Statisticile arată că 20% dintre femei și 10% dintre bărbați suferă de disfuncții tiroidiene și 50% dintre ei nici măcar nu știu acest lucru. Și totuși, lipsa de energie, starea de somnolență, problemele digestive repetate, părul uscat, unghiile casante, intoleranța la frig, surplusul de greutate sunt doar câteva dintre semnalele de alarmă pe care corpul ni le transmite și pe care ar fi bine să le relaționăm cu probleme endocrine.
Glanda tiroidă, cea mai voluminoasă dintre glandele endocrine, secretă hormoni, mai precis T3 și T4, cu rol esențial în buna funcționare a organismulul. Ei intervin în consumul de energie (de unde și eventualele probleme de greutate corporală), reglează temperatura corpului și bătăile inimii. Acțiunea lor afectează și tubul digestiv, sistemul nervos și aparatul genital. Produși din iodul prezent în alimente, în principal în sare, hormonii tiroidieni sunt stocați în glanda tiroidă și, în funcție de nevoile organismului, sunt eliberați la semnalele creierului. Dereglările apar atunci când nivelul concentrației lor din sânge nu se menține constant.
Femeile sunt cu 7% mai predispuse dereglărilor tiroidine decât bărbații, glanda tiroidă fiind în strânsă legătură cu nivelul estrogenilor. O variație semnificativă a estrogenilor atrage după sine o reacție identică a hormonilor tiroidieni. Acest lucru se întâmplă, cu precădere, în perioada pubertății, iar persoanele predispuse dezechilibrelor tiroidine dezvoltă o gușă care trădează o tiroidă leneșă. Sub supraveghere medicală se poate restabili echilibrul hormonal.
La menopauză, hormonii feminini sunt în deficit, ceea ce duce la o îmbătrânire prematură a tiroidei. Consultul endocrinologic va stabili dacă sunt necesare suplimente hormonale.
Nici în perioada dintre pubertate și menopauză nu sunt excluse fluctuații ale estrogenilor, iar manifestări precum problemele cu greutatea sau căderea părului nu trebuie ignorate.
Glanda tiroidă poate funcționa defectuos fie prin eliberare excesivă de hormoni tiroidieni (hipertiroidism), fie prin eliberare inadecvată (hipotiroidism) sau poate prezenta modificări la nivel structural (noduli benigni sau maligni), modificări ce pot afecta sau nu buna funcționare a glandei. Dezechilibrul de hormoni tiroidieni se identifică prin analize de sânge specifice, iar tratamentul medicamentos se personalizează după nevoile persoanei afectate.
Deoarece disfuncțiile tiroidiene afectează cu precădere metabolismul, putem spune că întregul organism este afectat, metabolismul incluzând toate procesele care transformă alimentele în energie. Absența unor substanțe nutritive esențiale poate leza serios reacțiile biochimice metabolice și acest lucru se pune adesea pe seama deficitului neidentificat de seleniu.
Iodul este indispensabil în sinteza hormonilor tiroidieni, însă seleniu este și el esențial pentru o bună funcționare a tiroidei, deoarece susține funcția unor proteine cu rol enzimatic (selenoproteine), una dintre ele fiind deiodinaza seleno-dependentă care transformă T4 în forma T3 activă.
Ideal este să folosim sursele alimentare pentru obținerea necesarului zilnic de seleniu. Printre acestea se numără, în special, peștele, scoicile, semințele, nucile, usturoiul, ștevia.
Peștele este o sursă excelentă de seleniu, însă, în ultimele decenii, se constată tot mai frecvent contaminarea lui cu mercur. În urma contaminării, seleniul și mercurul se leagă chimic, formând un produs non-toxic, numit selenit de mercur, și, astfel, peștele nu ne mai furnizează cantitatea optimă de compuși organici cu seleniu.
În plus, solurile sărăcite de seleniu (România este și ea în rândul țărilor cu largi zone cu deficit de seleniu) precum și extinderea agriculturii organice, care nu permite adaosul de îngrășăminte și fertilizatori, sporesc de la an la an carențele de seleniu.
În acest context, o bună modalitate de a ne asigura aportul adecvat de seleniu (100-200 micrograme /zi) este administrarea zilnică a unui supliment nutrițional.
