Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua,ma numesc Daniela si ma macina 2 probleme.
1. Imi urasc corpul. Am slabit aproximativ 30 de kg prin infometare iar acum m-am ales cu vergeturi si celulita. Nu ma simt deloc confortabil in pielea mea.. prin sport mi-ar lua ani sa revin, si imi lipseste motivatia. De fiecare data cand ma uit in oglinda si vad corpul se duce orice speranta, orice motivatie .
2. Probleme in relatie. Partenerul actual nu ar face nici un sacrificiu pentru relatie, si a inceput sa ma faca sa ma simt nedorita.. stie ca nu voi pleca niciodata de langa el si isi permite sa se joace cu sentimentele smele.
Sunt foarte ranita ma simt ca un nimeni.. si orice as face nu pot renunta la el..
Multumesc frumos!

Ar trebui sa te gandesti mai bine la ce anume vrei si pana unde esti dispusa sa mergi ca sa obtii ceea ce vrei. Din ce spui tu pari a alege de fiecare data varianta mai comoda (atat in relatii cat si in deciziile din viata ta) chiar daca alegerea facuta nu e cea mai buna pe termen lung. Vrei sa fii frumoasa, sa ai un corp suplu, dar in afara sa il infometezi nu preferi sa faci alt efort (si normal, corpul iti raspunde cu aceeasi moneda). Pe termen lung, sportul intareste atat mintea cat si trupul + ca facand sport in grup (in parcuri sau in locuri speciale) intalnesti tot felul de persoane noi si interesante si astfel increderea in tine insuti va creste + ca daca practici un sport regulat (chiar daca e greu, asta e si avantajul, daca toate ar fi usoare in viata asta nu am mai avea atatea probleme) te vei mentine tanara si fara probleme de sanatate multi ani (chiar si dupa pensie). Pe de alta parte, relatia cu partenerul se poate imbunatatii daca depui ceva efort si incerci sa porti discutii reale cu partenerul legate de ce simte si ce vrea si cum vede el relatia cu tine si ii spui ce te deranjeaza si discutati ce ar trebui sa faceti impreuna pentru a fi mai bine. cine stie, poate si el vrea o schimbare si ar iesi mai mult la aer in parc sa faca putin sport cu tine (si prin sport nu spun alergare, fitness sau chestii de gen, miscarea se face si la un joc de badminton sau volei in 2 in parc sau pur si simplu jocuri care necesita miscare mai mult timp (30 min – 1 ora). Participarea la activitati sportive si amuzante in 2 poate imbunatatii semnificativ nivelul relatiei + iti transforma incet incet corpul si mintea si scapi astfel de problemele pe care crezi ca le ai acum. Desigur, exista si varianta mai usoara, mergi la un terapeut si discuti problemele tale, mergi la niste sedinte de masaj pentru tonifierea musculara si la coafor (dar astea sunt doar alternative, tot activitatea in aer liber si sportul sunt cea mai buna solutie pe termen lung)

S-ar putea sa nu va ia ani sa va reveniti, fiecare corp are ritmul sau. Spuneti ca ati slabit 30 de kg dar nu ati mentionat care era greutatea initiala si care este acum. Aceste aspecte sunt importante. Este posibil sa existe o legatura intre cele 2 probleme mentionate de dvs. Luati legatura cu un terapeut pentru a explora cauzele si a va accesa resursele (care sunt acolo). De asemenea veti putea vedea lucrurile intr-o persoectiva diferita ceea ce va va ajuta sa va motivati. Succes!

Draga Daniela, tu ne oferi 2 piese dintr-un intreg puzzle. Iti recomand sa iti alegi un psihoterapeut potrivit sufletului tau si sa intri intr-un proces de descoperire, acceptare si iubire de sine. Un proces provocator , in accelasi timp minunat. Ce zici, pornesti in aceasta calatorie ceruta de sufletul tau? ))))))))

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Am un baietel de aproape 4 ani, care nu vorbeste. Spune foarte putine cuvinte clar, iar in general bodogane ca un bebe. Cand il rog sa repete ceva reuseste uneori, dar de multe ori repeta foarte stalcit. Cand copiii fac galagie isi pune mainile in urechi si nu vrea sa se joace cu alti copii.
In familia noastra e liniste si nu ne certam, nici nu ascultam muzica tare si poate de asta il deranjeaza galagia, dar imi fac griji ca ar fi altceva pentru ca la 3 ani si 7 luni un copil ar trebui sa vorbeasca fluent.
Poate vorbeste greu din cauza ca e singur la parinti si nici noi nu suntem foarte vorbareti.
Cand este acasa se comporta normal si 90% din timp este foarte vesel si se joaca cu jucariile lui.

