Mesaj:
Baiat..22 de ani, dependent de etnobotanice(de fumat doar)
care ar fi solutia sa scap de dependenta de etnobotanice..?
fumez cam de 4 ani, in fiecare an crescand cantitatea..
acum au adus ceva nasol de tot (nu pot manca cand nu fumez nimic,transpir rece noaptea,insomnii).
eu sunt constient si am fost dinainte sa incerc prima data CA NU SUNT BUNE!..dar s-a ajuns aici..dupa 4 ani..nici nu stiu cum au trecut.
m-am interiorizat..si asta ma doare cel mai tare.
am impresia ca orice activitate inafara sa fumez e banala..
nu-mi exprim emotiile nimanui..nu ma descarc..nici macar mamei mele.
pierderi de memorie..nu-mi amintesc amintiri frumoase de cand m-am apucat de otravurile astea..
am tulburari de comportament…sunt rusinos..ma feresc sa socializez cu straini..chiar si cunoscuti/membri ai familiei..(eram un tip rusinos si inainte sa fumez..)
..ar fii mai multe de spus..dar nu-mi vin in cap acum.."pentru ca..pierderi de memorie si etnobotanice"
am cam o zi jumate de cand n-am fumat nimic..mi-a fost putin rau la inceput,acum e bine..insa transpir rece si am frisoane..dar hey’..a trecut doar o zi jumate si eu vreau sa ma las de tot,nu?
niste sfaturi ar fii utile.multumesc

Ai nevoie sa iei o decizie ferma in legatura cu consumul.Trebuie sa fii TU hotarat sa renunti. Dupa aceea, poti gasi ajutorul de care ai nevoie. Mai multe informatii aici: http://www.dependenta.org/ sau pe fb :https://www.facebook.com/dependenta.org. Dupa ce scapi de simptomele dependentei, psihoterapia te poate ajuta in legatura cu socializarea, timiditatea si celelalte care te-au facut sa te refugiezi in mirajul substantelor. Curaj!

Treaba este pe jumate rezolvata prin simplu fapt ca ti-ai destainuit-o.Asta este un nivel superior faptului ca ai constientizat-o.Eu cred ca viciul asta este o reactie in urma unor mai vechi probleme de-ale tale, si fumezi pentru ca atunci simti ca prpblemele tale devin minuscule, dar este doar i iluzie ce te face sa te adancesti mai mult.Incearca sa-ti identifici acele probleme , pentru ca dupa cate observ ai puterea sa discerni binele de rau nelasandu-te influentat de placerea iluzorie a momentului.Deci fa-ti o introspectie si vezi ce nu merge, apoi confrunta-te cu ceea ce gasesti nelalocul lor, si uite asa dispar si ‘cuiele’ care stau batute-n aripile tale:D Totul va fi bine;)