Cercetătorii danezi au patentat o drojdie organică standardizată cu seleniu, SelenoPrecise, cu o compoziție complexă care îi asigură o absorbție documentată de 88,7% și, prin aceasta, superioritatea și eficiența în administrare. Suplimentele de bună calitate sunt asociate unei diete alimentare echilibrate, bogată în fibre și proteine. Efortul fizic mediu poate fi de ajutor în stimularea metabolismului lent.
Studiile arată că simple modificări ale alimentației, utilizarea suplimentelor alimentare de calitate și efortul fizic moderat pot ajuta la reglarea metabolismului, crescând nivelul de energie, menținând greutatea corporală optimă.
Buna ziua .. acum un an am cunoscut o femeie mamă a unui copil nimic deosebit până aici .. la 2 saptamani dupa prima întâlnire eu am inceput sa tin la ea apoi a venit si bomba,ea era prostituată.. am trecut cu vederea văzând că si ea era topită după mine .. a trecut un an si am ajuns la căsătorie.. neam bucurat amândoi de acel moment dar din pacate ea mia zis ca nu va mai face meseria asta .. Iar acum de 2 luni este iar plecată, ea zice ca ma iubeste în schimb eu sunt terminat ea ma vede ca sufăr si vb cu ea mereu îi explic ca nu mie bine dar ea zice ca e o meserie ca toate celelalte.. am întrebat-o cum ma poate iubi dar se culca cu atatia
. Mie nu mie bine deloc .. eu nu pot trece peste treaba asta nu mie bine nu dorm nu mănânc e ft greu .. ea zice întruna ca ma iubeste dar eu nici numai cred jur i-am si zis ca sunt doar minciuni.. mia zis sa am incredere in ea dar numai pot off doamne … va rog ajutatima imi este ft greu .. va multumesc
Botezat-Antonescu Radu pare ca unele limite sunt incalcate fara nicio consecinta. Tehnic vorbind, ea iese din relatie si ar fi firesc sa simtiti ce simtiti. Incercati sa va redefiniti relatia, ce se poate, ce nu se poate si care sunt consecintele. Daca ea spune una si dvs. alta… nu exista consens si deci si un efect. Pe scurt, ‘ceva’ trebuie sa se intample, fie din partea ei, fie din partea dvs. Curaj si succes!
Buna ziua! Am 19 ani și cred că sufăr de depresie. Nu am nicio ocupație, nu pentru că nu mi-aș fi dorit, însă nu mă pot ține de un loc de munca din cauza oamenilor din jurul meu.In familie mama este bolnava foarte grav având cancer , tata este într-o relație noua cu altcineva și de mine și fratele meu nu mai este interesat de foarte multă vreme, de când aveam eu 6 ani. Sufăr când văd alții prieteni cu tatăl lor ,mi-aș fi dorit sa fiu și eu macar o secunda in locuri lor, dar tot in acel moment mă și bucur pentru ei. Simt nevoie de un model bărbătesc . Oriceu pe care îl fac și de la toți din jurul meu aud că nu sunt bun de nimic, mai ales familia. Mă simt inferior și în jurul prietenilor și în jurul familiei. Am impresia că fratele mai mare, cu 10 ani mai mare , are mai multă atenție din partea mamaie decât am eu. Daca mă duc într-un loc de muncă unde îmi place mie,, începe și mă vorbeste in casa ca mă duc degeaba, că nu sunt bun de nimic, că nu îmi ajunge salariu, ca muncesc degeaba și într-un final ajung sa nu mai merg, după sa fiu certat că nu merg la muncă și stau acasă cautandu-mi altceva ce le-ar convenii și lor că sa scap de gura . Mama tipa toată ziua in casa, este nervoasa mereu, o înțeleg că e din cauza bolii. Dar când mă gândesc la ea nu am putere să fac nimic , aș sta și aș zacein locul ei. Nu am energie , nu am nimic, intervine și chestia că toți îmi zic că nu sunt bun de nimic și mă simt zăpăcit, mă simt amețit, nu știu încotro să merg , ce sa fac, nu îmi pasă de nimic, nu îmi dau silința pentru nimic. Mă apasă toate necazurile care se leagă de familia mea și pe lângă asta și vorbele spuse de cei din familie la adresa mea.Mereu in toate lucrurile eu sunt vinovatul . Noaptea nu mai pot dormii, am insomnii. Și nu știu ce să mai fac, cum sa evadeze din aceasta depresie cu care mă confrunt de la 14 ani, de când este mama bolnava
Mihai Rogoza Poti incepe sa iti pese si de tine, asta poti face
Lupta pt tine punct !
