Mesaj:
Buna ziua. Numele meu este Alexandra si am 22 ani. In prezent sunt la o facultate tehnica,ma descurc bine pe planul acesta,insa problema este in dragoste. Copilaria mea nu a fost una prea frumoasa,cu un tata care bea mereu,ne batea pe mine si mama, in fiecare zi erau scandaluri si batai,intr-un final ajungandu-se la divort acum 2 ani. Problema vine din fosta relatie pe care am incheiat-o in urma cu doar cateva zile. Eram impreuna de 9 luni, ne iubeam, imi arata acest lucru, era romantic, muncitor,si foarte increzator intr-o relatie serioasa. Acum cateva zile a decis sa ne despartim din cauza ca eu nu am incredere in mine, nici in el, mereu sunt geloasa, chiar si cand iesea cu baietii, daca nu raspunde la telefon sau la un mesaj, ma enervam foarte tare si ii spuneam sa numai ma caute,sa ramana cu asa preupusa fata cu care era in momentul ala,desi nu era cu niciuna.Lipsa mea de neincredere si coportamentul copilaresc ne-a distrus relatia pe care o adoram si pe care o vreau inapo i cu orice pret. Mi-a spus ca vrea sa ramanem prieteni buni,ca ma va ajuta la orice ora ,si ca daca vede ca am recapatat increderea in mine si numai sunt asa copilaroasa, poate Dumnezeu va vrea sa fim iar impreuna,exact asa mi-a spus-o. El are 26 ani,teama mea este ca stiind ce vrea,adica o relatie serioasa,fiind la varsta la care se gandeste si la o familie,nu va astepta schimbarea asta din partea mea si isi va gasi o fata… Nu stiu cum sa-i arat ca m-am schimbat atata timp cat vorbim 1 data pe zi si de intalnit ne intalnim poate 1 data pe saptamana. Nu stiu cum sa-l readuc inapoi. Orice raspuns e binevenit,va multumesc mult

Chiar te-ai schimbat? Este cam greu ca o persoana sa-si schimbe caracterul.

Iti recomand cateva sedinte de dezvoltare personala pentru a rezolva problema cu privire la increderea in sine. Succes!

Camy Kamy draga mea..un om te poate schimba enorm atat timp cat tu permiti si iti doresti asta,iti zic din experienta ca eu m-am schimbat enorm si in bine zic de cand am aceasta relatie draguta si frumoasa…deci te poti schimba

Iti trebe mare curaj sa scrii asta pe net jumatate din problema ta e rezolvata pentru k tiai recunoscut problema ș vrei sa te schimbi felicitari!

Draga Alexandra, eu iti recomand Terapia Florala Bach – o cura cu elixire florale cu care vei incepe un proces de curatare a emotiilor negative ( eliminarea geloziei, sentim de abandon , a furiei si lipsei de incredere etc). Concomitent iti recomand si un tratament energetic de echilibrare a campurilor/ de curatare si iluminare a chakrelor si recuperarea partilor de suflet pierdute datorita traumelor din copilaria ta.

Eu sper k schimbarea sa fie in bine adika sa nu te lasi modelata de tot de el din dorinta sa te primeasca inapoi. Să-ti pastrezi caracterul intact poate daca ati merge amandoi la un psiholog renuntarea nu e o solutie atata timp cat exista iubire schimbarea trebuie sa vina din ambele parti.

Scuzati nu am nici o treaba k psihologia! Insa sper k ce am scris sa fie de folos

Eu cred ca, deocamdata, tu doar ti-ai propus sa nu mai fii copilaroasa etc….dar asta nu inseamna schimbare. Cand te vei schimba, nu va fi necesar sa arati tu cuiva asta, pur si simplu se va simti. Niste sedinte sau cursuri de dezvoltare personala te vor putea ajuta in privinta acestei schimbari. Si asta iti va fi de folos toata viata si in toate domeniile. In ce priveste relatia de dragoste, iti raspund si eu aproape la fel ca el: daca este sa fiti impreuna, mai devreme sau mai tarziu asa va fi, fara sa fii nevoita sa-i demonstrezi ceva pentru asta.

