Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua!
De cateva luni de zile ma simt extrem de stresata, agitata si cu tensiunea marita si intepaturi la inima (desi doctorul zice ca valorile sunt normale), problema mea este ca nu pot inlatura factori de stres pentru ca imi inconjoara toata viata: munca intr-un colectiv conflictual, mediul familial stresant – cu socrii, examenele de master si disertatia, perspective de viitor reduse si in plus locuiesc de 2 ani intr-un mic orasel care ma deprima pt ca nu cunosc pe nimeni si nu am nimic de facut in el (nu ma intereseaza mediile de distractie cu alcool). Desi am o relatie cu sotul buna, nici nu ma pot bucura de asta, ma simt ca intr-un vartej si simt ca decad moral si psihic, zi dupa zi. Ce pot sa fac?

Ma enerveaza si ma streaseaza totul, de la babele de pe strada care ma analizeaza pana la colegii needucati si nesimtiti de la job. Imi doresc sa nu mai imi pese atat de mult de parerile altora si fac ce pot si ce vreau fara sa ma gandesc ce cred cei din jurul meu. Dar cum?

Am observat ca sunt si foarte sensibila la zgomote sau daca cineva, chiar si de pe strada, vorbeste tare, ma simt amenintata. Credeti ca e grav? Am vreo dereglare psihica?

Imi vina sa o iau la sanatoasa, dar unde? peste tot ai nevoie de bani si din cauza asta trebuie sa accept viata asta sau sa risc? Ne-am gandit sa plecam afara, dar nu prea stim nicio limba straina foarte bine si imi e frica sa nu fie si mai rau acolo. Nu stiu cum sa ma mai raportez la viata pentru ca ma simt incoltita de factori de stres sunt peste tot.

Astept orice parere si va multumesc!

Nu sta, mergi la un psihiatru si cand te simit mai linistita la un psiholog. Problemele pe care le-ai enumerat nu au "greutate" decat in masura in care le-o dai tu. Nu poti controla si educa pe cei de langa tine (fiecare are dreptul sa fie asa cum este!), dar poti sa-ti schimbi tu atitudinea fata de ei si fata de situatiile generate de ei astfel incat sa nu te afecteze. Gandeste-te la ce optiuni ai, fa o analiza corecta (avantaje/dezavantaje) si actioneaza in consecinta si spre binele tau, asumandu-ti deciziile.

Exista o teorie care spune ca ce este in interior se manifesta in exterior. Daca dvs. sunteti nelinistita, nemultumita si va temeti este posbili ca anumiti stimuli sa va creeze un disconfort mai mare decat altor persoane pentru ca sunteti mai sensibila. Aceasta sensibilitate poate avea mai multe explicatii fara de care eu nu pot sa merg mai departe cu presupunerile. Va recomand sa apelati la un terapeut pentru a constientiza cauzele dar si resursele de care dispuneti si pentru a va schimba modalitatea de gestionare a situatiilor care acum va dreanjeaza. Succes!

eu as adauga o sugestie: discutati cu sotul… poate gasiti sa faceti un plan acceptabil si sa incepeti o viata noua intr-un oras mai mare… terminati studiile. Eu am inteles ca stati intr-nu mediu stresant iar prima mea reactie ar fi sa il schimb. Puteti lua in considerare 2-3 sedinte cu un consilier de cuplu care sa va ajute in gasirea unei solutii optime familiei Dvs. Succes!

