuit cu ea in toti acesti ani. Bunica spunea ca nu mai suporta, ca vrea sa moara pt ca isi chinuia fiica si pt ca se chinuia si ea fiind dependenta de cineva ca sa mearga, sa manance etc. Cred ca de aici deduci ce vreau sa spun. Ma repet, poate e de reprosat ce spun dar e realitate si m-am pus in pieela celor 2 persoane mentionate mai sus si am ajuns la aceeasi concluzie prezentata de mine. Fi puternica pt tatal tau in cazul in care se va ajunge la deces pt ca nu ar vrea sa te vada doborata
