Căutam shadow pentru o fetița de 7 ani care începe școala din toamna. Programul va fi de 4 ore/zi, de luni pana vineri. Fetița este cooperantă si foarte cuminte. Se asigura si coordonare. Scoala este in Berceni, Piata Progresul.
Pentru informații va rog sa sunați la 0724.397.851.
E. este un copil cu ochii verzi și zâmbetul șugubăț. Strânge în brațe pe oricine îi este drag și primește în sufletul ei pe oricine o poate iubi simplu și adevărat. E. face scufundări cu tati, merge pe bicicletă, pictează, cântă, bucătărește cu mami, face puzzle-uri complicate și ascultă fascinată povești. Și iubește. Iubește să descopere lumea, iubește să râdă în hohote, să se joace, iubește rochițele și apa. Dar, cel mai mult și cel mai mult, iubește CIOCOLATA! E. iubește să o ții în brațe, să îi cânți, să fii partenerul ei de joacă și de hârjoneală. De multe ori ai putea-o confunda cu un copil tipic.
E. are diagnostic. I se spune autism. De fapt, este un spectru destul de larg și interpretările specialiștilor sunt dintre cele mai diverse. E. are certificat de orientare școlară – o hârtie care să ateste că are nevoi speciale și poate învăța după o programă adaptată. Și ar avea nevoie de un prieten pentru suport și joacă pentru timpul petrecut la școală Buc- o persoană care o ajută să se adapteze mai ușor mediului școlar, o persoană disponibilă emoțional, dispusă să învețe lucruri noi, să se joace și să râdă, dar și să înțeleagă și să susțină momentele grele. Ce zici, vrei să devii prietena ei?
Scoala este in Militari, Bucuresti. Multumim
Buna ziua! Am un copil in varsta de 4 ani care refuza sa manance la gradinita. S-au incercat toate metodele posibile, insa nu vrea sub nicio forma. Nu este o problema legata de mancare. Daca iau mancarea la pachest, o mananca acasa, stiind ca este de la gradinita.
Problema persista de aproximativ 1 an.
A fost la mai multe gradinite. Este foarte probabil ca la prima, să fii fost certat, mustrat sau pedepsit la masa. Este un copil rusinos si cred ca este vorba despre un blocaj emotional.
Astept sfaturi.
Multumesc!
Alexandra Ghiran Mi-a atras atenția mențiunea că “a fost la mai multe grădinițe”…nu sunt menționate motivele schimbarilor..dar mă gândesc cum au nevoie copiii de stabilitate, consecventa..de oportunitatea de a-și dezvolta toleranta la frustrare, versus atitudinea “daca nu îmi place ceva, plec imediat”..nici o grădiniță nu cred că poate fi “perfecta”, libera de “frustrări” la fel cum orice sistem/colectivitate de oameni generează unele frustrări adultului, care are nevoie de capacitatea de a tolera in anumite limite o cantitate rezonabilă de “frustrări”
Poate refuzul hranei sa exprime dorintele copilului..de a nu merge la grădiniță, de a rămâne acasă etc. Hrana exprima cumva simbolic legătură primara, simbiotică, infantila cu mama, ceva ce se întâmplă doar in prezența mamei..In acest context online putem face doar speculații
Mă mai întreb de ce este o problema faptul că nu mănâncă la gradinita, imaginandu-mi părinții care resimt aceasta tensiune/presiune pe care o transmit mai departe copilului, un cerc vicios.
Nu știu daca un copil de 4 ani ar avea de suferit fizic daca nu mănâncă la gradinita..
Carmen Sorici Cauzele pot fi diverse, mai multe detalii ar fi fost de folos, daca mananca acasa cu familia, daca i se ofera mancarea, daca i se spun povesti cand manca, daca este laudat, copiii de obicei au un beneficiu in urma coportamentului lor, pentru a afla ce se intampla incercati un joc de rol acasa in care dumneavostra sunteti in locul educatoarei la gradinita si o papusa este in locul lui, el fiind cel care indruma jucaria si vedeti ce zice, repetati actiunea asa cum ar trebui sa se intample. Puteti sa-l intrebati de ce s-ar teme jucaria sa manance. Timiditatea poate fi naturala, dar care de obicei nu se manifesta in familie ea mai poate fi datorata unei persoane mai autoritare din preajma lui, se poate sa fi asistat la discutii in familie. Puteti apela si la Procedeul SleepTalk, care este mai eficient daca luati legatura cu un consilier care sa va explice cum sa procedati.