Pe langa ce ti sa recomandat mai sus, recomand sa ai grija si la ce mananci si cum mananci (mancand cu nervi, pe fuga sau agitata in timp poti avea probleme de sanatate). Iti recomand sa te apuci de un sport, alergare, fitness, mersul cu bicicleta sau ceva similar care sa te ajute astfel sa te descarci de nervozitatea si stresul acumulat peste zi si pe de alta parte iti va restabili si echilibrul interior pe termen lung. Discutiile cu sotul tau legate de problemele tale sunt de asemenea importante precum si discutiile cu un psiholog sau psihoterapeut. De asemenea, de cate ori ai posibilitate, in weekenduri ar fi recomandat sa faci calatorii in afara orasului, sa schimbi atmosfera.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua!M a numesc Ioana si am 21 de ani.Acum 3 ani am avut un prieten cu care am fost impreuna aproximativ un an.Ne certam foarte des,din orice, era foarte gelos si orgolios.Am socotit ca e mai bine sa-mi vad de viata mea,chiar daca tineam foarte mult la el.Am intrerupt orice relatie cu el,l-am sters de la prieteni de pe facebook,i-am sters numarul de telefon.Adevarul e insa ca ma gandeam mult la el.Acum putin timp l-am intalnit intamplator si am stat putin de vorba.Dorea sa ne impacam,mi-a spus ca nu m-a uitat,ca se gandeste foarte mult la mine,ca zilnic imi viziteaza profilul de facebook.Nu stiu ce sa cred.Faptul ca-mi viziteaza zilnic profilul inseamna ca ma iubeste sau e obsedat de mine?Si eu tin la el,dar in acesti doi ani nu pot spune ca am intrat pe profilul lui de facebook atat de des, iar faptul ca el a facut-o ma sperie..as dori un sfat daca se poate

Spuneti ca v-ati despartit pentru ca era gelos si orgolios si probabil nu ati mai putut suporta asta. Ati intrerupt relatia si ati "sters" oarecum tot ce va amintea de el. Acum va spune ca vrea sa va impacati, insa doar dupa ce v-ati intalnit intamplator. Nu cred ca puteti sti ce gandeste el insa cu siguranta puteti sti ce doriti dvs. Il doriti in viata dvs. sau nu? Analizati toate aspectele legate de relatie si ceea ce s-a intamplat recent si veti vedea mai clar situatia.

vezi ca Facebook are si optiunea de a bloca utilizatori (asta inseamna ca nu pot vedea profilul tau)

Daca dupa prima experienta de 1 an ai observat anumite probleme la el, probleme care te afectau atat pe tine cat si relatia voastra, de ce te amagesti si vrei sa o iei de la cap tot cu el? Faptul ca iti urmareste profilul aproape zilnic denota ca are printre altele si o problema legata de obsesie, in timp astfel de probleme nu dispar ci se amplifica (netratate corespunzator) si iti vor afecta si mai mult atat viata cat si eventuala relatie cu el (indiferent cum preferi sa fie acea relatie). Ce poti tu sa faci ca sa il ajuti e sa ii recomanzi sa mearga la un psiholog sau psihoterapeut cu care sa discute despre obsesiile si gelozia lui si astfel in timp sa isi revina (daca vrea). Pana atunci, recomand sa pastrezi distanta, pentru ca o astfel de persoana daca ii dai atentie poate devenii usor in timp un hartuitor sau o persoana violenta din cine stie ce motive si astfel sa iti faca viata un calvar.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Sunt eleva in clasa a8a si nu mai stiu ce sa fac.In fiecare zi am in minte examenul de capacitate.Am invatat timp de 4 ani bine media mea din 5-8 este 9.30 si tare imi e frica sa nu ajung la o scoala profesionala:(Tot anul am renuntat la wekwndurile mele ca sa stau sa lucrez in plus …

cum ai putea sa ajungi la o scoala profesionala? sau mai bine zis ce ar trebui sa faci ca sa ajungi unde iti doresti?

Dizolva putin stresul acumulat si sa ti se limpezeasca gandirea! Cauta un terapeut Bowen ei te pot ajuta.

Scoate din cap gandurile aste. Cum? Tu da tot ce poti la examen… de tine depinde… scrii tot ce poti si ce stii in acel moment – si totul o sa fie bine. In rest in viata, nu uita,oricand poti sa iei alta decizie… sa schimbi ce crezi ca nu e bine pentru tine…si un liceu se poate schimba… tu fii doar tot ce poti tu mai bine si in rest relaxaza-te… viata e in mainile tale, in alegerile pe care le iei. Succes, incredere ca poti – ceea ce poti – nimeni nu iti cere mai mult…iar daca iti cere -TU esti cea care ia decizia finala pentru tine.. si bucura-te de clipe cu tot ce au ele…dedicatie, munca, examen, alegeri…e viata ta, joaca ta printre clipe.

