Mesaj:
Buna ziua , numele meu este Andrei (am 21 de ani) si am niste probleme sa le spunem existentiale .In anul 2012 am terminat clasa a 12 -a si am picat bacul.Nu a fost un soc , stiam ca nu s pregatit si ca nu am bani sa mi platesc la fel cum au facut 3/4 din clasa in care am fost . Un an intreg de stat acasa mi a umplut "camara" de umilinte atat de la familie cat si de la prieteni .In 2013 am resuit sa l iau dar am ales facultatea gresita , si am renuntat dupa primu semestru de cadastru. Acum in vara lu 2014 am fost la Ploiesti sa ma inscriu la litere si stiinte / geologie —nu am fost selectat nicaieri pentru buget (in concluzie am ajuns la lista celor cu taxa )si nu mi permit veniturile sa ma intretin in facultate la taxa ( sa fim seriosi nu am nici o ruda care si ar pune pentru mine pielea la bataie sa stau eu 4 ani in facultate si platita ). De curand pentru a incerca sa ma mai inveselesc am iesit cu amicii afara , cu masina unuia . Acesta a inceput sa ne povesteasca faptul ca i-a fost cumparata masina noua , ca el si cu prietena lui stau acum intr un apartament inchiriat in Bucuresti , cum a fost la mare numai de "fitza" asa o ora ca sa si inmoaie picioarele in apa si sa manance pe litoral . Eventul alti asa zisi prieteni au inceput sa mi povesteasca de realizarilor lor grozave din viata , de cum au ei bani multi obtinuti usor , si eventual am intalnit fosti colegi de generala ( genul de colegi care mau tortunat si injosit in ultimul hal )care erau prosti la vremea respectiva si acum sunt oameni la casele lor , cu facultatea la zi deja anul 3-4 . Iar eu …. nimic / nimeni.A ajuns sa mi fie rusine sa mai ies din casa , imi vine sa plang si sa urlu , am insomnii , stau noaptea si ma uit pe tavana (si ma gandesc cum as puteam sa mi pun capat mai repede ) , eventual a aparut si un nod in gat de care nu mai scap indiferent ce medicament as lua sau indif ce as face . Ma uit la mine ma analizez si : stiu ca niciodata nu o sa pot recapata timpul pierdut , nu o sa ma bucur niciodata (sau macar sa gust un pic din luxul pe care l duc altii ) … + stiu ca de munca nu s bun (sunt complexat si subdezvoltat fizic … la varsta de 21 de ani arat aproape ca un pusti de scoala generala ) , de fiecare data cand incerc ceva efort ma lasa picioarele , mi se face rau , eventual cad jos . Cred ca fac umbra la pamant degeaba … ma gandeam la sinucidere . Oare mai merita sa traiesc , cand stiu ca ziua de maine nu o sa aduca nimic bun (doar frustrare , invidie , gelozie , ura , amaraciune ,si 0 respect de sine ) , oare mai are rost sa ma plang de neajunsuri sa doar ar trebui sa mi fac o data curaj si sa mi pun capat . Nu pot trai cu jena si rusinea pentru tot restul vietii , pur si simplu nu pot .

inteleg ca mesajul de mai sus vine ca un strigat de ajutor, drept urmare tind sa cred ca nu vrei sa te sinucizi, defapt! Un plan bun ar fi sa discuti inca o data cu familia/apropiatii tai sa iti iei o perioada de reechilibrare (timp in care sa consulti un psihiatru pt tratament adecvat si un psiholog-psihoterapeut care sa te ajute sa te redresezi si directionezi asa cum ai TU nevoie – nu cum sunt altii). Faptul ca exista persoane in jurul nostru care ‘castiga mult cu efort putin’ nu este nimic nou in viata, insa ei sunt exceptii (poate ai intalnit prea multe); daca unii au norocul sa se fi nascut intr-o familie buna care le ofera ce au nevoie, asta nu inseamna ca nu exista si persoane fara multe posibilitati financiare care au reusit sa ajunga departe prin propiul efort. Se poate, succes!

Mesajul meu e sa-ti dai o pauza. O pauza in care sa nu te gandesti la ce au altii si la cate au facut altii. Regaseste-te pe tine si descopera ce-ti place. Apoi, fa primul pas…care nu treuie sa fie mare.

andrei m-ai emotionat f tare.sunt mama unui baiat de 21 ani,eu cred ca fiecare tinar din ziua de astazi se confrunta cu aceste probleme.incearca sa discuti cu familia ta incearca si fii mai optimist,omoara-ti timpul cu cv ce iti place.nu dispera banii se duc,starea de bine a prietenilor tai e de momentdar ce e facut cu greu cu sudoare,acela e un lucru trainic o relatie serioasa.alunga din mintea ta gindurile rele si nu mai fi pesimist.iti recomand pe youtube o melodie a fiului meu;zile negre cu sts.imi doresc sa te stiu bn sa mai vb

Andrei, tu iti doresti alta viata. E normal, cam toata lumea isi doreste asta. Nimeni nu e perfect, toti avem dramele noastre, luptele noastre, dezamagirile si esecurile noastre. Aceia dintre noi care se ridica din haurile disperarii, ajung sa bifeze si realizari. Cei care raman intr-o permanenta uimire si revolta, nu mai ajung sa realizeze nimic in viata, pentru ca toata energia se duce pe regrete. Deci, ai de ales: fie faci ce faci acum, si-ti asumi alegerea, fara sa te mai plangi, pizmuindu-i pe toti "prostii" pentru norocul care le-a cazut pe cap, fie iesi din aceasta stare si pui efectiv osul la treaba, ca sa incepi si tu sa bifezi realizari, una cate una. Pentru fiecare dintre noi exista o meserie care sa ne aduca succesul, dar nu am auzit sa se intample asta fara efort sustinut. Ok, nu pornesti cu acelasi noroc ca si cunostintele tale, dar norocul vine si trece. Ce vei cladi tu te va sustine toata viata. Cum va fi?