Buna ziua.Sunt femeie si am 32 ani.Sunt mama a 3 copii.Am un sot care lucreaza ca sofer in alte tari si ca sa nu plece singur o ia mereu pe fiica noastra in varsta de 17 ani cu el.problema mea e urmatoarea:ieri cand am facut curat printre hainele lor si prin ghiozdanele lor cu care pleaca am gasit in ghiozdanul sotului doua vibratoare cduri cu filme porno si un lubrifiant.Deci am crezut ca imi pica cerul in cap.Cum poate sa plece cu acele lucruri de care nu stiam impreuna cu fiica noastra.Am numai ganduri negre.nu mai stiu ce sa fac si ce sa cred.Eu cred ca are o relatie cu propriul lui copil.spunetimi va rog ce sa fac ,sa ma duc la politie sau ce sa fac ,fiindca sunt foarte disperata,imi este scarba sa ma uit la el numai cand ma .gandesc la asa ceva.multumesc
Monica Enescu E o situatie intr-adevar, foarte delicata si trebuie actionat cu mult tact. E surprinzator ca tatal sa isi ia fiica cu el “mereu” cand merge sa lucreze, inteleg ca fiica dvs nu merge la scoala? Cred ca in primul rand trebuie discutat cu ea, ca sa aflati de la ea ce se intampla in aceste plecari. Nu este exclus ca daca exista o astfel de relatie intre ei, fiica sa ii ia apararea tatalui insa, oricare ar fi situatia ea este minora si acest comportament ridica multe semne de intrebare.
M-as gandi si la posibilitatea existentei unei metode de a face bani la mijloc, de cand merge fiica dvs in aceste calatorii in afara? Sunt multe intrebari..
Carmen Sorici Dupa aproape 18 ani de casnicie si trei copii este imposibil sa nu cunoasteti comportamentul sexual al sotului dumneavostra, sa nu va fi dat niciodata nimic de banuit., dumneavostra stiti daca foloseste vibratoare sau nu, sau ar fi trebuit sa stiti. Inteleg ca primul copil l-ati avut la o varsta mai mica decat fata dumneavoastra acum si sunteti o mama foarte tanara ,asta poate fi o cauza pentru care nu v-ati dat seama de nimic pana acum, poate ca exista o explicatie, dar copilul ar trebui sa mearga la scoala si sa stea cu cei de varsta ei in mod normal. Discutati cu fata, pentru ca este mai mica ar putea fi mai deschisa la discutii , este si ea destul de mare ca sa judece situatia, si ar trebui sa o cunoasteti si pe ea, sa fi avut cu ea discutii mama-fiica, despre baieti, barbati si viata. Orice actiune trebuie sa aiba si un scop, primul ar fi aflarea adevarului, apoi redresarea situatiei si asta se poate face la psiholog, si pasul ultim este reclamarea la politie din pacate pentru ca sexul cu persoane sub 18 ani facut de catre un tutore, oferirea de cadouri pentru acesta sunt pedepsite de lege cu inchisoarea, dar pentru acestea este nevoie de probe, declaratii, marturii. Fara sa luati masuri puteti deveni complice, iar stabilirirea adevarului este importanta.
Mirela Avrigeanu Plus ca fata nu se duce si ea la scoala . Ca sofer de tir esti mai mult plecat decat aa stai acasa. Fratele meu e plecat in afara pe tir si sta ceva. Tata e sofer de tir in tara si e mai mult plecat decat acasa doar in wekend il prind sa isi vada si el nepotii
Corina Cucui ce relatie aveti cu fiica dvs? cat de apropiata?
29, feminin, căsătorită, 2 fetite.
Bună ziua. Sunt femeie mamă și soție. Am 3 fetite micuțe. 2 ani respectiv 3 ani. Soțul e de mare ajutor. Ne înțelegem bine. Cu socrii sunt ok cu părinții ma înțeleg super. Inafara de soț pot zice că mai am ajutor din când în când. Problema mea e următoarea. Fetița cea mică e plangacioasa. Plânge din orice. Dacă nu e cum vrea ea plânge dacă te uiți urat plânge dacă ai atins-o plânge. Eu o iubesc și defapt le iubesc pe amândouă mai mult decât lumea. Sunt sufletul meu. Problema e soțul în treaba asta. O cam respinge din cauza asta. Nu suporta ca plânge mereu și din orice. Da vina pe mine pentru ca zice ca ii Încurajez comportamentul acesta. Pe cea mare în schimb o adora este cuminte și supradotata pentru vârsta ei. Cea mică este și ea foarte dezvoltata intelectual. Dar nu mai suport să aud cum vorbește despre cea mică. Nu se poartă urat cu ea dar când e maraita o respinge. La 2 ani a zis fix azi că ea nu vrea să meargă acasă din parc fiindcă îi este frică de tata ca o cearta. Mi s-a rupt inima în mii de bucăți. În rest este un soț extraordinar dar când vine vb de cea mica nu știu ce îl apuca. Îmi zice mereu ca are un caracter de “căcat” și ca va fii o ratata în viata și ca el nu îl va interesa dacă nu va reuși în viata și ca din cauza ca ea asa cum e ea ne va face marii probleme. Soțul a lucrat în armata toată viata lui și încă de tânăr. Plus ca părinții lui l-au bătut zilnic pentru “nazdravanii”. Iar taica-so nus-a ocupat deloc de el. Inafara de bătaie nu a primit afecțiune din partea părinților. Știu că o iubește dar de ce se comporta așa cu ea. Ma gândesc că poate fetita va scăpa de plânsul asta din orice și de încăpățânare odată cu varsta…dar cu tati ce sa fac? Cum sa îl iau. Nu accepta nimic în privința asta deoarece el crede că știe exact ce și cum deoarece asta au învățat în legiune. Ma macină ma stresez de cate ori plânge fata ma uit la tați și ma rog sa nu o respinga.