Daca celor de acasa nu le pasa asta nu inseamna ca nu trebuie sa iti pese nici tie ! Trebuie sa devi mai individualist ! Tu nu poti sa faci lucruri doar ptc iti pasa prea mult de parerea altora. Fati propriile tale reguli, actioneaza asa cum simti tu ca este bine, nu te mai raporta la altii decat daca te ajua asta !
Florea Elena Roxana Incep prin a spune ca ini pare rau de mama ta si chiar te inteleg . Stiu cat de dificil poate fi sa ai un parinte bolnav de cancer si care este speriat. Dar mai stiu ca daca tie nu iti este bine emotional sau psihic nu vei avea resursele necesare pt a o sustine pe mama ta. Crede-ma este speriata chiar daca nu iti zice asta dar sufletul ei este negru de cat de speriata este. Pe de alta parte si tu esti speriat si incepi sa conștientizeze anumite trairi si nu stii cum sa gestionezi trairile. Si e normal. Dar poti apela la o psihoterapie sa te ajute sa intelegi ceea ce simti si dabpoti cauta orice loc de munca iti doresti tu!!!! Nu ce isi doresc parinti ce simti tu ca poti face. Chiar daca e prost platit vin niste banuti si te ajuta.
Mihai Rogoza Voiam sa adaug :
DA intradevar terapia alaturi de persoana potrivita ajuta mult
Florea Elena Roxana Dar exista fundatii sau clinici unde psihoterapia se face si gratis. In brasov stiu. Trebuie sa cauti pe net sau intreaba medicul de familie daca stie sau sa iti faca legatura cu un medic psihiatru . Ei cunosc fundatiile care se ocupa
Stan Nicoleta Ma identific cu tine. La 19 ani, dupa Ce am terminat liceul, ma credeam ca nu sunt buna de nimic, nu aveam o pregatire speciala, dupa un liceu theoretic…familia mea trecea printr o criza existențiala ca și a ta. Chiar dacă erau prezenți Părinții , nu ma ajutau cu un sfat, ba dimpotrivă îmi întăreau neincreeerea in mine, spunându mi ca nu sunt in stare sa mi găsesc un job stabil, cu bani mai mulți, evident.
M am apucat si am facut planuri cu scopuri pe termen scurt si pe termen lung. Mi am luat un job prost plătit și necalificat (Cartonam agende) pentru a face un curs de operare, apoi Dupa alte luni am obținut un alt job cu acea diploma, apoi am adunat bani și am făcut meditații, apoi am luat 10 la admitere la o facultate, apoi mi am ales profesia care ma face fericita. Sper ca te am ajutat!
17 ani. barbat
elev. clasa a11a
mama plecata in strainatate de 11 ani. vine odata pe an acasa, in schimb comunicam zilnic. tata e plecat de 16 ani si nu comunicam mai deloc.
eu pana la varsta de 15 ani am stat cu parintii tatalui meu. ei au avut grija de mine. in special mamaia pe care o iubesc foarte mult. cand am inceput liceul m-am mutat la parintii mamei mele…asta din dorinta mea. o greseala mare pe care am facut-o. ei sunt de origine…tigani. pe langa ca nu ii support ca natie…se cearta in fiecare zi..nu prea tin la mine..se uita urat..nici mancare nu prea face caa..pl mea e bolnava. si nu am nici conditii. marea problema este caa toate astea ma afecteaza. sunt suparat mereu..am inceput sa fumez, dorm la ore tarzii, injur mereu, am multe absente, nu am chef de nimic. daca cititi va rog ajutati-ma cu un sfat..cu orice..poate ne si intalnim sa vorbim face to face. nici cu mama nu pot vorbi despre asta pentru ca nu vreau sa o supar si mai mult decat e.
