Buna ziua! Am 19 ani și cred că sufăr de depresie. Nu am nicio ocupație, nu pentru că nu mi-aș fi dorit, însă nu mă pot ține de un loc de munca din cauza oamenilor din jurul meu.In familie mama este bolnava foarte grav având cancer , tata este într-o relație noua cu altcineva și de mine și fratele meu nu mai este interesat de foarte multă vreme, de când aveam eu 6 ani. Sufăr când văd alții prieteni cu tatăl lor ,mi-aș fi dorit sa fiu și eu macar o secunda in locuri lor, dar tot in acel moment mă și bucur pentru ei. Simt nevoie de un model bărbătesc . Oriceu pe care îl fac și de la toți din jurul meu aud că nu sunt bun de nimic, mai ales familia. Mă simt inferior și în jurul prietenilor și în jurul familiei. Am impresia că fratele mai mare, cu 10 ani mai mare , are mai multă atenție din partea mamaie decât am eu. Daca mă duc într-un loc de muncă unde îmi place mie,, începe și mă vorbeste in casa ca mă duc degeaba, că nu sunt bun de nimic, că nu îmi ajunge salariu, ca muncesc degeaba și într-un final ajung sa nu mai merg, după sa fiu certat că nu merg la muncă și stau acasă cautandu-mi altceva ce le-ar convenii și lor că sa scap de gura . Mama tipa toată ziua in casa, este nervoasa mereu, o înțeleg că e din cauza bolii. Dar când mă gândesc la ea nu am putere să fac nimic , aș sta și aș zacein locul ei. Nu am energie , nu am nimic, intervine și chestia că toți îmi zic că nu sunt bun de nimic și mă simt zăpăcit, mă simt amețit, nu știu încotro să merg , ce sa fac, nu îmi pasă de nimic, nu îmi dau silința pentru nimic. Mă apasă toate necazurile care se leagă de familia mea și pe lângă asta și vorbele spuse de cei din familie la adresa mea.Mereu in toate lucrurile eu sunt vinovatul . Noaptea nu mai pot dormii, am insomnii. Și nu știu ce să mai fac, cum sa evadeze din aceasta depresie cu care mă confrunt de la 14 ani, de când este mama bolnava
Mihai Rogoza Poti incepe sa iti pese si de tine, asta poti face
Lupta pt tine punct !
Daca celor de acasa nu le pasa asta nu inseamna ca nu trebuie sa iti pese nici tie ! Trebuie sa devi mai individualist ! Tu nu poti sa faci lucruri doar ptc iti pasa prea mult de parerea altora. Fati propriile tale reguli, actioneaza asa cum simti tu ca este bine, nu te mai raporta la altii decat daca te ajua asta !
Florea Elena Roxana Incep prin a spune ca ini pare rau de mama ta si chiar te inteleg . Stiu cat de dificil poate fi sa ai un parinte bolnav de cancer si care este speriat. Dar mai stiu ca daca tie nu iti este bine emotional sau psihic nu vei avea resursele necesare pt a o sustine pe mama ta. Crede-ma este speriata chiar daca nu iti zice asta dar sufletul ei este negru de cat de speriata este. Pe de alta parte si tu esti speriat si incepi sa conștientizeze anumite trairi si nu stii cum sa gestionezi trairile. Si e normal. Dar poti apela la o psihoterapie sa te ajute sa intelegi ceea ce simti si dabpoti cauta orice loc de munca iti doresti tu!!!! Nu ce isi doresc parinti ce simti tu ca poti face. Chiar daca e prost platit vin niste banuti si te ajuta.
Mihai Rogoza Voiam sa adaug :
DA intradevar terapia alaturi de persoana potrivita ajuta mult
Florea Elena Roxana Dar exista fundatii sau clinici unde psihoterapia se face si gratis. In brasov stiu. Trebuie sa cauti pe net sau intreaba medicul de familie daca stie sau sa iti faca legatura cu un medic psihiatru . Ei cunosc fundatiile care se ocupa
Stan Nicoleta Ma identific cu tine. La 19 ani, dupa Ce am terminat liceul, ma credeam ca nu sunt buna de nimic, nu aveam o pregatire speciala, dupa un liceu theoretic…familia mea trecea printr o criza existențiala ca și a ta. Chiar dacă erau prezenți Părinții , nu ma ajutau cu un sfat, ba dimpotrivă îmi întăreau neincreeerea in mine, spunându mi ca nu sunt in stare sa mi găsesc un job stabil, cu bani mai mulți, evident.
M am apucat si am facut planuri cu scopuri pe termen scurt si pe termen lung. Mi am luat un job prost plătit și necalificat (Cartonam agende) pentru a face un curs de operare, apoi Dupa alte luni am obținut un alt job cu acea diploma, apoi am adunat bani și am făcut meditații, apoi am luat 10 la admitere la o facultate, apoi mi am ales profesia care ma face fericita. Sper ca te am ajutat!