Carmen Sorici Ideal ar fi ca sotul sa inceapa o psihoterapie, cu un psihoterapeut specializat in relatii de familie. Nu este normal sa-ti etichetezi copilul in acest fel si nici dumneavostra sa-i sustineti ideea ca cea mica este mai altfel, fiecare copil este altfel. In toata aceasta poveste fetita cea mica are cel mai mult de pierdut, si are nevoie ca macar dumneavostra sa nu o mai considerati ,,plangacioasa” si sa o comparati mereu cu cea mare. Incapatanarea nu este mereu negativa este in primul rand un semn de inteligenta, arata ca are puterea de a anticipa, de a face o alegere. Copiii foarte ascultatori sunt comozi pentru parinti insa sansele de a deveni mai curajosi si plini de initiativa copii sunt considerabil scazute, este posibil ca modelul de copil cunoscut de sotul dumneavostra sa fie doar cel ascultator, avand un mare respect pentru indeplinirea ordinelor, lucru care se pare ca i-a fost cerut si in copilarie, cu toata intelegerea pentru traumele nerezolvate ale dansului este inacceptabil sa spui asemea lucruri despre un copil de doar doi ani care nu-ti face pe plac si nu-ti recunoaste autoritatea. Proiectia evenimentelor viitoare in sens negativ despre copil este nociva si da de gandit prin exprimarea ,,ne va face mari probleme” , iar acest lucru da de gandit, desi dumneavoastra spuneti ca aveti o relatie buna, s-ar putea ca aceasta sa fie doar in conditii de subordonare, Problemele nerezolvate ale sotului s-ar putea ca la un moment dat, in momente de criza sa va afecteze si pe dumneavostra si relatia de cuplu, multi dintre copiii care au primit pedepse fizice, vor prelua modelul la maturitate, devenind si ei la randul lor agresori. Cum ar fi reactionat daca copilul chiar ar fi avut o problema de sanatate? Un copil de 2 ani nu poate invinovatit de atitudine incorecta, doar adultul (parintele) este cel care nu are atitudinea potrivita. Pentru binele familiei si al fetitelor puteti merge la o consiliere de cuplu unde sa discutati toate aceste probleme care nerezolvate se pot agrava. Succes!
Buna ziua. Sunt fata, 29 ani, casatorita de 5 ani cu sotul meu, 31 ani, in relatie de 9 ani. Avem doi baieti, 2,5 ani si 5 ani. Muncim amandoi, avem casa noastra, parinti care ne sustin moral in tot ce facem. Pot spune ca aproape ne-am realizat visele. Amandoi am reusit impreuna de la zero. Ne iubim foarte mult si toti stiu asta. Problema noastra e una mai delicata. Imi dau seama ca ceva nu e in regula cu sotul meu deoarece avem si momente in care ne certam, ca in orice relatie, doar ca la noi se ajunge la lucruri mult mai grave. Tatal lui a murit cand el avea 18 ani si de atunci nu prea vorbeste despre asta. Sufera foarte mult. Eu ma gandesc ca inchiderea in sine il face sa rabufneasca in alte momente ce nu au legatura cu tatal lui. Spre exemplu: ne certam atunci cand omit sa ii spun ceva.. ca nu l-am anuntat ca am plecat pana la mama soacra.. am ajuns de ne-am certat foarte rau, am mancat bataie.. eu una sufar foarte mult sa il vad ca izbucneste asa rau si nu se poate controla.