Felicitari! Ai facut deja cativa pasi: 1) ai constientizat problema; 2) ai destainuit-o; 3) ai intentia de a scapa de ea. Urmatorul pas e sa constientizezi unde esti acum si unde vrei sa ajungi. Astfel se formeaza o discrepanta intre sinele real si cel ideal. Cand ti-ai fixat obiectivul foarte clar (unde vrei sa ajungi), e momentul sa-ti fixezi o motivatie puternica; apoi, cu ea in minte mereu, poti porni la lupta cu tentatia. Ca sa-ti fie mai usor sa lupti si sa treci peste obstacolele care inevitabil vor surveni in acest drum al tau, cantareste beneficiile consumului (pentru ca sigur ai ceva beneficii cand consumi) si apoi, cantareste beneficiile neconsumului. Indicat ar fi sa cantaresti si costurile. Nu in ultimul rand, iti recomnd sa analizezi care ar fi costurile inactiunii. Din punct de vedere comportamental, iti recomand sa eviti interactiunea cu membrii grupului care consuma. Orienteaza-te spre alt grup, preferabil unul disciplinat, adica unul care are activitati care impun disciplina, cum ar fi de exemplu un grup de sportivi, de artisti, de It-isti, etc. Apoi, poti sa te gandesti care alta activitate iti aduce exact aceleasi beneficii ca si consumul de etnobotanice. Dar pentru asta trebuie mai intai sa identifici beneficiile consumului. Dupa ce ai facut aceasta identificare, urmeaza sa alegi activitatea cu exact aceleasi beneficii si sa inlocuiesti consumul cu aceasta activitate care iti va satisface acele nevoi implinite de etnobotanice. Nevoile trebuie implinite, nimeni nu-ti cere sa renunti la nevoile tale; insa e esential prin ce metoda alegem sa le implinim. Pe langa ca iti aduce aceleasi beneficii, aceasta activitate e necesar sa fie incompatibila cu etnobotanicele si sa fie una sanatoasa sau acceptata de catre societate. Si ca sa-ti fie mai usor acest demers, ar fi recomandat sa ai alaturi un specialist care sa te ajute sa treci peste tentatie si sa te vindece si de anxietatea sociala si sa-ti restabileasca increderea in tine. Faptul ca in aceasta perioada a vietii tale ai ales acest comportament sustinut indezirabil, nu te face mai putin valoros; tu nu esti tot una cu acest comportament! Iti doresc multa putere si o motivatie pe masura.

iti trebuie multa vointa!am pe cineva f apropiat care fumeaza

Ai nevoie de sustinere din partea celor apropiati, trebuie sa iti gasesti hobby-uri in care sa te retragi si sa te implici , ca sa-ti fuga gandul de la fumat . Vointa multa, trebuie sa vorbesti cu parintii ,mai ales daca te intelegi cu ei . Bafta!

Mesaj:
Buna dimineata!

Am si eu o rugaminte mare la dumneavoastra: Va rog sa imi oferiti 2 minute din timpul dumneavoastra si sa imi cititi mail-ul acesta:

Cel mai bun prieten al meu se afla in depresie ( episod depresiv major) de mai bine de 3 luni de zile, cu toate ca are parte de un psiholog si de
un tratament specializat: ia 2 mirzaten in fiecare seara, dinacelea de se dizolva in gura, sub limba.

Vreau sa il vad cat mai repede ca iese din asta, de aceea vreau si eu sa imi oferiti raspuns la urmatoarele 2 intrebari:

1. Cum il pot ajuta sa treaca mai repede si mai usor peste depresie?

2. Ce fel de activitati comune putem practica si efectua, pentru a-i aduce un plus fiecarei zile ?

ASTEPT RASPUNSUL DUMNEAVOASTRA CAT MAI URGENT!

Va multumesc din suflet pentru timpul acordat!

Multa sanatate!

Din pacate, episodul depresiv major inseamna mai mult decat o dispozitie depresiva care poate in cateva zile sa dispara sau sa se amelioreze. Este nevoie de timp atat pentru ca efectele terapeutice sa se faca simtite , cat si pentru tratamentul medicamentos. Eu cred in primul rand ca a fi acolo pentru prietenul tau, a discuta cu el, a-i propune sa reluati o parte din activitatile mai usoare pe care le faceati inainte impreuna reprezinta un foarte real ajutor. A-l asculta si a incerca sa intelegi ceea ce simte.

Mesaj:
Buna ziua,
De 3 luni ma confrunt cu o problema chinuitoare: stare subfebrila 37-37,arsuri si senzatie de caldura pe partea dreapta a corpului din cap pana in talpa.Mentionez ca aceste simtome variaza pe corp. ( odata am senzatia de arsura pe picior, apoi de muta pe abdomen, apoi pe spate repet numai partea dreapta a corpului) Imi ard obrajii foarte tare.Toate analizele sunt OK.
Ma poate ajuta cineva?
Multumesc,
Cristina N.