Problema apare de obicei in familiile in care nu se discuta prea mult, el neavand un model face doar ce vede, nevazand pe nimeni vorbind mai mult timp in familie, nu are de unde sa se inspire si sa inceapa sa vorbeasca. Recomandarea mea este 1) incercati sa va faceti timp sa discutati 30-60 minute pe zi in familie defata cu el (chiar daca nu sta sa va asculete sau nu pare atent, chiar daca el se joaca in aceeasi camera, va aude in fundal si memoreaza si in timp isi va da drumul si va fi si el vorbaret. Discutiile pot fi despre orice, vreme, evenimentele de peste zi, sentimente, probleme, etc, conteaza interactiunea si timpul cat se discuta pe langa el. 2) unii copii incep sa se exprime de pe la varste mai inaintate (5-6 ani) – nu toti avem un moment anume, unii sunt mai rapizi altii mai inceti, dar daca dupa varsta de 5-6 ani vedeti ca problemele continua, un logoped va poate ajuta in privinta asta (vedeti la gradinita sau la scoala ce logoped are acea gradinita si discutati cu el). 3) Are nevoie de multa interactiune atat cu familia cat si cu alti copii de aceeasi varsta ca el, la gradinita si in parc e cel mai bine pentru a-si dezvolta personalitatea si a incepe sa interactioneze cu cei din jurul lui – va fi astfel fortat sa inceapa sa vorbeasca cu copii ca sa poata fi inteles, la inceput pasi mai timizi, dar mai tarziu va prinde curaj.

ati fost cu el la medic? inainte de toate trebuie sa excludeti cauzele medicale . apoi consultati un psihiatru/ psiholog

da, e posibil sa aiba probleme si de atentie, lipsa de concentrare, probleme care pot fi detectate in urma analizelor la medic. Daca insa ati eliminat problemele medicale, logopedul e urmatorul pas (pe langa ce am spus mai sus)

Eu va recomand cat mai urgent o evaluare pluridisciplinara si apoi o interventie logopedica! Nu lasati timpul sa treaca, este in dezinteresul copilului dvs! Mult succes ☺

Mergeti la o evaluare logopedica

Apelati la un logoped cat mai curand.Acesta va evalua copilul si va va spune ce fel de interventie este necesara.

Nu uitați să treceți și pe la un gastroenterolog. Mai multe detalii în acest studiu. https://wp.me/p48646-10Q

Parerea mea este sa-i faceti o evaluare psihologica amanuntita…Faptul ca isi pune mainile la urechi si nu vrea sa se joace cu alti copii exista suspiciunea de "note autiste".Am spus SUSPICIUNE….In urma unui sms pe net nu poti da un verdict.Asa xa va recomand testare la psiholog clinician .