Alt moment a fost cand eram in masina cu copiii si mama soacra si cineva ne-a taiat fata. A vrut sa coboare din masina sa mearga la el sa il bata, dar noi l-am tinut. Atunci a inceput sa o injure pe mama lui si pe mine si sincer credeam ca ne va lovi… sincer ma gandesc sa merg la un psiholog.. si el e constient ca are nevoie de ajutor dar parca nu ar vrea sa admita asta.. nu am vrea sa distrugem tot ce am construit pana acum pentru niste ambitii.. el este si foarte gelos si posesiv.. asta am aflat cat timp am fost plecata la niste cursuri in afara localitatii.. si ma gandesc ca atunci ar fi facut o depresie.. nu mai manca, plangea intr-una.. ma suna mereu.. desi stateam cu el la telefon non stop tot nu era de ajuns.. il inteleg si stiu ca nu i-a fost usor… eu una am obosit sa lupt in relatia asta sa ma simt vinovata pentru orice si incerc pe cat posibil sa ii fac mereu pe plac pt a evita certurile.. doar ca uneori nu pot.. imi ajunge si mie…va rog dati-mi o parerea ce sa fac… ce psiholog ar trebui sa caut? Imi puteti recomda unul in constanta?va multumesc mult pt timpul acordat.
Cristina Tacaciu Nu este normal sa mananci bataie intr-o relatie, imi pare rau can trebuit sa treci prin asa ceva! Sotul Tau trebuie sa recunoasca ca are o problema si sa fie dispus sa primeasca ajutor psihologic, altfel oricat te-ai chinui tu, nu vei reusi sa il vindeci
Cosmina Brascauceanu Indiferent prin cate a trecut nu este normal sa te bata, acesta este un abuz. Si el are nevoie sa-si rezolvele propriile conflicte. Recomandarea mea ar fi sa mergeti amandoi in terapie individuala. Va tin pumnii!
Bună ziua, am 20 de ani si sunt student. Am o problema, care a devenit foarte mare in ultima vreme, dar mi se trage inca din copilarie. Problema mea este faptul ca sunt foarte urat, si pana la varsta asta nu am putut sa am vreo prietena, ma simt mereu singur. Mereu ma gandesc ca nici macar parintii nu m-au vrut(chiar mi au spus acum cativa ani ca am fost o sarcina nedorita). Acum, problema este ca in ultima vreme am inceput sa simt ura fata de propria persoana din cauza asta, dar si fata de oameni care nu au nici cea mai mica vina.
Cand sunt singur si ma gandesc la asta dau cu pumnii in pereti si ma doare…iar daca cineva ma intreaba daca am prietena asa la o discutie banala, instant incep sa fierb pe interior de nervi. Si la urma, vine nedreptatea…de ce trebuie sa indur asta, am incercat mereu sa fiu un om bun, cred ca in fiecare zi vad la televizor diversi barbati care isi lovesc femeile, infractori, violatori, criminali, oameni rai pe care Dumnezeu i a iubit totusi mai mult decat pe mine, pentru ca ei tot au fost iubiti de o persoana draga, iar eu nu. Azi cand veneam de la facultate a trecut tramvaiul pe langa mine, si cam timp de o secunda am avut o imagine cum ca sar in fata lui si termin cu toate astea. Si mi am dat seama ca problema mea devine foarte serioasa, si am nevoie de ajutor… nu vreau ca dintr o prostie incontrolabila, datorata nervilor sa fac ceva ce m ar marca toata viata, dau poate chiar sa o termine de tot. Si daca se poate as vrea sa reusesc sa devin persoana care eram inainte, sa fiu vesel si linistit mereu, acum sunt vesnic trist si dezamagit de mine…
Carmen Sorici Faptul ca nu ai nici o prietena pana acum, ceea ce nu este un lucru neobisnuit, este chiar normal, nu inseamna ca esti urat, faci o greseala de logica si apoi vorbind de succesul in viata ,cati politicieni frumosi ai vazut? Gandul ca nu ai o partenera, nevoile unui corp tanar constrans de reguli sociale ti-au dat mintea peste cap si in loc sa te gandesti sa cuceresti o fata potrivita pentru tine iti ti mintea ocupata cu pareri proaste depre tine. Ei, dar in comparatie cu cine te simti urat? Cu vedetele de la televizor si din filme? Daca este asa, fi sigur ca multe fete se simt la fel ca tine, sunt foarte multe care cred ca nu-si vor gasi niciodata un partener pentru ca nu sunt destul de slabe, inalte si alte calitati fizice si pentru ele este mai dificil pentru ca multi baieti care spun ca nu au noroc la fete, nu se gandesc la fetele obisnuite, cele din jur ci isi doresc ,,dive” fete cu care sa se mandreasca, sa le fie crescut prestigiul, nu o fata comuna, obisnuita.Poti incepe un proces terapeutic pentru a avea mai mult curaj in a aborda o fata si face fata unui refuz, pentru ca si refuzurile fac parte din normalul vietii, nu degeaba se spune ca barbatii sunt vanatori, uneori prind, alteori nu. Incepe prin a nu te mai compara cu nimeni, Curaj si succes!
