Buna ziua Sunt baiat si am 18 ani.
Muncesc in Santierul naval din tulcea.
Incepand cu familia mea este cam distanta relatia cu ei
Incepand cu fratele meu a adus adesea ori probleme in familie ma inteleg bine cu el lam tinut mult timp acasa pentru ca inca e minor eu am plecat de le 16 ani in italia la munca la oi la negru, si acum muncesge si el.
Cu mama mea tin foarte mult la ea dar mereu ma dezamagit tatal meu a decedat cand aveam 14 ani din depresie (scia luat viata) pentru ca mama mea are probleme cu alcolul,dupa moartea tatalui meu ea a inceput sa unble cu multi barbagi cam in fiecare 5 luni un an avea cate unu si fiecare a profitat de noi!, in rest nu mai am pe nimeni mam saturat de tot.
Nu stiu nici cum sa descriu starea mea nam fost la nici un terapeut la nimic si mie frica… ma simpt lipsit de puteri nu fac nimic nu vreau sa fac nimic vreau sa stau singur si sa plang!.
Am cateva luni bune de cand ma simt asa si din ce in ce ai rau, dupa ce sa intamplat cu tatal meu unica rezolvare pe care o cunosc sa scap de probleme dste muartea, in continu am candul asta si imi este frica intrun momont critic di viata mea sa nu fac,chiar daca o parte din mine vrea sa scape de tot si de toate
Nustiu cum sa scap plandg in continu imi plang de mila imi plang de dor imi plang de starea asta negativa nu mai stiu cand am zanbit ultima oara
Am nevoie de ajutor!
Nela Chirila Poate ar fi timpul sa te gandesti la tine sa-ti faci o familie ,sa mergi la un psiholog e foarte bine pentru ca vei reusi sa-ti clarifici foarte multe si vei reusi sa te echilibrezi
Buna ziua. Am 41 de ani, sunt divortata de 8 ani. Fiica mea implineste in curand 18 ani (spun a mea, intrucat tatal s-a mutat la mare distanta, vine cel mult o data pe an sa o vada si o suna foarte rar). Dupa divort a existat o perioada foarte grea, in care fetita mea si-o provocat singura taieturi pe maini si picioare. S-a oprit din a face aceste lucruri in urma cu aproximativ 2 ani, cand i-am facut cunostinta cu barbatul care exista in viata mea. L-a acceptat usor, s-a apropiat de el. Precizez ca nu locuiesc impreuna cu el – nu este posibil, insa nici eu nu sunt pregatita pentru acest pas, chiar daca avem o relatie frumoasa.
Sunt doua probleme care ma apasa acum. Prima este ca fiica mea e indragostita de un baiat din alta tara, cu care vorbeste online – am aflat, am vorbit cu ea, fara a-i spune ca stiu detalii. Cu ocazia unui proiect s-a si vazut cu el o singura data, cateva ore. Ea nu a recunoscut aceasta relatie – mentionez ca discutia a fost calma, placuta, calda, fara nimic negativ. Scopul meu a fost sa inteleaga ca ii sunt alaturi si ca vreau sa o stiu in siguranta – este o fata desteapta, educata, insa foarte sensibila si aceasta “relatie” o consuma, o scurge de energie, o izoleaza de prieteni, ceea ce m-a ingrijorat. De asemenea, desi este realista, imi este teama ca, dupa ce va implini 18 ani, va fi mai greu de gestionat situatia. Dupa discutie, fetita a facut atacuri de panica, iar eu nu stiu cum sa o linistesc si nu imi dau seama de ce insista sa se ascunda.
A doua problema, este ca, din vara, nu il mai accepta pe iubitul meu, in sensul ca simte ca nu o intelege emotional – el este mai pragmatic, mai direct, i-a atras de cateva ori atentia asupra timpului consumat pe telefon in mod neproductiv. Eu sunt foarte delicata cand ii fac observatii, el a fost mai direct – fara a fi agresiv, dominant etc. Are incredere in el, stie ca ar face orice, oricand pentru ea si cu toate astea evita sa mai vorbeasca cu el probleme de suflet.
Va rog sa a ajutati cu idei asupra a cum as putea proceda sa rezolv aceste probleme. Multumesc.
Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online:
Buna ziua, am 27 ani, doi copii de 5 respectiv 2 ani. Fetita de 5 anișori merge uneori (nu foarte des) sa doarmă la bunica paternă, lucru cu care recunosc ca nu sunt de-acord deoarece doamna suferă de depresie si nu simt ca este in siguranța acolo. Asta s-a întâmplat și sâmbătă, a dormit de sâmbătă spre duminica la dansa. Duminica după-masa a venit acasă cu un comportament foarte ciudat, a urlat, a trântit, nu m-a băgat in seama, mi-a vorbit foarte urat etc etc. M-am purtat absolut normal cu ea și am decis sa mergem la joaca acasa la niște prieteni cu care se înțelege. Acolo am observat ca are niște iritații pe mâna și am întrebat-o ce s-a întâmplat, ea a spus ca nu știe și a evitat subiectul. Una dintre prietene a luat-o ușor in camera și a intrebat-o ce a pățit și ea a zis ca este secretul ei cu bunica și i-a spus sa nu mai zică nimănui faptul ca o da pe mâini cu niște uleiuri și in timp ce o da ii spune ca ea trebuie sa îl iubească doar pe tati, sa fie aproape de tati, sa nu o iubeasca pe mami ca e rea și sa stea doar cu tati mereu. Problema și întrebarea mea (pana când o vede un psiholog) este cum trebuie sa gestionez eu situația in primul rând cu fetita, ea neștiind ca eu știu cele spuse de ea ? Cum trebuie sa gestionez situația cu tatăl respectiv soacra, din nou niciunul dintre ei nu este la curent cu subiectul…. credeți ca este posibil ca un copil de 5 ani și jumate sa inventeze aceasta poveste (țin sa precizez ca familia mea a spus ca poate ea inventează)??? Nu am dormit toată noaptea, sunt socata și confuza… mulțumesc anticipat !!!
Buna ziua! Sunt divortata si am o fetita de 8 ani.De aproape 1 an am o relatie serioasa cu iubitul meu.Problema este cu fetita caci este extrem de geloasa, nu ma lasa sa ma apropii prea mult de el.Mai am probleme si cu personalitatea ei, imi raspunde si nu ma respecta nici pe mine nici pe el. Cand nu se simte bagata in seama, face orice sa iasa in evidenta, ba chiar se supara si rabufneste, dupa care nu se potoleste pana cand reuseste sa ne supere.Va rog sa ma ajutiati in acest sens cu sfaturi caci i-am aplicat si pedepse si mai multa comunicare cu ea, dupa care pe moment spune ca nu mai face iar peste cateva ore o ia de la inceput.
Multumesc. CC
Daca o persoana isi inseala partenerul cu cel/cea mai bun/a prieten/a a acestuia, cine este cel mai responsabil/vinovat? Persoana din relație sau prietenul/prietena? Chiar daca amândoi sunt vinovati, ma interesează care considerați că este mai responsabil. Multumesc
Mesaj anonim din sectiunea “Psiholog online“:
Buna ziua. Prietenul meu a clacat cu jocurile de noroc. Nu stiu cum il pot ajuta. Eu sunt departe, muncesc in alt oras in capatul celalalt de tara, muncesc foarte mult si nu ma pot duce acasa des, nici timp liber sa vorbesc mai mult cu el nu am. El nu are un job stabil, lucreaza cand si cand, dar castiga destul de mult. El se plictiseste toata ziua si noaptea singur acasa, are un program haotic, noaptea e pe afara cu baietii, ziua doarme 2,3 ore, iar iese, iar mai doarme 2… Zice ca a inceput cu jocurile pentru ca se plictiseste, pentru ca nu e totul cum vrea el.. Ii pare rau, apoi iar se duce.. Nu ar fi de acord sa inceapa o terapie sau ceva, iar mie nu imi permite timpul sa urmez eu, ca sa stiu cum sa ma port cu el in aceasta situatie.
A zis ca daca m-as duce eu acasa, nu s-ar mai duce..
Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:
Buna ziua.Am o intrebare cam ciudata care ma macina de ceva vreme.Credeti ca un tata isi poate iubi copilul dpar pt ca seamana foarte mult cu cel de care ii e dor?Sa va explic..din prima casatorie are doi copii，baiat si fata cu care nu tine legura deoarece fosta sotie i-a interzis si face in asa fel incat asta sa nu se intample nici macar accidental.Impreuna avem la fel，doi copii，baiat si fata.Fetitele pe masura ce cresc seamana ametitor de mult，uneori cei din jurul nostrul nu isi dau seama care din cele doua sunt.Acum recent cineva ne-a zis iar ca seamana enorm si am realizat atunci ca se uita altfel la micuta decat la baiat.Stiu ca ii e dor de fetita，il simt si cred，insa uneori parca o priveste pe fetita noastra ca si cum ar fi cealalta..Nu ma deranjeaza sa isi iubeasca copiii，e normal，dar parca cu fetita nu o face corect…Uneori chiar se mai intampla sa le incurce si numele..Acum stau si ma gandesc，face ceva gresit din pct de vedere al copiilor，sau gandesc eu rau?