Da, cereti o evaluare psihologica complexa a copilului dvs, este necesar, nu mai amanati. SUCCES!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua!Ma numesc Alina, sunt pe clasa a X-a la un liceu din Iasi.Problema sta in felul urmator:vreau sa studiez Fizica la Oxford, insa parintii mei nu prea sunt de acord.
Vreau sa mentionez ca nu sunt probleme in a intra la Oxford sau la o alta facultate din Anglia caci m-am documentat si am descoperit ca pot intra avand in vedere premiile de la olimpiadele nationale.
Ideea e ca parintii mei nu sunt total impotriva facultatii de afara dar intr-un mod foarte subtil imi dau de inteles ca imi va fi imposibil sa studiez acolo.
In primul rand este costul cazarii,caci pretul studiilor se finanteaza:Ar costa cam 9000 de lire pe an cazare+mancare+altele.Suma aceasta este imposibil de platit insa daca am face un imprumut am putea-o plati.Insa parintii mei nu sunt de acord cu acest lucru.Ar trebui sa facem un imprumut de 1 miliard si 500 de milioane pentru asta,dupa cate am calculat eu.Dar parintii mei imi spun ca nu putem si ca o sa ajungem la coada saraciei daca facem asta.Nu vor sa inteleaga ca dupa ce termin facultatea ma pot angaja(daca termin Oxford sau Cambridge ma voi angaja fara probleme cred pt ca studentii de acolo sunt practic vanati de companiile mari) si putem plati imprumutul.Dar tata imi spune ca ce…asa am ajuns noi…sa te trimitem la munca in strainatate ca sa ne platim datoriile?Ce spune el e total irelevant, nu plec in Anglia pentru bani, plec pentru ca eu chiar vreau sa excelez in domeniul meu si in Romania nu pot.Nu e ca si cum as pleca la cules de capsuni in Spania ca sa trimit b
ani acasa, plec sa fac o facultate buna in afara,sa fiu printre cei mai buni oameni in domeniul meu.
Cireasa de pe tort a fost atunci cand mi-au spus ca vor sa faca un imprumut de 2 miliarde ca sa ne mutam intro casa noua,ca apartamentul nostru actual e prea mic.Eu chiar nu am nimic cu apartamentul,e curat, ingrijit si niciodata nu m-am plans de spatiu.Cand le-am spus ca noua casa costa mai mult decat studiile mele si ca am putea foarte bine sa ramanem in acest apartament pentru a avea si eu o sansa sa plec…ei mi-au reprosat ca pentru mine vor sa cumpere casa.Dar eu nu am nevoie!Nu vreau o casa noua.Se bat cu pumnul in piept ca cumpara casa pentru mine si au pretentia sa le fiu recunoscatoare pentru ceva ce eu nu am nevoie.
Le-am explicat ca eu nu vreau casa, vreau facultatea iar ei au inceput sa invoce tot felul de motive:ca ei s-au chinuit sa-si faca un prestigiu aici si ca daca plec eu familia noastra se va duce de rapa, ca nu sunt cu nimic diferita fata de cei care pleaca sa munceasca in Italia/Spania, ca le va fi dor de mine, ca sunt o lasa ca imi pararesc tara.
Pur si simplu nu stiu cum sa-i fac sa inteleaga ca facultatea e o investitie mai buna decat casa,care ne va aduce numai cheltuieli.Ei spun ca ar fi mai bine sa fac facultatea in Romania si sa ma asez la casa mea cu un roman dupa aceea.
Dar daca am sa fac asta,probabil in anumite momente ma voi intreba neincetat cum ar fi fost viata mea daca as fi plecat sa fac ce-mi place.Poate as fi avut o cariera mai stralucita sau un sot mai interesant=))). Nu ma intelegeti gresit,nu vreau sa blamez Romania,e tara mea si intotdeauna o voi avea in inima mea.Nu spun ca in Romania nu poti excela in cariera sau ca barbatii din Romania nu sunt soti asa ok.=))) Dar spun ca o viata am si un vis am si eu si este pe cale sa se sfarame din cauza mentalitatii parintilor mei.
Momente grele vor exista si in Romania si in Anglia dar macar voi trai viata mea,nu cea dictata de altii…
Am si eu un vis si nu imi pot imagina viata fara sa-l realizez dar cum sa-l realizez cand viitorul meu depinde de deciziile altora?
Orice sfaturi de orice natura sunt bine-venite!
Multumesc anticipat!

Dificila problema. Pentru ca pare ca ambele parti au dreptate. Dincolo de asta insa nu cred ca va puteti forta parintii sa faca o investitie pe care nu o doresc. Fiecare dintre parti doreste fix altceva si din cate ai scris nu exista loc de intelegere. Comunicarea pare ca s-a blocat. O solutie ar fi sa vezi cum ti-ai putea realiza visul chiar si in aceste conditii. De ce anume este atat de important sa pleci in Anglia? Poate dupa ce termini facultatea aici ve putea face un master acolo. Ce este mai important pentru tine? Te-ai “agatat” de plecarea acolo si este posbil sa nu mai vezi si alte variante. Exploreaza si alte posibilitati.

Am citit undeva ca statul britanic ofera imprumut pentru studii cu posibilitatea platii dupa terminarea acestora.Merita interesat.Succes si bafta!