Andra Nicoleta Nu te-ai putea muta înapoi la ceilalți bunici? Dacă mediul acesta e nefast pentru tine, nu poți face prea multe, decât să te resemnezi… Încearcă să vezi totuși partea plină a paharului; peste un an vei fi major, te vei putea angaja și, eventual, te vei putea muta singur. Poate ideea aceasta te consolează dacă nu poți migra înapoi, de unde ai plecat…
Monica Enescu Spui ca a fost dorinta ta sa te muti la ei, care au fost motivele? Ce te-a facut sa te muti la ei? Si ce anume te deranjeaza acum cel mai tare? Din pacate nu putem sa-i schimbam pe ceilalti, bunicii tai sunt cum sunt, totusi pare ca ai multe resentimente fata de ceea ce sunt…ce inseamna pentru tine originile lor? Ce anume respingi de fapt, pentru ca in spatele etichetei se pot afla multe aspecte? Poate gasesti o cale prin care aceste nemultumiri sa le directionezi constructiv in a schimba tu ceva si in a face tu ceva diferit, caci tu esti singurul asupra caruia ai control si singurul care isi poate crea viitorul. Frustrarile vin din faptul ca realitatea nu este asa cum ne-o dorim noi, insa in momentul in care acceptam realitatea asa cum e si ne concentram pe ceea ce poate fi schimbat, si frustrarile se diminueaza. Succes!
* 16 ani ,sex femenin
* studenta
* ma impac bine cu parintii pina nu afla ce fac
* Deci, mama mea are 3 copii ,inclusiv eu de la tatal meu. Ei au divortat, mama are alt sot şi in copil cu el . Sotul mamei are in baiat mai mare decit mine cu 2 ani . Eu mam imdragostit de el si el de mine ,deja de 1 an avem o relatie . In urma cu 6 luni am inceput sa avem relatii sexuale . Mama nu stie despre asta ,dar de multe ori nea prins sarutindune şi nea certat rau. Noi ii mintim pe toti . Nimeni nu stie deapre relatia noastra . Dar daca mama ar afla ar fi dur. Nu stiu ce sa fac fiindca ii iubesc pe ambii . Ajutor va rog
Monica Enescu Pare o situatie complicata si delicata. De cat timp va cunoasteti? Cand s-a recasatorit mama ta? Cu toate ca nu sunteti rude de sange, ma indoiesc ca veti gasi intelegerea si acceptul familiei, deoarece din punct de vedere social acest gen de relatii nu sunt vazute bine. Poate e nevoie sa intelegi tu ce te-a atras la el, ce anume vezi la acest baiat si la altii nu. Oricum ar fi, pe termen lung nu cred ca puteti continua asa, nefiind genul de relatie pe care sa o puteti oficializa. Daca ai ocazia sa vorbesti cu un psiholog, cred ca te-ar ajuta sa intelegi mult mai bine ce simti. Succes!
Buna ziua. Sunt femeie, am 24 ani, sunt împreună cu soțul meu de 5 ani si 3 luni, dar căsătoriți suntem de 8 luni. Problema cu care ma confrunt este lipsa actului sexual dintre noi. La început ( cum e la oricine presupun ) era foarte des sexul, dar acum facem o data pe luna sau poate chiar mai mult de o luna. Ultimul nostru act a fost pe 29 octombrie, iar eu scriu azi, 3 decembrie. Nu stiu ce se intampla, nu stiu cum sa mai fac. Nu e genul foarte comunicativ dar am vorbit despre subiectul asta deoarece se intampla de foarte mult timp, iar cand spun ” foarte mult timp ” ma refer chiar la ani (2-3 probabil). De fiecare dată când deschid subiectul, întreținem actul sexual in aceiasi zi, poate chiar si a doua, imi promite că nu se va mai întâmpla, dar se intampla din nou si din nou si din nou de atata timp. Am vrut să mă duc psiholog dar banii nostri fiind la comun ar trebui să îi dau o explicație pt banii care lipsesc in momentul cand plătesc ședințele. I-am spus si lui ca as vrea sa merg la psiholog ca am impresia ca o iau razna si mi-a zis ca nu am nevoie. Poate ca in mintea lui eu n-am nevoie dar doar eu stiu prin ce trec. M-am saturat sa ma autosatisfac singura atat timp cat am 24 ani, sunt tânără, frumoasa. Am uitat sa mentionez ca el are 29, curând va face 30 deci tot tânăr este si el. De un lucru sunt 100% sigură: nu ma înșală. Asta iese din discuție pt ca nu poate fi un motiv. Va rog sa ma ajutati. Multumesc, o zi bună!