Mesaj:
In urma cu doua zile mi-a aparut o durere in piciorul stang atat in coapsa, gamba si laba.Durerile sunt in interiorul piciorului, ma doare si cand il tin intins si cand il indoiesc. De o zi am inceput sa iau Ibuprofen. Daca nu imi trece la ce specialist sa merg

incercati totusi sa contactati mai intai medicul de familie… macar telefonic

Daca culoare piciorului se modifica poate fi ceva vascular – o ischemie de artera femurala; de obicei nervos – sciatica – nu doare pe tot piciorul.. deci excludem problema neurologica… sa nu fie ceva inflamator sau infectios sa nu va fi ciupit vreo insecta. Daca cedeaza la antiinflamatoruii consultati un reumatolog… Ne-ati dat putine detalii ca sa stim catre ce sa ne indreptam in privinta sfatului in ceea ce priveste piciorului dumneavoastra.

Adresati-va medicului de familie. Acesta decide conduita ce trebuie adoptata in cazul dvs.

Medicul de familie nu e numai distribuitor de trimiteri. Are si abilitatile de a initia un tratament si de a efectua niste investigatii. Drept care, solictati-i o consultatie ! Va fi, cu siguranta, fericit sa mai si profeseze, ca de birocratie e satul …

Daca durerea porneste din sold si merge pe picior in jos rapid pana in calcai, este o sciatica. Eu zic ca poate fi vazut un neurolog. Dar eu as vedea prima data medicul de familie. Daca e sciatica, recomand acupunctura ca din 10 sedinte consecutiv- trateaza problema pentru o durata de aprox 5 ani. Am fost in situatie, durerea e groaznica iar calmante refuz sa iau ani la rand.

Mesaj:
sotul meu sufera de vreo 3 ani de aspermie psihogenica.suntem casatoriti de 5 ani, ne iubim foarte mult si aceasta problema ne necajeste provocand o raceala intre noi cu privire la viata de cuplu.el a mai fost casatorit in urma cu 12 ani si are si un baiat rezultat din prima relatie.amandoi ne dorim acum copii si aceasta disfuncite ne impiedica.momentan ne aflam in strainatate si nu putem beneficie de un psihoterapeut aici.
intrebarea mea ca sotie este cum il pot ajuta?
va multumesc

Doamna, puteti beneficia de psihoterapie sau de consiliere terapeutica oferita pe net. In ce priveste problema expusa, e clar nevoie de un control la urolog, pentru o eliminare a posibilelor cauze fizice. Nu stiu cum a fost relatia sotului cu fosta sotie, dar e posibil sa fi plecat din ea cu o ranchiuna, o dorinta de refulare care sa fie – involuntar – directionata catre dvs. In calitatea dvs de sotie, puteti initia o discutie pe tema motivelor pentru care va doriti copii, si dvs. si sotul. Notati-le separat, iar apoi cautati, cu aceeasi sinceritate, motivele contra si notati-le. E posibil ca, subconstient, copilul din relatia anterioara sa ii fie de ajuns sotului, sau cine stie ce alte explicatii veti gasi. Daca nu va descurcati, mergeti la terapie.

MESAJ:
Buna ziua! Am un baiat de 12 ani este foarte tacut de multe ori cand vorbim cu el parca nu ne aude nu stiu ce are este foarte retras.Cand este in casa cu noi ambi parinti nu vorbeste de multe ori nimic ,as vrea sa stiu ce are,cand este afara cu prieteni lui este foarte vesel si rade mereu nu pot sa il inteleg de ce este asa.

Adolescenta vine la pachet cu astfel de manifestari. Cu siguranta ca are opinii contradictorii si decat sa va supere, mai bine nu spune nimic. Se zice ca adolescenta este varsta non-conformismului. de fapt este foarte gresit, pentru ca adolescenta este varsta maximului conformism, dar nu cu familia, ci cu grupul de apartenenta de la bloc, de la fotbal, de la discoteca, etc. Va doresc multa rabdare si toleranta!

multumesc pt sfat!

Nu imi este foarte clar despre ce anume vorbiti cu el. Poate ar trebui sa vorbiti despre lucrurile care ii fac lui placere, s-ar putea atunci sa gasiti mai multa deschidere din partea lui.

N u vorbesc nimic ce ar putea sa il supere doar ce eu nu inteleg ca el cand intrain casa face mereu pe suparatu si cand iese pe usa si merge cu prieteni lui afara este degajat ,vesel.

Hm… Nu stiu situatia dumneavoastra cu exactitate asa ca nu pot avea o parere clara. Ma gandesc doar ca poate vrea sa aiba spatiul sau personal si dumneavoastra sunteti inclinata sa-l cocolositi.

da este adevarat.