Email:
Mesaj:
Buna ziua, am 18 ani acum ceva ani am inceput sa nu ma inteleg cu parintii ei tot ma critica si ma obijduesc, tot timpul am fost eu copilul problema in familie asa imi spun ei de fiecare data cind apare vreo problema. Am un prieten pe care il iubesc enorm dar soarta probabil nu ne prea vrea impreuna suntem la mii de km distanta eu locuesc in londra el munceste in russia, eu ash lasa totul si ash pleca la el dar parintii numi dau voi ma cred inca mica, el nu poate probleme cu actele sunt in disperare pling tot timpul nu manink am ajuns deja la 40 kg si merg tot mai in jos meam taiat miinile de 3 ori chear si intoxicatie cu pastile am avut nustiu parca sunt pustie nu mai am emotii insomnii crize de nervi simt ca ceva parca ar lipsi din mine. Astea sunt doar acum pe moment dar mai am foarte multe in mine…

Puteti opta pentru terapie fata in fata sau online-cu un terapeut roman- pentru a depasi aceste probleme. Ar fi indicat de asemenea sa consultati un psihiatru. Mult succes!

Mesaj:
sunt casatorita de 6 ani, am doi copii: de 3 ani jumate, respectiv 6 luni. de curand sotul meu mi-a marturisit ca este dependent de jocurile de noroc(pierzand 9000 euro) si am descoperit si ca s-a apucat de fumat (se lasase acum 5 ani). eu credeam ca avem o casnicie fericita, plina de intelegere si incredere. ce ar fi putut duce la asemenea comportament in viata lui? mie chiar mi se parea ca totul e ok intre noi. va multumesc

Exista asociatii care se ocupa de dependenta de jocurile de noroc. Poate lua legatura cu una dintre acestea. Desi spuneti ca nu ati observat comportamentul probabil ca daca va ganditi mai bine au existat "semne" ca ceva nu este in regula si le-ati ignorat. Dependenta de jocurile de noroc se poate trata. Mult succes!

Dependența de orice poate fi tratată prin hipnoză. Căutați un psihoterapeut care lucrează cu hipnoza.

Mesaj:
Am avut un accident acum un an.De arunci sufar de hernie de disc si din cauza durerilor mari nu am un serviciu si stau acasa.Locuiesc cu sotul si cu parintii lui.Eu sufar mult cind e vorba de bani..ma doare tot timpul cind toti planifica ceva si eu nu pot interveni cu nimic(bani).Sotul mereu imi zice tot timpul "cumpara ce vrei"insa cimd cumpar ceva am impresia ca o sa cada lumea pe el ..am impresia ca nui place ca am cheltuiut.Ma simt tare prost in ultimul timp..vreau sa muncesc ,dar atunci cind nici din pat nu ma pot ridica ,inteleg ca nu pot face nimic.Eu am 25 de ani.La asa o virsta ar trebui si copii sa am.eu i. schimb stau inchisa in casa si cu dureri.Am nevoie de un sfat.Las cere de la mama mea.insa ea nu mai e in viata de 4 ani.Ma simt singura.Mii rusine sa cer sa mi se cumpere o inghetata.Chiar azi am auzit o lectie de la soacra mea "nu sunt bani,nu trebuie sa cumparam multe lucruri"…si pe mine iarasi ma afecteaza,pentru ca eu sunt unicul om in casa care nu munceste.ajutatima sa ies din asta moral..Sunt intro depresie nebuna..Citeodata imi pare ca sotul ma intelege,dar de cele mai multe ori ma simt singura si neajutorata.multumesc(nam bani nici macar sa merg la un psiholog)

Pana la psiholog mergeti la chirurg ! Nu se poate la 25 de ani sa stai sa te lamentezi !!!

Problema se poate rezolva prin pastile, injectii sau interventie chirurgicala. Si eu am hernie de disc si nu pot face munca fizica, dar fac munca intelectuala. Poti gasi ceva care sa se adapteze nevoilor tale. Pana gasesti, sentimentul de inutilitate poate fi atenuat putin, fiind transparenta cu familia, spunandu-le cum te simti si ce-ti doresti, eventual cerand niste idei referitor la faptul ca vrei sa fii utila in famile.