Ti-e frica sa nu ajungi la o scoala profesionala. Ca si cum nu ar depinde de tine, dar depinde in foarte mare masura.Ce anume te determina sa gandesti asa? Ai o medie buna, ai lucrat suplimentar. Ai putea sa te concentrezi pe ce anume doresti si nu pe varianta negativa. Este normal sa ai emotii dar incepe sa te concentrezi pe ce anume doresti si vei vedea ca totul va fi bine. Mult succes si ai incredere in tine!

Din ce spui, se pare ca nu ai pe deplin incredere in tine si in capacitatile tale, desii dupa cum spui, in anii anteriori media si rezultatele au fost foarte bune. Daca ai fi avut note mici si nu te-ai fi tinut de scoala, as fi inteles sa iti fie frica, dar asa, nu ai de ce sa te ingrijorezi, ai destula capacitate si forta ca sa treci si de examen. Recomandarea mea e sa iti alegi o zi (sau mai multe) inainte de examen in care sa te ocupi doar de tine, sa iesi in parc, sa te relaxezi, sa bei un suc sau sa te plimbi prin magazine, sa te simti bine, sa lasi studiile si problemele acasa (e important sa incerci in astfel de momente sa nu te gandesti deloc la studii si examene, pur si simplu le lasi acasa nu iei cu tine astfel de ganduri). Dupa cateva ore de relaxare in natura te intorci acasa si faci ce stii tu mai bine ca sa inveti si sa iei examenele pentru ca vei avea mai multa energie dupa relaxarea din parc. Sigur vei reusi, ai doar putin mai multa incredere in tine si in capacitatile tale.

Problema asta e chiar simpla avand in vedere ca eu acum dau BAC-ul, si examenul de admitere la liceu l-am dat abia acum 4 ani. In primul rand, nu trebuie sa ai niciun stres, oricat ai lua, intr-un liceu tot vei ajunge. In al doilea rand, sa stii ca scoala se face oriunde, nu exista licee proaste si licee bune, ci elevi care invata mai mult sau mai putin, sau deloc, totul depinde doar de tine. In afara de astea, daca nu o sa fii multumita de liceul in care vei intra, sa stii ca te poti muta lejer unde doresti dupa. Oricum, lasa stresul deoparte, nu e mare lucru acel examen, e facut sa ia multi note mari…mai relaxeaza-te, daca o sa stai doar cu ochii in carti, o sa te stresezi si mai rau si ai sa uiti anumite lucruri, trebuie sa mai iei si pauze, sa lasi creierul sa se oxigeneze…Pentru un elev care cel putin a dat pe la scoala si a fost atent, nu e greu sa ia o nota bunicica, dar pentru unul ca tine, care spune ca a si invatat, va fi si mai bine, poti lua note mari

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua, sunt casatorita de 6 ani,cu 2 copii de 4 si 2 ani. Dupa nasterea primului copil, am inceput sa lucrez de acasa, contabilitate. Acest lucru nu a fost intrerupt nici macar dupa venirea celui de-al doilea copil. Problema mea e acum, cand sotul meu refuza sa inteleaga volumul de munca de care am nevoie, si mereu mi-l coroboreaza cu venitul lunar. Eu as dori sa il fac sa aprecieze efortul meu de a munci de acasa, de a pregati masa pe cand ajunge, de a duce copiii la toate activitatile care le doresc. Imi este foarte greu sa nu ma simt neindreptatita. Nu stiu daca are vreo importanta, el se intoarce seara, si nu este de niciun ajutor in casa, cu copiii. Prin ce cale as putea face sa inteleaga toate acestea?