Fara ajutorul parintilor nu poti decat daca incepi aici o faculate si pleci prin bursele Erasmus acolo unde are facultatea respectiva contracte. Fetita mea a terminat la Londra la UCL o facultate si acum este tot acolo la master. Cheltuieleile sunt foarte mari, plus deplasarile. O solutie ar fi sa faci imprumut la statul britanic care va trebui returnat apoi cand te angajezi, dar tot ai nevoie de ajutor. In alta ordine de idei, nimeni nu-ti garanteaza acolo un loc de munca dupa terminarea facultatii! Intereseaza-te si aplica in UE acolo unde ai sansa unei burse si negociaza cu parintii tai un ajutor lunar pe care sa-l primesti pe perioada studiilor. Ei te iubesc si vor face tot posibilul sa te ajute! Aminteste-le ca cea mai buna investitie este in copilul tau! Nu renunta la visul tau, fii perserverenta in a gasi solutiile ca sa ti-l pui in aplicare!

Vezi ca e joc dublu aici – tu vrei ca ei sa nu iti impuna tie ceva , legat de viata ta – dar tu le impui lor ceva legat de viata lor. Daca ei nu pot sau nu vor e decizia lor.. e viata lor . Tu esti o fata desteapta si vei gasi metodele, variantele sa-ti faci o viata minunata prin forte proprii nu pe spinarea lor sau a altcuiva – nimeni nu e obligat – nici macar parintii daca nu pot. Asa porneste viata – nu cere altora – viata ta – TOATA – depinde de tine.Visele tale sunt ale tale – nu ale lor – tu le poti realiza… Daca ti-au dat IUBIRE – si esti cine esti azi ai infinite motive sa le fii recunoscatoare… restul sunt convinsa ca ai sa faci singura…cu iubire, intelegere, capacitatile tale, vointa si…. intelepciune?

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua.
Am o intrebare legata de decizia asupra viitorului relatiei mele.
Am 35 de ani iar sotul meu 43, suntem impreuna de 13 ani si casatoriti de 8.
Problema mea este raceala dintre noi.
De 2 ani simt ca nu mai e atat de implicat emotional in relatia noastra in sensul in care nu discutam probleme de cuplu decat la initiativa mea si atunci trebuie sa gasesc momentul potrivit (inca de la inceputul relatiei era mai inchis dar se schimbase), la fel se intampla si cu relatiile intime (1/luna) la care initiativa imi apartine in proportie de 100% (in ultimii 5 ani). Initial am fost revoltata, ranita (neapreaciata) si am incercat sa discut cu el insa am obtinut doar promisiuni si negari (ex. totul e ok) insa acum 6 luni la o discutie mai seriosa si in care am pus o cascada de intrebari mi-a marturisit ca e posibil sa "se fi obisnuit prea tare cu mine". Am fost suparata dar am incercat sa ii propun mai mult iesit in oras, prin parc etc. dar el e foarte comod si conservator (greu accepta o deviatie de la programul obisnuit de stat la filme/bucatarie) si deci fara rezultate notabile. Mai mult decat atat, se intampla sa am delegatii dese pe parcursul carora ma astept sa ii vina dor de mine…
In final , pentru ca tabloul sa fie complet, trebuie sa spun ca de 3 ani el nu are job si nu cred ca a incercat f. mult sa isi caute unul, motivand ca e f. greu pt. cineva cu studii medii (e pintre cele mai inteligente persoane pe care le cunosc), la 43 de ani si in conditiile in care eu am un job ok si un salariu care ne permite sa supravietuim (oare "confortul" de a avea un venit asigurat din partea mea il face mai putin activ in cautarea unui job ?).
Desi adun frustrari in fiecare zi nu ii spun asta si prefer sa plang pe ascuns (inclusiv pentru ca de ceva timp a intervenit si discutia vis a vis de copii cu toti 4 parintii ca initiatori si el inclusiv), dar ma gandesc ca as vrea sa tragem amandoi la "caruta", sa nu fiu doar eu cea care aduce un venit, care pune intrebarile incomode si care il roaga sa faca treburi in casa pt. a se simti util si toate astea ca sa nu am nici macar satisfactia ca sunt apreciata sau ca el incearca mai mult – e ca o letargie emotioala in care se complace. Mai mult decat atat ma intreb daca am ramas atat timp cu el pentru a-mi fi apreciat "martiriul" (mostenire din partea mamei), pentru ca am o relatie de dependenta fata de el, pentru ca eu cred ca l-as distruge daca ne-am desparti, pentru ca il iubesc sau pentru ca ma tem de un viitor in care ma imaginez singura ?
Astept nerabdatoare raspunsurile dvs.