Carmen Sorici Normal ar fi sa consultati impreuna un sexolog, Cauzele ar putea fi multe, dar nimeni nu le poate ghici, este nevoie de participarea lui. Exista multi barbati care se tem sa recunoasca ca au unele probleme, insa nu doar sexul pare sa fie o problema ci si comunicarea in cuplu.Nu ai mentionat daca va doriti copii, dar din moment ce tu te simti frustrata mergi la consiliere psihologica pentru ca problema are mai multe aspecte. Succes!
Cristina Tacaciu Esti adult in relatia asta, ai dreptul sa folosesti banii la comun pt tine, atata vreme cat simti ca ai nevoie. Mergi cu incredere la un psiholog, sanatatea ta mentala este importanta
Nu cred ca ar fi de acord sa consultam un sexolog, si sincer nici probleme acolo nu cred ca sunt, dar cine stie..eu stiu doar din ce imi spune el. Copii ne dorim, el pana mai de curând nu considera ca e momentul însă și-a schimbat părerea, ba chiar am incercat dar nu a fost sa fie. Eu trebuie neaparat sa vorbesc cu cineva ca nu mai pot asa. Cat despre bani..într-adevăr este dreptul meu atata timp cat muncesc dar nu ar fi el de acord sa ma duc. Am sa mai revin cu răspunsuri daca este nevoie.
Cristina Tacaciu Sotul tau nu este gardianul tau, nu el iti permite sa faci asta. Pana la urma este vorba de comfortul si sanatatea ta iar lui trebuie sa ii spui asta, sa inteleaga ca ai nevoie de ajutor
Într-adevăr, asa este. Singurul lucru pe care nu-l inteleg e cum un bărbat poate rezista atat? Poate ca o femeie e altfel, dar un bărbat? Poate reușesc să-l conving deși nu cred..Imi va spune ca se va schimba situația exact asa cum face de obicei, dar pe urma va fi tot la fel. Nu vreau o viață asa. Pana si părinții mei la 50+ fac sex mai des decat mine. Eu il iubesc si imi doresc o familie cu el dar.. in conditiile astea nu stiu daca vom ajunge acolo.
Cristina TacaciuSofia Pop o discutie sincera si un plan de actiune , sunt doua chestii necesare.Poate are o problema de natura medicala si psihologica insa promisiunile goale nu fac bine nimanui
Bună ziua.Am descoperit pe tableta unde se juca fetița mea de 7 ani un video în care ea isi atingea părțile intime..cred ca in timp ce se uita la desene ,s-a deschis o pagina pornografica si ea a invatat de acolo cum sa faca…am rămas socata…va rog spuneti-mi cum sa procedez in această situatie.??..cum sa o abordez pe fetiță și să îi explic fara să mă enervez…va mulțumesc.
Carmen Sorici Nu este un copil foarte mic si puteti discuta deschis cu ea despre acest lucru. Copilul nu judeca sexul in termenii nostrii de moralitate, pentru ei este o curiozitate temporara si va fi mai interesata de dulciuri sau de jucarii. Faptul ca a avut acces la o pagina pornografica nu este neaparat vina ei si daca o certati pe aceasta tema se va simti nedreptatita. Curiozitatea este fireasca, la fel de fireasca este si cunoasterea propriului corp si ale reactiilor sale. Omul se naste cu zone ale placerii, zonele erogene, de aceea si bebelusii se ating in diferite parti ale corpului si se simt bine, nu este vorba de dorinte sexuale cu un partener, doar de biologia corpului creeat de natura.care atunci cand va fi cazul isi va spune cuvantul. Discutati cu ea despre intimitate, despre faptul ca nimeni nu are voie sa-i atinga partile intime, doar ea poate sa faca, despre rolul sexului intre adulti, cum a venit ea pe lume. Din ce povestiti rezulta ca nu stiti sigur ce a vazut, doar presupuneti, poate a vazut doar o reclama, faceti din aceasta discutie un mci secret de ,,fete”, veti avea nevoie , timpul trece repede si va avea ciclu si tot va trebui sa vorbiti cu ea, cu calm, pe intelesul ei, fara invinuiri sau rusine. Nu uitati ,copii nu privesc sexualitatea precum adultii. Succes!
