Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

Am 18 ani si lucrez la o cafenea. Tatal meu s-a sinucis acum 2 ani, chiar dupa ce am terminat de vorbit cu el la telefon. Cand aveam 3 ani, mama mea si-a refacut viata cu actualul concubin. Mama s-a distrus mult de cand e cu el. Nu lucreaza niciunul, iar eu ajut cat pot in casa. Sunt tentata sa plec, sa ma mut, dar mi-e frica să-mi las mama singura cu asa specimen.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Bună, mă numesc Georgiana, am 18 ani, am terminat liceul anul trecut, iar acum lucrez la o cafenea.
Am ales sa scriu aici pentru că.. am ajuns într-un moment foarte greu și chiar nu mai stiu ce sa fac si nu am cu cine sa vorbesc. Problemele mele se leagă de ceea ce se întâmplă in “familia” mea, dacă ii pot spune asa. Tatal meu s-a sinucis acum 2 ani, chiar dupa ce am terminat de vorbit cu el la telefon. Nu am crescut cu el de la varsta de 3 ani, dar cu toate astea mi-a fost si încă îmi este greu stiind ca nu mai e. Dupa ce s-au despărțit părinții mei, mama mea si-a refacut viata cu actualul concubin. Totul a fost super ok la început. Cu timpul. El a început sa fie violent, verbal, fizic. Toate astea devenit cat mai dese. Adevaratele probleme si mai grave, au fost dupa ce sora mea a terminat liceul. A plecat in strainatete, iar el de atunci parca a innebunit (mentionez faptul ca sora mea atat pentru mama, cat si pentru tatal meu vitreg, era cea mai importanta) sora mea a plecat doar pentru a scapa de chinul de acasa, pentru asta am pierdut-o, pentru ca nici nu mai suna, nu mai da un semn. Nimic. Eu in schimb. Încerc sa o ajut pe mama, care s-a distrus mult de cand e cu individul asta care nu o apreciaza. El a început ca bea foarte mult, vin prieteni de ai lui si beau si asculta muzica tare pana la orele dimineții, mama incepand si ea cu el. Eu incerc sa ma intrtin, pentru ca ei nu lucreaza niciunul, sa ajut cat pot in casa. Dar mi se pare foarte greu. Mama nu se ocupa de mine. Sa nu mai zic ca nu a facut o macare calda de luni de zile. Acest individ ma suna mereu oriunde merg, chiar si cand sunt la munca, ma injura, ma amenință. Ceea ce ma enervează cel mai rare e ca… Deja noi am ajuns niste pioni in ochii lui. Si el inpece să-și intinda aripi unde nu e cazul. Nu lucreaza, bea toata ziua, se cearta cu mama din orice. Daca ma bag incepe cu mine. Cele mai dese cuvinte ale lui fiind “curve”, “nemernice”, scuzați cuvintele.
In cazul lui nu am ce sa mai fac, e un caz pierdut, iar la cum e politia din România, nu pot sa-l denunț, pentru ca ar veni inapoi si m-ar desfigura.
Nu știu ce as putea sa fac, sunt tentata sa plec, sa ma mut, dar mi-e frica să-mi las mama singura cu asa specimen.
Si cu toate astea, nu vreau nici să-mi stric viitorul, am o viata înainte, nu pot sa stau într-o casa cu un asemenea om.
  • Marilena Popa
    Marilena Popa Buna ziua, la fel ca dumneavoastră si mama dumneavoastră este majora. Daca alege sa traiasca in conditiile acestea, mai ales cand copiii au crescut si nu se mai pune problema ca va are in grjia, este strict decizia dumneaei. Chiar daca va rănește faptul ca alege sa rămână in această relatie, nu este responsabilitatea dumneavoastra. Chiar daca suna cinic, fiecare doarme asa cum isi asterne. Este timpul ca dumneavoastră sa luati propriile decizii. Avand in vedere istoria dumneavoastră, v-as recomanda o psihoterpie. Numai bine!
  • Carmen Sorici
    Carmen Sorici Pentru a va putea ajuta mama este nevoie sa fiti dumneavostra independenta financiar si echilibrata psihic, in plus si mama are nevoie sa constientizeze ca are nevoie de ajutor. O prima regula de care trebuie sa tineti cont este aceea ca nu putem oferi ajutor eficient celui care nu il cere.Va puteti adresa unei asociatii ca carehttps://violentaimpotrivafemeilor.ro/la-cine-sa-apelezi-in-caz-de-violenta-in-familie/ sa va ofere consiliere gratuita pe tema violentei si abuzului .Faceti consiliere inainte de a lua o decizie. Puteti apela la o consiliere gratuita http://www.estuar.org/…/149-ce-trebuie-sa-faci-pentru-a… situatie familiala cu probleme si problemele tatalui sunt motive care va recomanda pentru inceperea unui proces terapeutic. Succes!Administrează

Am o relație cu cumnatul meu. Merita sa ii ranesc pe toti ca sa fiu eu fericita? Si daca fac asta, voi fi fericita stiind ca toti ma urasc si ca pe toti i-am ranit?

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna! De-a lungul timpului, eu și cumnatul meu, ne-am apropiat foarte mult si avem o relatie. Atât casnicia mea, cât și casnicia surorii mele se destramau încă dinainte de acest lucru.
Ce sa fac? Toate acestea vor ajunge mai devreme sau mai tarziu si la ceilalti, dar nu stiu daca ar fi mai bine sa renunt la cumnatul meu. El nu vrea sa renunte la mine. Zice ca ma iubeste si ca ar trebui sa luptam pentru fericirea noastra. Dar eu nu stiu ce sa fac. Le facem atat de mult rau celorlalți.
Intrebarea mea este: merita sa ii ranesc pe toti sa fiu eu fericita? Si daca fac asta voi fi fericita stiind ca toti ma urasc si pe toti i-am ranit? As vrea sa renunt la el, raul insa e facut deja. Am sa raman singura pe lume? Ce sa fac? Cum sa fac? De unde sa stiu cum e corect si cum as putea sa ii fac pe ceilalti sa ma inteleaga, ca de iertat nu ma vor ierta in veci….
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu nu cred ca putem spune ce drum trebuie ales in continuare, insa ma gandesc ca o data ce ai realizat ca totul este o greseala, de ce sa persisti? Doar de teama de a ramane singura; o teama care nu este bazata pe o certitudine. Sunt multe de cantarit aici si cred ca doar tu poti decide ce vrei sa iti asumi. Cumva pare ca pt a fi tu fericita TREBUIE sa ii ranesti pe toti – oare? Daca relatia voastra este sursa suferintei familiei… continuarea relatiei nu ar prelungi suferinta?
  • Cristina Constantin, pagina de psihologie
    Cristina Constantin, pagina de psihologie Buna ziua! Este o situație complexă, încercați să ajungeți sa discutați cu un psiholog. Sunt multe de luat in calcul, de la identificarea nevoilor care va determina sa va comportati într-un anumit fel, pana la gasirea soluțiilor. Dacă vreți să discutăm mai mult, puteti sa imi scrieti in privat. Mult succes!
  • Veronica Cristea
    Veronica Cristea Tu ce simti sa faci? Cum este relatia pe care ai dezvoltat-o?
  • Carmen Sorici
    Carmen Sorici Benefic ar fi sa apelati la psihoterapie, motivele aparitiei acestei situatii ar putea fi mai adanci decat nefericirea conjugala, poate chiar in copilarie se gasesc radacinile acestei situatii.Totul are o rezolvare, important este sa o gasiti pe cea mai buna, fericirea despre care vorbiti este nevoie sa va asigurati ca este reala si durabila si nu o forma de compensare a problemelor In general ascunderea problemelor nu face decat sa amane rezolvarea lor, facand ca ranile sa fie din in ce mai adanci. Puteti lua lucrurile pe rand, fiecare cu casnicia lui, puneti-i capat daca asta este situatia si dupa o perioada de liniste si asezare a lucrurilor verificati daca relatia cu cumnatul este necesara. Familia chiar daca in aparenta nu stie cu siguranta simte anumite lucruri, inclusiv copiii care pot asimila situatia mai bine acum decat mai tarziu, aflarea adevarului poate aduce o usurare pentru toata lumea. Complacerea in aceasta situatie, ascunderea sub pres , sacrificiul nu vor avea rezultate bune. Sotul poate incepe o terapie impotriva depresiei, Asa cum spuneti ,,raul a fost deja facut”, important este ce faceti mai departe, o familie puternica reuseste sa treaca peste greseli, se vor supara, vor spune ce au de spus si viata va merge mai departe. Nu ignorati sugestia inceperii unei psihoterapii. Succes!

Provin dintr-o familie cu multe probleme. Am fost un copil abuzat sexual de cumnatul meu, am un tata alcoolic, o mama frustrata care toata viata ei a stiut sa se planga si sa caute vinovati, nu solutii, am acumulat frustrari si ura cat pentru un popor intreg…

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Provin dintr-o familie cu multe probleme, uneori am impresia ca doar eu sunt aia normala sau cel putin asa vreau sa cred. Incep cu inceputul, am un tata alcoolic, o mama frustrata care toata viata ei a stiut sa se planga si sa caute vinovati nu solutii, ba amenintand ca se omoara de vro cateva ori, iar eu copil fiind ma vedeam obligata sa o monitorizez. Eu m-am educat singura, nu am avut parte de educatie aleasa, Dumnezeu cumva m-a intarit si am finalizat o scoala, o facultate, dar singura, eu si cu mine….Dar se pare ca trecutul ma prinde din urma, am fost un copil abuzat sexula de cumnatul meu, am acumulat frustrari, si ura cat pentru un popor intreg dar niciodata nu am avut curaj sa vorbesc despre asta. Provin dintr-o familie cu 5 copii, eu fiind mezina, fratele cel mare a decedat anul trecut, infarct, soc pentru toata familia, mie cel putin mi-a luat 6 luni sa accept realitatea. Dintre toti 5, eu sunt singura care nu are probleme cu alcoolul, nici macar nu-l suport, in rest, toti sunt consumatori dependenti. Si ce credeti ca fac eu acum la 30 de ani, duc in spate toate greutatile lor. Fratele mare a decedat in Italia, eu m-am ocupat de repatriere, eu l-am luat in cosciug de la aeroport, restul fratilor mai mari au stat acasa si m-au astepta, frustrant avand in vedere ca cel mic trebuie protejat. Pentru mine a fost o experienta traumatizanta. Mai am un alt frate, alcoolic si el dar putin normal, are 46 de ani necasatarit, ii port grija ca e singur. Am o sora, alcoolica si ea 44 ani, ea are 2 copii, ambii cu traume reale. Un baiat care a fost plimbat de la mama la tata si tot asa, si o fetita de 16 ani. Imi iubesc nepotii neconditionat, si de fiecare data am incercat sa le fiu alaturi, sa ii inteleg si sa-i tin aproape, soramea in schimb ia indepartat. Mai am un frate de 38, alcoolic si el. Sora mea si fratele mic sunt plecati in strainatatea, pe vremea cand nepoata avea 9 ani, sora mea a luat.o cu ea, a dus-o la scoala acolo. Toate frumoase pana iarna
trecuta, au venit in vacanta si nepoata nu a mai vrut sa plece cu ea, ba chiar a fugit de acasa. La momentul respectiv am banuit ca se datoreaza varstei, desi am incercat sa vorbesc cu ea sa ii inteleg motivele. Anul acesta fratele mic anunta ca vine acasa de sarbatori, nepoata a plecat iar de acasa, asa ca mi-am pus semne de intrebare, si am aflat raspunsul. Fratele mic mi-a abuzat sexual nepoata. Eu fiind copil abuzat stiu ce inseamna asta, ce sa fac? Cum sa reusesc sa ajut copilul asta sa scape de traume si de frustrari? Pentru ca stiu ca nu este usor, stiu ca vor fi urmari toata viata, da macar pentru ea sa fac ceva daca altii nu au facut-o pentru mine. Si la toate cele intamplate in ultimii 2 ani, mai adaug o mama bonlava de cancer, operata de 2 ori, mama cu care doar eu am fost prin spitale timp de 6 luni. Anul asta m-am casatorit, cu un om minunat, care provine dintr-o familie stabila si pe care cumva l-am tinut la distanta de cele intamplate si de ce este real in sufletul meu, si toate astea pentru ca stiu sigur ca nu va avea o reactie frumoasa. Cum sa fac sa ma detasez de restul familiei si sa ma dedic in totalitate familiei actuale? Cum sa fac sa nu mai duc poverile altora si sa ma gandesc la sanatatea mea? Eram o persoana vesela, glumeata, acum sunt o moracanoasa, frustrata si vesnic nemultumita. Cum sa fac sa redevin eu?
Mentionez ca, am 30 de ani, locuiesc in Bucuresti si lucrez ca si Quality Manager in industria alimentara. Multumesc!
  • Dan Cârlea
    Dan Cârlea Buna ziua! Doamna, dumneavoastra sunteti tot, si cea care sufera in modul pe care l-ati descris acum, si cea dinainte, nu incurajez viziunea in care o parte lupta brutal cu alta, incercand intoarcerea “la ce am fost”, suntem tot ce am fost, ce suntem si…ce am putea deveni, intelegandu-ne pe noi insine tot mai profund, laolalta cu ce am trait.E bine ca sunteti din Bucuresti, daca doriti sa vorbim e ok, dar va rog de luni incolo. Informatii despre cum se desfasoara lucrurile si ce inseamna o terapie puteti gasi aici:  Cum se desfășoară lucrurile? – Psihoterapie psihanalitica
  • Mihai Stancu
    Mihai Stancu Sugestia mea este sa combinati psihoterapia personala cu participarea la un grup de suport (anonim si gratuit) gen ACA (Copiii Adulti ai alcoolicilor si din familii disfunctionale) sau grupul de suport familial Al Anon pentru rudele si prietenii alcoolicilor. Informatii despre ACA - https://copiiadultiaca.wixsite.com/grup-aca, (veti gasi informatiile despre intalnirea grupului din Bucuresti si cea online) si informatii despre Al-Anon – Grupuri Al-Anon Bucuresti
    Miercuri: Grupul de suport Al-Anon in fiecare zi de miercuri de la ora 17.45-19 in locatia:
    Biserica Sfântul Nicolae Broșteni
    Strada Cuza Vodă 77, București
    Carmen 0723691162 / 0756159670
    https://goo.gl/maps/c1jAjxYNba8Sambata: In fiecare sambata, de la ora 12, e grup Al-Anon la Biserica Sfantul Dumitru, cam la intersectia Soseaua Colentina cu Ziduri Mosi.
  • Marilena Popa
    Marilena Popa Buna ziua, din pacate in familii tind sa se repete scenariile din generatie in genetratie. Dumneavoastră sunteti veriga “puternică” din familia dumneavoastră, care ati reusit o contraidentificare cu scenariul, nu beti deloc, sunteti responsabila si celalti se pot baza pe dumneavoastră, etc. Dar si contraidentificarea este tot o forma de a fi in scenariu, cu consecințele aferente, pe care dumneavoastră le resimtiti din plin: nu reusiti sa va traiti propria viata din cauza misiunii de a va salva familia. Ei nu se vor schimba, mai ales daca nu sunt obligați sa isi asume responsabilitati. Aveti nevoie sa va vindecati si sa invatati sa puneti limite. Asta se poate face doar in cadrul unui proces terapeutic. Aveti dreptul sa traiti si pentru dumneavoastră! Numai bine!
  • Doina Dolghier
    Doina Dolghier Psihoterapia va va ajuta. Este nevoie de mult timp și efort ca să schimbam tipare generationale.

Prietena mea are o dorinta foarte mare de a intretine relatii intime in fiecare zi, iar eu nu simt nevoia asta atat de des. Am ajuns sa fac asta ca pe un serviciu. Dorintele ei sexuale sunt ca o obsesie, n-am liniste pana nu se intampla acest lucru, chiar daca este 1 noaptea si eu ma trezesc la 6 dimineata.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna, am 26 de ani, lucrez agent de vanzari si va contactez in legatura cu o problema de cuplu. Prietena mea are o dorinta foarte mare de a intretine relatii intime( as spune in fiecare zi), iar eu chiar nu simt nevoia de a face asta chiar atat de des. As spune ca am ajuns sa fac asta ca pe un serviciu. Dorintele ei sexuale sunt ca o obsesie, adica in caz ca nu se intampla acest lucru, n-am liniste pana nu o facem(ca un exemplu daca este 1 noaptea si ea vrea acest lucru, trebuie sa se intample, chiar daca programul meu presupune trezirea la 6 dimineata) Am discutat de mai multe ori pe acest subiect dar fara niciun rezultat. Ce este de facut?
  • Alexandra Ene
    Alexandra Ene Pana acum ai purtat vreo discuție despre asta cu ea? Nu într-un moment de conflict, ci într-un moment al vostru bun. Fiind un subiect delicat, este importanta alegerea cuvintelor, dacă o sa se simtă acuzata sau criticata scad șansele sa înțeleagă punctul tău de vedere, și e mai probabil sa intre in defensiva și sa se ajungă la ceartă. În toate cuplurile aproape întotdeauna unul din cei doi vrea mai des decât celalalt, important este în final ca fiecare sa facă bucățica lui de compromis pentru ca în final sa fie bine pentru amândoi. E posibil ca insistențele ei sa fie de fapt despre a se simți atrăgătoare pentru tine, mai mult decât despre actul sexual în sine.
  • Cristina Cojocaru
    Cristina Cojocaru Aveți nevoie de un decodor, adică de cineva cu care să deslușiți funcția insistențelor ei (un terapeut sistemic sau psihanalist de exemplu). De obicei, la bază, este vorba de o nevoie umană firească.
  • Monica Enescu
    Monica Enescu Dependentele de orice fel, fie ca vorbim de alcool, droguri, pornografie, sex, au în spate atât o predispoziție către impulsivitate și un slab-autocontrol cât și o dificultate de auto-reglare emoțională. Multe persoane se angajează în comportamente compulsive nu pentru ca le place efectiv acest lucru, ci pentru ca nu le place cum se simt când nu o fac, și cauzele pot fi multe: stres, tensiune psihică crescută, sentimente de tristețe, teama, disperare, inadecvare, complexe, etc. O dependență este un “quick fix”, ceva ce te face sa te simți mai bine pe moment dar nu rezolva nimic pe termen lung ci, mai degrabă Îți aduce și mai multe probleme. Probabil ca partenera ta are anumite dificultăți emoționale pe care nu poate sa le gestioneze decât prin sex. Poți discuta cu ea despre asta, însă cât timp ea nu-si adresează aceste probleme și nu începe sa le controleze altfel, comportamentul ei va continua. Recomand terapie de cuplu și începerea unei terapii individuale a ei, dacă este deschisa către așa ceva.
  • Soare Fericire
    Soare Fericire Prietena ta are o profesie ? Lucreaza undeva? Intreb acest lucru pentru ca este foarte important in a putea da un raspuns.

Sunt mama unei fete de 15 ani. Ne certam zilnic si in 9 din 10 cazuri ajung sa cedez, sa plec plangand din camera. Tatal a plecat la munca in strainatate si acolo a ramas. O suna de doua ori pe an Din premianta, acum nu mai invata, s-a apucat de fumat, toata ziua sta pe telefon…

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Bun gasit .
Am 50 de ani si sunt mama unei fete de 15 ani.Problema majora este neintelegerea .Ne certam zilnic si 9 din 10 ajung sa cedez , sa plec plangand din camera.Mentionez ca am divortat de 5 ani .Tatal a plecat la munca in strainatate si acolo a ramas .O suna rar …adica de doua ori pe an Exista o alta relatie destul de armonioasa ,dar ea ..copila nu accepta , nu respecta , devine impertinenta Fiecare zi este o noua provocare .Din premianta in ciclul primar si gimnazial, acum nu mai invata ,s-a apucat de fumat , toata ziua sta pe telefon si orice rugaminte de ajutor in casa sau de invatat se termina cu lacrimi din partea mea .Am incercat tot ce am invatat , tot ce stiu in materie de psihologie. Cred ca am nevoie de ajutor , de un sfat …Multumesc
  • Mihaiela Grimbovschi Avramescu
    Mihaiela Grimbovschi Avramescu În primul rând, nu mai plangeti. Orice semn de slăbiciune este motiv de manipulare. Adolescența vine cu revolta împotriva oricărei forme de autoritate. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa renunțăm la reguli.
    În al doilea rând, căutați un ajutor specializat. Oricata psihologie știți, nu va ajuta ca părinte de adolescent. ,,Nimeni nu E profet în țara lui!” Ori cat de logic si rational ar fi ceea ce spuneti, copilul va respinge pt ca vine din partea părintelui.
    Fiți fermă dar si iubitoare. Negociati cu ea dar nu va lăsați manipulata.
  • Daniel Mois
    Daniel Mois Faptul ca cititi psihologie nu inlocuieste un proces! Aveti de invatat impreuna cu profesionistul care va va ghida.
    • Ion Curpineanul
      Ion Curpineanul Daniel Mois puteai da niste sfaturi
    • Daniel Mois
      Daniel Mois Ion Curpineanul - ca profesionist pot ds sfaturi DUPA ce cunosc problema in detaliu. Altfel pot sa ofer doar simple
    • Ion Curpineanul
      Ion Curpineanul Daniel Mois eu am lucrat ca electrician si bineinteles nu am avut si nici acum ptr ca nici nu mai lucrez ca alti fosti colegi ce aveau 20 30 de ani vechime in instalatiile electrice unde lucram si cind era solicutat venea cineva chiar si noaptea de da ajutor ptr ca sa evite pierderile economice si cind venea stia exact unde trebuia sa lucreze
    • Daniel Mois
      Daniel Mois Ion Curpineanul - una e sa lucrezi pe chestii tehnice precise, si alta e sa lucrezi PERSONALIZAT, unic, pe sufletul omului.
  • Carmen Sorici
    Carmen Sorici In aceasta situatie se gasesc chiar si familiile unite, echilibrate, adolescenta vine si cu astfel de surprize. Puteti incepe o consiliere psihologica in care sa va echilibrati, sa nu va invinovatiti si sa va puteti crea o strategie de comunicare eficienta cu copilul. Succes!

Soțul consumă regulat alcool, sunt certuri frecvente, iar fetița de 5 ani a început cu dureri de gât, greață, vomă, isterie când o duc la grădiniță… I s-a pus diagnostic de reflux gastro-esofagian și de sindrom neuro-vegetativ… Nu mai știu la ce specialist să ne mai adresăm…

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua. Sunt mămica a două fete de 13 și 5 ani. Lucrez handmade.
Ultima perioadă este o atmosferă nu prea bună în casă. Soțul regulat consumă alcool, cam 6/7 zile….. Certuri frecvente.
Problema cea mai gravă la moment este starea fiicei de 5 ani…
S-au început mai întâi cu plângeri de dureri în gât, greață, vomă… Isterie când o duceam la grădiniță… Am fost la mai mulți medici… Iau pus diagnoza reflux gastro esofagian… Și de asemenea, sindrom neuro-vegetativ…
Am urmat tratament… De dureri in gat se plânge mai rar… Dar la grădiniță nu vrea… Face isterică, începe a tremura și zice că îi vine sa vomite… De aceea am hotărât să nu o duc la grădiniță pentru o perioadă…
Însă problema continuă… Seara… Înainte să adoarmă… Are deseori stare de greață…. Uneori chiar îmi spune că are dureri în piept… Începe să o de-a în călduri, apoi transpiră foarte tare și începe panica că îi este greață și vrea să vomite… Vomă nu are… Se liniștește după ce bea ceva călduț… Extremitățile îi devin foarte reci…. Și după.. adoarme repede….
Nu mai știu la ce specialist să ne mai adresăm…
P.S. la psiholog avem deja 4 ședințe… Facem terapie prin jocul cu nisip… Dar așa și nu am înțeles de unde vine această problemă…
  
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu pare sa descrieti simptome ale anxietatii… ma mir ca terapeutul la care mergeti de 4 sedinte nu v-a sugerat un consult psihiatric pt fetita. Consultati un specialist in psihiatrie pediatrica.
  • Cristina Tacaciu
    Cristina Tacaciu Consult psihiatric pt fetita si psihoterapie familiala!
  • Dumitrache Alina
    Dumitrache Alina Ce imi povestiti dumneavoastra, a patit si sora mea cu baietelul. La fel stari de voma, refuz la gradinita, tremurat. A urmat sedinte de cu terapeut psiholog si a facut si o vizita la psihiatru. I a dat niste siropele din plante pentru o saptamana ca sa l relaxeze putin si a urmat sedintele in continuare(nu foarte multe la numar). Acum e bine si merge din nou la gradinita. Sanatate multa
  • Soare Fericire
    Soare Fericire Din ceea ce scrieti, parerea mea este ca fetita a ramas cu o teama puternica, teama care se poate ca s-a instalat in urma tonului ridicat pe care il folositi cand aveti certuri cu sotul si, deasemeni pe acest fond, sa fi intervenit si o situatie pe care a intampinat-o la gradinita si despre care sa nu va fi povestit. Un specialist pe psihologia copiilor cu care sa mergeti si sa vorbiti direct, va poate explica motivele care au putut duce la aceasta stare, dar si ce aveti dvs de facut pentru a asigura copilului dvs. o armonie in familie, bucurie, siguranta, iubire, adica tot ce ar fi nevoie sa faceti pentru ca fetita sa treaca cu usurinta peste aceste temeri(atacuri de panica) si pentru a nu ramane pe viitor cu traume. Iti las un link care desi vorbeste despre adolescenta, face referire si la parinti si la copiii de pana la adoslescenta. https://www.youtube.com/watch?v=nnl5H0HhHTI&t=176s

La inceput m-a captivat locul de munca, dar acum ma simt plictisita. Lucrez de dimineata pana seara si nu mai am timp sa investesc in ”creierul meu”, sa invat lucruri noi, sa fac diverse cursuri. Tot timpul sunt plictisita de viata si posomorata.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Anabelle, 23 de ani.
Anul trecut am terminat școala de as. Medicali și lucrez de atunci pana acum în domeniul privat. La început m-a captivat locul de munca, dar acum ma simt plictisita. Șefii sunt super, colegii nu ma încântă foarte mult. Simt nevoia sa lucrez la stat și sa fac o alta facultate în paralel. Este normal ca la 23 de ani sa fiu asa plictisita și nemulțumită de condiția mea? Îmi doresc foarte mult sa ajung undeva sus, sa ajung în spital și sa am am un job paralel. Aici lucrez toată săptămâna de dimineata pana seara și nu mai am timp sa investesc în ” creierul meu”, în sensul în care sa învăț lucruri noi, sa fac diverse cursuri.
Tot timpul sunt plictisita de viata și posomorâta. Se vede acest lucru..
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu chiar te rog sa te dezvolti asa cum iti doresti. Este foarte tanara si mai poti face chiar si 2 facultati :). Este dreptul si datoria ta fata de tine sa te dezvolti cat iti doresti! Succes!
  • Suciu Lucretia
    Suciu Lucretia Este normal ca la 23 de ani sa-ti doresti sa te dezvolti. Insa aceasta nemultumire din viata ta sa nu fie dezvoltata pe un fond de distimie. (Fiindca numesti aici cateva simptome.) Daca aceasta stare dureaza de mai bine de 2 ani, ar fi de dorit sa cauti un psiholog din zona ta care sa te ajute cu putina consiliere/psihoterapie. Rezultatele tratamentului psihologic vor avea un impact pozitiv asupra vietii tale in general, chiar daca nu prezinti distimie. Succes!
  • Cristina Cojocaru
    Cristina Cojocaru Da, când funcționezi sub potențial e normală plictiseala. Nu vei găsi validare prea des în jur pentru ce simți să faci pentru că mulți din jur trăiesc sub potențial ori au renunțat de mult timp să mai creadă în el. Călătorie frumoasă înainte!
  • Marian Georgescu
    Marian Georgescu Exista posibilitatea sa simti ca ai un potential mult mai mare fata de ceea ce faci in prezent. Poate si faptul ca lucrezi de dimineata pina seara te-a dus in aceasta stare.Tu spui ca nu ai mai reusit sa te hranesti cu informatie de dezvoltare in domeniile care te intereseaza. Intreaba-te: Ce iti doresti cu adevarat de la viata? Cum te vezi peste cinci ani? Recomand psihoterapie integrativa. Raspunsurile sunt totdeauna in tine.

Soțul meu nu mai doarme noaptea, din cauza stresului. Am facut rost de Alprazolam (pe sub mana). Doarme bustean si se trezeste foarte odihnit, dar nu vreau sa-l obisnuiesc cu ele.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua. Intreb pt soțul meu. Are 33 ani și de vreo 3 sap nu mai doarme noaptea. E din cauza stresului. Lucrează ca si electrician. I-am dat Persedon, Melatonina de 3 mg, si inca ceva din plante (marca sensiblu). Nu si-au facut efectul. Asa ca am facut rost de Alprazolam (Pe sub mana). Singurele care au efect..doarme bustean si se trezeste f odihnit. Dar nu vreau sa l obisnuiesc cu ele. Ce sa ia? Ce sa faca? Multumesc.
  • Suciu Lucretia
    Suciu Lucretia ”Face parte din grupul de medicamente denumite benzodiazepine, medicamente ce acţionează asupra unor substanţe de la nivelul creierului.
    ALPRAZOLAM este folosit la adulți pentru tratamentul anxietăţii, tulburărilor anxios-depresive şi a tulburărilor de panică, pentru profilaxie şi tratament în delirium tremens şi în sindromul de abstinenţă alcoolici.” Scrie in prospect! Ce diagnostic a-ti stabilit dvs. “doamna doctor psihiatru” astfel incat sa-i “prescrieti” un medicament ca acesta sotului dvs.? Noi psihologii nici macar nu avem dreptul sa prescriem medicatie pacientilor, acest lucru-l face doar medicul psihiatru dupa fixarea diagnosticului. Se administreaza pacientilor numai sub supravegherea psihiatrului distinsa domna (daca nu cumva sunteti dvs. psihiatrul sotului sa inteleg). Adresati-va neaparat unui psihiatru astfel incat sa va ajute acum cu aceasta problema. Sa constate ce problema are sotul, sa cunoasca detalii legate de administrarea medicamentului, si NUMAI sub supravegherea psihiatrului sa continue, sau dupa caz, sa opreasca tratamentul. In nici un caz nu trageti de timp. L-ati “bagat” pe sot la psihiatrie draga doamna, putea merge la un psiholog, acum trebuie sa primeasca neaparat ajutorul psihiatrului avand in vedere priceperea dvs. de a administra si face rost “pe sub mana” de astfel de medicamente. Oricine citeste acest comentariu, NU faceti asa ceva, astfel de medicamente sunt periculose pentru sanatatea dvs. si pot avea urmari tragice daca sunt administrate fara prescrierea si supravegherea medicului psihiatru.
  • Ioana Dumitrasc
    Ioana Dumitrasc Nu este recomandat DELOC sa inceapa sa foloseasca tratament “pe sub mana”. Mergeti cu el la un psihiatru si cu siguranta ii va recomanda el ce este mai bine pentru situatia cu somnul, de la substante la dozaj. Alprazolamul este destul de greoi, si intr-adevar dupa cum ati mentionat si dvs, exista riscuri la intreruperea tratamentului. Curaj!
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu sa mearga la un psihiatru care sa ii prescrie o schema de tratament coerenta dpdv medical! Automedicarea este o problema foarte mare in randul populatiei si exista un risc destul de semnificativ.
  • Mihaiela Grimbovschi Avramescu
    Mihaiela Grimbovschi Avramescu Ar trebui tratate cauza, nu efectul. Singura recunoașteți că problemele au apărut datorita stresului. Un program de gestionare a acestuia ar fi indicat.
  • Cristina Andrişan
    Cristina Andrişan Eu am luat alprozolam pt o depresie ce a durat 30de ani!dar m-am vindecat intr-,o luna!Si credinta ajuta!50%
    • Cristina Tacaciu
      Cristina Tacaciu Fara sa va rapesc din entuziasm si optimisim, depresia este o boala cronica, iar daca a fost netratata 30 de ani, exista 0 sanse sa fie vindecata intr-o luna , luand un medicament. Intr-adevar medicatia ajuta enorm, la fel si psihoterapia. Dar aceste metode au impact pe termen lung si foarte lung. Depresia nu se vindeca intr-o luna. dar starea dvoastra emotionala se poate imbunatati in urma unui tratament medicamentos potrivit

Inchiriere cabinete de psihologie – Bucuresti

Cautarea a luat sfarsit!
Sunteti consilier sau psihoterapeut si doriti sa va desfasurati activitatea intr-un spatiu luminos, unde sa va simtiti ca “acasa”, dar fara stresul cumparaturilor, ordinii si amenajarii? Atunci cabinetele Bloom sunt raspunsul pentru dvs.
Va punem la dispozitie 3 cabinete special amenajate pentru consiliere si psihoterapie cu adulti sau copii.

Oferta noastra:

  • Cabinetul Sky
  • Cabinetul Anima
  • Cabinetul Park
  • Sala de asteptare si primire client
  • Acces la bucatarie si terasa
  • Apa, ceai, cafea si gustari
  • Programare rapida prin e-mail, whatsup sau telefon
  • Acces la carti de specialite, jocuri si materiale utile in sedintele cu copiii.

Costul tau?

Incepand cu 21 lei/ora

Variante extinse:

  • 360 lei Alege o zi pe saptamana in intervalul 08:00-17:00 si iti va fi rezervata toata luna!
  • 465 lei Alege o zi pe săptămână in intervalul 17:00-22:00 si iti va fi rezervată întreaga luna!

Contact:

Tel.: 0767.803.501

E-mail: raluca.barcan@yahoo.com

Adresa: Intrarea urcuşului nr. 23-27, etaj 1, ap 12

Facebook: www.facebook.com/cabinetebloom

Inchiriere cabinete de psihologie - Bucuresti

 

Copilul meu are un coleg extrem de violent, care agreseaza zilnic toti copiii. Are un trecut infiorator. El si fratii lui au fost abuzati de tata in cel mai oribil mod posibil, este batut de mama si de bunica in mod constant, nu se ocupa nimeni de el. Imi este mila de el, pe de alta parte, imi este groaza sa stiu ca i-ar putea face ceva teribil copilului meu.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Buna ziua!

Am un copil in clasa a 2-a. Anul trecut l-am mutat din clasa in care fusese inscris initial, din cauza unor colegi extrem de violenti. Copilul meu nu numai ca venea aproape zilnic batut (pumni in burta, picioare in ochi, usi trantite in cap), dar incepuse sa si capete tot felul de obiceiuri urate, sa arate degetul, sa injure etc. Copilul cel mai problematic este un “vip”, este “de familie buna”, nimeni nu face nimic in privinta lui. Am avut rabdare aproape doi ani, am crezut si sperat ca lucrurile se vor linisti, dar totul incepea sa degenereze tot mai rau. Copilul venea de la scoala batut, cu caietele vraiste, doar cateva cuvinte fara sens scrise pe ele. Spunea ca nu intelege nimic, ca este prea mult haos in timpul orelor, trebuia sa reiau fiecare lectie cu el si sa i-o predau din nou acasa.

Am decis la sfarsitul clasei 1 sa il mut la alta clasa, al carei colectiv de elevi era pe jumatate fata de cel din prima clasa si a carei doamna invatatoare mi-a fost calduros recomandata. Totul bine , copilul s-a integrat, desi cu oarece dificultate la inceput.

Anul acesta clasa s-a marit de la 17 la 22 de copii. Printre acestia este un baietel extrem de violent, care ii agreseaza zilnic pe toti copiii, cu sau fara sa i se dea motiv. Este un si un copil destul de masiv, de doua ori cat al meu… Le da palme peste ochi, pumni, ii strange de gat, ii injura si ii ameninta. Intr-o zi copilul meu i-a pus piedica la ora de sport. Ca sa se razbune, l-a prins in clasa, l-a trantit pe jos, s-a pus pe pieptul lui cu toata greutatea si l-a strans de gat.

Si multe late asemenea… De obicei violentele se petrec in pauze, cand nu este niciun profesor sau invatatoarea in clasa.

Astazi am vorbit cu directorul si am aflat ca acest copil are un trecut infiorator. El si fratii lui au fost abuzati de tata in cel mai oribil mod posibil, este batut de mama si de bunica in mod constant, practic se ingrijeste singur, nu se ocupa nimeni de el. A venit in aceasta scoala aproape salbatic. Inteleg ca sufera enorm si ca violenta lui este o manifestare a acestei suferinte.

Copilul este sub supravegherea unui psiholog si a psihopedagogului din scoala. Are niste reactii foarte brutale si imprevizibile, nu stii niciodata cand va lua o chestiune in gluma si cand se va infuria si va lovi. Comportamental, progresele facute pana acum la clasa sunt minime, desi este un copil foarte inteligent (astazi a luat fb la testare la mate). Are mania controlului, ii place sa comande, sa fie vazut ca un sef. Este zeflemitor cu doamna si cu restul adultilor, nimic nu il sperie sau impresioneaza. Doar cand este amenintat ca o sa fie sunata mama lui plange si se roaga de doamna sa nu o sune, este extrem de atasat de mama lui, o iubeste enorm, desi aceasta este violenta cu el.

Ca ca om, mi s-a facut instantaneu rau cand am aflat prin ce a trecut acest copil si imi este sincer mila de el. Pe de alta parte, ca mama, imi este groaza sa stiu ca in orice moment acest copil i-ar putea face ceva teribil copilului meu, pentru care se pare ca a dezvoltat o “simpatie”. Pe el il ia cel mai des la ochi, desi toti copiii sunt loviti sau brutailizati, constant.

Copilul meu are din nastere o leziune cerebrala care , de cativa ani, ii provoaca crize epileptice. Cu toate acestea este un copil cu un intelect perfect normalt, prietenos, extrem de afectuos si sociabil. Tocmai din cauza acestei afectiuni am luat decizia sa il scot din primul colectiv si tot din aceasta cauza stau tot timpul cu sufletul la gura sa nu fiu sunata de la scoala ca a facut vreo criza. Cand suna dimineata telefonul imi explodeaza inima, ma gandesc automat ca s-a intamplat ceva cu el. Acum se adauga teama de acest nou coleg. I-am spus copilului meu sa stea departe de el, sa nu il mai provoace, dar chiar si asa tot a fost lovit fara motiv.

Va rog, inrumati-ma, ce as putea sa fac eu, ca parinte, sa evit violentele acestui copil nou venit? Mai mult decat sa vorbesc cu al meu si sa-i spun sa stea departe de el si sa nu-l provoace nu stiu ce as putea face. Ce este de facut pentru a-l ajuta pe acel copil sa se relaxeze si sa nu se mai manifeste violent?

  • Naprusel Domnita
    Naprusel Domnita Ca mamă a unui copil ce a fost victima violențelor unor colegi, vă dau unele sugestii: faceți sesizare scrisă către conducerea școlii. ( Aveți grijă ca acea cerere să fie înregistrată, și păstrați copie). Vorbiți cu psihologul școlii. Cereți să vi se spună clar ce măsuri ia școala pentru evitarea violențelor. Gândiți-va că așa cum acel copil, victimă a violențelor, a devenit agresor, și fiul dvs sau alți colegi se pot transforma din victime în agresori. Măsurile trebuie luate urgent. Atât în privința comportamentului agresorului, cât și a siguranței celorlalți copii. Poate vorbiți și cu alți părinți să vă susțină. Atenție, nu luptați împotriva acelui copil ( agresorul), ci PENTRU siguranța tuturor. (Inclusiv a lui).
  • Mihaiela Grimbovschi Avramescu
    Mihaiela Grimbovschi Avramescu În astfel de cazuri trebuie sa fie anunțate, în scris, autoritățile: școala, Inspectoratul școlar, CJRAE, Filiala locală a Colegiului Psihologilor. Faceți o petiție în care descrieți cele de mai sus si depuneți-o la aceste instituții. Fenomenul de bullyng a căpătat o ascensiune prea mare si este datoria fiecărui părinte, educator și psiholog sa acționeze împotriva lui.
  • Sandina Stana
    Sandina Stana Fiind vorba de agresiune si politistul de proximitate ( sectoristul). Gardianul scolii sa aibe in atentie acea clasa. Profesorii n-au voie sa limiteze activitatea elevilor pentru ca le incalca dreptul de miscare, nu au voie nimic in ceea ce privesc astfel de copii. E nevoie de o evaluare neuropsihiatrica si de anuntat protectia copilului. S-ar putea ca o medicatie sa-l ajute.
  • Tina Petrareanu
    Tina Petrareanu Am citit comentariile de pana acum și totodata m-am pus in situația Dvs. Sa mai mutați copilul e prea mult , sa așteptați reacțiile conducerii școlii e prea lung / prea puțin .
    Pot sa va spun ce as face eu ca mama , nu ca psiholog : l-as lua in vizita pe agresor și l-as transforma in aliat al copilului meu , i-as arata și o mostra de normalitate de care nu are parte in mod curent .
  • Olga Gâdea
    Olga Gâdea  Nu dau un răspuns la întrebarea dvs., dar este un context în care mi se pare că trebuie să subliniez un aspect foarte important: un copil este neglijat și agresat fizic de mamă și de bunică, în continuarea abuzurilor unui tată despre care înțeleg că nu mai este prezent acum în viața lui. Aceste situații ne privesc pe toți cei care aflăm despre ele. Nu sunt probleme de familie. Există inclusiv legi care specifică acest lucru: “(2) Orice persoană fizică sau juridică, precum şi copilul pot sesiza direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului din judeţul/sectorul de domiciliu să ia măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja împotriva oricăror forme de violenţă, inclusiv violenţă sexuală, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijenţă. (3) Angajaţii instituţiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul şi au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare sau rele tratamente au obligaţia de a sesiza de urgenţă direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.” (art. 89 din Legea 272 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului).
  • Marian Georgescu
    Marian Georgescu Este interesant de ce copilul dumneavoastră atrage asemenea experiențe. Eu am lucrat cu persoane cu epilepsie și am avut rezultate foarte bune.Pentru detalii mă puteți contacta in privat.Sugerez să faceti ce spune doamna Tiana.
  • Olga Gâdea
    Olga Gâdea RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: “Imi amintesc ca a spus la un moment dat directorul ca ar trebui in mod normal sa sesizeze serviciile sociale pentru ca este neglijat si batut, dar asta ar insemna ca el sa fie luat de langa mama si el nu isi asuma raspundera sa fie indepartat copilul de langa singura persoana pe care o iubeste.
    Am mai retinit ca a spus ca, in mod normal, copilului ar trebiu sa i se faca certificad CES, dar mama nu vrea sau nu se ocupa de asta. Mie mi-au spus doar ca trebuie sa vorbesc cu copilul meu sa stea departe si sa nu-l provoace. Problema este ca baietelul este o bomba cu ceas, chiar daca nu ii face nimeni imic ii loveste fara motiv. Copilul meu are si-asa destule probleme, nu vreau sa dezvolt acest aspect. Intreba cineva de ce atrage el mereu aceasta tipologie de copil violent. Pentru ca al meu este un copil extrem de iubitor si sociabil, iarta foarte repede si este un copil foarte energic care cauta mereu joaca, cu oricine.
    Eu nu il pot lua pe acel copil la mine acasa cum spunea alta doamna, as avea nevoie de acceptul mamei lui, care este o persoana cu care nu se poate comunica.
    Nici nu as sti, sincer, cum sa ma comport cu el.
    Baietelul este consiliat de pihologul si psihopedagoga scolii, dar toti ridica din umeri, spun ca copilul este praf.
    Doamna invatatoare este epuizata, ii este frica sa mearga si5 minute la baie ca sa nu pateasca vreun copil ceva.
    Voi merge zilele acestea la serviciile sociale si voi intreba direct acolo ce este de facut, pentru ca scoala nu ofera solutii, gen profesor de sprijin (nici nu are cum din moment ce copiliul nu are certificat CES)
    Pare ca toata lumea asteapta sa se intample ceva grav ca sa se ia o decizie.”.
Loading
consiliere psihologica gratuita