ideal ar fi sa ajungeti sa discutati total deschis cu sotul, macar intr-un cadru organizat (terapie de cuplu)… insa inteleg ca exista o comoditate din partea lui ceea ce ingreuneaza procesul evolutiv. Ati identificat foarte bine elementele importante! Comportamentul general al sotului pare depresiv… si intradevar alimentat de ‘ingrijirea’ familiei. Ce se intampla este destul de comlicat si nu stiu daca are sens sa teoretizam virtual, insa ceva este clar ca ar fi bine sa se intample! Pe scurt: consiliere de cuplu si/sau individuala (pt amandoi) macar o vreme. Succes!

e normal ca dupa mai multi ani de convietuire sa intervina o rutina si o obisnuinta in relatia de cuplu. ce nu e normal e ca el nu face nici un efort pentru a condimenta relatia si pentru a se ocupa mai mult de viata lui. Se pare ca are nevoie de o "trezire la realitate" si o iesire din starea de "confort" in care se complace. O terapie de cuplu ar fi primul pas, dar daca el nu vrea sa incerce sa isi schimbe obiceiurile si sa se reangajeze, veti avea mult de lucru cu el. Parerea mea e ca el nu e sincer cu dvs. probabil pentru ca nu vrea sa va raneasca, si pe de alta parte ii place starea actuala in care este (fara grija jobului, fara obligatii, ca un copil rasfatat). cat timp el nu e sincer (atat cu el cat si cu dvs.) nu prea sunt sanse sa se schimbe ceva in bine legat de relatie. O discutie cu un terapeut ar putea pune in miscare anumite schimbari, dar daca el nu vrea, nu puteti lua decizii in locul lui. Faptul ca plangeti pe ascuns nu il afecteaza cu nimic, ar trebui sa stie si sa vada cum va simtiti si astfel sa inteleaga ca starea actuala a lucrurilor va face rau.

Ar putea sa lucreze de acasa,fara sa fie conditionat de studii.Poate dezvolta,foarte usor si cu costuri minime,o afacere online,poate avea propriul magazin online GRATUIT.Pentru detalii ,puteti intra pe www.ganodermaglobal.dxnromania.ro.

chete cristian, pentru a dezvolta o afacere online trebuie sa stie destul de multe lucruri (programare web, design, marketing online, seo, sa se descurce in vanzari online, si sa cunoasca destul de bine piata pe domeniul in care vrea sa vanda). Eu sunt web developer de meserie si sunt specializat pe magazine online si stiu cum merg treburile, nu cred ca asta e solutia pentru ca relatia lor sa mearga si sa fie fericiti (tinand cont ca la 43 ani totusi va avea nevoie de multe de invatat si nu cred ca vrea sa faca din asta o prioritate). Desigur, poate externaliza anumite treburi (partea de dezvoltare web, design, seo si sa se ocupe strict pe vanzari, dar vor creste costurile initiale si tot nu isi rezolva problema legata de relatia lor). Deci, raman la prima recomandare, cateva sedinte de terapie de cuplu.

Toate intrebarile ce le adresezi sunt generate de teama de viitor. Dar, gandind bine nu esti in acest moment singura? Daca misca aerul prin casa sotul tau inseamna ca formati un cuplu? El a cedat in fata dificultatilor vietii si nu-si doreste ceva concret la ora asta. Intreaba-te daca ai venit pe lume ca sa fii nursa unui barbat?

Fanache A. Remus,nu este nevoie de toate aceste cheltuieli si cunostinte vaste .DXN Group pune la dispozitie GRATUIT un magazin online ( poate avea 18 magazine in 18 limbi ).Se poate vedea intrand pe www.ganodermaglobal.dxnromania.ro .Tot ceea ce trebuie sa faca este sa-si promoveze afacerea .Iar accesarea afacerii este foarte ieftina.doar 68 lei costa taxa de inscriere si trebuie sa cumpere un produs .Deci ,cu o investitie minima de cca 120 lei,suma ce cuprinde si transportul,poate avea o afacere online.