Nu este de ajuns informatia ca toate analizele sunt bune. Nu stim ce fel de analize, daca au fost prescrise si verificate de un medic specialist. Dar, daca asa este, si totul este in regula din punct de vedere medical, poate nu ar strica sa vizitati si un psihiatru si un psiholog clinician pentru o evaluare complexa. De acolo, veti primi indicatii pentru psihoterapie si/sau medicatie, dupa caz. Numai bine!

Pana la psihoterapie mergeti la medicul de familie si aprofundati probl. E cel mai in masura , cunoscandu-va dosarul medical .

Mesaj:
Buna ziua.Ma sperie ideea ca as suferi de o boala psihica.De fiecare data cand ma enervez,uit ce vreau sa spun si daca e vorba de cifre,le inversez.Cum pot proceda in continuare?De ce boala sufar?

ce pot sa va recomand este sa mergeti la un centru de testare psihologica si acolo aflati mai multe. Succes!

Eu cred ca toata lumea , in momentul in care se enerveaza si incepe sa vada ,, rosu " in fata ochilor , mai pierde din concentrare si atentie , se precipita , creste debitul verbal, atunci suntem condusi de emotii , care iau locul ratiunii si logicii .Atunci se produc dezastrele familiale, de genul batai , jigniri ,spunem ce ne vine la gura …..Ca sa va linistiti ,vizitati medicul de familie , daca el considera , va va recomanda un RMN , etc. Eu cred ca nu aveti nimic , deci luati-o usor si , in momentul in care simtiti ca va enervati, zambiti .Zambetul are un efect nestiut de multi.Sanatate!

Chestia cu inversatul cifrelor denota o inteligenta matematica speciala, pe care – cred eu – ar fi cazul sa o dezvolti si sa te folosesti de ea intr-o maniera constructiva. Merita incercat! Restul e doar manifestare fireasca (ma gindesc ca ai pina in 30 de ani…), care se poate canaliza in directia dorita de tine, prin autocontrol. Prima faza ar fi sa citesti o carte despre canalizarea furiei (nu-mi amintesc titlul exact, dar exista in limba romana, trebuie doar sa cauti). Daca crezi ca te poti descurca singura, asta ar fi un prim pas. Dupa aceea, poti sa te indrepti catre diferite alte consilieri. – Nu sunt medic, deci nu am dreptul sa dau diagnostic, dar opinia mea este ca nu este o boala de care ar fi cazul sa te tratezi, ci doar este o "abilitate necanalizata"

Scuze daca am gresit, nu stiu de ce am presupus ca esti de gen feminin… oricum, totul ramine valabil, din ceea ce am spus. Succes!

Toti avem o probl. cu memoria cand ne enervam ! Asta nu inseamna ca avem o boala psihica. Probabil sunteti o pers . emotiva . Cand vedeti ca incepeti sa va enervati , trageti aer in piept si numarati pana la 10. Da roade uneori !

De "scenarita"! Doar dupa o evaluare psihologica poti primi un diagnostic clar. Pana atunci sunt doar scenarii cu care te autosabotezi si asa ajungi speriata.

Mesaj:
Buna ziua, Sunt deja la a 2-a relatie serioasa, prima a durat 4 ani si s-a sfirsit foarte urit, a 2-a este deja pe sfirsite (avem un an si jumatate de relatie). Totul era frumos la inceput, parea cea mai intelegatoare, rabdatoare, atenta si grijulie persoana. Dupa citeva luni, s-a mutat la mine…era ok, intervenea rutina putin cite putin, dar parea ca asta nu afecteaza relatia dintre noi. Eu in general sunt o persoana depresiva, am trecut prin multe greutati in viata, de asta sunt mereu parca trista, ingindurata, cu toate ca ma staruiam sa fiu vesela pentru el. Mergeam impreuna la parintii lui in vizita, ne povesteam tot. Apoi el a inceput sa imi tot spuna mai mereu ca eu sunt tot timpul trista, a inceput si el sa fie foarte irascibil, mereu pus pe cearta. Nu putem avea o discutie fara sa ne certam. Atunci cind incerc sa il implic intr-o discutie despre problemele noastre, imi zice mereu ca el stie ca-i de vina pentru toate si nu-mi permite sa mai zic nimic, apoi incepe
sa invoce motive diverse. Nu mai este atent cu mine, nici rabdator, nici intelegator. Chiar si atunci cind ma doare ceva si ii zic, imi raspunde cu: Da eu ce vina port? sau Eu ce pot sa-ti fac? Am lasat si eu minile in jos, nu mai stiu ce sa fac…cind incerc sa ma apropii, ma respinge. Se supara si poate sa taca cu zilele, asteapta sa zic eu ceva. I-am propus sa ne despartim, zice ca nu vrea, ca o sa plece sa stea cu chirie. Parerea mea e ca asta nu e o solutie. Eu ma simt vinovata pentru tot, adeseori imi pare ca nu sunt facuta pentru a fi cu cineva. M-am dezamagit total. Va rog sa imi dati un sfat! Va multumesc anticipat!

Nu puteti fii de vina pentru toate lucrurile, sunteti intr-o relatia care este responsabilitatea ambilor parteneri. Apelati la un terapeut.

El se crede vinovat pentru tot iar tu la fel. Acestea fiind extremele atunci adevarul este la mijloc. ))))))))) Cautati sa intelegeti ce se intampla cu relatia voastra si cu fiecare in parte. Nu pierdeti iubirea dintre voi, cautati pe cineva specializat in relatiile de cuplu care va v-a ajuta sa descoperiti raspunsurile intrebarilor voastre. Succes!!!

Incearca sa fi vesela pentru tine, nu pentru el. Vezi ce te intristeaza, ce nu te face fericita si incearca sa schimbi ceva. Depresia ta i-ai transmis-o si lui si acum e greu sa mai ajungi la sufletul lui. Dar nu renunta. Sunteti 2 in relatia aceasta. Vezi ce ii face placere si faceti impreuna. Noroc!

Deci d-voastra sunteti trista si ati transmis aceasta stare si partenerului . Si sunteti si la a doua relatie serioasa . Sa stiti ca multi dintre noi am avut sau avem probl. Dar asta nu trebuie sa ii afecteze pe cei din jur . Mergeti pe autosugestie . Incercati sa fiti mai vesela mai optimista ! Daca nu puteti , cereti ajutorul unui psiholog .

Mesaj:
Buna seara! Ma numesc Cristina si am 16 ani. Am un defect pe care pe mine ma deranjeaza foarte mult si ma enerveaza. Problema e ca sunt foarte timida,ma inrosesc foarte repede cand un profesor vorbeste cu mine sau cand cineva strain ma solicita sau poarta o discutie cu mine. Imi e mai greu sa ma integrez in grupuri noi si din cauza timiditatii si a fricii sa nu spun sau sa fac ceva gresit ce ar putea supara pe cei din jur,ajung sa am putine persoane cu care sa vorbesc. Eu ma simt o persoana prietenoasa,adica daca ajung sa ma atasez de cineva si acea persoana sa fie la randul ei apropiata de mine,ma comport frumos cu ea si incerc sa o ajut cat pot si cum pot. Uneori ma simt data la o parte si nu stiu ce sa fac. Am momente in care ma pierd din cauza emotiilor si ma enerveaza foarte mult ca ma fac rosie ca racul. Eu ma simt o persoana prietenoasa,adica daca ajung sa ma atasez de cineva si acea persoana sa fie la randul ei apropiata de mine,ma comport frumos cu ea si incerc sa o ajut cat pot si cum pot. As vrea sa-mi dati un sfat,ceva,care sa ma faca sa trec peste asta si sa fiu mai deschisa si mai acceptata de ceilalti. Va multumesc!

primul sfat ar fi sa te duci la consilierul scolar (sper ca aveti) si sa ii ceri ajutorul. Altceva ce ti-as putea recomanda este sa te gandesti mai bine la ce iti doresti, poate vrei sa ii multumesti pe toti, sau sa fii pe plac tuturor (ceea ce este imposibil). Incearca sa iti dozezi energia afectiva, mai ales ca nu toata lumea este pregatita sa o primeasca. Succes!

