Mesaj:
In urma despartirii de barbatul pe care il iubesc extrem de mult si refuzul categoric al acestuia de a mai relua relatia strea de rau si durere sufleteasca a devenit fizica saproape ca nu mi mai dau seama cum este sa traiesc fara aceasta durere ,desi abia o mai duc.
Sunt deja 3 luni si nu reusesc sa ma detasez absolut deloc.
Diferenta de varsta dintre noi este de 9 ani.Eu sunt cea mare si dupa ce i-am tot spus ca se va termina intr-o zi si ca trebuie sa isi gasesca pe cineva de varsta lui, a si gasit.
Impactul realitatii a fost atat de puternic incat nu reusesc sa ma echilibrez si sa imi gasesc linistea.
II fac rau cu tot felul de reprosuri apoi ma simt si mai rau, ma simt penibila.M-am umilit chiar insistand sa ne impacam si spunandu-i cat de mult il iubesc.
Cred ca am facut deja o obsesie.
Ma simt ingrozitor.
In ultimele luni am facut un control mamar si mi-au aparut si niste nodului la sani.In copilarie am ramas orfana de tata la 13 ani.
Mama nu mi-a spus niciodata ca ma iubeste , desi am simtit asta din plin chiar daca nu s-a manifestat fizic.
Am urmat o facultate .
Viata sexuala este acum inexistenta , neavand pe nimeni ,iar inaite de a-l avea pe el am avut perioade si de 6-8 luni in care nu am avut contact sexual.
Relatia de care am amintit mai sus , a fost una extraconjugala , eu fiind inca , casatorita dar separata de sotul meu din acte de 4 ani.
Suntem impreuna ,inca, deoarece avem un copil de 10 ani ,care este perfect .
Sunt in relatii cordiale cu sotul meu dar nu mai avem in comun decat copilul.
Sunt director de vanzari la o societate privata.
Nu am avut probleme cu politia.
Am avut un frate care a murit de cancer la 37 ani, adica acum 7 ani.Mai am o sora la care tin foarte mult dar cu care nu ma vad prea des pentru ca nu avem timp, ea fiind in provincie , eu lucrand in bucuresti.
Nu am avut afectiuni psihice in familie.
Nu am un diagnstic pus , doar nodulii de la san i-am verificat prin markeri tumoralii si inca sunt benigni.Problema aparuta , asa cum va spuneam a aparut o data cu despartirea de barbatul pe care il iubesc si starea de suferinta este de atunci extrem de mare.Nu ma pot concentra si detasa nici macar o secunda pe zi.
Vorbrsc cu el in gand continuu, ceea ce aproape ma innebuneste. Durerea sufleteasca este asa de mare incat o depaseste pe cea pe care a m simtit-om la moartea fratelui meu.
Este atat de mare incat o simt ca durere fizica acuta.

Va inteleg. Contactati-ma pentru cateva sedinte de terapie de eliberare emotionala. Se pot face fata in fata sau pe Skype.

Emotiile puternice , ca cele pe care le descrii tu, vireaza doar in doua directii: spre psihic sau spre somatic. Prezenta tumorilor la san vorbesc deja de o inchidere a ta in fata vietii, un refuz de a mai alimenta sursa vietii… si este pacat fata de copilasul tau de doar 10 anisori. Inteleg ca-ti sunt gandurile dominate de pierderea relatiei. Cred ca deja le-ai intors pe toate fetele posibile si ti-ai dat toate raspunsurile posibile si imposibile. Ce-ar fi sa-ti iei o pauza de la aceste ganduri? Ai putea incepe cu o jumate de ora in care sa te rasfeti cu ceva ce-ti place…poate un film, poate o actiune periculoasa de marketing agresiv, poate sa canti un cantec ce-ti placea concentrandu-te pe cuvintele cantecului, pe perfectiunea liniei melodice, sau poti incerca orice ce-ti cere o concentrare a atentiei marita… Un barbat, oricat de grozav ar fi este la urma urmei doar un om cu nimic mai vrednic decat ceilalti , singurele calitati care il fac unic sunt cele pe care noi i le atribuim. Subscriu d-nei Carmen , cateva sedinte de terapie sunt binevenite… Sedintele te pot ajuta sa te regasesti mai repede si sa te focalizezi pe lucruri importante, pe tine, pe copilul tau, pe cariere ta… banuiesc ca esti tanara, frumoasa si desteapta, puternica in felul tau, (ai reusit in viata fara tata, ai avut puterea de a te desprinde dintr-o relatie neutra cu sotul tau, ai o cariera, un copil care tanjeste dupa atentia si dragostea ta ) si poti descoperii ca viata mai are inca multe surprize frumoase rezervate special pentru tine… Lasa jalea si pleca in explorarea vietii! Ai pierdut o batalie, nu razboiul!

Intra pe gandire anticancer, si citeste ghidul de autovindecare de acolo. Actioneaza, fara sa mai astepti pana lucrurile se vor agrava.

Mesaj:
Nu stiu daca asta e locul potrivit,dar in speranta ca ma puteti ajuta cu un sfat,postez aici.
Sunt un baiat la varsta majoratului,care are o relatie cu o fata de varsta lui, de aproximativ 7 luni.Suntem foarte comuni unul cu celalat si avem o relatie foarte stransa.E persoana care ma cunoaste cel mai bine si tin foarte mult la ea.Insa exista o problema.Simt ca nu mai merge,mai e putin si inebunesc,deoarece am ajuns sa fac mereu acelasi lucruri:Ma trezesc,astept cam o ora pana se trezeste ea,vorbim pana seara,seara ne intalnim 40 de minute,ajung acasa si vorbim pana adormim.Totul e foarte monoton si astazi i-am zis ca ma simt ca precum un barbat casatorit.E adevarat ca uneori imi spune sa mai accept cate o invitatie de la prieteni,dar nu accept deoarece nu pot sa ma disrez ,stiind ca ea e acasa.E prima mea relatie serioasa si inainte,destul de mult timp ma jucam cu prietenii:fotbal,jocuri online,iesea seara la un suc.La scoala e altfel,pentru ca am colegii si ma distrez mereu.Uneori ma simt controlat de ea.Timp de 6 luni de zile,nu m-am mai jucat cu prietenii,dar prinzand o plecare a ei de acasa de 2 zile,m-am apucat din nou.Si acum mai simt nevoia sa ma joc,si nu de dragul jocului,ci doar sa rad cu prietenii si sa discut cu ei.Acum cateva zile ne-am despartit pentru 2 zile,cauza fiind o discutie din care eu m-am simtit foarte jignit.Astazi ne-am impacat si mi-a zis ca niciodata nu s-a gandit ca nu o sa ne impacam.Au fost momente cand m-am jucat pentru o ora jumatate-2 si mi-a spus ca o neglijez.M-a ajutat foarte mult in momente critice pentru mine,dar simt nevoia de libertate,de ceva nou.Nu stiu daca ati inteles ceva,dar sunt foarte confuz.Multumesc!

Buna!….la inceputul oricarei relatii indragostitii sunt de nedespartit in sensul ca fac totul impreuna si impartasesc totul (sentimente, dorinte, evenimentele)….pofta asta mare de a-si vorbi si de a se cunoaste ii tine unul aproape de celalalt…..la inceput, fiecare partener incearca sa ajunga identic celuilalt (ii copiaza atitudinile, gandurile, limbajul doar pentru a face pe plac si pentru a fi iubiti) renuntand la preocuparile sale initiale, la interesele, placerile sale…….insa odata cu trecerea timpului euforia dispare si fiecare redevine el insusi, cu adevaratele sale gusturi si dorinte, afirmandu-si adevarata persoanlitate….asa s-a intamplat si in cazul tau…..intr-o relatie, monotonia este o cauza care uzeaza sentimentele…incercati sa veniti mereu cu lucruri noi in relatie, sa faceti activitati impreuna…activitati care sa-ti faca si tie placere si ei…..puteti iesi impreuna cu prietenii tai sau ai ei…..de asemenea, trebuie sa ii explici ca iti doresti si zile in care sa fi doar tu cu baietii deoarece asta iti face placere, acesta esti tu, unic in felul tau!…trebuie sa o faci sa inteleaga lucru asta pentru binele relatiei voastre!…dependenta in cuplu nu este buna ..Bafta

fa ceea ce simti, totusi nu esti un “barbat insurat” insa intr-o relatie implica gandirea la dublu si ai putea vorbi cu ea anumite lucruri pe care vrei sa le faci fara ea. Nu cred ca ar fi absurda sa nu accepte cateva meciuri de fotbal sau o iesire cu baietii

Esti liber si poti sa faci tot ce simti. Daca ei nu ii convine e problema ei nu a ta.

Exista in fiecare din noi o nevoie de autonomie si o nevoie de atasament precum si un nivel emotional si altul rational de judecata. Gasirea unui echilibru intre cele doua nevoi innascute permite o dezvoltare buna atat a noastra ca personalitate, a Eului nostru, cat si a unei relatii care nu sufoca ci construieste. Echilibrul intre ratiune si emotie reprezinta filtrul prin care apreciem realitatea, realitatea relatiei, a personajelor implicate in relatie.

In concluzie , o comunicare buna cu persoana iubita, comunicare masurata nu cantitativ, in ore, ci calitativ, in mesaje transmise, ar fi o solutie pozitiva. Exprimarea nevoii de libertate, pentru a te defini/pastra tu pe tine, precum si exprimarea nevoii de atasament pentru a va construi viitorul, impreuna, ca doua fiinte libere, puternice ce iau decizia de a parcurge drumul vietii impreuna. In tot sau in parte.

Reactiile tale sunt normale pentru 18 ani. Ia-ti un pic de timp pentru reflectie, vezi ce-ti doresti cu adevarat si discuta sincer cu iubita ta.

O relatie echilibrata, sanatoasa, trebuie sa fie ca doua cercuri care se intersecteaza (ca si cercurile olimpice, doar ca… e preferabil sa fie doar doua cercuri). Atunci, exista 3 sectoare: un sector al barbatului, un sector al femeii, si un sector comun (acela unde se intersecteaza). Echilibrul perechii (si al relatiei) depinde de cit de mare este sectorul de cerc care se intersecteaza, astfel: daca suprapunerea este prea mare, atunci relatia devine DEPENDENTA sau chiar sclavie (daca se suprapun foarte mult…). Pe scurt: fiecare om are nevoie de sectoare proprii si personale, unde sa fie doar el singur (zona sa de securitate, de intimitate, sinele propriu), si unde cealalta persoana nu are ce sa caute. Uneori, esti in zona ta personala, alteori migrezi catre zona comuna, dar e bine ca aceste “calatorii” sa le faci rind pe rind… Cine nesocoteste aceste reguli, devine DICTATOR fata de cealalta persoana, iar dictatorii, precum se stie, pina la urma ramin singuri sau morti…. Sper ca m-ai inteles, stimate suflet mai tinar. Succes!

Mesaj:
Buna, numele meu este Elena. Am27 ani si am o relatie de un an jumate cu un tip de 47 ani. El este divortat are o fata de 16 ani. Ne petrecem mult timp impreuna dar nu ma dus niciodata la el acasa nu stam impreuna el spune ca din cauza lui mama lui. Doarme de 2 ori pe saptamana la mine. Mama lui e bolnava de cancer. Eu imi doresc sa stam impreuna el zice la fel dar situatia e la fel. Ce sa inteleg?

Tu trebuie sa hotarasti ce vrei pentru viitor . Pentru el, la 47 de ani, nu mai este asa de important sa-si faca o familie , poate ca , tot ce isi doreste acum , este o relatie si atat , fara implicatii , fara obligatii .

gandeste-te la ce iti doresti, ce ai tu nevoie pt tine… daca se potriveste cu ce vrea el… atunci totul e ok… daca nu poate ar fi bine sa mergi mai departe. Succes!

Fapte, nu vorbe! Faptele vorbesc de la sine.

"Eu imi doresc sa stam impreuna el zice la fel dar situatia e la fel. Ce sa inteleg?" Pai ce e de neinteles??? Amindoi aveti nevoie de "ceva" unul de la celalalt… in rest e doar o "relatie de consum" nimic mai mult…

Daca un barbat actioneza in directia mutatului impreuna inseamna ca el isi asuma cu adevarat relatia, se angajeaza mai profund in aceasta si isi doreste sa faca pasul urmator. Ce parere ai, isi doreste acest lucru sau ii este comfortabila situatia actuala?

Mesaj:
Ce as putea sa fac daca ma simt,ca si cum viata mea nu mai are nici un rost,si nu mai pot gasi nici un motiv de a trai,si in fiecare zi ,doar gindul ca as vrea sa mor este cel mai linistitor gind? Stiu ca nu este normal ,uneori imi vine sa urlu,alteori sa pling in nestire,……….de ceva timp am ales sa dorm mult ca sa pot uita de mine,de gindurile mele. Faptul ca nu mai am de munca de 1 an a contribuit si el,…..dar ce te faci cind esti ca mine? Sunt o femeie grasa,si cele mai multe refuzuri cind am vrut sa ma angajez,au fost virsta si greutatea,bineinteles ca nu au fost pe fata ,dar nu sunt nici proasta,nu era greu de inteles.Faptul ca sunt obeza ma omoara,dar nu am ce face,nu am posibilitati de a tine regim,de a face operatii,……asa ca cel mai simplu ar fi sa mor.Ar fi mai bine pentru toata lumea.

in primul rand consultati un psihiatru pt depresia pe care o aveti, dupa care lucrati cu un psiholog. Totul poate fi acoperit de asigurarea de sanatate. Daca sunteti din Bucuresti va stam la dispozitie www.cmibotezat.ro

Pentru nimeni nu e bine ca un suflet se duce. Trebuie sa intelegeti asta. Toti avem rolul nostru pe pamant si, daca nu ni-l indeplinim cand trebuie, ne intoarcem si-o luam de la capat. Cel putin asa vad eu lucrurile. E greu cu munca, asa e, e greu si cu obezitatea, e greu si cu varsta, dar sunt atatia care s-au descurcat in conditii mai grele. Vi s-a dus vointa de a izbandi. Disperarea cuprinde totul, nu lasa nimic neros de indoiala. In cazul dvs, am cateva recomandari: mergeti la fortele de munca in fiecare zi, daca e nevoie, si intrebati de posturi pt dvs. Sa ajunga sa va cunoasca pe nume si sa va raspunda din usa. Mergeti la primar in audienta si cereti ajutor. Scrieti-va CV-ul cat mai bine si faceti-va conturi de candidat pe ejobs si bestjobs. Trimiteti cv-ul la toate joburile care au cat de cat legatura cu experienta si raspundeti la telefon, mergeti la toate interviurile, pregatiti-va inainte. In ce priveste increderea in sine si starea de disperare, fie faceti terapie de eliberare emotionala (care asta face: va elibereaza de emotiile stresante), fie invatati singura si faceti aceste exercitii de fiecare data cand simtiti nevoia (puteti ajunge si la 20 de exercitii pe zi, atacand probleme de la cele mai mici pana la cele mai grave). Nu stiu care va este menirea pe aceasta lume, dar sunt sigura ca nu degeaba am dat peste postarea dvs, ca nu degeaba v-am raspuns si ca am, cu certitudine, ceva de invatat de la dvs. Va multumesc pentru asta.

Mesaj:
Buna ziua, ma numesc Rodica, am 45 ani, casatorita, dintr-o relatie anterioara, am un baiat de 25 ani. Pt ca sa fie recuniscut de tatal lui a trebuit sa fac testul de paternitate la institul Mina Minovici. Procesut s-a incheiat in favoarea mea, cum era si de asteptat, timp de 18 ani i-a platit pensie alimentara, cu f putine ore petrecute intre tata si fiu, nu ca nu as fi vrut eu, dimpotriva, doar ca tatal, intre timp si-a refacut viata langa o alta femeie, cu care are un copil. Ultima revedere intre tata-fiu, a fost acum 10 ani, a fost o intalnire intamplatoare, deloc calda, o discutie rece si distanta. De atunci nu am mai stiut nimic unul de altul, fiecare s-a descurcat cum a stiut, cum am putut… Acum 2 zile,ma aflam la servici,cand m-a sunat tatal baiatului, sa-mi zica, ca, intre timp, statul lui social s-a schimbat f mult, ca e de f multi ani in Belgia, si ca vrea sa refaca testul ADN, ca are dubii in ceea ce priveste baiatul nostru, si in caz afirmativ, sa-l ajute… Eu vad altfel lucrurile, si va rog frumos sa ma ajutati… pt ca el mi-a zis ca tot ce a agonisit pana acum e pe numele fetei ce o are din a doua relatie, si daca se dovedeste ca si baiatul este a lui, desi s-a mai facut asta acum 24 ani, sa-l ajute… noi nu i-AM cerut niciun fir de par nici pana acum, dar….. Mentionez ca inca nu i-am spus nimic baiatului, el fiind si o fire f sensibila, stiu ca l-ar afecta enorm. Intrebarea mea este daca baiatul meu este obligat prin lege sa faca acest test…eu nu as vrea, pt ca decurand a avut un episod depresiv… Am atata nevoie de ajutor…Va multumesc anticipat…Cu stima !

stiti jocul cu soarecele si picica… ? Daca fostul sot vrea sa-si recunoasca propriul copil nu ii trebuie teste genetice de paternitate… asta cu “mostenirea” e cam treatru… si nu e corect pentru baiat mai ales ca nu ati emis pretentii de mstenire… daca tatal copilul dorea comunicare cu copilul sau o avea… dar el doreste poate inca odata ca acel teat poate ca a fost gresit dovedind noii sale familii ca nu are treaba cu fiul sau… baiatul nu este obligat legal sa accepte testul doar daca emiteti pretentii financiare sau de mostenire… este deja o sentinta judecatoreasca in acest sens cu privire la primul test…

cel mai bine ar fi sa consultati un avocat… insa daca instanta nu il obliga pe fiul Dvs sa faca testul, atunci acesta are tot dreptul sa il refuze

Intrebati-l pe individ, pe tatal copilului d-voastra, daca el crede ca un test de paternitate iesit pozitiv cu tehnologia de acum 25 de ani poate sa iasa altfel cu tehnologia de acum.

Baiatul este deja major, deci, in lipsa unei sentinte judecatoresti definitive care sa-l oblige (dar , in acest caz, nu exista motive…), nu poate fi obligat sa faca acel test. Dealtfel, data fiind virsta lui matura, cel mai bine ar fi sa ii spuneti direct toata povestea (reala, asa cum a fost, din punctul dvs, de vedere) si sa-l lasati sa ia el deciziile sale proprii. Altfel, va avea toata viata traume si intrebari (“ce ar fi fost daca…?”). Cine stie, pina la urma, care este motivatia personala a tatalui sau (oamenii se mai schimba in decursul timpului…)? Nu va fi usor pentru baiat, dar macar ii va trece depresia…. (stiti, “cui pe cui se scoate”… macar va fi ocupat cu altceva). Succes!

Draga doamna, atitudinea tatalui e demna de dispret, dar reactia la ea tine doar de dvs. Nu va poate manipula si arunca in deznadejde decat daca ii permiteti. Ma gandesc ca aveti doua optiuni: una – ii raspundeti repede, facand cheltuieli mari, stricandu-va relatia cu fiul, care banuiesc ca nu stie de testul din copilarie, stricandu-va linistea si aducandu-va o depresie. Asta il va linisti pe tata, ca – vorba aceea – se lucreaza la problema, ii va da ocazia sa-si reafirme dubiile cu privire la paternitate, aruncand cu noroi in dvs. Dar oare merita sa-l linistiti, sa-i oferiti acea pace interioara, dupa modul execrabil in care v-a tratat atatia ani pe dvs si pe copil? Merita sa-l asigurati ca nu cereti partea de mostenire cuvenita? Merita sa-l tratati omeneste? Daca raspunsul dvs este da, atunci grabiti-va sa faceti testul. Daca nu, atunci lasati-l sa se intrebe pana la moarte daca are sau nu un baiat, sange din sangele lui. Cand va fi cu imparteala, la succesiune, probabil ca noua familie va cere testul ADN din nou, oricum. Ganditi-va la dvs si la fiul pe care-l iubiti atata si realizati ca nu aveti NICIO datorie fata de barbatul care acum va rascoleste viata din nou.

Individul sigur se teme de ceva si vrea sa-si ia masuri de siguranta. Teama, ca ipoteza, este data de discutii cu actuala sotie in legatura cu averea lor, caci un copil este un copil pana mori si are drepturi dupa plecarea definitiva. Puneti-l in tema pe baiat, acum este adult, discutati cu el ca sa nu fie luat prin surprindere si…asteptati o reactie din partea tatalui natural. Daca vrea testul pentru a-l scoate “din carti”, spuneti-i ca este o carte prea grea pe care nu o poate inlatura din viata lui.

Va multumesc mult,imi sunteti de mare ajutor….aveti perfecta dreptate..!!

Refuzati acest test. Este legal sa il ceara doar in primele 6 luni dupa nasterea copilului. E problema lui ce simte… si ce va cere sau va dori. Ori va ofera NECONDITIONAT sprijinul sau, ori sa isi vada de treaba. De fapt, fiul Dvs va mosteni partea sa din avere, sau daca va exista un testament care prevede altfel, il va putea ataca, fara sa faca nici un test. Probabil noua lui sotie il obliga sa ceara testul respectiv, ca sa fie ea in siguranta, adica sa-i ramana ei si fiicei ei intreaga avere. Insa nu exista nici o lege care sa va OBLIGE PE DVS sa faceti asta, decat in cazul in care ati de de acord benevol. Insa avand in vedere comportamentul lui…

Trebuie să apelați la un AVOCAT nu la terapeuți, psihologi….etc

Intre timp am avut o discutie cu un avocat,si am primit exact acelasi raspunsuri privind legea,cat si cele morale…!

Eu ma bucur ca a-i lamurit problema.

Mesaj:
Buna ziua,
ma lupt cu niste stari cumplite de cateva zile, de cand am rupt (aproape) o relatie cu o persoana pe care o iubesc enorm. Din anumite motive, a trebuit sa iau decizia de a ma “rupe” de aceasta persoana si de a ma impaca cu sotul meu, pe care nu il mai iubesc, si cu care am o relatie destul de grea, din multe puncte de vedere. Motivele alegerii mele sunt legate de copilul pe care il avem impreuna, de teama viitorului incert, de multe altele. Nu stiu daca am procedat corect rupand o relatie cu persoana pe care o iubesc atat de mult…ce trebuia sa fac, sa renunt la ea, sau sa imi asum toate consecintele si sa vad ce ar fi urmat? Nu mai pot dormi, ma simt bolnava, mi-e rau la propriu, nu pot manca, plang, nu pot sa ma intalesc cu persoana aceea sa ii explic si sa pun capat, sunt in dilema daca sa mai incerc o data, mi-e frica, si toata lumea, inclusiv familia mea, e impotriva acestei relatii…
Va rog ajutati-ma cu un sfat obiectiv, cu niste idei de a trece peste situatia asta..

Lazarev spunea ca cea mai mare crima in ochii lui Dumnezeu, este sa ucizi Iubirea din tine…..

Vestea buna e ca iubirea nu poate fi ucisa. Separarea de fiinta iubita duce la suferinta pt ca stai in minte si gandurile nu ti dau pace. Si asa va fi pana se vor opri. Mintea n are resurse inepuizabile, la un moment dat oboseste. Apoi ai sa vezi ca nimeni si nimic nu ti pot fura iubirea. Dar daca te ai intors inseamna ca ai lasat lucruri nerezolvate. Iubirea scoate la suprafata tot ce e in antiteza cu ea in mintea ta. Daca esti constienta, le depistezi.

Aceasta hotarare ar trebui s-o luati fara sa fiti presata de nimeni si nimic. Din felul in care descrieti persoana, mi se pare ca e vorba de o relatie nepotrivita/blamata. Oricum, vad clar ca va distantati de persoana atunci cand vorbiti despre relatia cu ea. Va recomand terapie.

Care este implicarea iubitului? Ce responsabilitati isi asuma in raport cu viitorul tau si al copilului? Niciuna? Te vroia doar pe tine? Amuzament sau o relatie serioasa? Raspunde-ti sincer la aceste intrebari si apoi vei stii daca omul pe care l-ai parasit merita sa suferi pentru el sau barbatul tau, legal, este mult mai valoros iar alegerea ta instinctiva a fost cea corecta…

deci pana la urma ce v-a facut sa va intoarceti la sotul actual? iubirea sau frica?… cred ca raspunsul se afla in relatarea dvs. de ce anume va este teama? care este cel mai negru scenariu si cat de realist este? cel pe care il iubiti ce atitudine are? cat de hotarat este si cat de mult isi asuma aceasta posibila viitoare familie? si… de ce credeti ca ii va fi mai bine copilului intr-o familie in care simte (pentru ca simte) ca sunt tensiuni si lipseste iubirea?…tatal biologic ii poate fi tata si daca nu mai este sotul dvs. si, nu in ultimul rand, care sunt motivele care au dus la o relatie nefericita cu sotul?… la aceste intrebari ati putea incerca sa va raspundeti singura sau, in cel mai bun caz, indrumata de un psihoterapeut.

Cind te “joci cu focul” te arzi si apoi… chemi pompierii??? Sper sa nu fim pompierii relatiei tale Cind ceva nu merge la o relatie – ca oameni maturi – va clarificati lucrurile in familie si apoi daca nu se mai poate, relatia amiabil se poate opri… nu e corect sa folositi relatii paralele pentru ca ajungeti sa nu stiti ce vreti cu adevat de la viata…

Mesaj:
sunt in proces de divort. fetita are 3 ani si 9 luni. cum sa procedez? cand aud si il vad pe sot nu ma simt bine. fetita s-ar bucura!cum sa fie relatia noastra viitoare. in 8 luni de zile fetita nu a stat 1 ora singura cu tata. el nu doreste nici o forma de comunicare, negociere. nu face nici cel mai mic compromis. a parasit familia pentru o alta femeie!
incerc sa ma adun dar gandurile si amintirile nu ma lasa…dupa 10 ani de casnicie, a fost un soc f mare pentru multa lume, cel care nu sufera este …EROUL!el nu-si vede nici o gresala. eu in timp am reflectat si am vazut ce am gresit, dar se putea rezolva cu multa intelegere si comunicare…casnicia era salvata!

Dvs puteti consulta un psihiatru care sa va prescrie un tratament pe acele momente stresante, puteti discuta cu un psihoterapeut despre ce se intampla in Dvs in aceasta perioada. Daca sotul vrea despartire, nu comunica, nu il poate forta nimeni, din pacate. Momentul poate fi depasit, succes!

Cereti sprijin cuiva in aceasta perioada: unui terapeut, unui preot (daca sunteti din Bucuresti, mergeti direct la Patriarhie, unde veti fi sfatuita si indrumata), familiei, prietenilor. Veti trece si prin asta. Dragoste cu sila nu se poate.

"eu in timp am reflectat si am vazut ce am gresit, dar se putea rezolva cu multa intelegere si comunicare" – din partea dumneavoastra se putea rezolva dar depinde de cit timp ati lasat sa treaca… si nu uitati ca el nu e singur – e cu alta femeie… Uneori orgoliul barbatului face ca gitul sa i se blocheze si sa vada doar intr-o singura directie… cautati sa dati un nou sens vietii dumneavoastra si nu mai pierdeti timpul…

Mesaj:
Buna ziua,
Sunt o tanara de 30 de ani care aproximativ de 6 luni se confrunta cu un gand care apare brusc. Acest gand se traduce ca o dorinta ca persoana pe care eu o iubesc cel mai mult sa moara.
A aparut brusc prima data in februarie anul acesta, dupa o ce, timp de aproximativ un an m-am confruntat cu o situatie destul de stresanta in care am capatat o fobie de boala si moarte.
In aceasta perioda perecedenta( gandului ce apare din senin impotriva vointei mele), eu ma simteam f rau fizic si din cauza asta imi era teama ca nu cumva si cei dragi mie sa nu aiba ceva, si ii analizam ii sunam sa vad daca sunt ok, insistam sa si faca analize,controale.Eram disperata.
Plus ca am avut un soc cand am aflat ca am fibroza pulmonara.Totul s-a inrautatit eu neavand niciun fel de sustinere morala din partea cuiva si nici eu nu stiam sa mi o acord.
La inceput acest gand era rar si l am ignorat,apoi s-a intensificat fiind insotit de sentimente de vinovatie si ganduri de sinucidere din cauza sentimentului de vinovatie.
Am facut cateva sedinte de psihoterapie,dar fara nici cea mai mica ameliorare.
Va rog sa-mi spuneti ce ar fi sa fac mai bine in continuare,deoarece simt ca cedez si nu le mai pot suporta pentru ca ma simt ff vinovata din cauza lor(mai ales ca eu stiam de mult timp de legea atractiei,de teoria stringurilor, de energia gandurilor)
In prezent nu vad ca ar exista alta solutie decat sinuciderea pentru a o putea proteja pe persoana draga mie.
Va rog sa-mi spuneti daca e intr-adevar vorba de TOC.
Am inteles ca nu are solutie.
Va multumesc!

in tot Universul e o continua lupta intre bine si rau. nu traim in basme, unde binele invinge intotdeauna, traim intr-o realitate dura, plina de razboaie, de rautati, de tot felul de boli si probleme, unde se pierd atatea si atatea vieti! ce pacat atata energe negativa acapareaza deseori chiar si cei mai cumsecade oameni, de aceea, sfatul batranilor, este sa nu ai incredere in nimeni! firea umana, cu atatea slabiciuni ascunse, este supusa pacatului, pierderii, aluneca usor in neant. de ce avem nevoie, sa nu ne pierdem?! DE NOI INSINE! tu insati, nu esti nici criminala, nici lasa(ma refer la sinucidere), esti o fata grijulie si protectoare! este rolul SACRULUI FEMININ! pe langa aceste calitati cu siguranta ai multe altele, lasate uitarii, de modestie! iubeste, traieste, ofera si primeste si ai sa vezi cum norii negri te ocolesc!

Urgent control psihiatric,combinat cu psihoterapie
nu exista alta solutie.

TOC se poate tine sub control prin medicatie psihiatrica si psihoterapie, in unele situatii poate chiar sa dispara (depinde de situatie). Succes!

Nu ati reusit prin psihoterapie, mergeti pe tehnica programarii neuro-lingvistice (NLP), prin care practic va reprogramati modul de a gandi si reactiona. Ma puteti contacta pentru programare.

Va asigur ca nu este vb. nici pe departe de TOC in situatia dvs. Mergeti la un psiholog clinician care sa va evalueze mai intai, apoi puteti urma psihoterapie in functie de ce s-a obtinut in urma interviului clinic si a testarilor psihologice.Daca locuiti in Bucuresti va stau la dispozitie. Mult succes!

Diagnosticul si recomandarea de terapie (farmacologica si/sau psihoterapie) NU se stabilesc pe net. Mergeti la un consult psihiatric si la o evaluare psihologica pentru a clarifica inclusiv demersul terapeutic.

O sa va explic ce se intampla dar personal. Aici nu este locul potrivit O sa va rog sa luati legatura cu mine si o sa incerc sa va ajut atat cat se poate.

Nu va pierdeti speranta si increderea . Mergeti la un psiholog clinician , sigur se va rezolva problema dvs . Si eu spun ca nu este TOC. Va pot ajuta cu placere . Sanatate!

TOC=?

Tulburare Obsesiv-Compulsiva

multumesc

"Cateva" sedinte de psihoterapie nu sunt suficiente pentru ameliorare, psihoterapia nu functioneaza "la minut" Eu v-as recomanda sa va adresati atat unui psiholog clinician dar si unui psihiatru pentru evaluare complexa si, daca va fi cazul, acesta va poate prescrie si tratament medicamentos. Din datele pe care ni le-ati dat pana acum, nu se poate spune daca e TOC, tulburare post-traumatica in urma evenimentului stresant, depresie sau altceva, dar este limpede ca suferiti si aveti nevoie de ajutor. Dupa ce aveti un diagnostic stabilit, puteti cauta un psihoterapeut specializat in problema cu care va confruntati. Numai bine!

si Andreea Marin a marturisit public faptul ca a avut tulburari psihice si a apelat la un psihiatru si a urmat un tratament medicamentos! finalul=vindecare + o adevarata dovada de curaj, sinceritate si responsabilitate! cred ca fiecare dintre noi, ar trebui consultat de un medic psihiatru, pt a vedea daca rugineste vreo rotita. focul se stinge mai usor daca nu s-a extins in largul lui.

Mesaj:
Buna ziua,as dori sa va intreb..ce as putea face cu baietelul meu de 11 ani si jumatate …mai face cateodata noaptea in pat..spune ca nu se poate trezi si face pipi udand tot patul…am fost nevoita sa ii pun cearceaf prin care nu trece pana la saltea…nu stiu care este cauza..infectie urinara nu are…ca i-am facut analizele…nu stiu ce sa mai fac cu el…plange dimineata si spune ca nu a vrut..ca nu s-a putut trezi…si chiar se consuma si plange…nu stiu ce sa mai fac…sa gasesc o solutie pentru ca nu facea cand era mai mic…acum de un timp..si nu chiar in fiecare noapte…va rog mult sa ma ajutati cu un sfat sau cu ce se poate face cu el

mergeti la un psiholog cu el… pot sa fie mai multe cauze psihologice

consultati un neuro-psihiatru pediatric

Sa bea mai puține lichide înainte sa se culce? Pățeam și eu așa pana pe la 12 ani. Dar numai dacă beam mult cola, mult pepene, etcetera…

O cauza ar putea fi si comportamentul dvs fata de el. "baietelul" de 11 ani poate simte ca "mamica" lui il sufoca?

Va recomand sa mergeti la un psiholog/psihoterapeut cu baiatul pentru a gasi cauza/cauzele. Problema cea mare o reprezinta scaderea stimei de sine, increderii in sine a copilului. Mult succes!!!!

In primul rand, verificati sa nu aiba copilul vreo infectie. Daca nu are, controlati nivelul de lichide ingerat cu doua ore inainte de culcare. Doua ore, da, stiu ca poate parea mult, dar e important sa nu consume mai mult de 100 ml. Nici altceva nu trebuie consumat (niciun aliment si niciun lichid). In aceste doua ore, macar doua drumuri la toaleta, pentru golirea vezicii. In momentul in care se intampla (caci se va mai intampla, mult mai rar), faceti exact invers decat faceti acum. Adica: scrieti pe o foaie de hartie exact pasii pe care ii urmati cand aflati ca a udat patul, dar scrieti tot in detaliu, apoi, pe o alta hartie, luati rand cu rand si scrieti exact inversul. Aceasta schimbare radicala de atitudine din partea dvs va rupe tiparul care deja s-a instalat. Nu e greu, veti vedea, si problema se rezolva. Daca nu va descurcati, mergeti la terapie, dar ma indoiesc ca veti avea nevoie.

Ati facut radiografie de coloana dorso-lombara?

Sa nu aiba spina bifida. Trebuie eliminate cauzele de natura organica si apoi cautate cele psihologice.

Eu nu sunt medic, dar citeam pe un forum ca un medic de familie pensionat, canadian, recomanda contra enurezis nocturn la copii (dupa o experienta de peste 35 de ani!) urmatoarea cura: in fiecare seara, inainte de culcare, copilul sa ia 1 tableta de vitamina B12 si 1 tableta de Calciu +vit.D. Aceasta combinatie (de 2 vitamine) sa se ia timp de 10 zile, dupa care se face o pauza de 7 zile. Aceasta cura se repeta de maxim 3 ori (daca mai este nevoie). – Desigur, este recomandat sfatul unui medic mai apropiat de Dvs. Succes!

Este de competența unui medic neurolog iar dacă neurologic este sănătos atunci trebuie să apelați la un psiholog

In primul rand , nu-l invinuiti . Dati de inteles ca nu este vina lui si ca nu se supara nimeni pe el . Apoi , incepeti sa cautati cauzele .Ajutati-l , trebuie sa va simta aproape .

Nu va speriati. Aceasta problema a mai fost dezbatuta aici, cu raspunsuri foarte bune. Dati o cautare pentru mai multe solutii.

Mesaj:
Buna ziua,
Am apelat la dumneavoastra pentru ca nu stiu in ce parte sa o iau nu stiu cum sa mai procedez sunt la pamant psihic si fizic. Am fost intr-o relatie de aproximativ un an, totul a mers bine, ea avand un trecut destul de complicat , fostul ei prieten a trimis-o sa se prostitueze, asta timp de 4 ani, dar eu am trecut cu vederea trecutul ei si am considerat ca are si ea o sansa la o viata normala. La inceput eu nu am luat foarte in serios relatia asta, adica am vrut sa o scap de trecutul ei si inca nu ma gandeam daca sa avem o relatie stabila , dar ea a inceput sa imi spuna ca vrea o familia ca vrea un copil si ca vrea sa fie ceva serios, ok am inceput sa ma gandesc ca poate se merita sa incerc , tin sa precizez ca eu am 28 de ani ea 25, si am incercat, am inceput sa simt ceva mai mult pentru ea. Am cautat un loc de casa sa ne facem un viitor , eventual o afacere . Dar intre timp eu m-am imbolnavit, am un inceput de cancer ( tratabil ), si un timp am evitat sa ii spun , dar pana la urma i-am spus . Si de atunci a inceput sa se distanteze sa imi zica ca vrea o pauza, eu am simtit ca ceva nu e in regula , dar am vrut sa cred ca nu are cum sa renunte la mine in situatia data . Si de atunci au inceput certurile si sa imi gaseasca anumite motive sa ma faca sa ma simt vinovat pentru nimic, sa imi spuna ca nu stie ce vrea ca nu stie daca eu sunt omul potrivit pentru a-si duce la capat planurile despre care vorbisem . Eu inca o data nu am vrut sa cred ca femeia pe care am ajutat-o atat de mult poate sa imi faca asta si am tot continuuat sa sper ca alta e problema . Am incercat sa vorbesc cu ea, dar se enerva din orice cu toate ca ii vorbeam calm. Intre timp am inceput sa ma simt rau , ea nu imi mai raspundea la mesaje nu mai vroia sa ne vedem cu toate ca stia ca ma simt rau. Am lasat-o ca pe ea si am zis sa imi continui viata, dar cand a vazut asa a inceput sa imi zica ca eu am pe alta ca nu o mai iubesc , ok, i-am demonstrat ca tot pe ea o iubesc si ne-am impacat . Dupa o saptamana din senin au inceput iar certurile si a plecat in vacanta…cu o prietena . Eu i-am spus ca nu e bine ce face stiind ca sunt bolnav ( nu am vrut sa fac pe victima sau sa-i scot ochii ca am ajutat-o ) , ea fiind constienta ca nu e bine ce face, mai rau a facut, m-a ignorat tot timpul cat a fost in vacanta. Nu consider ca nu mai exista alte femei pe lumea asta , dar totusi va intreb , cum si de ce ar face o femeie asa ceva tinand cont ca nu i-am facut decat bine, Si nu..nu sunt un om slab, nu cersesc atentie , vreau doar sa stiu ce trebuie facut, in momentul de fata ma simt rau si nu stiu in ce parte sa o iau , pe ea nu o mai intereseaza, eu ma gandesc cum de poate un om sa fie asa rau si indiferent tinand cont ca am fost bun cu ea, si deja am devenit o leguma, nu mai vad niciun viitor in fata, si stau inchis in casa ( sper sa fie o stare doar de moment ) poate pentru ca mi-a dat un sentiment de siguranta si apoi l-a luat, sunt intr-o stare deplorabila si stiu ca nu e bine dar banuiesc ca lucreaza subconstientul. Si mai tin sa precizez si faptul ca la inceput era disperata dupa mine, adica mesaje peste mesaje,mailuri, ne vedeam destul de des dormea cu saptamanile la mine si banuiesc ca a tinut cat de cat la mine sau poate am fost doar un stalp de sustinere in perioada ei grea. Tind sa cred ca femeile care au practicat cea mai veche meserie din lume au o problema isi pierd sentimentele destul de repede, sau ca se leaga de orice vorba buna stiind ca nimeni nu o va mai accepta asa si incep sa promita ca facem ca dregem stiind ca asta e singurul mod de a tine un barbat langa ea, sincer nu imi dau seama cum gandesc femeile din breasla asta si astept de la dumneavoastra un sfat. multumesc si imi cer scuze pentru greselile gramaticale sau pentru ca m-am repetat.

Draga bunule samaritean, problema e la ea, nu la tine, chiar tu ti-ai explicat problema mai bine decat ar fi facut-o orice psiholog:" Tind sa cred ca femeile care au practicat cea mai veche meserie din lume au o problema isi pierd sentimentele destul de repede, sau ca se leaga de orice vorba buna stiind ca nimeni nu o va mai accepta asa si incep sa promita ca facem ca dregem stiind ca asta e singurul mod de a tine un barbat langa ea, sincer nu imi dau seama cum gandesc femeile din breasla asta si astept de la dumneavoastra un sfat. multumesc si imi cer scuze pentru greselile gramaticale sau pentru ca m-am repetat"

Ps. Ce incredere poti sa ai in cineva care s-a lasat convinsa sa practice cea mai veche meserie din lume?Imi place la tine faptul ca ai constientizat ca nu poti avea pretentii de la acea persoana.Problema e jumate rezolvata, acum mai ramane doar sa te detasezi afectiv, sentimental de ea. Eu zic sa te preocupe mai mult starea ta de sanatate, stim cu totii ca cei suferinzi de cancer trebuie sa evite stresulTu cred cel mai in masura sa realizezi ca sanatatea e cea mai importanta, femeile vin si pleaca si-s multe ale naiba:)) sper ca te-am inveselit putin:D