Ghimis Simona Bianca În primul rand trebuie sa te accepți asa cum ești. Sunt sigura ca ai și calități, și sper ca le și vezi. Defectul tău sunt sigura ca nu este aspectul fizic, ci felul în care te vezi tu. Fiecare dintre noi avem calități și defecte. O buna perioada de timp ma consideram urata, la fel ca și tine, îmi puneam tot felul de întrebări, de ce eu nu, de ce altele da… Bun, eram și foarte timida ca bonus. Cu timpul am învățat sa ma accept asa cum sunt, pentru femei este ceva mai ușor, un pic de makeup, mai ascundem câte un defect. Învață să te accepți asa cum ești, ești minunat, toți suntem minuni fix asa cum suntem. Eu acum am 2 copii frumoși, asa ii vad eu ca și părinte, cei mai frumoasi din lume, deși eu mama lor nu sunt vreo frumusețe. Ai grija de aspectul tău fizic, îngrijește-te. Eu întotdeauna am apreciat un bărbat îngrijit, nicidecum unul frumos. Vorbește și cu un psiholog, poate te ajuta sa vezi părțile tale bune.
George Breazu Tu știi că ai suflet frumos…indiferent de percepția ta în oglindă, trupul urmează sufletul!
Povestea 1 la 1 milion: un milion de spermatozoizi pleacă în galop să fecundeze celula zigot…acea cursă ai câștigat-o, TU , deci care e problema cu tramvaiul? Poți răsfoi cartea Personalitate Plus, Florence Littauer și te vei înțelege mai bine…ai doar nevoie de încurajare și apoi dărâmi munții! În analiza finală, decizia îți aparține!
Cristina Tacaciu Sfatul meu este sa incepi cat mai repede o psihoterapie, nu este nimic rusinos in asta, ba chiar ai facut primul pas curajos si ai scris aici. Avand in vedere gandurile si emotiile intens negative variate pe care le simti, eu personal te-as indruma si spre un medic psihiatru. Nu refuza medicatia , DACA este cazul, pt ca te poate ajuta ft mult sa iesi din acest impas, impreuna cu psihoterapia. Si eu am ajuns la medic si la consiliere dupa un astfel de episod depresiv si ma regasesc partial in povestea ta. Bafta!
Dalia Pata Imi permit un comentariu.Sunt psiholog in formare. In primul rand te felicit pentru aceasta destainuire. Esti un om extraordinar. Frumusetea porneste din interior . Un OM frumos in interior nu conteaza cum arata in exterior. In al doilea rand iti sugerez sa iti gasesti un psihoterapeut compatibil cu tine si la Iasi poti sa iei legatura cu o doamna psiholog minunata, D-na Magda Luchian, Are cont pe fb. Pana sa ajungi la psiholog iti sugerez sa citesti o carte scrisa de Lise Bourbeau, specialista in rani emotionale ,, Cele 5 rani care te impiedica sa fii tu insuti,,. Daca mama ta ti-a spus ca a fost o sarcina nedorita, este posibil , potrivit lui Lise Bourbeau , ca in relatia cu mama ta sa manifesti o rana a respingerii si a nedreptatii. Succes!
Buna ziua! Sunt cadru didactic , am 42 ani si am o Sora cu 11 ani mai mica , pe care am dorit-o f mult! Pe sora mea am supravegheat-o cand era mica, am facut lectiile cu ea, am avut foarte mare grija de ea…. eram ca a doua mama! Sora mea a crescut farà incredere in ea iar daca nu obtinea ce vroia , cand vroia avea un comportament atat de posesiv si impulsiv incat ne straduiam sa ii facem cat mai repede pe plac!