Ce ai incercat pentru a te vindeca? Si eu am hernie de disc si atunci cand am dureri fac orice mi se pare necesar ca sa ma pun pe picioare de la tratament medicamentos la reflexoterapie, kineto, infiltratii, diverse proceduri… Ridica-te din pat, altfel o sa-ti fie din ce in ce mai greu sa te rupi de acolo! Vrei sa traiesti asa toata viata? Ai numai 25 de ani, ia-te la tranta cu boala! Orice actiune e mult mai buna decat lipsa de actiune. asta daca VREI sa te faci bine si sa fii functionala. Totusi a trecut un an din viata ta! Fa ceva sa-i recuperezi pe cei ce vor veni!

Eu am terminat Kinetoterapie si Motricitate Speciala, ma poti contacta in privat pentru cateva solutii de eliminare a durerii si bineinteles pentru recuperarea herniei de disc!

Pt hernia de disc căutați:l pe d-l Viorel Butnaru la tel 0722737186. Lucrează ieftin 50 ron pt o sedință. Sănâtate!

Mesaj:
asi vrea sa stiu daca terapia bowen poate da rezultate in atacurile de panica,va multumesc cu stima nicu.

Da, pacientii cu astfel de probleme raspund foarte frumos la terapia Bowen. Va recomand sa încercați, iar pe lângă rezolvarea acestor atacuri de panica, veți realiza ca si alte probleme s- au rezolvat. Sănătate maxima!

Mesaj:
buna seara sunt casatorita de 17 ani si as vrea sa va intreb daca ar trebui sa ma simt deranjata de faptul ca sotul meu comunica f mult prin intermediul telefonului cu o fata ,pe care spune el o ajuta cu sfaturi sa treaca peste anumite momente grele.tin sa va spun ca am descopert accidental faptul ca ei aveau o comunicare atat de vasta,datorita unui desfasurator de la orange………si mai imi spune zi de zi ca ma iubeste si este topit dupa mine……va multumesc ps in 4 luni 1600 de apeluri si sms/uri

Unei prietene apropiate care ar veni la dvs. si ar spune de ex.:"fata…uite ce am descoperit, ce parere ai!?!" ce sfaturi i-ati da?

Sotul dumneavoastra e psiholog, preot sau asa ceva? 1600 apeluri si sms inseamna 13 pe zi. Are serviciu? Daca ati face dumneavoastra asa, el ce parere ar avea?

Ar trebui sa va simtiti deranjata?Ce trairi autentice aveti de fapt legate de comportamentul sotului?

Asigurati-va ca doar asta face ,comunica prin telefon , atat timp cat nu se intalnesc, nu ar trebui sa va simtiti deranjata .Si ar trebui sa discutati deschis cu el despre apelurile si mesajele atat de dese . Poate ca , la mijloc , este mai mult decat credeti . Oricum,cine este fata in cauza ? E chiar fata sau e mai matura ca, dupa 17 ani de casnicie , cred ca nici sotul nu mai e asa tanar .Nu dati pre amulte detalii .

Unde lucreaza sotul?Poate e medic sau psiholog.

Dvs. gasiti o justificare in sentimentul pe care il aveti? Vi se pare natural pt Dvs?

buna si scuze pt. deranj! asigura-te ca nu este nimic mai mult intre ei dar vreau sa-ti specific un aspect -eu am trecut printr-un divort si am ales sa nu mai am asa zise prietene pt ca fostul meu sot umbla cu singura mea prietena-dupa ce am divortat m-am apropiat f mult de un barbat mai mare cu 14 ani decat mine si i-am povestit f multe despre casatoria mea dar si dupa cand am inceput actuala relatie-nu facem altceva decat sa discutam asemenea si el comunicam f mult ., el este casatorit ! mi-am dat seama ca sfaturile lui m-au ajutat enorm sa trec peste acele etape si momente prin care am trecut! el este pt mine ca un frate! desi lucram in domenii diferite cand am o problema apelez la el imediat si discutam deschis!

Depinde ce contin acele mesaje.Dupa ce aflati ce contin puteti avea claritate si sa faceti pasul 2.Daca nu este nimic de ascuns si sotul are inima curata va va arata continutul

atit timp cit vorbesc asa de mult la telefon, este sigur ca nu se intilnesc… nu?

Vorbeste si tu cu vre’unul sa vedem lui ii place?

Da . cam mult ! A prins o oferta de la Orange ?! Acum vorbind serios ar trebui sa aveti o discutie f. serioasa cu sotul . Trebuie sa ii explicati ca el nu este la Relatii cu publicul si nici Psihologul de serviciu si va deranjeaza aceste conversatii ale lui cu tanara d-ra ! Ar fii pacat sa aruncati pe apa sambetei cei 17 ani de casatorie !

Nu stiu daca exista cineva care sa va spuna cum sa simtiti intr-o anume situatie. Asadar, orientati-va catre dvs., raspundeti-va la aceasta intrebare si actionati ca atare. Succes!

in caz ca nu o cunoasteti pe acea dra, incercati sa-i propuneti sotului sa va faca cunostinta. si eventual sa vorbiti cu amandoi despre sentimentele care va incearca. s-ar putea sa fie mai receptivi astfel.

O , d-ra Cristescu ce propuneti d-voastra e scenariu de film . Realitate e mult mai cruda . S-ar putea sa o ia pe d-ra de mana si sa nu se mai intoarca .

Daca sotul dvs e medic, terapeut, consilier, preot sau saman, poate ca "sustinerea" telefonica ar putea avea o justificare. Nimeni nu poate sa va spuna cum ar trebui sa va simtiti in situatia asta. Este dreptul dvs sa simtiti ceea ce simtiti, si sa alegeti sa discutati despre asta, deschis, cu sotul dvs. NU va recomand insa sa va prefaceti ca totul e bine, sa ascundeti emotiile sub pres si sa zambiti dulce de dragul celor 17 ani de casnicie. Daca intr-adevar este o problema, recunoasteti-o si incercati sa o rezolvati. Aveti oricand la indemana varianta unei terapii de cuplu, daca va fi nevoie. Curaj!.

Dar dvs. ce simtiti? Sunteti sau nu deranjata de acest lucru?

Mesaj:
Buna ziua, numele meu este Katerina, am 16 ani si am o problema destul de grava.
Acum o luna am fost intr-o excursie cu un grup de la mine din liceu in Norvegia. In acelasi grup cu noi a fost si un tip din Constanta. Am avut o legatura inca de la inceput dar nu s-a intamplat absolut nimic pana in ultima seara, cand am adormit in acelasi pat. Din nou nu imi amintesc sa se fi intamplat ceva.
Am ajuns acasa, iar menstruatia mea nu mai vine. A intarziat deja cam o luna. Sunt destul de speriata…Nu stiu ce sa fac si nici daca e ceva serios.
Astazi am cumparat un test de sarcina, si intentionez sa il fac maine, dar nu stiu daca voi fi in stare.
Ma gandesc foarte mult la faptul ca nu am foarte multe obtiuni in cazul in care sunt insarcinata deoarece la 16 ani nu poti creste un copil iar in ceea ce priveste avortul, ma cunosc si stiu ca nu voi suporta sa imi omor copilul.
Am nevoie de un sfat, va rog. Ceva ce sa ma incurajeze sa fac testul si o idee ce sa fac mai departe.
Va multumesc frumos anticipat.

Katerina, nu ai cum sa iei o decizie decizie pana cand nu stii cu ce te confrunti. Deocamdata, nu stii nici macar daca ai avut sau nu un contact sexual neprotejat, si tu te gandesti ce sa faci in legatura cu sarcina. Uneori, menstruatia poate intarzia si din alte cauze (stres, alimentatie, probleme hormonale). In locul tau, eu as vorbi cu tipul, poate el isi aminteste ce s-a intamplat sau daca s-a intamplat ceva (oare ai/ati consumat vreo substanta ilegala inainte?) Daca nu poti comunica cu el, sau vrei sa iti asumi singura toata povestea asta, incepe cu un test de sarcina, si cu un examen ginecologic. Ia fiecare problema pe rand, si incepe cu inceputul. Curaj, toate au o rezolvare. numai bine!

Of , dar de asta exista ginecologi !!! Si daca nu va amintiti ca nu s-a intamplat nimic cum sa ramaneti insarcinata ? Intarzierea menstruatiei poate fii cauzata de nenumarate motive .

testul de sarcina se face la orice ora din zi numai amina pina miine daca vrei sa afli ce faci in continuare

Menstruatia poate intarzia din diferite cauze asta nu inseamna ca esti insarcinata. Mai spui ca nu ti aduci aminte sa se fi intampat ceva anume intre tine si acel barbat. Poti afla cu certitudine despre ce este vorba facand testul de sarcina. Faptul ca amani acest lucru nu rezolva temerile tale.

Mesaj:
cer un sfat. de ceva timp sunt nefericita. nu am mai fost acasa la parintii mei de 1 an de zile, si nu mai vorbesc cu ei de 5 luni. totul a inceput acum 2 ani si ceva cand le-am spus parintilor ca iubesc un baiat si vreau sa ma mut cu el. mentionez ca asta se intampla acum 2 ani, cand terminam masteratul si incepeam o cariera in invatamant. acum am 25 de ani. marea problema pe care o au parintii mei cu baiatul pe care il iubesc este ca e de etnie rroma. au fost furiosi cand au auzit povestea si nu au fost de acord, lucru care a deteriorat relatia noastra de familie. momentan locuiec cu iubitul meu de aproape 3 ani, avem o relatie de aproape 6 ani, a inceput ca o copilarie, dar pe masura ce a trecut timpul a evouluat. la inceput am ascuns relatia, dar dupa 3 ani de tacere am vrut sa facem totul pe fata. dar nu ne-am inchipuit cate probleme vor urma. singurii care ne sustin sunt parintii iubitului meu si prietenii si fratele meu.
parintii mei au fost mai autoritari si ne-au crescut (pe mine si pe fratele meu)in asa fel incat sa nu le iesim din cuvant. acum am ajuns intr-o situatie dificila, parintii mei sunt impotriva, se simt rusinati ca am indraznit sa ma indragostesc de un “tigan“, considera ca i-am facut de rusine, toate neamurile se rusineaza cu mine si toti cuoscutii cred ca asa ceva e de necrezut, o asemenea relatie nu poate exista. vreau sa mentionez ca iubitul meu e un om normal, are un job, traieste ca orice alt roman. noi locuim acum intr-un oras mare din tara, dar familiile noastre locuiesc la sat. si chiar si acum pot spune ca inca ne ascundem, in sesnul ca mergem rar la sat iar cand mergem nu iesim din casa si daca iesim asteptam sa se lase seara ca sa nu fim vazuti de familia mea.
asa ca va cer un sfat? cum pot sa fac sa fiu impacata cu mine? ma doare sa vad ca si familia mea sufera, si eu sufar cand ii vad asa, dar nici nu vreau sa renunt la iubitul meu.

este foarte dificil sa schimbi convingerile oamenilor, mai ales cand acestia ‘detin Adevarul’. Daca tu iti doresti sa construiesti ceva cu partenerul tau, indiferent de etnie, daca este o persoana echilibrata, cu care te intelegi, etc., atunci este dreptul tau sa o faci. In afara de asta, esti mai mult decat majora. Succes!

Familia sufera din cauza prejudecatilor si asta se vindeca greu. Daca nemultumirile lor vin doar din rasism, atunci nu puteti decat sa va vedeti de viata dvs, sperand ca in timp se vor convinge ca fiica si fericire ei este mai importanta decat gura lumii.

Ma gandesc sa le scrii o scrisoare prin care sa-ti motivezi alegerea, subliniind faptul ca esti un om adult, pe picioarele tale, dar ca ramai in continuare copilul lor, ca ii iubesti si ca ii doresti in continuare in viata ta si in viata noii tale familii in care probabil vor aparea si copiii. DIn cate inteleg nu esti inca casatorita, dar ca vrei sa faci acest pas. Din experienta iti spun ca atunci cand noul cuplu se cladeste pe neacceptarea parintilor, acest lucru este un factor in plus de stres care va mentine o tensiune latenta si care va duce mai devreme sau mai tarziu la reprosuri, cu repercursiuni si asupra generatiilor viitoare. Acum probabil ca sunteti in "primavara" relatiei, dar mai tarziu, cand "furtunile" vor veni, vei avea nevoie de sprijin si un loc de refugiu, deci este bine sa incerci sa-ti apropii parintii. Daca nu reusesti, intelege alegerile care le fac si pe care le faci ca sa nu le contorizezi la FRUSTRARI.

imi pare rau sa aud ca treci prin situatia asta este normal sa te simti asa in contextul in care te afli. cred ca este imporant sa intelegi ca iubirea fata de partener este total diferita fata de iubirea fata de parinti, ele nu se exclud una pe alta iar asta este cursul normal al vietii, vine un moment cand ne gasim un partener si ne construim o viata separata de familia de origine; asta nu inseamna ca nu ii mai iubim sau nu ii mai respectam pentru ceea ce sunt sau pt ceea ce au facut pentru noi. daca vor intelege si parintii tai acest lucru probabil ca se vor linisti… in orice caz, mai mult decat sa le spui lor aceste lucruri cu calm si cu drag nu cred ca poti face; nu este datoria ta sa ii faci pe ei fericiti, cu atat mai putin sa-ti sacrifici fericirea pentru asa ceva; in final, fiecare persoana are procesul ei si singura responsabilitate pe care o avem este fata de noi insine.

Exista experiente pro si contra, pentru asemenea cupluri. Dar doar oamenii in sine fac diferenta – oameni si oameni… Dar ai, totusi, grija la soacra ta….(dinspre partea ei…). Daca cu soacra ai o relatie buna, mare problema nu poti avea mai tirziu (doar daca ii iesi din "gratii"…..) Ar fi aici multe puncte-puncte de pus. Mare girja, si succes!

Of , e o mare probl. cu alegerea partenerului ! Uneori ! Parerea mea este sa mai lasati sa treaca timpul . Parintii uita cand e vorba de fericirea copiilor lor . Daca d -voastra sunteti fericita vor fi si ei . La o adica conteaza atat de putin culoarea pielii !

Einstein spunea ca este mai usor sa separi un atom decat sa schimbi mentalitati!!! E greu sa-i faci sa creada altceva, insa fiecare este responsabil pentru cum priveste lucrurile… nu tu esti responsabila pentru faptul ca ei aleg sa-si faca singuri rau si sa priveasca un lucru frumos ca pe ceva negativ. Intradevar nu ai cum sa fii indiferenta in ceea ce priveste relatia cu parintii tai, dar incearca sa faci pace cu ei in sufletul tau si sa ii intelegi si pe ei, pentru ca nu fac asta cu rautate, pur si simplu este o mentalitate care i s-a implementat din generatie in generatie de catre comunitate…!

Aveti dreptate d-ule Stroe ! Mai greu cu schimbarea mentalitatii Mai ales in soc. romaneasca ! Dar cu timpul , poate …

Daca va descurcati financiar ,va fii pina la urmâ bine dar daca plecați de la o lingurâ e nașpa treaba

Da , in mod sigur un imprumut e rezolvarea tuturor probl.?!

Asta era apropo de postarea lui Mael Clavirie . Vad ca fost stearsa .

Mesaj:
Studii si mediul scolar : sunt in clasa a 9 a..la inceput..iar o fata de clasa a 12 a a vrut sa se ia de mine si de o prietena. De atunci parca am intrat in depresie..(eu fiind mai sensibila) cand ma gandesc ca urmatoarea zi e scoala si iar o vad parca simt ceva in mine..frica..tristete..si nu am chef de nimic.Ce pot face?