O relatie de cuplu este o sarcina personala pentru fiecare individ.Oamenii evolueaza in ritmuri diferite.Pentru a cunoaste modalitati de armonizare a relatiei de cuplu va puteti autoinforma din carti si articole de specialitate sau sa incercati o treapie de cuplu.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Cum pot intra in legalitate pt a efectua consultatii cu un aparat de biorezonanta ? Am cautat pe internet dar n-am gasit nimic concret. Multumesc anticipat.

ce intelegeti prin a intra in legalitate? Biorezonanta, bioterapia, acupunctura, fac parte din tratamente alternative care nu sunt recunoscute oficial de sistemul medical, dar care sunt permise. Legal, ar trebui sa aveti cursuri/diploma de psiholog/psihoterapeut ca sa puteti practica tratamente alternative sau sa va aflati sub indrumarea si supervizarea unui medic (eventual in cadrul unui spital sa va trimita pacienti). Ar trebui sa discutati si cu un jurist/avocat aspectele legale, cred ca va trebui sa aveti firma sau pfa pentru a putea practica (pe langa diploma).

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua. As dori sa va intreb ce analize hormonale ar trebui sa fac pentru a depista motivul pentru care am par mult pe corp si in zone in care nu ar fi normal sa existe. Mentionez faptul ca sunt femeie, am 25 de ani si am aceasta problema de cand ma stiu, nu a intervenit pe parcursul vietii. In urma controalelor la gincolog si a ecografiilor facute, nu mi-a reiesit ca as avea ovare polichistice. Va multumesc!

mergi la endocrinolog.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Cum as putea recunoaste femeile lesbiene ? Au niste trasaturi specifice?

De ce ai vrea asta? Lesbianismul este o alegere nu o trasatura pe care sa o vezi de la nastere Tine de mai multi factori, de mediul social, de felul cum a fost crescuta acea persoana in copilarie, de intamplarile din viata ei, de problemele sentimentale si psihice pe care le are. La fel cum un baiat alege sa fie gay, asa si o fata are dreptul de a alege sa fie lesbi, nu ai de ce sa ii tratezi altfel doar pentru alegerile pe care ei le fac, atata timp cat alegerile lor nu iti afecteaza viata in vre-un fel, eu zic sa te preocupi mai mult de tine si de alegerile tale.

chestiunea asta cu ‘a alege orientarea sexuala’ este foarte discutata si inca nu este foarte clar. Intrebarea este din ce motiv (interior tie) iti doresti sa le recunosti? Eu le-as intreba direct daca nu le ‘tradeaza’ aspectul exterior. Succes

nu, lumea nu alege sa fie gay.

cum le recunosti? le intrebi. nu exista reteta magica de a afla cine e gay si cine nu

interesnat mecanism de aparare…

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua. Am si eu o mare neliniste sufleteasca, timp de o saptamana ma macina si nu stiu cum sa scap de ea. Acum un an, a murit sefa mamei mele de la serviciu si persoanele din jurul ei au vorbit foarte aprins despre sentimentele pe care le a avut inainte sa moara, ceea ce pe mine m a cam speriat si mie era teama sa nu patesc la fel, pana la urma mi am revenit. In ultimul timp am fost foarte stresata si am fost la un interviu care m a sperit pt ca era intr o zona destul de dubioasa si mi a declansat din nou starile acelea si simt ca numai am liniste. Constientez ca totul este doar in mintea mea dar cand imi apar gandurile astea, ma nelinistesc si traiesc cu o teama ingrozitoare. Vreau doar un sfat care sa ma indrume ce sa fac.

Nu lasa tavalugul asta de ganduri sa te copleseasca si pe care nu le poti gestiona! Sigur ele au o sursa in trecutul tau, dar numai cu ajutor specializat o sa descoperi de unde ti se trage frica de moarte si starile de neliniste.

frica de moarte… de vatamare… sunt foarte normale si toti ne confruntam cu aceste dileme existentiale. Recomandarea mea este tot de a merge o vreme la un psihoterapeut impreuna cu care sa discutati despre ceea ce simtiti si o strategie de depasire. Succes!

Nu am inteles prea bine care este exact nelinistea de care spui si cum se manifesta, dar din experienta stiu ca poti trece peste orice cu incredere si putin ajutor. Daca ai frica de moarte, sau o stare de anxietate sau fobie, trebuie sa incerci sa descoperi sursa, de la ce a pornit aceasta stare prima data in viata ta. Un hipnoterapeut specializat pe regresie hipnotica te poate ajuta in privinta asta. Daca insa ma insel si nu asta e problema, poate o discutie cu un psihoterapeut te-ar ajuta. In orice caz, cauta pe cineva specializat si discuta despre problema ta.