Lucrati de acasa, va ocupati de 2 copii iar sotul vine acasa seara. Pare ca v-ati asumat mult prea multe sarcini fara a beneficia de ajutor. Nu puteti sa il faceti sa aprecieze efortul dvs. daca dvs. nu va apreciati. Ce anume obtineti facand toate acestea, care este beneficiul? Daca este recunoasterea din exterior inseamna ca aveti o mare nevoie si un gol in interiorul dvs. Incepeti sa va apreciati si cei din jurul dv. vor incepe sa va vada altfel. Si pentru ca asta presupune cunoastere de sine si gestionarea relatiei cu partenerul, va recomand cateva ore de dezvoltare personala. Explorati nevoile dvs. si resursele si veti gasi si calea. Succes!

D-na Zamfirescu a punctat foarte bine nevoia de consitentizare a valorii pe care o aveti ca sa stiti ce meritati. Poate o discutie clara cu sotul in care sa va spuneti nemultumirile si dorintele dvs . sau o vizita la un psiholog de cuplu ar fi de ajutor pentru a stabili niste reguli si granite corecte de implicare in familia dvs. Pana una alta, luati-o ca pe un joc si faceti-va un panou pe care sa lipiti in fiecare zi ce activitati faceti dvs. si cate activitati face sotul pentru familie/casa/copii (lasand la o parte serviciul), in felul acesta vizualizandu-se contributia fiecaruia.

Sotul dumneavoastra intra in categoria "Cine nu se loveste cu capul de pragul de sus nu il vede pe cel de jos". Poate ar fi bine sa va relaxati fara copii si sot ca doar mai exista rude neajutorate cu blo contagioase, cursuri de calificare….ceva

Eu cred ca ati neglijat prea mult timp sa purtati o discutie sincera cu sotul dvs, ati inchis ochii la anumite defecte ale lui si acum totul se intoarce impotriva. Recomand sa incepeti o serie de discutii cu sotul dvs, (dar nu discutii in contradictoriu pentru ca vor fi neproductive) si o impartire a sarcinilor casnice, sa impartiti echitabil sarcinile si sa faceti o lista cu ce are fiecare de facut saptamanal. Pana nu discutati cu el si nu incepe sa se ocupe serios de partea lui de sarcini nu o sa va prea ia in serios. De asemenea, daca vedeti ca nu puteti discuta omeneste si sincer cu el, si nu sunteti pe aceeasi lungime de unda, atunci recomand cateva sedinte de terapie de cuplu pentru ca sigur veti avea nevoie.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Salutare sunt un copil de 20 sunt luat in plasament nu ma inteleg cu nimeni de cat cu prieteni online nici cu famila in cel ma grele momente zic ca ar fi bine sa morot di asistenti maternali nu ma inteleg de loc de oare ce frati meu mai mari au fost mai mult apreciati si faceau mai multa treba pe mine nu ma punea s fac nimic si normal ca ni stiu sa fac nimic facea discriminare si dupa ceau plecat ei in lumea si eu am ramas acasa am inceput cu dependenta de pc nu voroiam sa las pe nimeni am scurtat foarte mult timpul de somn si de scola nu ma intelg cu nimeni de la scola de oare ca sunt rai si se ia de mine sunt buni duoar cand le dau ceva bani sau suc eu sunt cel mai slab fizic din clasa .
sunt bolnav singur itr-o camera mai rcuroasa si daca spun probmele mele la sphologul free maternala imi zice ca da ce sa aiurez eu pe acolo io sunt bine si prosta aia nu poate face nimica ma pune pe mine pe drumru 100 Kilometri si nu am nici un cocabular prea dezvolat pentr ca nu am mai invat nimic sunt constiet ca o sa am o viata in fat si nu am ce sa fac dar nu am suficinta ambite sunt coplesit de toate
colegi mei au venit si cu cutitu la scola si ma intapau cu el sa se distreze si mie frica de ori ce ajutor de la or cine nu vreau certificat de nebun miar distruge viata

copil la 20 de ani nu mai esti, ar trebui sa te gandesti serios ce vrei sa faci cu viata ta. Faptul ca nu vorbesti/scrii corect e doar una din problemele pe care le ai si care iti vor face probleme in viata. Cum vrei sa te ia lumea in serios si sa te respecte daca tu nu faci nimic in privinta asta? Recomandarea mea ar fi sa lasi deoparte calculatorul si sa incepi sa te ocupi mai mult de tine, sa te apuci sa inveti o meserie, o limba straina si sa scrii corect. De ce? 1) calculatorul va fi mereu o sursa de distractie si iti va crea dependenta, facand in timp ca problemele tale sa se agraveze si astfel sa devii din ce in ce mai marginalizat. 2) Faptul ca nu scrii/vorbesti corect atrage atentia si asta duce la lipsa de respect din partea celorlalti pentru ca te cred prost, dar tu te cunosti mai bine si stii ca ai putea mai mult daca vrei, trebuie doar sa faci ceva efort sa scrii/vorbesti mai bine si dupa aia o sa vezi cum se schimba cei din jurul tau si te respecta. 3) Fara o meserie nu ai nici un viitor, o sa umblii din job in job, o sa iti fie greu sa pastrezi mult timp un job, o sa ai bani putini si o sa incepi probabil sa ai probleme cu legea. Toate se leaga intre ele, deci trebui sa incepi sa te schimbi altfel ce ti se intampla acum e doar inceputul si va fi mai rau mai tarziu. Nu iti fie frica sa ceri ajutor, trebuie insa sa si arati ca vrei sa te schimbi si faci eforturi in privinta asta, altfel nu te ajuta nimeni prea mult timp.

Din ce ai scris esti un copil inteligent . Asa cum ai putut ai scris, dar te-ai descurcat si bravo. Tu iti cunosti problema: calculatorul si faptul ca esti diferit de ceilalti din cauza plasamentului si ca nu scrii corect. Nimeni nu-i perfect, nu putem judeca! Dar calculatorul nu iti rezolva problemele si oamenii rai nu se schimba. Insa tu te poti ajuta. In loc sa-ti dai "șuturi in fund" singur si sa suferi ia-ti avant si capul sus, pune-te pe invatat (cauta pe cineva, profesor, coleg oricine dispus sa te ajute), un logoped te-ar putea ajuta cu scrisul sa te corectezi, termina scoala si cauta job, fii cinstit si ajuta pe altii la nevoie: asa arati oamenilor cine esti tu si incet vei fi respectat si placut. Meriti ! Aduna-te si lupta cu tine, plangi ca sa iasa toata suferinta vietii tale grele, apoi capu sus si la treaba! Nu te abandona si tu, EXISTĂ oameni pentru care contezi, poate inca nu i-ai descoperit. Cauta solutii, nu probleme. Tu poti, stii ca poti sa te schimbi!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Barbat 30 de ani cu senzatie de rece permanenta la nivelul coloanei in zona cervicala si lombara. Aceste probleme au aparut dupa munca in frig si ploaie la temperature scazuta timp de un an de zile, in Germania. Cum se poate trata?

Ati fost la medicul de familie, au fost facute analize detaliate legate de problema dvs? Ce va sugerat medicul de familie si ce sa descoperit in urma analizelor? Pana nu obtineti aceste informatii, nu cred ca va poate sugera cineva ceva pertinent.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

De ceva timp stau si ma gandesc daca are rost sa scriu ceea ce urmeaza sau daca cuiva ii va pasa sau va avea vre-un rost ceea ce scriu.Intr-un moment sa zicem de slabiciune m-am gandit ca nu am nimic de pierdut asa ca asta e povestea mea(sunt 2 parti a situatiei):