Well… Daca problema este ca il cocolositi si sunteti atasata de el, atunci solutia ar fi sa incepeti sa va ocupati mai mult de dumneavoastra decat sa va faceti griji pentru problemele lui. Presupun ca incet incet va incepe sa se descurce singur.

multumesc

Cu placere. Oricum, daca-i mai adanca problema, sugerez sa vorbesti cu cineva in detaliu.

E nevoie sa fie observata dinamica familiei pentru a gasi niste explicatii posibile.

Mesaj:
Buna ziua…nu stiu daca im-i va citi cineva mesajul, sau daca voi primi vreun raspuns. Voi incepe prin a spune ca ma numesc Adriana, am 27 de ani si inca nu ma-m regasit pe mine. Sunt orfana de tata de la 8 ani, mama a crescut singura 4 copii, iar eu sunt cea mai mica si cea mai ambitioasa. De la varsta de 17 ani sunt impreuna cu un baiat, care credeam ca il iubesc(explic dupa de ce credeam). La varsta mea am propria casa, afacere si masina, facute singura. Iubitul meu in afara ca a fost langa mine doar cu spusu k am iubit, dar nici macar psihic nu ma sustinut. El in afara faptului k umbla dintr-una in alta nu facea altceva, decat sa imi amarasca zilrle, sa imi strice linistea, sa ma jicneasca, sa ma bata, si sa ma streseze psihic. La-m iertat de fiecare data ( stiu k am gresit enorm), dar de fiecare data ma facea tot pe mine vinovata. Am vrut sa pun capat dr multe ori dar mereu imi spunea k am sa fiu un nimeni fara el, ma ameninta di uite asa am mers mai departr 11 ani. Acum vreau sa imi schimb total viata an 27 de ai nu ma intretine nimeni sunt o fata dorita de multi baieti, si pt inceput am avut curajul sa ii spun k nu este genul de barbat care mi- l doresc pt viitor, eu vreau un barbat matur , responsabil si care sa ma iubeasca, iat radpunsul lui a fost k daca vreau sa ma lasa in pace da vand tot ce am si sa impartim pe humate si ma lasa in pace, as-i face asta dar nu mi se pare corect, dar pt a incheea acest capitol din viata mea as-i face, cu toateca imi va fi greu sa o iau de la capat. Momentan locuieste tot la mine in casa, nu dormim impreuna, el are viata lui nocturna cu femei iat eu trudesc zilnic cu munca. Nu stiu daca ma-m facut inteleasa sau daca vii primivreun sfat…va rog ajutati-ma…daca mai vreti detalii…

Acest iubit al tau te-a ajutat in mod formal sa ai propria casa, propria afacere, propria masina? Ma refer aici la contributii financiare, materiale, etc, daca a avut responsabilitati in cadrul afacerii, a activat in actele societatii, a foat angajat sau manager etc? Care a fost spijinul lui in toata devenireaa ta, de iti cere sa vinzi jumatate?

Iti lipseste stima de sine… esti dependenta de el. Orice ar face el, tu te lasi calcata in picioare. Problema e a ta, si in mainile tale…

"La varsta mea am propria casa, afacere si masina, facute singura." FRUMOS…. si apoi "ti-ai luat un trintor" ca sa nu fii singura? "felicitari" ca deja "trintorul" are pretentii: " iat radpunsul lui a fost k daca vreau sa ma lasa in pace da vand tot ce am si sa impartim pe humate si ma lasa in pace" … ce noroc au unii de femei care sa ii intretina Adriana, cauta sa scapi de trintor sa nu devii o ruina mai tirziu si nu vinde nimic din ce este al tau si e "facut fara aportul trintorului"… Succes

Pai esti casatorita cu el? E asociat in firma ta? Daca nu, nu ai de ce sa-i dai nimic in afara de un sut in c**.
Dar spui asa: ca i-ai da jumatate din averea ta, ca sa scapi de el. Am inteles bine? Daca da, si daca asta e singura solutie prin care tu poti sa scapi de el(desi eu sunt convins ca nu e), atunci fa asta. Iar tu ai sa faci banii astia inapoi mult mai repede, dupa ce scapi de el.
Dar am un sentiment ca dupa ce-i dai jumatate din averea ta, el nu o sa vrea sa plece iar tu nu o sa poti sa-l dai afara. Gandeste-te ce se poate intampla cu tine daca el pleaca. Iti va fi mai rau? mai bine? Stii ca poti apela si la autoritati, daca ti-e frica de el?

Pe langa ajutorul care trebuie sa-l ceri autoritatilor,daca el continua in felul descris de tine…trebuie sa ceri,sa cauti si ajutorul unui psihoterapeut…sa vezi de unde vine sentimentul de vinovatie nejustificat,de unde vine neputinta de a te desprinde de un barbat abuziv,care nu-si asuma responsabilitati.Din cate spune descrierea ta puterea nu-ti lipseste(ai realizat multe lucruri singura),deci aceasta slabiciune,aceasta stima de sine scazuta,vine de undeva din trecutul tau.Cauta sa vindeci aceste probleme emotionale si o sa gasesti si puterea interioara de " a da de pamant" cu cei abuzivi" si de a fi independenta si emotional,nu numai material.Foloseste acea determinare pe care ai avut-o cand ai realizat celelalte lucruri in mod constructiv pentru evolutia ta personala si viata va fi pe masura.