Pana reusiti sa ajungeti la un psihoterapeut poate ar fi de retinut faptul ca ideea nu e sa nu ne gandim la moarte, vatamare, nenorocire ci sa nu interpretam aceste ganduri. Gandurile vin si trec…Poate ar fi util sa incercati un exercitiu de imaginatie,in care fiecare gand se afla intr-un vagon de tren…e acolo, vine si pleaca.Si sa va detasati putin.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua,

Va rog din inima daca ma puteti ajuta in privinta unor probleme legate de insomnia de lunga durata, mai grav ca sunt fara motiv aceste insomnii…este drept ca atunci cand dorm in alta parte de cat acasa nu reusesc sa adorm, foarte rar se intampla dar grav este ca nici in chirie unde stau nu ma mai prinde deloc somnul, efectiv nu reusesc nici spre dimineata sa adorm,nu stiu ce mai inseamna sa-mi fie somn, analizele se sange sunt ok, poate ar trb sa fac alte analize neurologice, nu stiu dar cu problema aceasta ma confrunt de cativa ani excluzand cateva luni ….sunt foarte sensibila la zgomot,si sa dorm cu cineva in pat imi creaza probleme(si o respiratie putin accentuaata ma tulbura) am incercat sa-mi impun sa nu ma mai conditionez si sa zic ca pot dormi oricum…dar se pare ca nu are efect…totusi tind sa cred ca e pe sistem nervos tot acest haos, vreau sa-mi gasesc echilibrul sa vad unde este problema. Sper ca ma poate ajuta un specialist in domeniu, mentionez ca ma incerc
at toate metodele aceatsea care circula pe internet…si la mine cel putin nu au avut efect.Am nevoie inainte de toate cred de o analiza mai amanuntita…pe care nu stiu unde sa o gasesc. Va multumesc din suflet si sper ca o sa ma puteti ajuta!

Faceti si analize neurologice si daca acestea sunt ok este posibil sa fie vorba despre o problema la nivel psihologic. Cauzele psihologice care conduc la insomnie sunt multiple, de aceea va sugerez sa apelati la un terapeut. Succes!

Un ceai de Roinita cu o ora anainte de culcare merge bine ?

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua, numele meu este Camelia, am 19 ani. De curand am inceput sa vorbesc cu un baiat, el are 23 de ani , insa are prietena, imi spune ca ii place de mine, ca simte o atractie fata de mine, si mie imi place de el dar nu vreau sa recunosc, stiind ca are iubita eu nu vreau sa intervin in relatia lui, sa fiu o a treia persoana.. si imi bate apropouri ca vrea sa se culce cu mine. Acum sa inteleg ca el incearca sa ma convinga ca sa ma culc cu el, si dupa aceea sa ma lase si el se intoarce la iubita lui, si gata, totul se va termina acolo ca si cum nu s a intamplat nimic.. sunt derutata.. nu stiu ce sa fac..

sugestia mea ar fi sa faci ce simti tu ca este bine pt tine fara regrete. Succes!

Predictiile se autoindeplinesc! Deja ti-ai descris scenariul, deci STIII! Mergi cum iti indica instinctul, daca asta crezi, asta se va intampla si daca asta se va intampla, asuma-ti!

Ai 19 ani, ai o viata inainte pentru a fi cu persoana iubita, de ce sa te grabesti? Daca el e dispus sa o insele pe actuala lui partenera cu tine, ce te face sa crezi ca nu vei fi la randul tau inselata ulterior daca veti fi vreodata impreuna? Ai rabdare, nu te arunca intr-o astfel de relatie pentru ca vei suferii ulterior. Cauta pe cineva mai bun pentru tine, pe cineva care stie sa te aprecieze asa cum se cuvine si stie ce inseamna cu adevarat o relatie. Cu cat o sa stai mai mult pe langa el, cu atat va incerca sa te deruteze mai mult, pentru a te prinde in plasa lui si a te folosi pentru propriul lui interes, fara sa aiba nici o remuscare ulterior cand te va abandona pentru alta cucerire. Deci, intrerupe orice legatura cu el si incearca sa iti vezi de aspiratiile tale daca ti la tine.

Nu prea inteleg de ce esti derutata pentru ca se pare ca stii deja ce s-ar intampla apoi. Ai 19 ani si daca acesta ar fi primul partener din viata ta poate este indicat sa te gandesti mai bine la ce ar insemna asta pentru tine (mai ales emotional). Ce faci daca te astasezi de el? Daca vrei sa ramai in relatie si nu este posibil? Este insa alegerea ta.