Buna ziua! Problema mea suna cam asa… am fost casatorita, casnicie din care a rezultat un baietel. Ne-am despartit cand avea 1 anisor, iar acum are 6. In urma cu un an, am cunoscut pe altcineva, la care m am si mutat, iar baietelul a ramas la mama mea. In momentul de fata am constatat ca sunt insarcinata si nu stiu daca este bine ce am facut. Ma mustra constiinta ca l-am lasat acolo si acum fac alt copil. In relatia asta, nu e totul tocmai roz, stam cu parintii lui si nu am o soacra tocmai grozava. Sunt foarte nehotarata… as lasa tot si m-as intoarce la copil. Pe de alta parte, ma gandesc si la mine si as ramane.
Am nevoie de o parere.
Multumesc!
Monica Enescu Din pacate, chiar si copiii care sunt lasati in grija bunicilor si mai au contact cu parintii, sufera o trauma de abandon si au mai tarziu probleme psiho-emotionale si in ceea ce priveste relatiile. Acum trecutul nu poate fi schimbat, insa conteaza ceea ce vei face de acum inainte pentru copiii tai. Nu ne-ai spus nimic despre propria ta istorie de viata si relatia cu parintii tai, ma gandesc ca nehotararea ta poate veni de acolo. As recomanda sa incepi o psihoterapie pentru a rezolva si vindeca propriile tale rani pentru a face alegeri mai bune in viitor, atat pentru tine, cat si pentru copii. Cand vei putea lua deciziile potrivite si in acord cu valorile tale, cred ca vei simti ca o greutate ti s-a luat de pe umeri. Succes!
Ghimis Simona Bianca O sa va spun pe scurt povestea noastră. Mama, 3 copii, nu s a înțeles cu tatăl meu, divorț, eu și fratele mic am rămas în grija mamei, fratele mijlociu a mers la tata. Am locuit la părinții mamei. Buun, timp de 33 de ani, cât am eu acum, mama a avut diferiți pretendenți, pretendenți care ba nu o voiau cu 2 copii, ba o voiau cu 1 singur copil, ba fără nici un copil… mama mea a ales să e crească pe noi, ea, singura, fără alt bărbat, ajutata de bunici. Cu alte cuvinte și a sacrificat tinerețea, viața, pentru noi. Dacă a făcut bine sau nu, nu știu, noi suntem bine toți, cu familii, etc. Mama încă este singură. Ceea ce pot sa spun și poate te va ajuta sa iei o decizie, niciodată, dar niciodată nu îți părăsi copilul /copiii pentru un bărbat. Ca atare copilul tău a crescut fără tine, va avea probabil sechele… Iar tu te ai ales cu un bărbat care nu e tocmai miere, ba în plus și cu încă un copil… Sper sa iei decizia cea mai buna pentru copiii tai… Și iartă ma dacă am fost prea directa.
Madalina Popa Eu am alta poveste de viata! Am divortat dupa 15 ani de casatorie pt ca fostul sot era indragostit permanent de cate vreuna ba de la Masaj erotic,ba una ce era “de lux” etc . Am luat viata de la 0 ,cu chirie si cu 2 copii. Din fericire,am intalnit un om minunat si ne am casatorit. Am pus conditia de la inceput! Daca ma ceri de sotie trebuie sa ne iei la pachet,toti 3 . Eu fara sufletele mele Nu ma marit si nici n am nevoie de vreunul care sa se uite urat la ai mei copii. Si asa s a intamplat! Sotul meu m a cerut in casatorie si a sp asa “ vrei tu sa fii sotia mea si impreuna toti 4 sa fim o familie? “ Si i Multumesc lui Dzeu pt asa sot! Deci,incearca sa fii fericita,dar nu uita de copil,Nu o sa fii implinita niciodata stiind ca undeva un suflet Te asteapta. Cine Te iubeste vine dupa tine si face o familie chiar daca mai ai un copil. Muta Te la parinti eventual,daca Nu se oboseste sa vina la tine,ti ai rasp singura la intrebarea:Oare merita?!
Bună ziua!
Din primăvară sufăr de o bulimie meticuloasă ce mi-a călăuzit un drum spre amărăciune, regret și antipatie față de viață. Mi-am torpilat planurile mărețe, am renunțat la aspirațiile pe care le săvârșeam încet, dar sigur cu multă ardoare și pasiune. Personalitatea mea energică și entuziastă este înlocuită de una ursuză, fadă și plicticoasă. Totodata, mi-am descoperit o latură impulsiva, răzbunătoare și agresivă față de mine însămi.
Sunt ermetică, pare că nu am remușcări, însă plâng necontenit. Am ajuns să scriu povești și poezii strașnic de melancolice. Simt dispreț și nimic nu mai e efemer. Lupta cu greutatea nu încetează . Scrutez vigilent situația, îmi impun diete, stiluri de a trăi care se sting la primele cuvinte haine. Prezint o vulnerabilitate extraordinară și o ambiție infimă fără speranță.
Școala este un loc rar frecventat, profesorii mă consideră din multe puncte de vedere specială ( prefer sa o iau ca pe un compliment), cei mai mulți colegi îmi transmit pizmă; părinții mă rănesc mereu prin reproșuri și jigniri, doamna psiholog ,la care merg săptămânal,nu simt că mă ajută ( am încercat și la altele, ea fiind cea mai agreabilă variantă). Am vizitat nutriționiști, neurologi și un neuropsihiatru. De fiecare dată, mi-am jucat rolul de fată puternică, orientată și “matură”, acesta funcționând.
Așadar, se spune că sunt doar obosită, dar eu sunt obosită de a răbda să îmi revin, obosită de a fi vie și totuși atât de moartă… Sunt dărâmată și descumpănită, ce as mai putea sa fac? MULȚUMESC ANTICIPAT!
Am uitat sa menționez vârsta de 14 ani. ( As dori sa nu vă rezumați ca aceasta fiind una dintre cauzele principale.)
MULȚUMESC!
MULȚUMESC!
Tina Petrareanu Îmi pare rău că nu simți că te ajută terapia.
Poate ar trebui să găsești o persoană în care să ai încredere și să nu mai joci vreun rol.
Dacă ești în București, eu țin un grup de suport pentru persoane supraponderale.
Monica Enescu Buna! In primul rand, avand in vedere varsta ta si faptul ca spui ca aceasta bulimie a aparut anul acesta, este posibil sa existe si cauze hormonale, pe langa cele psiho-sociale. Dupa cum stii, in aceasta perioada apar schimbari in corp iar hormonii joaca si ei un rol important in starea psihologica, influentand echilibrul emotional. O evaluare corecta ar trebui sa ia in calcul si acest aspect, pe langa cele legate de viata ta, relatia cu familia, existenta unor evenimente in trecut care ar fi putut declansa aceasta bulimie, etc.
Pe de alta parte, din felul in care te exprimi, se vede ca esti o fata inteligenta si cu o capacitate ridicata de introspectie, de observatie si constientizare. Poate ca si acest lucru te face sa fii mai critica fata de tine insati si sa ai asteptari ridicate de la tine pe care daca nu le implinesti, sa te auto-sabotezi si pedepsesti si nu e exclus ca acest comportament sa il fi invatat in familie.
Te incurajez sa ai mai multa compasiune si intelegere fata de tine, sa accepti ajutorul specialistilor pentru ca oricat de puternici am fi, nu putem face totul singuri si daca am putea, nu ne-am izola de toti? Stiu, probabil ca iti este greu sa renunti la aceasta masca si sa arati celorlalti o latura mai vulnerabila, dar a tine strans de ea iti consuma multa energie, energie care ar putea fi folosita pentru a-ti gasi cu adevarat echilibrul. Ar fi bine daca ai putea consulta un alt psihiatru care sa evalueze daca suferi sau nu de o tulburare depresiva si sa continui psihoterapia, fie cu psihoterapeutul actual fie cu altcineva, insa cel mai important este sa te ajuti tu singura, pentru ca daca tu nu o faci, nici ceilalti nu o pot face. Ai facut un prim pas, scriind aici, continua! Curaj!