Cristina , poate nu ar trebui sa fii atat de emotionala . Sa mergi pe ideea ca nu poti sa ii multum esti pe toti ! Fii mai egoista . Invata sa te iubesti mai mult pe tine ! E f. important !!!

Observ ca ai puterea sa spui ce simti, ce te deranjeaza la tine insuti,iti constientizezi problema. Foloseste acest lucru pentru a-ti rezolva problema, e un punct de plecare!Sesizez o fat aputernica ce poate sa faca fata unei probleme specifice varstei!

Si daca i-ai supara pe cei din jur? Ce se poate intampla? Iti ceri scuze. Sau ti-e frica sa nu-i superi caci daca-i superi te dau la o parte? Daca e asa, atunci sa stii ca e o frica cu care vii din copilarie si nu are neaparat treaba cu prezentul. Adica nu este neaparat realitate faptul ca cineva te va exclude daca-l superi. Si daca cineva te-ar exclude pentru ca i-ai gresit odata, acela are frici mai mari ca ale tale.
Daca intelegi ca frica ta este doar o frica, care binenteles, te sufoca, te consuma, atunci cauta un psihoterapeut cu care sa stai de vorba.
Consilierul scolar e o solutie optima, doar ca ei nu prea au timp sa-i asculte pe elevi. S-ar putea sa te tot amane si tu sa te simti respinsa.

Mesaj:
Buna,Am o simpla curiozitate.
Sunt casatorita cu un barbat minunat de 2 ani, dar relatia noastra are 10 ani. Totul este minunat.
Eu m-am indragostit de un artist minunat, ne-am si cunoscut si nu-mi mai pot lua gandul si imima de la el. Il ador si am fluturi in stomac, tremur cand il vad si imi doresc sa-l vad cat mai des si cat mai aproape. Am fluturi in stomac si cand il vad pe sotul meu. Ma tot intreb daca este in regula si ce ar trebui sa fac in continuare

Multumesc,

Fara a intra in polemici , cu tot respectul de ce dati like d-na Elena Hudema ! Am vazut multe like de la dvs. , de aceea mi-am permis sa intreb !

pare sa fie o iubire mai complicata, care sigur are un substrat complex. Gasiti un psihoterapeut si dezvoltati cat de mult puteti acest subiect. Succes!

Exista un curent numit POLIAMOR. Studiati-l poate se potriveste dvs. Va aduc la cunostiinta ca acest curent este unul nonconformist, care presupune multa acceptare si transformare din ambele parti. Un lucru e clar, in POLIAMOR toti partenerii impartasesc aceleasi convingeri, viziuni, acelasi stil de viata. Sotul dvs are aceeasi deschidere ca si dvs? Daca nu atunci aveti o problema. ))))))))))))

Da , este in regula ! Cati fluturi o sa mai vina . Vorbesc de cei de la stomac . Important e sa fiti rationala ! La orice colt de strada exista un altul mai frumos sau mai destept . Casnicia inseamna inainte de toate un parteneriat .

Corect Dana Dumitrescu Si parteneriatul trebuie sa fie bazat pe moralitate,constiinta dragoste si respect

Constiinta dvs ce va spune sa faceti?

Iubirea e un fel de a fi.

