Sunt mama a doi copii: o fată de 2 ani și un băiat de 7. După ce a apărut fata s-a schimbat în rău, este foarte violent la școală, își face dreptate singur. La un moment dat mi-a spus că dacă îl mai enervează colegii de la școală o să-și taie gâtul cu cuțitul.

• 

  Bety Anghel Buna ziua,
  Mi- aș dori sã am un sfat care sã dreagă totul imediat, dar nu este așa.
  Nu ne putem hazarda sâ dãm soluții farã sã cunoaștem clar problema din spatele comportamentului copilului.
  Ar putea fi o depresie, dar nu putem știi sigur decât după o evaluare psihologicã.
  Vâ recomand sã vã programați la un psiholog cu experiențã in lucrul cu copiii.
  Sãnãtate și numai bine!
• 

  Mihaela Selescu Pedepsele și certurile nu pot duce undeva bun, mai ales în contextul acesta. Ele nu fac decât sa adâncească problema. Nu va invinovatesc ca le folosiți. Sunt foarte frecvent folosite de părinți pentru ca la fel am fost crescuți și noi și “uite ce bine am ajuns”. Și pentru ca putem vedea rapid îmbunătățiri în urma lor pentru ca acel copil acționează din frica de pedeapsa. Dar pe termen lung nu fac decât sa adâncească problemele emoționale, sa ducă la o relație mai puțin buna cu copilul și îl fac pe copil sa recurgă la minciuni și omisiuni pentru a evita pedeapsa.
  Are nevoie de mai multa înțelegere, blândețe. Am mai lucrat cu cazuri de acest gen și e nevoie de o schimbare în relația pe care o aveți cu el pentru ca aceste probleme de comportament sa se liniștească. Are niște nevoie neîndeplinite. Și chiar dacă v-ați străduit sa ii acordați în continuare aceleasi lucruri, poate v-au scăpat din vedere unele aspecte.
• 

  Mihaela Zaharia Baiatul tau pare foarte furios. Nu spui daca se poarta urat si cu sora lui sau doar cu colegii. Poate e furios pe ea ca a aparut si nu mai primeste el toata atentia si i se faceu toate placerile, dar nu isi permite sa fie violent cu ea, si atunci e cu colegii. Nu de pedepse si certuri are nevoie, ci are nevoie sa fie inteles. Are nevoie de o relatie deschisa, calda si spatiu in care sa fie acceptat exact asa cum e cu furiile lui, cu tristetle lui, cu fricile lui, cu pierderile lui. Ii prinde bine sa poata fi verbalizate si sa ii oferiti contextul si relatia securizanta in care sa faca asta. Altfel totul va escalada. E ca si cum ar fi o oala sub presiune, nu exista supapa pentru emotile si sentimentele lui (negative), nu are voie sa le exprime comportamental pentru ca e pedepsit (nici nu reuseste mult timp pentru ca nu poti sa pui capacul la o oala sub presiune mult timp) si nu i se da ocazia nici sa le exprime sanatos, verbal. Cel mai probabil are nevoie sa le exprime, sa fie ajutat sa le indentifice, sa planga, sa fie luat in brate, sa fie acceptat si inteles. El nu e vinovat si nu e rau. Nu e usor sa faceti asta daca abordarea educatiei este una traditionala (bazata pe certuri si pedepse pentru ca adultul are autoritatea si copilul trebuie doar sa asculte fiindca adultul stie cel mai bine). Dar va recomand cartile: Comunicarea-eficienta-cu copiii. Acasă și la școală și Rivalitatea dintre frați (Adele Faber) Daca va schimbati dvs in primul rand abordarea (si tatal lui) aveti sansa sa creati o relate frumoasa si apropiata intre voi toti. Succes!
• 

  Mihaela Zaharia Iar aici ai un articol pe care l-am scris eu mai demult: Fraţi fără rivalitate

Nume

E-mail (nu va fi publicat)