Dezarmeaz-o! Cu toata frica, ia-ti inima-n dinti si abordeaz-o tu prima spunandu-i ceva de genul: "M-am tot gandit cum de o fata matura ca si tine poate avea nemultumiri legate de o copila ca si mine. Banuiesc ca vezi niste lucruri la mine pe care eu nu el vad. Poate ma ajuti sa indrept ceva si cred ca mi-ar prinde mai bine un sfat intelept de la tine decat o atitudine care imi provoaca disconfort. Ce zici?"

Depinde din ce mediu provine acea fata, daca este vreo haladita nu va intelege o iota din ce spuneti dumneavoastra Clau Anki desi sa actioneze astfel ar fi cel mai intelept dar mi-e teama ca o sa fie luata in deradere. Nu sunt in masura sa dau vreun sfat in momentul de fata dar am trecut prin ce a trecut aceasta fata de curand iar vorbele mele au fost luate in deradere si mi-a fost si mai greu. La mine a functionat intr-un final ignorarea acelei persoane insa daca ea isi consuma toata energia gandindu-se la aceasta situatie si igorand nu trece peste, poate ca daca ar infrunta-o intelept o sa fie mai bine pentru ea.

Freud a spus ca primul om care a ales sa injure in loc sa dea cu piatra, a pus bazele civilizatiei. Dupa ce aceste baze au fost solide, s-a inventat comunicarea asertiva, in zilele noastre. Daca cealalta fata va lua in deradere, acesta va fi un mecanism de aparare, din partea ei, dar sunt sanse ca acel comportament indezirabil sa scada in frecventa si in intensitate. Iar daca va continua sa fie agresiva, tot prin comunicare asertiva se poate rezolba, apeland la planul B. Iar acest plan B depinde de creativitatea persoanei care se autovictimizeaza. Insa poate lua modelul de mai sus, cu sanse de reusita.

Mesaj:
Buna dimineata!

Am si eu o rugaminte mare la dumneavoastra: Va rog sa imi oferiti 2 minute din timpul dumneavoastra si sa imi cititi mail-ul acesta:

Cel mai bun prieten al meu se afla in depresie ( episod depresiv major) de mai bine de 3 luni de zile, cu toate ca are parte de un psiholog si de
un tratament specializat: ia 2 mirzaten in fiecare seara, dinacelea de se dizolva in gura, sub limba.

Vreau sa il vad cat mai repede ca iese din asta, de aceea vreau si eu sa imi oferiti raspuns la urmatoarele 2 intrebari:

1. Cum il pot ajuta sa treaca mai repede si mai usor peste depresie?

2. Ce fel de activitati comune putem practica si efectua, pentru a-i aduce un plus fiecarei zile ?

ASTEPT RASPUNSUL DUMNEAVOASTRA CAT MAI URGENT!

Va multumesc din suflet pentru timpul acordat!

Multa sanatate!

E bine ca are parte de tratament specializat (psihiatru+psiholog/psihoterapie, sper). In psihoterapie va explora cauzele si va gasi resursele interioare pentru a depasi momentul. Ce poti face ca prieten, este sa il asculti,sa incerci sa intelegi cum se simte, sa-i spui ca este o persoana importanta in viata ta, si ca ii esti alaturi. Sa-i vorbesti despre viitor (ca sa nu-l lasi sa rumege prea mult trecutul), sa ii dai motive sa spere, sa astepte, sa-si doreasca ceva. Ca activitati, orice activitate fizica usoara, plimbari in natura (poate cu un catel, care il obliga sa iasa din casa), dans, sport (daca nu are contraindicatii medicale). Muzica optimista poate fi de ajutor. Dar… nu incerca sa traiesti viata in locul lui, nu ii spune ce "ar trebui" sau "nu ar trebui" sa faca. Nu te sacrifica, respecta-ti propriile limite,pana la urma, el este responsabil de viata lui. Accepta-l asa cum este si ai grija si de tine. Succes!