Mesaj:
buna ziua am prinso pe sotia mea cu alt barbat nu au facut sex dar sau sarutat si au vb la telefon .Eu nu pot sa uit mie foarte greu de 15 ani santem impreuna Mentionez ca este mai batran ca mine dar a vrajito cu vorba ,de cand iam prins ea plange permanent sa o iert am iertato dar nu pot sa uit permanent ma gandesc la chestia aceasta.A recunoscut tot ,am vb si cu el tot asa sia cerut scuze acum sotia mea nu mai vrea sa auda de el .El a spus ca nu are vina deoarece ea sa dat la el .Vorbeau cate 3sau 4 ore pe zi,dupa ce iam descoperit am vrut sa divortez,in 2luni jumate am fost mintit permanent.Exista medicamente pentru a ma calma cateodata ma enervez foarte tare,sau ar trebui sa merg la un pshiholog ,singur sau impreuna cu sotia .Cu multumiri M. DUMITRU
PS nu am nici cu cine sa vb aceasta chestie

Da , cel mai bine mergeti la un psiholog !

da, cel mai bun medicament este divortul. Daca ea a insistat sa vb cu el, cu siguranta se va repeta. Nu sunt pentru divort, sunt pentru o a 2-a sansa dar daca se repeta, eu asta as face. Nu va incarcati corpul cu chimicale, mai ales pt sistemul nervos…sunt extrem de daunatoare si toxice!

Cred ca trebuie sa mergeti la un terapeut singur pentru o perioada, si daca in urma unor sedinte de terapie credeti ca puteti trece peste infidelitatea sotiei, va sugerez si o terapie de cuplu pentru a vedea unde este problema in relatia d-voastra. Cu siguranta medicamentele nu sunt o solutie.

Luati in considerare si faptul ca sotia dvs nu ar fi avut nici cel mai mic interes in “celalalt” daca ar fi fost “vrajita” de sotul ei, adica de dvs. Simplul fapt ca aveti 15 ani de casnicie nu este o garantie a faptului ca relatia este satisfacatoare pentru amandoi, ba dimpotriva, in 15 ani poate aparea rutina, plictiseala, lipsa de interes sau de consideratie…. motive suficiente pentru astfel de intamplari. Oare dvs. ati fost de o fidelitate exemplara in acesti ani? Ati fost tandru, romantic, atent cu ea? Daca va iubiti sotia, incercati sa nu aruncati toata vina asupra ei si incercati sa aflati ce lipseste de fapt, din relatia pe care o aveti. Terapia de cuplu va poate ajuta. Succes!

Domnule Giuliano, sunt curente terapeutice care nu te accepta la cururile de terapie de familie daca nu esti insurat. V-am vizitat de curiozitate profilul de pe facebook si am vazut varsta si preferintele. Metoforic vorbint va aflati in situatia asdolescentului care se stradueste sa-l invete tac’su cum se fac copii. Va reamintesc mesajul de intampinare pe acest site “ATENTIE!
Va rugam sa nu raspundeti la intrebari decat daca sunteti specializat in domeniul respectiv sau aveti informatiile necesare!”

Să ştiţi că au mai fost cazuri, este ceva omenesc Literatura şi arta ofera deja nişte exemple perfect posibile http://wp.me/p48646-1H8

Of , casnicia uneori e o proza dureroasa ! Se intampla atat de multe . Important este sa stii sa depasesti momentele grele cu mult calm !!!

ca sa va raspund direct la intrebari: da, exista medicatie (chiar si homeopata) pt asemenea stari; v-as recomanda sa mergeti impreuna cu sotia la un terapeut de cuplu, avand in vedere ca aceasta este o problema de cuplu, ar fi bine sa fie rezolvata tot in cuplu. Daca simtit nevoia sa fiti singur cu un terapeut, chiar va incurajez sa mergeti cu incredere. Succes!

Cand apar probleme de acest gen, vina nu are exclusivitati, ea este distribuita si intr-o parte si intr-alta (ce-i drept nu in aceleasi procente!). Deci, dupa cate vad, nici unul din voi nu vrea sa divorteze, amandoi vreti sa dati o sansa celor 15 ani pe care i-ati petrecut impreuna (ea prin regrete, dvs. prin faptul ca ati facut investigatii, deci va pasa!). Sugestia mea este sa apelati la o persoana profesionista si neutra sa redeschideti niste punti de legatura pentru ca sa constientizati unde a gresit fiecare, pentru ca in felul acesta, poate nu veti mai repeta greselile care v-au adus in acest impas.