Ai dreptate, probabil a tinut la tine, in maniera ei. Poate ar fi bine sa stii ca , in general, femelele, incluzand aici si femeile, cauta la un partener in primul rand siguranta si protectie, pentru a fi aparate de pericolele din jungla atat ele cat si progeniturile lor. Prin urmare masculul trebuie sa fie viril, sanatos… ce mai, masculul alfa! Evolutia constiintei nuanteaza alegerile la speciile evoluate, cum ne place noua oamenilor sa ne consideram a fi. Prin urmare exista femei care nu-si bazeaza alegerile partenerilor pe aceste impulsuri primare. Se poate ca in unele instinctul matern sa domine, cautand in partenerul lor un "copil" de ingrijit, iubit, etc. Nu este deontologic sa o judec pe prietena ta, fara a-i stii poveste ei, si cred ca oricum loviturile vietii au fost mari pentru ea. Gestul tau plin de omenie si deschiderea ta fata de prejudecatile colective te pozitioneaza intr-o categorie de oameni speciali, rari, sensibili. Istoria ne invata insa ca tocmai aceasta categorie este mai des incercata. Se spune ca Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce. Daca tu duci atat de multe inseamna ca Dumnezeu are o parere foarte bune despre posibilitatile tale de a face fata incercarilor… si cine suntem noi sa-l contrazicem? Daca mi-ai spune mai multe despre boala ta as putea poate sa te indrum mai mult. Exista o legatura intre psihic si somatic si in general bolile apar ca urmare a unui conflict psihic. Sfatul meu este simplu si similar celui a lui Alex Glazy: centreaza-te pe tine, pe sanatatea ta, fa pace cu tine si pastreaza-ti convingerea ca exista undeva si o partenera ideala pentru tine. Poate ca acest incident(boala) a aparut tocmai pentru a te elibera dintr-o relatie nociva tie pe termen lung… cine stie ? Oricum, nimic nu este intamplator ! Multa sanatate!

Pe finalul mesajului scris de dvs., v-ati raspuns singur la multe intrebari.Incercati sa va detasati de persoanele din viata dvs.care va creeaza disconfort emotional. Toate gandurile, emotiile negative va pot afecta si in plan fiziologic, iar in situatia dvs.este destul de greu de trecut peste ele.Adunati pe langa dvs. persoane cu simtul umorului,comunicativi,care sa distraga atentia de la ingrijorari, amintiri care evident nu va fac bine.Daca nu, apelati la un psiholog.Sanatate si mult curaj!

Dincolo de toate sfaturile de mai sus, toate excelente, as mai putea adauga opinia mea: 1. Incepe tratamentul cu bicarbonat de sodiu (anticancer), postat in urma cu ceva timp si pe FB – chiar da rezultate. Desigur, ar fi bine de stiut exact localizarea acestui set de celule hiperactive (de fapt, asta este definitia cancerului…..), pentru a completa tratamentul actual. Se mai pot asocia diferite plante medicinale, in functie de localizarea problemei. 2. Citeste metoda dr. Hamer ("Noua medicina germanica"), eventual ia legatura cu terapeutii din Romania specializati pe asta. In mod sigur, vei rezolva definitiv cu acest cancer, in acelasi timp constientizind CAUZA care ti-a declansat cancerul (asta este, printre altele, rolul si metoda dr. Hamer). 3. Toate astea, de mai sus, fa-le inainte de a incerca afirmatiile pozitive (care sunt limitate, ca efect, daca nu folosesti holistic, adica integral, toate metodele anterioare). 4. Nu in ultimul rind (poate chiar ar fi indicat inainte de primul pas…) ar fi bine sa faci o recuperare a sufletului (este o procedura de refacere a echilibrului energetic, care, eventual, ti-a fost "vampirizat" de fosta ta relatie…. se mai intimpla!), si sa faci si o readucere a punctului de asamblare (vezi tehnica doamnei Maria Bican, o poti contacta pe aceasta pagina). 5. Desigur, pe toata durata acestor actiuni, practica intensiv terapia prin RIS (adica, vizioneaza comedii, ride cam 25-30 de minute incontinuu, zilnic), care face sa-ti creasca energia si vibratia – toate, fac sa duci mai mult oxigen in celule, ceea ce distruge cancerul. 6. Foloseste si terapia GERSON (vezi cartea de la Editura For you, cu CD-ul anexat). Este foarte eficienta. 7. Cu tot respectul fata de medicii alopati, INAINTE de a te hotari sa urmezi (eventual) terapia "conventionala" pentru cancer, CITESTE tot ce zic medicii reputati romani, si pe FB, despre tratamentul anticancer, si pe urma foloseste ce ti se pare adevarat din toate acestea, conform SUFLETULUI tau. Asculta-te pe tine, si ai incredere in fortele proprii! 8. Cancerul, conform dr. Hamer, este reactia ta la o situatie din viata stresanta, care ti-a afectat ca un soc emotionalul. Adica, tradus, situatia din subxconsitentul tau, referitoare la comportamentul partenerei tale, a fost cauza care ti-a declansat cancerul, si nu invers…… Sper ca ai inteles, fara alte comentarii, ce ai de facut in continuare. Este o lectie de viata, atit, nimic maimult. Probabil ca, din punct de vedere spiritual, ati avut ceva de rezolvat karmic, din alte vieti, si de aceea ai ajutat-o tu, sa se recupereze din situatia ei. Dar, nu uita, pina la urma este decizia ei proprie ce face cu viata ei (asta, atunci cind are o alegere REALA, care nu ii ameninta viata fizica – ceea ce, linga tine, ea a avut oportunitatea….) Daca ea a ales o alta cale, IARASI, inseamna ca mai are de invata o lectie, care se va repeta pina cind nu a invatat-o. Tu sa nu te simti nici vinovat, dar nici victima sa nu te consideri…. Pune punct, sa nu ai alte asteptari, IARTA (adica, detaseaza-te in mod sincer de orice asteptari de la aceasta relatie), si mergi mai departe pe drumul tau. – Succes! Si te rog sa dai feedback, dupa ce ai trecut cu succes de faza asta.