Primul pas l-ai facut,ai cerut ajutorul pe Terapeut.ro,apreciez curajul,dar nu te opri aici,drumul poate fi anevoios,dar sunt convinsa ca nu va fi mai anevoios,fața de realitatea pe care o traiesti in acest moment.Iti doresc sa ai putere si intelepciune sa iei cele mai buna hotarâri pentru viata ta,ca esti singura responsabila de ceea ce se intampla cu ea.

Contacteaza un avocat care sa te indrume legal si un psihoterapeut care sa te ajute sa depasesti problemele emotionale. Daca acest partener te va hartui, poti sa anunti si politia.

te santajeaza,nu te lasa santajata
carui barbat nu i-ar conveni sa stea ca la hotel,fara sa plateasca utilitati?
suna la 112 la urmatoarea bataie,legea e de partea femeii iar lui nu o sa-i pice bine un dosar la parchet,iar la urmatoarea abatere i-l inchide direct

In primul rand, rezolva partea legala: discuta cu un avocat bun, care sa te sfatuiasca. In al doilea rand: parerea mea e ca ai cam dovedit ce voiai sa dovedesti. La ce buna si aceasta lupta? Terapia te va ajuta sa intelegi cine esti, cine e el, sa te desprinzi emotional de toata problema, pentru a o transa obiectiv. Se poate si pe net, nu numai in cabinet. Doar gaseste-ti un terapeut si suna-l.

Mesaj:
Am intalnit un doctor are 52 ani eu am 30 si de 2 luni ma gandesc numai la el, desi sunt casatorita…vreau s al cunosc mai bine, sa iesim undeva impreuna si nu stiu cum sa fac, si el ma place stiu asta, am facut schimb de nr.de tel., apoi el m a sunat sa ma intrebe cum se simte bunica mea. Va rog sa ma ajutati intrucat nu pot sa mi l scot din minte…ma gandesc la el tot timpul….el nu este casatorit…cum sa fac sa iesim impreuna sa ne cunoastem mai bine….nu vreau sa par disperata sau sa ma refuze….ce sms sa ii trimit? Va multumesc!

Atunci cand intreprindem ceva exista mereu riscul de a nu iesi asa cum vrem. Viata e un balans intre riscuri si beneficii. In legatura cu intrebarea ta, nu-mi pot imagina ce fel de raspuns astepti

Incepe cu locatia sotului si o sa inteleaga tot, de exemplu ‘Sotul meu este plecat la x, vrei sa ne vedem la o cafea?’ sau ‘Sotul meu e acasa iar eu sunt prin oras, iesi la o cafea/ceai/bere?’

Eu zic sa te sfatuiesti cu sotul tau, el e cel mai apropiat. Si iti va da cel mai bun sfat posibil.

Invingem Stresul Impreuna, esti foarte tare!

Mi s-a pus pata pe tine, dar e sotul langa mine… Doamna draga, daca doctorul te-a sunat ca sa te intrebe doar ce face bunicul tau, si nu l-a interesat ce faci si cum te simti tu, sfatul meu este sa cauti un psihoterapeut sau, daca nu-ti este convenabil, un medic in varsta de 37 de ani. Daca sotul este un om inteligent si intelept, stii ca are o mare capacitate de intelegere, ii poti descrie fantezia ta, gandurile tale, starile emotionale pe care le traversezi si…poate ca se imbraca in halat alt si iti modifica perceptia iubirii apucandu-se sa studieze Harrison.

Daca a sunat sa intrebe ce face bunica, poate o place pe bunica…Adevarul e ca nici nu pari disperata… Vrei sa-ti compunem noi mesajele ca sa te intalnesti cu doctorul? Pai si la intalnire ce faci? Ne iei pe toti cu tine? In loc de SMS (fie vorba intre noi, da-l incolo de SMS!) poate ar fi necesar sa-ti asumi ce faci, ca zici ca ai 30 de ani.

@Came Came – Stie si ea asta, si isi va reaminti mai bine cand o sa isi spuna parerea si sotul. Casatoria e, uneori, doar o foaie de hartie, pur formala, o chestie birocratica si statistica. Daca ar fi casatorita de facto (ca de jure este deja), probabil ca medicul respectiv ar lasa-o indiferenta. Dar faptul ca e altfel, arata ca… poate casatoria scartaie… si asta doar EA simte cel mai bine. Ea singura poate face aceasta evaluare. Sfatuindu-se eventual si cu sotul.

Nu poti avea o alta relatie in paralel. Asta trebuie rezolvat prima data, apoi restul

Este important sa fiti sincera cu dvs.,cu toti ….Atata timp cat nu face-ti rau altora aveti dreptul sa va traiti viata cum doriti,a nu fi sincera cu sotul este un rau facut atat sotului cat si dvs.Daca sunteti sigura de ceea ce va doriti(alt barbat) treceti la urmatorul pas,discutia cu sotul…

Exact, dar aici se vede, ca sotul nici nu exista in ecuatie, doar in act

Chiar si un act te poate impiedica sa fie completa,implinita o alta relatie…daca te va cere,te va dori de sotie doctoru(altul)l,in viitor ce vei face???!!!!!:)));)

RASPUNS: "Oameni buni, daca nu puteti da un sfat nu mai postati tampenii fara sa va ganditi ca oricine poate fi intr o situatie asemanatoare, in viatza nu se stie niciodata…..aveam nevoie de o parere pertinenta nu de critici!!!"