Timpul a trecut ! Acum are 31 ani! A avut o relatie neimplinita ( partenerul avea probleme cu jocurile de noroc …) in urma careia a ramas in 2014 cu o insomnie declansata in perioada cand se lupta sa se desparta dar si pe un fond de mari preocupari la serviciu( lucra atunci la UniCredit backe Office)! A mers la psihiatru , a inceput sa ia antidepresive, a Fost la 4 psihologi pana acum ….. comportamentul sau a devenit f ostil, ma jigneste continuu din 2014 , ma acuza ca din cauza mea a continuat acea relatie toxica ptr ca nu am intervenit sa ii despart, ma acuza ca mint , ca mi-am batut joc de banii tatalui meu (Din pacate a decedat in 2018 octombrie)! Subliniez faptul ca tatal meu a trait din 2007 pana in 2014 cu noi ( eu si sotul meu)in Italia! Tatal meu a ajutat-o continuu pe Sora mea cu bani ptr facultate si alte nevoi, a ajutat-o sa aiba un apt in bucuresti ptr care a platit un acont ,iar acum eu si Sora mea platim rata ! Ca sa o ajut impotriva depresiei am Fost des la bucuresti ca sa merg cu ea la psihiatru, am mers anual in doua calatorii cu Sora mea …. ptr a o ajuta impotriva depresiei! Mereu am cautat sa o inteleg , desi m-a ranit continuu cu jigniri oribile ! Am pus totul pe seama tratamentului! … deseori mi a spus ca vrea sa moara iar “ ma sinucid daca…” a devenit o expresie f folosita! Si-a dorit mult o noua relatie dar nici un barbat din cati a intalnit nu a dorit o relatie! Mereu i-am explicat ca nu e bine sa se intalneasca mereu cu alti barbati ptr sex , dar ea se certa cu mine si ma jignea oribil spunandu-mi ca nu poate trai singura si farà sex si sa nu o mai judec! Sora mea e f retrasa, nu e genul care schimba barbatii, de aceea m-a socat noul ei comportament ! Dimineti là rand am primit mesaje cu jigniri si cu amenintari ca se va sinucide ,caci ea nu poate trai singura! Treptat Sora mea a inceput sa imi conditioneze viata, tresar cand vad mesaje de la ea! In martie 2018 a inceput o relatie care nu a mers ! A jignit-o tare pe mama baiatului ,care la randul lui si El a jignit-o pe Sora mea ….. ! Au Fost mereu certuri , multe puerile… Sora mea des a manifestat crize de nervi in aceasta relatie , L -a acuzat pe partenerul ei ca e prea atasat de mama, ca nu se simte apreciata , dorita, ca nu simte afectiune, recunostinta ptr ca L-a primit in casa ei cand nu avea de munca … Mie mi-a spus ca niciodata nu a Fost tratata mai rau vreodata de un barbat si ca i-a distrus si putina incredere care o castigase dupa ce a rupt prima relatie! …. ideea e ca Eu nu simt nici un fel de afectiune din partea surorii mele, mereu vb cu mine de lipsa banilor, de cate nevoi are, ii trimit ce pot ,dar e mereu nemultumita, jignirile s-au mai rarit un pic , dar simt ca imi conditioneaza viata! Tind mereu sa ii fac pe plac ,dar nu e niciodata multumita! Nu pot continua sa traiesc numai cu mesaje negative si acuzatii nefondate din partea ei , dar nu pot nici sa o ignor….. o iubesc f mult …. Ea mereu imi scrie probleme! De dimineata pana seara imi scrie probleme zilnic , iar daca ii spun ceva ma trezesc cu un lant de jigniri…. va rog sa imi dati o solutie! Cum s-o ajut sa infrunte viata, cum s-o ajut sa aiba incredere in ea? Cum sa fac sa o ajut sa nu ma mai jigneasca! Ea in continuare nu doarme farà pastile si mereu da vina pe pastile ptr comportamentul ei! Subliniez ca munceste mult, e ambitioasa, se lupta sa aiba ce au altii care insa au mai multe posibilitati de bani! E sensibila…. fina, ( nu i se potriveste limbajul vulgar…)! Imi doresc mult sa isi gaseasca linistea sufleteasca! Din pacate e atat de nelinistita …. mereu lupta sa fie lucrurile exact cum vrea sa …. se agita…, e in alerta continua! Multumesc
Arina Anghel Din tot ce am citit, sună ca şi cum vorbiţi de copilul dvs. nu de o soră. De când vă amintiţi că vă simţiţi atât de responsabilă față de viața sorei mai mici? Atitudinea mamei care era?
Marilena Popa Si dumneavoastră si sora dumneavoastră sunteti doua persoane adulte, fiecare responsabilă pentru propria viata si bunăstare. Intr-adevar păreti ca vorbiți despre ea ca despre un copil, copilul dumneavoastră mai precis. Este firesc sa va faceți griji si sa o ajutati, insa nu este sănătos sa va preocupați atât de mult si sa va lăsați santajata emotional in permanență de ea. Din ceea ce descrieti dumneavoastră pare sa sufere de o tulburare de personalitate, care in sine este dificil de tratat, si mai ales ca nu se tratează fara colaborarea pacientului. Si cand spun tratament nu ma refer la medicație, ci la psihoterapie. Pe scurt, daca sora dumneavoastră primeste de la dumneavoastră tot ce isi dorește prin aceste manevre, nu va fi niciodată motivată sa se schimbe, sa isi caute solutii mai sănătoase la problemele pe care le are. In iluzia ca o ajutați nu faceti decât sa ii intretineti starea de neajutorare. V-as recomanda si dumneavoastră si surorii sa mergeti la psihoterapie, individual desigur, pentru a putea taia acest cordon ombilical care exista intre dumneavoastră. Numai bine!