Felicia Trandafir Si tatal meu imi incurca frecvent numele cu fica mea,mai exact ii spune fetei mle numele meu si mie nu mi se pare nimic nepotrivit Chiar ma amuza situatia
Botezat-Antonescu Radu nu stiu daca ne putem iubi copiii gresit sau corect insa cred ca situatia lui este de inteles si eu m-as concentra pe cauza problemei: accesul la ceilalti copii. Incurajati-l sa reia contactul cu el, chiar daca trebuie sa se ajunga la instanta. Ca parinte are acest drept, mai ales daca legea i-l ofera! Ca tata, nu imi pot imagina suferinta prin care trece si pot intelege de ce uneori le suprapune pe cele doua. Atat femeile cat si barbatii au afectivitate, la unii sau altii dezvoltate in diverse feluri, insa suferinta este la fel pt toata lumea. Succes!
Monica Enescu Cum poate fi pentru un parinte sa i se interzica sa isi vada copiii si sa aiba o relatie cu ei? Din aceasta situatie are de suferit atat el cat si copiii, si cei care nu isi pot vedea tatal si cei care devin reprezentanti pentru ceilalti. Sotul dvs nu are o vina ca acest lucru se intampla, insa copiii se pot simti neiubiti pentru ei insisi sau ca si cum nu sunt niste fiinte de sine statatoare, individuale, cu unicitatea si personalitatea lor. L-as incuraja pe sotul dvs sa faca demersuri pentru a intra in legatura cu copiii lui si de ce nu, un proces terapeutic ar fi indicat pentru a vindeca ranile cu care el traieste in prezent. De acest lucru ar beneficia de fapt, intreaga familie. Carmen Sorici Este importanta si varsta copiilor, dupa 3 ani pana pe la 7-8 ani fetitele pot fi foarte atasate de tatici, aparand o relatie speciala intre ei, baietii facand acelasi lucru cu mamele.
Buna ziua.Va scriu in speranta，ca ma puteti ajuta cu gestionarea unei situatii delicate.Dupa cum stim cam toti，Romania nu ne ofera multe lucruri，mai ales un trai decent.Asa ca sotul a fost nevoit sa plece la munca in Europa.Este plecat 6 zile si 2 zile sta acasa..Problema cea mare este copilul，baiat，5 ani.Care a dezvoltat o teama ca va pleca mereu tatal，desi ii explicam ca uneori are mai multe zile libere si sta acasa.verifica hainele din dulap，papucii tatalui，tot ce poate tine de plecare.Plange des si ne spune mereu ca il mintim ca tati iar pleaca.Si mai rau este plange foarte mult..Coincidenta face ca acum un an treceam prin aceeasi situatie，si intr-un final am decis sa ramana sotul acasa，momentan din pacate acum nu se poate asta…Cum sa facem cu cel mic，cum sa ii explicam?Nu mai reusesc sa gestionez deloc situatia…Multumesc!!
Ofer spre inchiriere, partial (cate 1 zi/saptamana) sau complet, spatiu mobilat si amenajat in cladire de birouri, ultracentral, in zona Piata Romana, ideal pentru cabinet de psihologie, psihoterapie, consiliere. Detalii la tel.: 0722.296.162.
Bună …sunt fata am 12 ani ,învăț cu familia am probleme am mama tata o sora și un frate , părinții sunt divorțați , mama e peste hotare de mulți ani … Am pierdut sensul vieții .. știu că abia se începe însă deja am probleme mari la școală nu pot face față lucrurilor…in familie am probleme și mai mari … Pling de dimineață pina seara … Mereu caut sa mă tai cu ceva sau să îmi fac cumva dureros parca uit de durerea sufletească …am inceput sa mă urăsc pe mine sunt o fata urita și grasa cu probleme destul de mari cu sănătatea … Pe zi ce trece vreu tot mai mult să mor … Am impresia că o să fac la toți mai bine daca voi pleca … Poate un timp vor suspină unii după mine insa le vor fi mai ușor apoi
Diana Turc imi pare rau de situatie. sunt sigura ca aici vei gasi sprijin. ar fi de ajutor sa revi cu un mesaj cu localitatea/judetul tau si sigur se vor gasi psihologi sa te ajute.fii tare!
Tudosie Cristina Fi tare fetita draga , parca o vad pe fetita mea scriind aici, tu ai nevoie de mama ta sa fie langa tine , ea stie de problemele tale, incearca sa vb cu ea, incearca sa iei legatura cu un psihoterapeut sau sa ne spui din ce oras esti sa te putem ajuta. Daca te pot ajuta cu ceva sa mi scri in privat..te pup fetita scumpa!!