Uite un sfat, nu sugestie terapeutica corectiva: doamna, trimitetii medicului un sms in care va exprimati dorinta de a avea impreuna cu el cea mai spectaculoasa aventura romantica, doriti sa va satisfaceti toate fantasmele si fanteziile erotico-sexuale, pentru a putea lua o hoyarare cu privire la viitorul d-vostra relational. Asteptati raspunsul si actionati in consecinta. Pana primiti raspunsul lecturati "Femeia de 30 de ani" a lui Honore de Balzac. Succes.

poate vă ajută interviul de aici http://wp.me/p48646-1H8 Iar dacă nu aveţi răbdare să urmăriţi opera integrală, cel puţin ultimele 10 minute, sunt nişte versuri cu mesaj Tradus în engleză.

Pentru tine "tampenii" inseamna ceea ce nu corespunde parerii tale? Si apoi toti care au scris acolo au pierdut din timpul lor, nu erau obligati sa-si faca griji pentru tine si mai mult pentru "familia" ta. Asa ca in orice forma vine un raspuns, el exprima parerea celui care a scris si efortul de a-ti arata ceva ce poate tu nu vezi . Sau nu vrei sa vezi. In rest….daca doresti ca oamenii sa-ti spuna numai ceea ce vrei tu sa auzi, poti sa-ti scrii o scrisoare sau sa vorbesti in oglinda. Cand ceri parerea altora, inseamna ca esti pregatita sa o auzi si ca respecti efortul celui care spune ceva, chiar daca nu exact ceea ce asteptai tu. Asta ca tot vorbeam de asumare ceva mai sus.

gasiti un psihoterapeut si dezbateti acest conflict interior. Succes!

Poate casatoria e gata distrusa. Eu cred ca e vorba de curaj, sa alegi ce vrei, daca aceasta casatorie nu o satisface, mai devreme sau mai tarziu si ea si sotul vor suferi.

Bun punctat Laura

Mi a sters comentariul, desi nu l am zis la misto, precum unele din comentariile de mai sus, dar inca intentionez sa i reamintesc ca e casatorita.

Probabil ca asta e una din "tampeniile" pe care nu vrea sa le auda.

Exact

Ce am urat toata viata e sa " sezi cu curu’ pe doua scaune". Nici ea nu e ok cu asta- sant sigura. Atunci de ce nu o ia cu inceputul. Incearca sa rezolvi si sa vindeci relatia cu sotul. Doar in cazul in care sti sigur ca nu se mai poate face nimic si ai incercat tot posibilul, atunci ramane separarea pentru o perioada. Lucrurile se mai pot schimba si atunci. Asta in cazul in care mai exista iubire intre voi. Daca nu va mai iubiti, probabil despartirea ar fi o varianta pentru tine. Despartirea legala apoi. Pas cu pas. Doar apoi, o noua relatie. O vad normal sa se ia tot de la cap la coada si nicidecum invers. Trebuie sa fim raspunzatori de actiunile noastre. Altfel se numeste tradare, inselat si infidelitate. Nu as vrea sa am eticheta asta, pt toata " indragosteala" din lume. Fi onesta si demna exact cum trebuie sa fie o Doamna.

Ancutzik…si restul la cafea cine il primeste?;) Sunt de acord sa-si urmeze instinctul, dar sa-l asculte si sa-i ceara o parere observatorului ascuns.

ancutzic draga mea, doamna despre care discutam noi, este casatorita draga mea. Casatorita. Nu este domnisoara. Este casatorita.

Pai daca e asa de nevinovata cafeaua, poate sa-si ia si sotul, zic.

Mesaj:
buna ziua! numele meu este Ana, ma "confrunt" cu o problema de care imi doresc sa o pot scoate din minte de ani de zile.Sunt impreuna cu iubitul meu de 6 ani , el inainte sa fie cu mn a avut o relatie cu o fata timp de 10 ani si a facut greseala ca la inceputul relatiei noaste sa mi povesteasca de fosta ( nu neaparat lucruri bune). toate acele lucruri care mi l e povestea au sadit cu timpul in mine o ura sau obsesie pt ea. DE aici au urmat mai multe, am cam "terorizat o". insa problema este ca dupa atata timp inca o caut pe retele de socializare ptr. a-i urmari activitatea.ceea ce imi doresc este sa scap de obsesia asta si sa pot uita ce sfat imi puteti da?

Traieste-ti propria viata, canalizeaza-ti toate energia catre relatia ta. Fiecare are viata lui, cu bune, cu rele…

cel mai direct sfat ar fi sa te opresti din a face ceea ce iti dauneaza, sa indepartezi sursele tale de disconfort. Pe termen lung, ma gandesc ca o terapie de cuplu v-ar ajuta pe amandoi sa va clarificati relatia pe care o aveti. Succes!

Ura si obsesia pot ascunde teama de a pierde iubitul, teama de a fi abandonata la fel ca si fosta iubita, teama de singuratate, lipsa de incredere in sine si stima de sina scazute care rezulta in urma comparatiei dintre tine si fosta iubita. Toate acestea sunt doar presupuneri, pentru a afla mai multe despre tine si situatia in care te afi iti recomand sa urmezi un program de dezvoltare personala, de autocunoastere. Vei cunoste lucruri minunate despre universul tau interior si iti garantez ca va fi implinitor.

