Am 42 ani si o sora cu 11 ani mai mica, pe care am dorit-o foarte mult! Pe sora mea am supravegheat-o cand era mica, am facut lectiile cu ea, am avut foarte mare grija de ea, eram ca a doua mama! A crescut fara incredere in ea, iar daca nu obtinea ce vroia, vea un comportament atat de posesiv si impulsiv, incat ne straduiam sa ii facem cat mai repede pe plac!

Am 42 ani si o sora cu 11 ani mai mica, pe care am dorit-o foarte mult! Pe sora mea am supravegheat-o cand era mica, am facut lectiile cu ea, am avut foarte mare grija de ea, eram ca a doua mama! A crescut fara incredere in ea, iar daca nu obtinea ce vroia, vea un comportament atat de posesiv si impulsiv, incat ne straduiam sa ii facem cat mai repede pe plac!

268 vizite

Mesaj anonim de pe “Intreaba terapeutul online”:

www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:

Buna ziua! Sunt cadru didactic , am 42 ani si am o Sora cu 11 ani mai mica , pe care am dorit-o f mult! Pe sora mea am supravegheat-o cand era mica, am facut lectiile cu ea, am avut foarte mare grija de ea…. eram ca a doua mama! Sora mea a crescut farà incredere in ea iar daca nu obtinea ce vroia , cand vroia avea un comportament atat de posesiv si impulsiv incat ne straduiam sa ii facem cat mai repede pe plac!
Timpul a trecut ! Acum are 31 ani! A avut o relatie neimplinita ( partenerul avea probleme cu jocurile de noroc …) in urma careia a ramas in 2014 cu o insomnie declansata in perioada cand se lupta sa se desparta dar si pe un fond de mari preocupari la serviciu( lucra atunci la UniCredit backe Office)! A mers la psihiatru , a inceput sa ia antidepresive, a Fost la 4 psihologi pana acum ….. comportamentul sau a devenit f ostil, ma jigneste continuu din 2014 , ma acuza ca din cauza mea a continuat acea relatie toxica ptr ca nu am intervenit sa ii despart, ma acuza ca mint , ca mi-am batut joc de banii tatalui meu (Din pacate a decedat in 2018 octombrie)! Subliniez faptul ca tatal meu a trait din 2007 pana in 2014 cu noi ( eu si sotul meu)in Italia! Tatal meu a ajutat-o continuu pe Sora mea cu bani ptr facultate si alte nevoi, a ajutat-o sa aiba un apt in bucuresti ptr care a platit un acont ,iar acum eu si Sora mea platim rata ! Ca sa o ajut impotriva depresiei am Fost des la bucuresti ca sa merg cu ea la psihiatru, am mers anual in doua calatorii cu Sora mea …. ptr a o ajuta impotriva depresiei! Mereu am cautat sa o inteleg , desi m-a ranit continuu cu jigniri oribile ! Am pus totul pe seama tratamentului! … deseori mi a spus ca vrea sa moara iar “ ma sinucid daca…” a devenit o expresie f folosita! Si-a dorit mult o noua relatie dar nici un barbat din cati a intalnit nu a dorit o relatie! Mereu i-am explicat ca nu e bine sa se intalneasca mereu cu alti barbati ptr sex , dar ea se certa cu mine si ma jignea oribil spunandu-mi ca nu poate trai singura si farà sex si sa nu o mai judec! Sora mea e f retrasa, nu e genul care schimba barbatii, de aceea m-a socat noul ei comportament ! Dimineti là rand am primit mesaje cu jigniri si cu amenintari ca se va sinucide ,caci ea nu poate trai singura! Treptat Sora mea a inceput sa imi conditioneze viata, tresar cand vad mesaje de la ea! In martie 2018 a inceput o relatie care nu a mers ! A jignit-o tare pe mama baiatului ,care la randul lui si El a jignit-o pe Sora mea ….. ! Au Fost mereu certuri , multe puerile… Sora mea des a manifestat crize de nervi in aceasta relatie , L -a acuzat pe partenerul ei ca e prea atasat de mama, ca nu se simte apreciata , dorita, ca nu simte afectiune, recunostinta ptr ca L-a primit in casa ei cand nu avea de munca … Mie mi-a spus ca niciodata nu a Fost tratata mai rau vreodata de un barbat si ca i-a distrus si putina incredere care o castigase dupa ce a rupt prima relatie! …. ideea e ca Eu nu simt nici un fel de afectiune din partea surorii mele, mereu vb cu mine de lipsa banilor, de cate nevoi are, ii trimit ce pot ,dar e mereu nemultumita, jignirile s-au mai rarit un pic , dar simt ca imi conditioneaza viata! Tind mereu sa ii fac pe plac ,dar nu e niciodata multumita! Nu pot continua sa traiesc numai cu mesaje negative si acuzatii nefondate din partea ei , dar nu pot nici sa o ignor….. o iubesc f mult …. Ea mereu imi scrie probleme! De dimineata pana seara imi scrie probleme zilnic , iar daca ii spun ceva ma trezesc cu un lant de jigniri…. va rog sa imi dati o solutie! Cum s-o ajut sa infrunte viata, cum s-o ajut sa aiba incredere in ea? Cum sa fac sa o ajut sa nu ma mai jigneasca! Ea in continuare nu doarme farà pastile si mereu da vina pe pastile ptr comportamentul ei! Subliniez ca munceste mult, e ambitioasa, se lupta sa aiba ce au altii care insa au mai multe posibilitati de bani! E sensibila…. fina, ( nu i se potriveste limbajul vulgar…)! Imi doresc mult sa isi gaseasca linistea sufleteasca! Din pacate e atat de nelinistita …. mereu lupta sa fie lucrurile exact cum vrea sa …. se agita…, e in alerta continua! Multumesc