Sunt Alex an 28 de ani,si sunt casatorit de 6 ani de zile si in relatie cu sotia mea de 10.Suntem de aceeasi varsta si suntem primii parteneri in viata fiecaruia.Acum un an si jumatate o fata de la noi din zona de 13 ani a inceput sa practice sa zicem sexul freestyle.din nu stiu care motiv am capatat o atractie f mare pt ea sexual,incat doar gandindu-ma simteam ca inebunesc.am stat de vb cu ea de multe ori,am ajuns sa o sarut ,dar doar atat.dupa cateva intalniri, am zis ca nu e frumos ceea ce fac si i-am spus sotiei ca mi s-a pus pata pe ea .Nu are rost sa zic ce a zis ea,tot ce pot spune ca 20 min a crezut ca glumesc si apoi a zis in aceea discutie ca dc vreau sa am sex cu ea sa o fac si sa imi iese din sistem.A durat vreo 2-3 zile pana cand cred ca a realizat ce i-am zis si a inceput sa fie f trista.Putem zice ca dupa o perioada am trecut peste si chiar a fost un lucru bun pt ca am inceput sa fim mai sinceri in relatie si sa vorbim deschis fara manusi in porbleme ce ne deranjau pe amandoi,deci pot spune ca acum am o relatie perfecta in mare parte. Problema e urmatoarea.De cativa ani am tras concluzia ca sunt bisexual si prefer sexul cu barbatii cam 75% si 25 cu o femeie.Pana acum nu am facut -o cu nimeni inafara de sotie dar am mereu fantezii cu barbatii.Partea proasta e ca pt a m-ai usura din presiunea sexuala cand a fost faza cu fata de 13 ani am inceput sa ma masturbez f frecvent,cam de 2-3 ori in fiecare zi ,pana in momentul de fata, si am cam inceput sa nu prea mai am erectie si nici dorinta sexuala fata de sotie, si nu doar fata de ea(banuiesc prin faptul ca am exagerat f mult cu masturbarea timp de un an si ceva,iar acum nu mai am erectie decat dc ma masturbez) .Am facut sex cu ea cam de 2-3 ori in ultimul an.Nu sunt atras de barbati sentimental dar dorinta de a avea sex cu un barbat e coplesitoare fata de ceaa cu o femeie..cam atat pt partea asta.

Acum 2 ani tatal meu a murit de cancer.Pentru mine el a fost pamantul de sub picioare si de atunci m-am schimbat enorm.Eu sufar de spondilita anchilozant de la varsta de 16 ani sidin acea cauza am stat mai mult in casa retras si poate nu am petrecut prea mult timp invatand de la el.El a fost un om de modestie incredibila,o intelepciune si inteligenta iesita din comun.A fost primar la noi in zona 4 ani de zile in 2004-2008 dar din cauza unor oameni care au dat bani si au amenintat si alte chestii nu a mai fost reales.Si acum incepe o problema….eu am avut o tentativa de sinuci acum ceva ani in urma din cauza unei certi in familie iar tatl meu m-a oprit la timp..Acum dupa ce tatal meu a murit si s-a intamplat ce am scris mai sus,am mai incercat 1 data pe jumatate si am fost oprit de sotie alta data.Nu imi mai pasa de cei din jurul meu,doar in o mica masura.Am ajuns sa stau noptiile sa ma gandesc la moduri de a ma sinucide si cum sa ii ucid pe cei care mi-au ranit tatal inainte de a o face.Am ajuns sa nu imi mai pese de actiunile pe care le fac decat in o mica parte a lor si sa nu gasesc bucurie in viata asta de nimic…mi-as dori i sa ma pun la somn si maine sa nu ma trezesc…
Cam asta e povestea vietii mele de nimic pe scurt.Nu o sa schimbe nimic faptul ca am postat aici dar am zis de ce nu..nu am nimic de pierdut.As mai dori sa stiu dc exista in Romania metode de sinucidere asistat….as putea spune ca cel putin in momentul acesta cand nu sunt nepasator in totalitate cum am mai fost in cateva randuri,as vrea sa gasesc un medicament gen oferit in acele situatii in care sa pot murii in timp ce dorm

eu v-as sugera sa consultati un psihiatru si preferabil sa incepeti si un tratament pt aceasta depresie in care va aflati asistat de asemenea de un psihoterapeut cu experienta in acest gen de dificultati. Solutii exista, numai sa va mobilizati Dvs.!