Exista oameni aplecati catre acest fel de comportament. Inlocuiti aceasta obsesie cu o alta, folositoare, pentru ca va luptati cu o himera si nu aveti cum sa invingeti.

te sfatuiesc sa uiti de persoana respectiva ai sa te simti f bine si o sa ai linistea sufleteasca care conteaza f mult stiu din propria experienta am trecut si eu prin asa ceva este greu dar se poate trece .URA iti distruge sufletul si respectul de sine .

Mesaj:
Sunt o mama singura care a cunoscut de curand un barbat insurat, a crei sotie se afls de 2 ani in strainatate! nu am mai avut niciodata o relatie cu un barbat deja implicat intr-o relatie , oficializata sau nu! nu vreau sa-mi construiesc fericirea pe nefericirea altora! CE MA SFATUITI?

Sa cauti un barbat singur.

Cu sfatul e mai greu, pentru ca inima ta stie mai bine, ghidata fiind de Dumnezeu- daca-l rogi…Eu pot sa-ti spun din Marcus Aurelius, o parere avizata: "cand vrei sa simti o bucurie, gandeste-te la meritele acelora cu care traiesti impreuna: de pilda, la energia neobosita a unuia, la modestia altuia, la generozitatea sau la alta insusire a celuilalt. Caci cu siguranta nimic nu farmeca mai mult ca exemplele de virtute ce stralucesc in obiceiurile si caracterele celor cu care ne ducem traiul, mai ales daca asa se intampla cat mai des cu putinta."

Vezi de treaba fato !

cauta unul singur pentru ca nu e firesc sa desparti o familie,sau gandeste-te la posibilitatea ca daca acum el isi lasa sotia,peste ceva timp s-ar putea sa te lase si pe tine pentru alta

Fugi cât vezi cu ochii.

sfatul meu ar fi urmatorul, incearca sa te pui in locul ei sa vezi daca tie ti.ar conveni ca cineva sa vina si sa.ti strice casa, familia si tot ce ai construit tu alaturi de partenerul tau de viata …. plus ca Dl. cu care te vezi ar merita sa afle sotia lui ce face el cat timp ea nu este acasa …. eu i.asi fi tras un spit in fund si sa se duca de un a venit, adica de la coada vacii … plus ca nu e demn sa ne batem joc unul de altul mintind fara sa realizam ca ranim foarte mult …. oameni ca el si ca tine, fara sa te superi pe mine, nici macar nu m.asi uita la voi pentru ca nu aveti personalitate si coloana vertebrala

nu mai zic de caracter

cred ca v-ati dat singura raspunsul deja: "nu vreau sa-mi construiesc fericirea pe nefericirea altora"….ganditi-va cati oameni vor avea de suferit din aceasta relatie, in care probabil veti fi doar "roata de rezerva"… scuze pentru expresie……..

Credeţi că aveţi atuul în cele 5 cărţi ? Atunci le propuneţi sincer şi deschis un ‘ménage à trois’. Sunt cupluri care au încercat tot felul de variante (swinging ?), iar unii afirmă că sunt fericiţi Dar pe ascuns… nu are farmec

Dle. Manoliu, ar fi de preferat sa dăm sfaturi oamenilor in suferinta,fără a jigni,eticheta,sudeca.

Fără a jigni,eticheta,judeca.

nu judec ci imi spun parerea sincera si reala … pentru ca traim intr.o lume care nu face nimic decat sa se duca de rapa …. prefer sa spun adevarul crunt si in fata decat sa nu spun nmai nimic …. am vrut sa fiu sincer cu ea, pentru ca nimanui nu i.ar placea sa fie intr.o astfel de situatie, banuiesc ca nici dumneavoastra nu ati vrea …. imi pare rau daca s.a simtit cineva jignit, etichetat sau judecat, dar asta am simtit … e posibil ca Dl respectiv sa tina la ea si sa se indeparteze de acuala sotie …. ceea ce inseamana ca sunt amandoi intr.o incurcatura pe un drum gresit …. dupa parerea mea amandoi sunt instabili emotional

Cred ca ar tb sa renuntati. Sotia lui lucreaza in strainatate pentru familie.face niste sacrificii. El e vinovat ca va da sperante. Puneti-va in situatia ei,ce ati simti?

exact asta am spus si eu Onutu Mirela sperand ca ii voi da de gandit

O sa lasam de data aceasta toate postarile, dar ACESTA NU ESTE UN GRUP DE DISCUTII LIBERE, in care oricine poate sa isi exprime o pare. Mesajul nostru de intampinare este clar: Va rugam sa nu raspundeti la intrebari decat daca sunteti specializat in domeniul respectiv sau aveti informatiile necesare! Informatiile date de doamna care a pus intrebarea au fost insuficiente, astfel incat au fost puse etichete si au fost date sfaturi bazate doar pe presupuneri si prejudecati. Poate ca situatia nu are nicio legatura cu destramarea unei familii (poate ca cei doi soti nu mai sunt casatoriti decat in acte), poate ca domnul respectiv chiar are intentii serioase si nu vrea doar o amanta, poate ca… etc. Util pentru doamna care a pus intrebarea era sa o ajutati sa identifice cat mai corect situatia reala (rolul dumneaei in acest trio) si dupa aceea sa ia o decizie.

as dori sa imi dau si eu cu parerea, cea profesionala: stimata doamna, inteleg ca aveti un mare conflict moral si mi se pare si normal ca el sa existe. In acelasi timp v-ati cam raspuns singura la intrebare . Vedeti care este situatia cu domnul in cauza, este relatia spre divort? nu este? Discutati cu el ce simtiti si veti gasi solutia cea mai buna impreuna. Binenteles ca nu isi doreste nimeni sa sufere familia nimanui, dar apar asemenea situatii si cel mai bine ar fi sa va ascultati atat partea morala cat si cea rationala. Succes!

Draga mea doamna, opinia mea de astazi difera putin de a majoritatii – ceea ce nu inseamna ca nu le respect si pe celelalte; sau ca ele nu pot coexzista Daca viata ar fi un singur drum intre doar doua puncte distincte, A si B, atunci ar fi, probabil, mai usor de dat un verdict radical in situatiile care se creaza la parcurgerea lui. Dar, din fericire, ea nu-i DELOC asa! Exista, ad litteram, o infinitate de drumuri, parcurse de 7 miliarde de oameni, intre o infinitate de puncte… Ca sa-ti dai cu pararea sau, si mai mult, sa-ti asumi responsibilitatea unei sugestii, ar trebui sa cunosti cit mai multe (daca nu chiar toate) dintre datele RESPECTIVEI situatii particulare! Daca vreti, este ca in situatia unghiurilor geometrice. Daca maresti sau micsorezi marimea unui unghi cu un singur grad, acolo, la baza lui, schimbarea nici nu se observa. Dar cit de mare e diferenta la deschidere! Asa si in situatii ca a dumneavoastra: orice mic detaliu ar putea schimba dramatic datele problemei! P.S. Nu multi dintre noi isi doresc sa-si construiasca fericirea pe nefericirea altora – slava Domnului pentru aceasta Si totusi, majoritatea o facem… O facem cind sintem parinti – impunindu-le copiilor nostri "binele" nostru, care sfirseste prin a-i face pe ei nefericiti (caci nu-i si al lor). O facem cu prietenii, cu iubitul/iubita, de la care asteptam si cerem altceva decit ne pot ei da… P.P.S. In cazul dumneavoastra, ca si in al oricarei alte persoane si al oricarei alte situatii de viata, eu va recomand sa va ascultati inima. Ea este singura care cunoaste adevarul adevarat…

Problema pe care o aveti este ca simtiti nevoia sa ii intrebati pe altii ce sa faceti cu viata dvs. in loc sa va asumati responsabilitatea propriilor alegeri.

si eu cred ca avem putine informatii despre situatia dvs ca sa ne formam o parere de ansamblu; ideea este ca e vb de casnicia lui, nu a dvs si daca el vrea sa-si insele nevasta, o poate insela cu dvs sau cu oricine altcineva. problema morala ii apartine lui, in viziunea mea. ce ati putea dvs sa faceti este sa discutati cu el cat mai clar si mai serios sa vedeti ce intentii are, daca intr-adevar vrea sa iasa din cuplul actual si sa fie cu dvs sau daca nu isi asuma acest lucru…

Putini dintre cei ce au raspuns s-au gandit si la dvs. Nimeni (din cate am vazut)nu v-a intrebat ce sentimente aveti fata de acest barbat.
Eu va invit sa va intrebati: ce simt pentru el? ce vreau de la el? ce vreau cu el? Oare e sincer? Ce ar face pentru mine? Ar divorta pentru mine?
Acestea sunt doar cateva din intrebarile la care aveti nevoie de raspuns, iar raspunsurile le gasiti in duneavoastra si in comportamentul iubitului dumneavoastra.
Multi spun sa fugiti de aceasta relatie, pentru ca e insurat….eu spun ca e in natura omului sa faca tot ce are nevoie pentru a fi fericit. Inclusiv sa desparta o familie. Iar daca judecam la rece, nu dvs o desparteti si chiar domnul care alege sa sfarseasca o relatie pentru o alta.
Nu aveti motive sa va simtiti vinovata daca cei doi se despart.
Dar…aveti nevoie sa fiti convinsa ca acest barbat va iubeste si vrea sa faca cuplu "oficial" cu dumneavoastra. Altfel……sfarsiti tot singura.

Din cele scrise de dvs. eu inteleg ca exista un conflict: o parte din dvs. respinge ideea din considerente morale iar o parte ar dori o relatie cu acest barbat. Ati putea apela la un terapeut pentru a intelege si rezolva situatia.

Daca nu vreti… nu va obliga nimeni.

In sufletul unui barbat care iubeste nu poate fii decat o singura femeie. Intrebati-va daca e iubire la mijloc sau doar o varianta de umplere a timpului sau de anesteziere a suferintei. Oricum daca e prima varianta, merita orice ar fii, iar daca e a doua varianta, tot invatati ceva din experienta asta. Asta cu nu vreau sa mi construiesc fericirea pe nefericirea altuia, e un tipar, o dogma, o tampenie. Daca cuplul era stabil nu intervenea nimeni in el.Nu va mai culpabilizati. Experienta cand ti-e data trebuie sa ai curajul s-o traiesti, si daca nu gresesti nu inveti nimic.

Vorbea cineva pe aici de caracter si de morala. Nu exista asa ceva pentru niste oameni adormiti, inchisi in dogme si fanatism religios. Vorbim de morala dupa ce ne trezim!

