Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Am si eu o problema cu timiditatea. Nu prea ies din casa cu prietenele, ies numai cu familia, cand mergem la bunica sau cand mergem sa ne plimbam pe undeva. Am aproape 18 ani.

  176 vizite

Actualizat: 06 februarie 2014 | 1 raspunsuri
Terapeuti RO 12:57pm Feb 6
Mesaj:
Buna ziua. Am si eu o problema cu.. timiditatea. De felul meu nu prea ies din casa cu prietenele, ies numai cu familia cand mergem la bunica sau cand mergem sa ne plimbam pe undeva. Am aproape 18 ani, iar colegele mele ies mereu pe afara, isi fac poze, au multi prieteni. Singurii mei prieteni sunt colegii de clasa, dar vorbim doar la scoala si chiar si atunci nu vorbesc cu toti. Mi-e rusine sa ma integrez in grupuri, sa ies cu fetele afara asa cum ies si celelalte fete de varsta mea. Sunt prea timida, dar imi place sa vorbesc cu fetele, sa glumesc. Numai ca nu sunt bagata in seama prea des, probabil si pentru ca m-am retras eu din cauza timiditaii. Mi-ar placea sa fiu mai “intepata” ca si celelalte, sa ies si eu cu fetele, sa cunosc baieti si sa nu imi mai petrec tot timpul numai cu familia.
Botezat Radu 1:09pm Feb 6
nu este nimic anormal in a fi timid… este o chestiune de temperament. Esti tanara, personalitatea ta mai are nevoie de niste timp pana sa se maturizeze. Faptul ca nu te porti ca majoritatea fetelor nu este neaparat un lucru negativ ;) . Iti inteleg nevoia de a fi ‘ca ele’, toti am trecut prin asta candva si poate inca mai trecem, dar fiecare din noi avem un ritm propriu de a face fata vietii, de a ne adapta la mediu. Incearca sa iti faci curaj in limita propriului confort… nu mai incerca sa imiti personalitati opuse tie pt ca o sa te frustreze cu atat mai tare esecul. Ai putea sa vorbesti cu familia ta sa te ajute sa mergi la un psiholog/psihoterapeut un numar de sedinte (5-10) de dezvoltare personala… iti pui gandurile si sentimentele in ordine, eventual si un plan de viitor pt aceasta timiditate a ta, etc. Succes :)
Postat în Adolescenti | Preadolescenti, Psiholog / psihoterapeut online
Etichete: , , , , ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita