Mesaj:
Nu stiu cum sa incep..de cand am inceput sa imi dau seama de unele lucruri, viata mea a fost mereu tensionata si in asta vreau sa intelegeti certuri ale parintilor. Niciodata nu am petrecut o duminica frumoasa, un Paste, un Craciun linistit fara o cearta, eu nu stiu cum este sa simti spiritul craciunului, pastele si toate cele. Pentru mine aceste zile foarte importante sunt la fel ca celelalte, pline de cearta,scandal,injuraturi cu carul. De ceva timp, am inceput sa cedez pur si simplu. Ma simt deprimata si mereu am un comportament autodistructiv … As vrea sa imi dati un sfat, poate o vorba buna care sa o pot spune cu voce tare in fata oamenilor care mi-au dat viata…

Scriele o scrisoare fiecaruia in parte ce simti si ce ai vrea de la iei. Observa ce se intimpla, daca nu ii misca si nu se intimpla nimic incearca sa iti vezi de viata ta ,fara sa mai pui la suflet problemele lor care iti otravesc sufletu.

Stiu ce zici. Din punctul meu de vedere exista o singura cale. Accepta-i, iarta-i si mergi pe drumul tau. Nu-ti consuma energia cautand vinovatul sau urandu-i pentru tot ce se intampla. Invata ceva din asta.

singurul lucru pe care ti-l pot recomanda este sa te rogi. roaga-te sincer pentru o schimbare si pentru ajutor din partea lui dumnezeu. lucrurile se vor schimba. vei vedea.

Mesaj:
Buna ziua, de 1 luna jumate am o relatie cu un baiat la distanta repectiv eu in bucuresti,el in brasov.Avem varste apropiate,el are 21 de ani,eu 20. La inceput totul parea normal,pana cand a facut o criza de gelozie, si s-a taiat pe mana cu cutitul. De atunci s-a mai intamplat de vreo 4 ori acelasi lucru. Ne vedem o data pe saptamana si cand ne vedem totul e ok. Dar din cel mai mic motiv se enerveaza grav si incepe sa bea foarte mult. O data s-a taiat de fata cu mine, el fiind foarte beat. Nu stiu ce sa cred… imi e frica,poate data viitoare cutitul va fi mine sau poate isi.taie venele. Uneori se gandeste cum ar fi sa omoare pe cineva… e nebun?? Ce ar trebui sa fac? Multumesc!

acest baiat ar nevoie de tratament de specialitate! Ar fi de dorit sa te protejezi. Succes!

Dacă urmăriţi clipul din comentariul de aici, se poate trage concluzia că resimte efectele unui exces de opioizi care predispune către frustrare. http://wp.me/p48646-E9 Sau un alt comentariu mai elocvent http://wp.me/p48646-8 Ideea generală ar fi că în ziua de astăzi există mulţi factori în modul nostru de viaţă care predispun către stări agresive şi automenţinerea în aceste stări. Am încercat să descriu pe scurt în mesajul următor tinyurl.com/p24llul

E CLAR CA ARE NEVOIE DE AJUTOR SPECIALIZAT ,IAR TU AI FACE BINE SA IESI CAT MAI CURAND DIN RELATIA ASTA BOLNAVA SI EA,SUCCES.

Domnisoara… gelozia si betia “e boale grele” iar manifestarile lui cam ar trebui sa te ingrozeasca si trebuie sa intelegi ca tu nu poti sa-l schimbi, cit l-ai iubi… ce e de facut??? UITA-L… sa nu regreti tot restul vietii bataile ce le vei primi…

ferestete de astfel de oameni pina nu patesti ceva.mama ta nu te sfatuieste?

tu stii ce ai de facut doar ca ti-e frica. eu zic sa treci peste frica.