Te sfatuiesc sa iti vazi de treaba si sa nu iti faci probleme daca nu ai gaseste un barbat care nu are obligatii!!!!!!!!!!

Mesaj:
Va rog sa ma ajutati.Sunt o femeie de 27 de ani,necasatorita.Acum un an am inceput o relatie cu un barbat,iar cu timpul am aflat ca este insurat si sotia lui este plecata din tara.Am aflat ca el umbla si cu altele.Are un comportament urat fata de mine,am ajuns sa suport injuraturi,batai si multe altele.Nu gasesc puterea sa imi vad de viata mea si sa ma despart de el.A ajuns sa imi spuna sa accept aceasta situatie sau sa plec.Mereu zic ca o termin si intr-un final cedez si tot eu il caut.Sunt disperata,va rog sa ma ajutati.Mereu ma atasez repede de persoane si imi este greu sa renunt la cineva

Se pare ca te complaci in situatia de fata, si ai dezvoltat o dependenta de aceste lucruri neplacuta. Nu ti-ai gasit o identitate, si manifestarile lui reprobabile fata de tine reprezinta un fel de a fi bagata in seama.Acum intreaba-te daca vrei asta in continuare sau nu…Meriti acest tratament?Tu cum vrei sa fie?Ai vreun ideal?Cum te priveai si cine erai inainte sa-l intalnesti?ce pasiuni ai?Cum iti vezi viitorul?te rog raspunde-ti la aceste intrebari, si vezi cine vrei sa fii.

Draga mea, te atasezi repede de persoane pentru ca ceva iti lipseste. Din acelasi motiv cedezi si acestui barbat. Transforma-ti durerea intr-o lectie de viata.

Uite un dus rece: asa-ti trebuie! Un barbat ne-nsurat n-ai gasit? Iesi cat mai repede din relatie si cauta alt traseu. Succes!

Te complaci in situatia de victima… Ti-e atat de frica de singuratate incat referi sa fii batuta de un tip violent, care NU te iubeste? Dragostea se castiga, NU se cerseste…

Gandeste-te mai mult la tine si nu-i mai da voie sa te umileasca, dragostea nu are nimic de-a face cu violenta.Intareste-ti stima de sine , cauta un psiholog sa te ajute si pune capat acestei relatii care-ti cauzeaza atata nefericire.Succes!

Dacă nu ești în stare să te desparți de tipul ăsta singură, poate ar trebui să ceri ajutorul cuiva. Nu ai un alt tip care să-ți facă avansuri? Să vorbești cu el, poate îți poate oferi suportul emoțional necesar pentru a te despărți? Sau o prietenă bună cu care să vorbești și care să te scoată din belea cumva? Să ieșiți împreună, treburi de genul ăsta?

incercati sa va atasati de persoane care stiu sa va aprecieze si care nu va molesteaza fizic sau psihic. Succes!

HMM Cum poti sa fii atasata de un barbat si insurat si pe deasupra violent care nu te iubeste?

Mesaj:
refuzand sa mă duc la facultatea la care vroia mama mea, a recurs la agresiune atât verbală cât si fizica. A încercat sa mă oblige, sa mă tarasca după ea iar apoi sa mă lovească si sa mă înjure. Am trecut printr-un calvar, am avut noroc cu o ruda care a oprit-o si mă lăsat în pace, dar nu stiu pana când. Mi-e frica de faptul ca maine va face la fel. A sticat o inchizatoare de la ușa doar ca sa mă prindă…

…ii greu sa-si dea cineva seama de ce sa faci din cat ai scris in mesajul de mai sus…revin-o cu detalii suplimentare

Apeleaza la ruda care te-a aparat. Roag-o sa stea de vorba cu mama ta si sa o intrebe daca isi da seama de ce a facut. Daca realizeaza ce comportament abuziv si inacceptabil a avut. Dansa ar accepta un astfel de abuz, daca ar fi in locul tau? Cum s-ar simti? Ar ceda agresiunii? Cu ce urmari? La cat de agresiva a fost reactia mamei tale, sincer, ma indoiesc ca tu ai declansat aceasta agresiune. E posibil sa fi fost un debuseu, incercand sa scape de o presiune mai mare, pusa de altcineva. Agresiunea provine din imposibilitatea de a controla o situatie, deci trebuie sa intelegi ca, esential, nu agresorul e cel puternic, ci dimpotriva, victima. In cazul abuzului fizic nu iti recomand o impotrivire, care va alimenta nervozitatea, ci o alianta. Tine minte ce ti se intampla, sa nu repeti in viata greselile mamei tale. Succes!

Aruncă aici o privire, e un psihoterapeut care discută cam acelaşi subiect (are traducere, click pe buton). În descriere poţi găsi şi restul documentarului. http://youtu.be/LPY9lPyNzZY

Pai sa mergi eventual la psihologie, sau la medicina. Mama ta are REALA nevoie de ajutor… E un caz de tulburare de personalitate, si e cam greu de recuperat… O sa mai ai de lucru cu ea vreo 30 de ani… Important e sa nu o mostenesti, sau daca observi vreo tendinta, sa iei masuri din timp.

Ai posibilitatea de a te inscrie la mai multe facultati.Nu poti negocia cu mama ta sa te inscrii la amandoua si apoi sa decizi la care sa confirmi locul in cazul in care vei reusi la admitere?Mai castigi un pic de timp si poate mama ta va intelege ce-ti doresti tu.Mult succes!