Carmen Sorici Se pare ca relatia dumneavoastra cu sora a devenit problematica, fie ati exagerat din rolul de sora-mama fiind exagerat de protectiva, fie pastrarea unui mediu anxios, fie o tendinta temperamentala mai slab gestionata de familie s-a creat un cerc vicios in care toata lumea sufera. Cand v-ati asumat rolul de sora-mama probabil acesta a venit la pachet si cu sentimentul de culpabilitate pentru nereusita sociala si este posibil sa va simtiti permanent raspunzatoare de fericirea ei, chiar daca acest lucru a devenit deosebit de greu, dar tocmai aceste sentimente o incurca pe sora dumenavostra sa se maturizeze. Inceperea unui proces terapeutic v-ar ajuat sa invatati pozitia corecta in viata surorii dumneavostra, cum sa actionati constructiv pentru ea si familia dumneavostra. Si sora dumneavoastra are nevoie de psihoterapie, nu doar de tratament medicamentos, pentru a invata sa-si gestioneze relatiile, se pare ca are un deficit aici.Va urez succes!
Cosmina Brascauceanu Nu pot decat sa-mi imaginez cum arata viata dumneavoastra cu mesaje pline de jigniri si amenintari de sinucidere. Mai mult ca sigur ca este coplesitor tot ce traiti, iar in dorinta de a o ajuta pare ca renuntati foarte mult la dumneavoastra. Trebuie sa va simtiti tare neputincioasa cand vedeti ca toate eforturile pe care le faceti nu o ajuta. Iar faptul ca v-ati dorit-o atat de mult pare ca va face singura responsabila pentru viata si fericirea ei, de cand erati doar un copil si i-ati fost ca a doua mama. Ma gandesc cum trebuie sa fi fost pentru un copil de 11 sa intre atat de repede in rolul de mama, rol in continuare prezent si acum cand ea este deja un adult si pare se poate descurca, munceste si este ambitioasa. Poate ca este timpul sa incepeti sa aveti mai multa grija de dumneavoastra si de ce anume se intampla in interiorul dumneavoastra. Intrarea intr-un proces terapeutic v-ar putea ajuta sa fiti in continuare alaturi de ea dar si cu atentie catre tot ce traiti si simtiti. Va tin pumnii!
Un somn profund și liniștit este ceea ce ne dorim în fiecare seară când ne ducem la culcare. În marea majoritate a timpului avem parte de odihnă de calitate și de dimineți pline de energie, vitalitate și poftă de viață, însă există și perioade în care lipsa somnului ne afectează viața cotidiană.
Somnul este o stare fiziologică și reversibilă, vitală pentru organismul nostru. În timpul orelor de somn, funcțiile vitale încetinesc, temperatura corpului scade cu aproximativ 0,5°C permițând relaxarea și refacerea organismului.
Alternanța stării de activitate cu cea de somn reprezintă o particularitate a bioritmicității procesului fiziologic al omului. Sistemul nervos, împreună cu sistemul endocrin, sincronizeazăbioritmul.
Ciclul unei zile corespunde cu ceasul biologic al ființei umane și include perioade de activitate intensă, de odihnă și perioade de activitate redusă (odihnă activă) și este cunoscut sub denumirea de ritm circadian. Ritmul corpului pare a se baza pe două perioade de somn: una lungă – cea de pe parcursul nopții, adică perioada fără lumină solară, și una scurtă, la amiază, atunci când mulți dintre noi resimțim o stare de moleșeală și oboseală.
Pe parcursul vieții, caracteristicile somnului se schimbă, ca urmare a procesului normal al dezvoltării și modificării organismului: nou-născuții dorm în medie 18 ore/zi, în timp ce adolescenții au nevoie de 9-10 ore de somn. Cu cât înaintăm în vârstă observăm o reducere a eficienței somnului, reprizele de somn profund tind să se rărească, ceea ce îngreunează refacerea fizică și psihică a organismului și atrag după sine oboseala permanentă, nervozitate, lipsă de concentrare, nevoia de dulce și de cafea, într-un cuvânt, ne influențează sănătatea și activitatea zilnică. Aici intervine melatonina, care este capabilă să restabilească un somn de calitate.