Din ce spui, se pare ca vrei sa incerci lucruri noi (din punct de vedere sexual) lucruri mai "neortodoxe", totusi ai constiinta si iti dai seama ca ai o problema. Daca chiar vrei sa scapi de problema descrisa, trebuie sa stii ca nu se va rezolva fara efort si dedicatie din partea ta, si va dura. Daca tii la sotia ta si la viata cladita alaturi de ea, recomandarea mea este sa cauti un psihoterapeut, eventual cineva cu experienta in astfel de lucruri (posibil sa nu gasesti unul bun de la inceput dar nu renunta). Discuta cu sotia ta problemele care te framanta si mergeti impreuna la terapie de cuplu, pentru ca si ea este afectata de comportamentul tau si va avea nevoie la fel de mult ca si tine. Ai spus spre final ca "nu o sa schimbe nimic faptul ca ai postat aici" – intr-adevar, ai facut doar un mic pas, daca intr-adevar vrei sa iti rezolvi problema, si sa nu iti distrugi casnicia si viata, ar trebui sa ne urmezi recomandarile (nu neaparat recomandarea mea, ci vezi si celelalte recomandari de aici). Nu ai nimic de pierdut, ci doar de castigat.

Iti doresc sa fii puternic ,chiar daca simti ca nu mai poti ,mergi la un psihoterapeut ,si dece nu cauta si ajutorul unui psihiatru ,ma intristat mult postarea ta in mare parte inteleg prin ce treci ,curaj!!!

http://www.antisuicid.com/impartaseste-ti-durerea-si-hai-sa-o-depasim-impreuna/

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Am aproape 16 ani si sunt foarte inchisa in mine.Imi e greu sa incep o discutie si mai ales sa o mentin,fiindu-mi frica sa nu spun ceva gresit.Pe scurt imi e frica sa intru intr-o discutie cu cineva crezand ca nu o sa fiu placuta sau fel si fel de scenarii.Parintii mei sunt despartiti ,probabil si asta m-a afectat intr-un fel dezvoltarea mea emotionala.Am avut si diferite probleme de sanatate care m-au marcat,toate astea facand sa fiu atat de retrasa si fricoasa de a ma imprieteni.Dar nu pot sa las lucrurile astea,pe zi ce trece vad cat de mult ma afecteaza si ma fac sa ma simt exclusa/neexistenta.Cand vad alte persoane cum socializeaza atat de usor ma demoralizez si prefer sa plec.As vrea sa stiu de unde pot incepe sa ma autoeduc si sa am incredere in mine.Multumesc.

iti recomand sa incerci autoironia… sa vezi ca este ok sa ‘faci misto’ de propria-ti persoana. Eu am avut o problema similara in adolescenta: eram prea ‘serios’ si ma ‘atacam’ foarte tare cand simteam ca sunt luat peste picior …. pana mi-a recomandat cineva sa incerc sa ma iau singur peste picior si in timp m-am obisnuit cu ideea ca ‘este ok’. Poate este un inceput si pt tine. Succes!

O alternativa e sa te antrenezi in discutii pe mess/facebook sau alte retele sociale cu un cont anonim Poti fi cine vrei tu pe internet, poti discuta cu cine vrei si chiar daca gresesti, fiind pe un cont anonim nu va conta atata timp cat stii sa iti impui anumite limite si nu faci nici o legatura cu tine din viata reala cu cea din contul anonim (ma refer poze, nume sau chestii similare). Dupa ce incepi sa capeti incredere in tine discutand cu cine vrei tu pe mess ca anonim, poti incerca apoi sa discuti si pe contul real si apoi in viata reala. Important e sa incerci sa iti depasesti fricile si fobiile, incercand si capatand astfel experienta. Primul pas e cel mai greu, dupa aia te adaptezi din mers. Pun pariu ca daca iti depasesti frica initiala si exersezi, vei ajunge o experta in conversatie, important e sa nu te lasi batuta si sa perseverezi. (secretul succesului in orice domeniu e perseverenta)