Arina Anghel Din tot ce am citit, sună ca şi cum vorbiţi de copilul dvs. nu de o soră. De când vă amintiţi că vă simţiţi atât de responsabilă față de viața sorei mai mici? Atitudinea mamei care era?

Marilena Popa Si dumneavoastră si sora dumneavoastră sunteti doua persoane adulte, fiecare responsabilă pentru propria viata si bunăstare. Intr-adevar păreti ca vorbiți despre ea ca despre un copil, copilul dumneavoastră mai precis. Este firesc sa va faceți griji si sa o ajutati, insa nu este sănătos sa va preocupați atât de mult si sa va lăsați santajata emotional in permanență de ea. Din ceea ce descrieti dumneavoastră pare sa sufere de o tulburare de personalitate, care in sine este dificil de tratat, si mai ales ca nu se tratează fara colaborarea pacientului. Si cand spun tratament nu ma refer la medicație, ci la psihoterapie. Pe scurt, daca sora dumneavoastră primeste de la dumneavoastră tot ce isi dorește prin aceste manevre, nu va fi niciodată motivată sa se schimbe, sa isi caute solutii mai sănătoase la problemele pe care le are. In iluzia ca o ajutați nu faceti decât sa ii intretineti starea de neajutorare. V-as recomanda si dumneavoastră si surorii sa mergeti la psihoterapie, individual desigur, pentru a putea taia acest cordon ombilical care exista intre dumneavoastră. Numai bine!
Carmen Sorici Se pare ca relatia dumneavoastra cu sora a devenit problematica, fie ati exagerat din rolul de sora-mama fiind exagerat de protectiva, fie pastrarea unui mediu anxios, fie o tendinta temperamentala mai slab gestionata de familie s-a creat un cerc vicios in care toata lumea sufera. Cand v-ati asumat rolul de sora-mama probabil acesta a venit la pachet si cu sentimentul de culpabilitate pentru nereusita sociala si este posibil sa va simtiti permanent raspunzatoare de fericirea ei, chiar daca acest lucru a devenit deosebit de greu, dar tocmai aceste sentimente o incurca pe sora dumenavostra sa se maturizeze. Inceperea unui proces terapeutic v-ar ajuat sa invatati pozitia corecta in viata surorii dumneavostra, cum sa actionati constructiv pentru ea si familia dumneavostra. Si sora dumneavoastra are nevoie de psihoterapie, nu doar de tratament medicamentos, pentru a invata sa-si gestioneze relatiile, se pare ca are un deficit aici.Va urez succes!
Cosmina Brascauceanu Nu pot decat sa-mi imaginez cum arata viata dumneavoastra cu mesaje pline de jigniri si amenintari de sinucidere. Mai mult ca sigur ca este coplesitor tot ce traiti, iar in dorinta de a o ajuta pare ca renuntati foarte mult la dumneavoastra. Trebuie sa va simtiti tare neputincioasa cand vedeti ca toate eforturile pe care le faceti nu o ajuta. Iar faptul ca v-ati dorit-o atat de mult pare ca va face singura responsabila pentru viata si fericirea ei, de cand erati doar un copil si i-ati fost ca a doua mama. Ma gandesc cum trebuie sa fi fost pentru un copil de 11 sa intre atat de repede in rolul de mama, rol in continuare prezent si acum cand ea este deja un adult si pare se poate descurca, munceste si este ambitioasa. Poate ca este timpul sa incepeti sa aveti mai multa grija de dumneavoastra si de ce anume se intampla in interiorul dumneavoastra. Intrarea intr-un proces terapeutic v-ar putea ajuta sa fiti in continuare alaturi de ea dar si cu atentie catre tot ce traiti si simtiti. Va tin pumnii!