Puteti merge la terapie de cuplu pentru a intelege cauza/ele care a/au condus la aceasta situatie si pentru a descoperi noi modalitati si resurse pentru a rezolva problema si a evita pe viitor aparitia altora. Mult succes!

Mesaj:
Sunt o mamica de 33 ani, am nascut in urma cu opt luni, am o fetita superba.Problema mea este urmatoarea: nu am facut dragoste cu sotul de cand s-a nascut fetita, tin sa precizez ca nu m-am ingrasat dupa sarcina, arat ca si inainte, daca ar fi fost alaltfel asi fi pus pe seama asta faptul ca nu mai prezint interes pentru sot. Ce ma deranjeaza de fapt, este ca se masturbeaza langa mine in pat, seara dupa ce crede el ca eu am adormit. Ce ar trebui sa fac? Multumesc!

Din pacate, informatiile sunt insuficiente pentru a vi se putea da un raspuns aici. La prima vedere pare doar o problema de comunicare in cuplu… dar, ar fi bine sa stati de vorba cu un specialist in Terapie de cuplu, pentru a se putea contura o diagnoza corecta.

De ce nu faceti dragoste?

Vb cu el despre asta. Si m ales spune-i ca ai obs ca se masturbeaza, stiu ca e greu dar tb sa-ti faci curaj. Odata cu venirea pe lume a unui nou membru in casa voastra apar anumite schimbari si pt tata nu doar pt mama. Poate e un pic anxios pt ca nu stie exact ce simti tu dupa o nastere. Daca asta e singura lui problema si nu are si o alta schimbare dupa sosirea bebelui tb doar sa vorbiti deschis despre ce simtiti fizic….pana la urma e o chestie fireasca….si….adopta o tinuta sexy….sau de ce nu….fara nimic… ))) Te pup.

Buna seara ! Felicitări pentru fetița superba pe care a-ti adus-o pe lume si care v-a desăvârșit ca femeie, transformându-va si in Mama . Situatia cu care va Confruntați pare ca va afectează profund si va stanjeneste in asa măsura încât , comunicarea profunda cu soțul asupra nevoilor dumneavoastră ca femeie este blocată . Multe femei, o data ce devin mame, au tendința de a se concentra mai mult asupra copilului si răspund , pe buna dreptate, nevoilor acestuia trimițând sotii intr-un plan secund . E doar o etapa si e absolut normala . Faptul ca soțul nu mai ia inițiativa in plan erotic , in cuplul Dvs. poate fi ca urmare a modului nou in care va privește : mama copilului sau ! E posibil sa se teama de respingerea avansurilor sale si așteaptă ca Dvs. sa fiti Inițiatoarea in plan amoros . Faptul ca are obiceiul de a se autosatisface atunci cand crede ca a-ti adormit nu e forma de respingere la adresa Dvs. , ci, momentul pe care el il considera potrivit de detensionare . Clar e supus si el stresului ce s-a acumulat ca urmare a noului statut de tătic . Comunicați cu iubire, îndreptați-va dumneavoastră avansurile spre el si redescoperiți-va unul pe celălalt : preferințe, atingeri, dezmierdari . Veți avea nevoie de ajutor din partea bunicilor sau a altora din familie pentru a va putea face timp unul pentru celălalt . Succes !

Felicitari pentru copil si sa va traiasca! Referitor la problema expusa, o rezolvare simpla ar fi ca atunci cand simtiti ca incepe sa se masturbeze, sa va intoarceti cu fata la el (in cazul in care stati cu spatele), sa va duceti cu mana si sa ii atingeti penisul si sa-i sugerati verbal ca o puteti face mai bine decat el. Cereti-i sa tina ochii inchisi, sa nu scoata nici un cuvant, doar sa simta si…puneti-va imaginatia la treaba lasand deoparte orice temeri. Va doresc o noapte surprinzatoare!