Carmen Sorici Woau, dar chiar esti un copil destept, un text atat de bine scris, o exprimare atat de bogata este rara printre adulti, ce sa mai vorbim de cei de varsta ta, insa probabil sti acest lucru si poate de aici pornesc multe, nivelul pe care te situiezi iti ofera putini parteneri reali de dialog, avand in vedere ca mintea a luat-o mult inantea corpului si a varstei..Poate fi mintea brilianta, insa sa nu uitam ca ea exista intr-un corp caruia ii este tributara, iar ce-i din jur nu o vad pe ea, vad corpul care sufera transformari. Ca oameni suntem o trinitate, minte , corp si suflet (inima, stare emotionala). Cand starea noastra emotionala este bulversata ea se reflecta in ceea ce face corpul in primul rand, mintea doar prin observatie atenta poate intelege si constientiza emotiile si reactiile corporale proprii. tendinta este de a lupta cu corpul inainte de a-l intelege. A manca mult inseamna dorinta de acumulare, dorinta de a primi ceva ce-ti lipseste si chiar un mod de a-ti masca vulnerabilitatile, Ar fi multe lucruri de povestit aici, dar concluzia este prea multe ganduri si prea putina bucurie. De ce atat de multa framantare pentru o problema simpla? O dieta ar trebui sa fie o bcucurie, bucuria ca faci ceva bun pentru tine. Doar o silueta corespunzatoare ti-ar aduce mai multi prieteni si mai multa recunoastere? Nu este nevoie sa joci roluri, fi doar tu, a-ti arata vulnerabilitatile nu inseamna slabiciune, uneori inseamna tarie, a judeca ca un adult insemna si ca accepti ideea ca oameni sunt supusi greslilor si ca esecul face parte firesc din viata noastra, nu suntem perfecti si asta e un lucru bun.. Incepe sa privesti oamenii din jur cu sufletul, sa intelegi ce simt, nu doar tu ai tristeti, suparari ci si ei, Nu putem trai separati in lume, noi facem parte din lume, fiecare asa cum suntem.Poti incepe prin a face bucurii celor din familie, un compliment, o imbratisare si chiar poti tine un jurnal cu lucrurile care te-au bucurat peste zi, sunt atat de multe lucruri frumoase in jur, ai nevoie doar sa deschizi ochii. Curaj si succes!
Olga Gâdea RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: “Buna ziua!
Nici nu am menționat , nici nu s-a înțeles , dar nu sunt SUPRAPONDERALĂ. Nici pe aproape! Din contra am 1.60 și 43 de kilograme. Nu sunt supraponderală, doar snoabă, ultimele 5 kilograme fiind luate în două săptămâni de mâncat compulsiv și lipsă de vlagă în a mai vomita sau în a mă extenua. Practic și baletul la nivel profesionist sau mai bine zis: o făceam pana acum 3 luni când s-a întâmplat evenimentul îngrășării, ce a fost urmat de o întreagă serie de învinuiri. Cunosc motivele care m-au adus în starea în care mă aflu, dar ce sa fac? Timpul zboară și tac.
M-am simțit puțin ofensată și mi-am dorit sa clarific lucrurile ,măcar pentru “veselia” mea toxică. Mulțumesc oricum! Voi încerca să mă readun, să mă mobilizez și să trec până se termină anul (sper) peste aceaste trăiri ce îmi emană numai slăbiciune.”.
Carmen Sorici Si slabiciunile au rostul lor, ai grija sa nu te sabotezi singura prin supraevaluare. Apelaza cu incredere la o consiliere psihologica, vei fi uimita de cate poti descoperi despre tine.Succes!
Inchiriez tură într-un cabinet de terapie, în Iași, zona Păcurari-Canta, adecvat pentru psihoterapie, coaching, psihologie, terapii alternative pentru adulti (insa nu si terapii manuale). Cabinetul este deja mobilat. Pretul este de 400 de lei pe luna plus cheltuieli.
Detalii la numarul de telefon 0740.295.445.