Melatoninaeste un hormon secretat de glanda pineală și controlat de hipotalamus, având rolul de a regla ritmul circadian. Se secretă pe timp de noapte și induce somnul. Producția de melatonină este inhibată de lumină (în special lumina albastră care este prezentă în multe surse de iluminat artificial) și atinge maximul între orele 2 și 4 dimineața, scăzând treptat pe măsură ce se apropie orele de dimineață și răsăritul soarelui.
În timpul somnului, melatonina împiedică hormonii energetici să fie activi, astfel încât organismul să își regenereze resursele. Astfel activitatea conștientă a creierului este inhibată, capacitatea de concentrare și gândire sunt reduse la zero. În timpul odihnei, melatonina este responsabilă de încetinirea funcționalității inimii și a celorlalte organe vitale, exercitând un efect de constricție asupra vaselor de sânge de la nivelul membrelor, sângele fiind propulsat către organele vitale astfel încât rata cardiacă încetinește și tensiunea arterială scade considerabil.
Dată fiind importanța acestui hormon asupra bunei funcționalități a organismului uman, este normal să dorim menținerea lui la un nivel cât mai ridicat. În condițiile în care acest lucru nu mai este posibil, din diverse cauze, avem la îndemână suplimentele cu melatonină. Administrarea suplimentelor cu melatonină se va face sub îndrumarea medicului și poate avea mai multe obiective. Primul și cel mai frecvent este marcat de tulburările de somn.
Peste 30% din populația globului și peste 70% din persoanele trecute de 70 de ani suferă de insomnii. Nici persoanele tinere nu sunt ocolite de insomnii, acestea suferind de reprize de somn decalat sau redus. Trezirea în timpul nopții stopează producția de melatonină, astfel încât, după reluarea somnului, un alt nivel maxim de melatonină se va produce abia după câteva ore de somn.
Un alt beneficiu al administrării suplimentelor cu melatonină este diminuarea timpului necesar pentru a adormi, efectul va fi indirect prin influențarea temperaturii bazale a corpului și prin acțiunea asupra unor neurotransmițători din creier. Bio-Melatonina se absoarbe rapid, într-o perioadă de 30 minute de la administrare.
O altă recomandare este diminuarea manifestărilor asociate cu modificările de fus orar. În mod obișnuit, în deplasări, o diferență de fus orar de 1-2 ore nu va cauza tulburări ale ritmului circadian. Însă deplasări cu diferențe de fus orar de 6-8 ore și mai mult pot necesita până la 4-5 zile de acomodare la noul fus orar. Bio-Melatonina ajută organismul să se adapteze ușor și rapid la aceste schimbări. Ea este de asemenea un adjuvant pentru persoanele care lucrează în ture de noapte sau alternativ o noapte da, o noapte nu. Bio-Melatonina poate fi administrată și persoanelor nevăzătoare ce pot avea dificultăți în a adormi deoarece nu pot percepe diferențele de lumină între zi și noapte.
În comparație cu somniferele, Bio-Melatonina deține o serie de avantaje – nu provoacă dependență, deci administrarea se poate face pe perioade scurte și medii, fără creșterea graduală a dozei sau efecte adverse în cazul întreruperii administrării.
Deloc de ignorat este faptul că melatonina este unul din cei mai puternici antioxidanți descoperiți vreodată, cu o eficiență în combaterea radicalilor liberi peste vitamina C, vitamina E sau beta-caroten. Este singurul antioxidant capabil să pătrundă în celulele organismului reducând distrugerile provocate de radicalii liberi ajunși în organism prin alimentație nesănătoasă sau stres. Bio-Melatonina nu are efecte toxice cunoscute, dar se bucură de o rată de absorbție ridicată.
Cu Bio-Melatonina poate fi mult mai ușor să dormiți un somn liniștit în situațiile în care calitatea somnului ar avea de suferit. Odihna este un factor principal al unui trai sănătos și ingredientul de bază pentru o stare de bine.
Cabinet de psihoterapie din Iași pune la dispoziție, cu ora sau permanent, spații pentru profesioniști din domeniile: psihoterapie, coaching, logopedie.
Biroul este situat în zona Străpungere Silvestru.
Îți oferim șansa de a lucra cu drag într-un spațiu plăcut și liniștit.
Pentru detalii suplimentare ne poți contacta la nr. de telefon 0742.45.75.59, în fiecare zi după ora 20:00.
E. iubește să o ții în brațe, să îi cânți, să fii partenerul ei de joacă și de hârjoneală. De multe ori ai putea-o confunda cu un copil tipic.