Ati avut o nastere grea ? Probabil in mintea lui actul sexual inseamna o noua sarcina ! In casnicie trebuie sa existe inainte de toate multa comunicare ! Vorbiti si iar vorbiti ! Si faceti d-voastra primul pas . Barbatii in anumite probl. sunt extrem de introvertiti !

Felicitari! Poate ii este teama sa nu va ‘faca rau’ avand in vedere timpul scurt de la nastere. Poate ar fi o idee sa ii explicati ce s-a intamplat si intampla fizic cu Dvs in aceasta perioada. Noi barbatii foarte rar intelegem in realitate corpul fameii, mai ales in timpul sarcinii, dupa nastere, etc., asa ca va regomand sa va informati sotul cat mai exact posibil. Succes!

Mesaj:
Buna ziua! Sunt eleva in clasa a 12-a la profil mate-info si as vrea sa dau la facultatea de psihologie, insa nu stiu exact ce presupune aceasta…Din cate am citit, dureaza 3 ani+2 ani masterul obligatoriu. Nu as vrea sa ma opresc doar la acest nivel pentru ca vreau sa devin psihoterapeut transpersonal sau psihanalist, inca nu m-am decis. Imi puteti da vreun sfat in legatura cu facultatea pe care ar trebui sa o urmez si ce pot face dupa ce termin? P.s. Conteaza facultatea de psihologie pe care o urmez? Multumesc anticipat.

Facultatea nu conteaza atat de mult cat conteaza cursurile de formare pe care le poti face simultan cu facultatea.Apoi masterul, apoi acea scoala de psihoterapie care dureaza si ea vreo 2 ani.Greu nu e, daca-ti place, dar trebuie sa fi foarte pragmatica, rabdatoare, si chiar sa-ti doresti sa practici asta.Este drum lung pana la a sta fata-n fata cu clientul.Cel mai dificil ar fi acea perioada de supervizare, unde trebuie sa-ti mai retusezi din originalitate.Dar odata trecuta prin aceste chinuri, va fi frumos.

buna ziua. Conteaza ca facultatea de psihologie urmata sa fie acreditata, putand fi de stat sau particulara. Dupa absolvirea facultatii, daca vrei sa devi psihoterapeut, de dorit ar fi sa urmezi o cariera pe psihologie clinica (de orice fel). Dupa absolvirea facultatii + master trebuie sa te interesezi la scoala de psihoterapie dorita ce pasi sunt de urmat pt a incepe formarea in acea metoda. Pe scurt: intra la facultate, termin-o si pe parcurs o sa primesti oricum informatiile necesare. Succes!

Este foarte bine sa urmezi sfaturile lui Botezat-Antonescu Radu Andrei, pentru ca a trecut prin astea!

Da , are dreptate d-ul Botezat – Antonescu . Dar ca si sfat : trebuie sa iubesti f. tare psihologia pt. ca este cumplit de greu !

in functie de scoala de psihoterapie urmata si regulile interioare de acceptare a noilor persoane in formare, totul poate dura aproximativ asa: 3 ani facultate + 2 ani master + 4 ani (in medie) cursurile de formare + x ani de supervizare si analiza personala (in functie de fiecare). Este intradevar un drum lung si in care trebuie investit financiar, investit mult timp si energie. Succes!

Subscriu la cele scrise! Adaug faptul ca analiza personala ca o conditie obligatorie pentru formarea ca psihanalist presupune cel putin 3 sedinte pe saptamana cu un analist formator, pentru minim 2 ani. Orice alta forma de psihoterapie acreditata, are durata de cel putin 4 ani, cu o frecventa a intalnirilor de cel putin una trimestrial Nu te descuraja, daca iti doresti foarte tare aceasta cariera incepe cu primul pas: facultatea de psihologie. Succes!