Mesaj:
buna ziua! va rog dragi colegi sa ma ajutati cu experienta dumneavoastra proprie. Sunt practician Reiki si pe tehnica “Calatoria” si am atestatul de consilier dezvoltare personala, caci mi s-a spus ca este singurul document care acopera terapiile alternative, cu exceptia terapeutilor care au terminat ramurile medicinei. Problema este ca la Registrul Comertului nu unde sa incadreze terapiile alternative, ca nu au cod Caen si la Finante nu pot sa ma include pe profesii liberale, caci nu fac parte dintr-o asociatie cu cadru legal in acest sens. Dumneavoastra cum ati procedat? Sau stiti in ce asociatie m-as putea inscrie? Multumesc

Mesaj:
Buna , am o problema … Imi plac doua fete si ele ma plac pe mine dar nu stiu pe care sa o aleg. E complicat..amandoua ma atrag si parca nu pot renunta la vreuna . ce imi recomandati sa fac ?

iti pot recomanda sa iei o decizie… preferabil a ta proprie si personala! Discuta si cu ele, separat sau impreuna. Succes!

Mesaj:
Am fost o persoana fff activa,cu multa dorinta de a face totul material si profesional,m-am dedeicat vietii de familie incercand sa imbin cariera cu starea de bine a celor din jur si in special al familiei.Am ajuns la faza ca nu ma mai recunosc pe mine am avut asteptari din partea sotului a copilului care acum aste mare ,casatorit cu copil si simt ca totul a fost in zadar.unde am gresit?

Dvs unde credeti ca ati gresit? Ati vrea sa corectati ce anume in viata?

Aveti nevoie de suport exterior pentru a vedea ce s-a petrecut in interior. E de preferat sa apelati la psihoterapeut.
Succes

Mesaj:
Buna ziua! Sunt studenta in anul II la Facultatea de Psihologie, Constanta. A venit vremea sa ma gandesc la licenta si la masterul pe care vreau sa-l urmez. Am nevoie de mai multe detalii privind cat de “banoasa” poate fi o anumita ramura. Stiu ca pe langa master sunt si formarile si ca fara multa munca si experienta nu se poate face nimic. Sunt pasionata de psihopatologie, imi doresc sa urmez masterul in Psihologie Clinica, dar pe de-o parte am in gand sa urmez si Psihologia Criminalistica sau cea a Apararii nationale si securitate. As dori daca mi-ati putea da niste sfaturi. Multumesc!

primul sfat ar fi sa te hotarasti pe ce cale vrei sa o apuci. Daca vrei pe psihologie clinica… drumul este anevoios… ar fi indicat sa urmezi si o formare psihoterapeutica (asta in cazul in care nu vrei sa faci doar psihodiagnostic) si toate acestea dureaza insa, daca orientezi bine poti avea un trai decent (nu iti imagina ca o sa faci avere din psihologie/psihoterapie). Criminalistica… Aparare Nationala… aici nu am idee cat de ‘banos’ poate fi. Pe scurt… decide intai directia.. dupa care aduna informatii cat mai mult si spor la treaba

La aparare , politie, armata, nu prea poti intra daca nu cunosti anumitw persoanew. Este un cewrc inchis. Iar ca psiholog clinician nu iti ajunge numai asta. Ar tb sa mai ai si cel putin inca o formare la baza. Gandeste.te serioa ce anume vrei sa faci pentru ca este un drum anevoios si destul de costisitor.

Mesaj:
Buna. Din noiembrie am plecat de la firma la care lucram pt a deschide firma cu un coleg. Treaba merge bine-agentie imobiliara. El ma acuza ca lucrez si pt alti colegi-actualizez anunturi, le programez intalniri, ceea ce nu este adevarat! Nu se bazeaza pe fapte reale, ci doar pe coincidente- gen:eram si eu la birou cand si-a reactualizat x coleg
anunturile => eu am facut-o. Nu mai pot indura asta! Nu suport sa ma acuze cineva de ceva ce nu fac! Am incercat sa il conving sa mergem la detectorul de minciuni sa vada ca nu mint, dar refuza-zice ca se face de rusine! Cum sa rezolv situatia???

incercati sa faceti o discutie ‘fara orgolii’ pe masa. Daca nu vrea sa inteleaga… poate ar alte motive pt acest comportament, dar macar sa va zica. Succes!

Mesaj:
Buna ziua ma numesc a. mariana am o problema si mi-as dori din tot sufletul ca la dumneavoastra sa gasesc o solutie si o sa o iau cu inceputul ca va dati dumneavoastra seama despre ce este vorba. Nu de mult am cunoscut o familie care are un baiat de 29 de ani .Acest baiat nu mai are mama de 6 ani.Din cate am inteles mama lui a murit chiar de ziua acestuia prin urmare ca sa treaca mai usor peste acest necaz a ales sa se mute la prietena lui,a stat la ea aproximativ 1 an jumatate timp in care relatia cu tatal lui sa racit enorm de mult nu sau mai sunat nu au mai comunicat unul cu celalalt.Intr-o zi tatal lui se trezeste cu un telefon de la el in care ai spune ca in cateva zile va reveni acasa bineinteles sa despartit de acea fata.Dupa un timp el a intalnit o alta fata din brasov , am uitat sa va specific ca el este din bucuresti asa si a vorbit cu acea fata sau intalnit si a hotarat ca ea sa se mute la el acasa bineinteles nici de data asta relatia nu a rezistat foarte mult si sau despartit.Dupa ceva timp tatal lui avea sa afle ca ea era dupa interes si vruia doar sa ai gaseasca un servici bine platit la o banca, bani lui si asa mai departe.In acest moment acest baiat este inchis in el nu vorbeste cu nimeni nici cu tatal lui decat cu 2 prieteni pe care ai are si atat.Acum dupa ce mi-ati auzit povestea poate ami dati si mie cateva sfaturi ce sa facem ca sa al scoatem din aceasta stare de depresie in care o cazut va rog din suflet sa ma ajutati.

incercati sa il convingeti ca starea in care se afla are nevoie de atentie specializata, ca i-ar face bine sa discute cu un psihoterapeut despre aceste lucruri si sa le rezolve. Succes!

Multumesc pentru sfat

Mesaj:
Buna!Am mare nevoie de sfatul unui specialist… Fetita mea de 1 an si 8 luni este extrem de capricioasa, nervoasa si uneori chiar agresiva…La toate intrebarile, cerintele mele raspunsul ei este "NU VREAU!!!!!" … Nu stiu cum sa mai procedez, cum sa ma comport cu ea…Toata ziua tipa, bate din picioare, se tavaleste pe jos…Trebuie sa fac doar ceea ce vrea ea …Nu vrea nici sa manince, nici sa stea pe oala, nici sa doarma… Cind vine vorba de somn, face o mare isterie…Nu functioneaza nici o modalitate:nici leganatul in brate, nici pe picioare si nici in patuc…daca seara mai adoarme dupa doua ore de isterie, la amiaza nici n-are rost sa mai incerc s-o adorm… Am incercat si sa-i explic, si s-o pedepsesc, si sa ignor toate capriciile dar fara rezultat…Ce sa fac? Ajutati-ma ,va rog!Sunt momente cind imi pare c-o sa-mi explodeze creerii!!!

Se pare ca fetita dvs a rescoperit ce inseamna puterea si in acelasi timp magia lui NU VREAU. Inainte de a aplica anumite corectii de natura educationala cel mai bine sa ii faceti o evaluare psihologica completa pentru a elimina unele probleme. Aceasta o face un psiholog clinician specializat pe copii. Daca ramane doar problema rasfatului atunci este un picut mai usor de rezolvat. =))))) Cu mare drag va stau la dispozitie.

Un psiholog va poate sfatui cum sa abordati lucrurile dupa o evaluare a fetitei.

consultati un terapeut de cognitiv comportamentala. Acestia au rezultate minunate in corectarea comportamentelor nedorite sau dezadaptative la cei mici. In afara de asta trebuie in primul rand sa va adunati. Nu putem fi parinte al unui copil si sa ne asteptam sa ne asculte cand noi insine suntem agitati si disperati. Starea se transmite. Trebuie ca regula si disciplina sa o transmitem noi insine ca sa se poata prelua si de copil. Copilul in general trece prin perioada NU-ului in copilaria mica. Refuzul celui mic este normal insa poate nu atat de vehement ca in cazul copilului dumneavoastra.

In povestea de mai sus lipsesc date importante care sa ne ajute sa ne dam seama de ce cel mic face asa scandal. Este posibil sa fie nevoie de o corectare in ambele directii. Si la dumneavoastra si la cel mic. Dumneavoastra sa aplicati anumite strategii de parenting si cel mic sa primeasca sau sa i se satisfaca anumite nevoi pe care nu v-ati dat poate seama ca le are: vrea sa se joace mai mult cu parintii, vrea mai multe dragoste, vrea sa nu se mai intample sau sa nu mai fie abordata cum a fost inainte de catre familie, etc etc. Nu se poate pune punctul pe "i" fara niste vizite la un psiholog.

Intai v.as recomanda sa mergeti la un psihiatru pediatru iar acesta va va indruma in continuare ce e de facut, pbbil va tb ss cereti ajutorul unui terapeut cgnitiv comp specializat pe copii. Daca doriti mai mukte detalii ma puteti contacta pe privat. Succes!

Cumva recunoasteti ceva din cele descrise aici ?http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_atașamentului

Stimata doamna nu este nimic in neregula cu fetita dvs. O simpla lectura a stadiilor dezvoltarii copilului va va clarifica cu privire la faptul ca are reactii perfect normale pentru varsta ei! Intre varsta de aproximativ un an, de cand copilul incepe sa vorbeasca si pana la varsta de 3 ani parcurge asa zisa perioada "NU" in care refuza majoritatea propunerilor primite si cu cat se simte mai presata cu atat refuza mai vocal! Este doar o perioada care o sa treaca. Recomandarea este sa aveti cat mai multa rabdare si sa fiti cat mai blanda cu ea, eventual sa o tentati, sa o ademeniti prin modalitati creative de a preyenta hrana sau activitatile, in loc sa-i propuneti sau sa o obligati! Dupa varsta de aproximativ 3 ani urmeaza perioada "DE CE?" in care copilul intreaba de ce, dupa de ce , dupa de ce, la orice raspuns primeste, pentru ca e perioada in care exploreaza constient lumea inconjuratoare si este curios sa afle explicatiile!

Mesaj:
Bună, sunt o fată de 15 ani și ca oricare alt adolescent am niște mici probleme cu iubirea. Este vorba despre un băiat cu care mă cunosc de când eram bebeluși fiindcă părinții noștrii se înțelegeau bine încă dinainte a ne naște. Mie îmi place de el de la 3 ani și sunt foarte curioasă dacă și el mă place pe mine sau nu. Când eram mici, mergeam unul acasă la altul și ne jucam de toate. El o trimitea mereu pe sora mea din cameră să rămânà doar cu mine. Când am trecut pe clasa a 5-a eram în școală cu el, însă mă băga în seamă rar, dar mă și apăra de colegii lui dacă cumva se luau de mine. Am uitat să specific că este mai mare decât mine cu un an.
Acum suntem în licee diferite și ne vedem doar la biserică. Când mergem la bisericã nu mă bagă în seamă, doar se mai uită din când în când la mine, o singură dată s-a luat în vorbă cu mine și m-a întrebat ce note am luat în teze, iar după a plecat. Nu am înțeles de ce m-a întrebat asta. Aș avea nevoie de un răspuns la nedumeririle mele și aș fi recunoscătoare.

ce pot sa iti spun este ca baietii se exprima mai greu in general… mai ales in ceea ce priveste afectivitatea. Ia initiativa si spune-i ce ai de spus… cel putin asa or sa fie lucrurile clare, macar pt tine. Succes!