Probabil ca are tendinta sa se izoleze; nu-l lasa! Chiar daca vei avea impresia ca te respinge, sa stii ca are nevoie de cineva care sa-i aminteasca de resursele proprii nebanuite care il vor ajuta sa iasa din aceasta dificultate. Daca vrei sa-ti ajuti prietenul sa iasa din depresie, sa nu-i spui ca nu are motive sa simta ceea ce simte; asta ar insemna ca nu are dreptul la sentimente. Mai bine intreaba-l despre ce gandeste. Gandurile pot fi adevarate sau false, insa emotiile nu pot fi false, oricat de disfunctionale sunt, ele tot reale raman. Va observa ca nu se lupta singur. Simpla ta prezenta si discutiile il pot ajuta sa depaseasca aceasta perioada. Nu incerca sa-l contrazici foarte mult, pentru ca e riscant din partea ta, ca si nespecialist. Ca si activitati… gaseste ceva care sa-i accelereze comportamentul, sa-l scoata din letargie, ceva activitati din care poate obtine satisfactii. Dar nu-i propune ceva cu grad ridicat de dificultate, dificultatea poate creste progresiv. De evitat ar fi televizorul pentru ca nu are nici un control si nu-i aduce satisfactii si momentele de ruminatie (cand se gandeste intens la problema lui) si izolarea. Scoate-l cat mai mult din casa. Foarte benefice sunt plimbarile, cateva minute de exercitii fizice si ceva jocuri pentru varsta voastra. Felicitari pentru initiativa ta de a fi langa prietenul tau! Numai bine si insanatosire grabnica! P.S. Sa nu renunte la psihoterapie si sa-si monitorizeze progresele. Daca simte ca nu progreseaza deloc timp de 2 luni, atunci sa se gandeasca sa-si aleaga alt specialist cu care sa rezoneze mai eficient. Daca simte progrese, atunci sa continue la fel. Succes!

Ar trebui să facă diverse analize cum ar fi: colesterol, homocisteină, sideremie, magneziu, zinc, cupru, Valorile ieşite din intervalul de referinţă pot contribui vizibil pentru depresia majoră. Flora intestinală alterată, ar putea avea un rol important. Mai multe detalii în studiul de aici http://wp.me/p48646-8Q

Iată şi studiul unui caz în care a fost tratată CAUZA, infecţia cu Giardia http://wp.me/p48646-1ap

Sau alte cazuri depresive http://wp.me/p48646-1v2

Puteţi urmări împreună interviurile de aici, este absolut gratuit şi oferă informaţii valoroase.
http://wp.me/p48646-8p

În ce priveşte suplimentele aş pune accent pe vitamina E asociată cu omega 3, probiotice, enzime digestive, astaxantin, doze mărite de niacină cu eliberare rapidă. Apropo de dietă: fără cereale, soia, lapte şi desigur alimente procesate/ rafinate etc.

Ca tratament complementar medicației alopate, îți recomand să cumperi de la un magazin de plante medicinale Tinctură de Sunătoare ( Hypericum Perforatum) și să-i dați de 3 ori pe zi câte 4 ml într-un pahar cu 100 ml apă cu minim 20 min înainte de mâncare. De asemenea tratamentul prin acupunctură îl va scoate rapid din depresie. Să auzim de bine.

Doctorul Terapii Complementare, dacă îmi permiteţi o observaţie: din câte am citit pe net, Mirzaten este un inhibitor de reabsorbţie a serotoninei, iar asocierea cu sunătoarea ar putea fi uneori evident dăunătoare. Probabil ca până la cazurile acute există şi efecte secundare mai slabe, dar oricum de evitat.

Remus Sandu! Eu nu-mi permit și legea nu-mi permite să conraindic un medicament prescris de medic, indiferent ce reacții adverse ar putea avea. Sunătoarea nu are efecte secundare, iar psihiatrul la care este în evidență cunoaște sunătoarea și rezultatele pe care le dă tratamentul cu aceasta. Mulțumesc pt comentariul dvs.

Cred că nu m-am făcut înţeles. Asocierea medicamentelor de tipul ISRS cu sunătoarea este contraindicată, chiar şi în prospectul Mirzaten scrie asta. EDIT: dacă aţi sugerat voalat să înlocuiască tratamentul psihiatric cu sunătoarea, ar putea fi o idee interesantă într-un anumit context, dar cel mai probabil omul va înţelege că pot fi asociate fără riscuri.