Alaturi de sfaturile de mai sus, incearca activitati noi. Sportive, care iti cer sa te arunci controlat in gol, inot,schi,bungee jumping,etc.Cursuri de dans, unde sa le ceri tu ajutorul baietilor avansati cu rugamintea de a te face de ras pana inveti.Vei fi surprinsa de reactii.Incet iti vei construi increderea in tine si vei dori sa experimentezi multe forme de socializare.E un inceput.Oricum, iti recomand si un consilier,impreuna cu care sa iti evaluezi progresele si sa iti propui noi scopuri.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

buna ziua! am si eu o problema sentimentala…vorbesc cu prietenul meu de 5 ani eu am 21 si el tot atat…s de cateva zile neam certat mia spus k vrea o pauza de 2-3 zile sa vada ce simte ce vom face in continuare dar eu nu ma vad mai departe fara el,simt k o iau razna dak nu vobesc cu el,il sun ii dau mesaje in continuu,darazi nu lam cautat deloc s simt ca pocnesc…nu stiu ce simt pentru el dak e obsesie daca mam obisnuit sa stau zi de zi langa el sau daca chiar il iubesc.vreau sami dati un sfat …nu stiu ce sa fac…dar nu pot sta fara el …va multumesc !

avand in vedere ca este singurul tau partener de 5 ani de zile (mai ales de la 16 ani) este firesc sa te obisnuiesti cu el… cu anumite gesturi… interactiuni, etc. Cu cat investim mai mult in cineva/ceva cu atat chiar si ideea de a-l pierde ne provoaca o durere proportionala cu investitia. Ai putea sa discuti cu cineva apropiat tie despre ce simti in acest moment… despre cum a fost pt acea persoana in asemenea ipostaze? Daca relatia nu mai funcioneaza, atunci nu merita persistat. Succes!

Eu inteleg din cele scrise de dvs. ca el a luat hotararea sa ia o pauza sa vada ce simte (el) si ce veti face (amandoi) in continuare. Este ca si cum i-ati fi cedat dreptul de a decide pentru amandoi si de aceea cred ca nici nu va simtiti confortabil. Este important insa ce simtiti si dvs. Poate va ajuta sa priviti situatia si din acest punct de vedere si sa va ganditi la dvs.

Fiind prima ta iubire, e normal sa simti ca "o iei razna" fara el. Trebuie totusi sa il lasi cateva zile sa respire, si apoi sa incerci sa discuti cu el despre sentimentele lui fata de tine si ale tale fata de el, si sa luati o decizie in legatura cu relatia voastra. Faptul ca au aparut certuri indica anumite probleme in relatia voastra, probleme pe care le-ati ignorat si s-au acumulat, si e timpul sa le discutati si sa le rezolvati impreuna (daca si el vrea). De asemenea, orice om are nevoie de spatiul lui, stati impreuna cateva ore pe zi, apoi mergeti la job/facultate etc (stati impreuna cu altii) dar aveti nevoie si de timp pentru voi personal si trebuie sa vi-l acordati. Intr-o relatie conteaza atat implicarea amadoura cat si acordarea libertatii (bazate pe incredere reciproca). Sfatul meu e ca sa rabzi 2-3 zile apoi sa discuti serios cu el, fara sa il provoci, fara sa il ataci, fara sa ai asteptari sau fara sa te descarci pe el. Vezi cum vede el relatia si viitorul vostru impreuna, vezi ce il deranjeaza in relatie, vezi ce ai putea face ca sa fie mai bine pe viitor (daca el vrea in continuare un viitor impreuna). Fiind impreuna de 5 ani deja ati intrat intr-o rutina, intr-o obisnuinta, si poate ar trebui sa faceti ceva in privinta asta sa mai animati relatia din punct de vedere sentimental, sa va surprindeti placut unul pe altul si astfel sa reînceapa focul pasiunii. Totusi, fi atenta la intuitia ta si la ce zice el, degeaba te lupti pentru continuarea relatiei de una singura daca el nu mai vrea, daca nu doriti amandoi sa faceti o schimbare si sa iesiti putin din rutina, nu are rost sa continui (dragoste cu sila nu se poate).

Atunci cand celalat iti cere o "pauza" ca "sa sa vada ce simte!?!" mi se pare o mare aroganta si un semnal clar ca oarecum "elegant" vrea sa se retraga. Daca in apropierea ta nu vede ce simte si are nevoie de distanta, nu este sigur de sentimentele lui si numai un gand de acesta se traduce prin despartire. "Pauza" asta daca o accepti, te va urmarii de-a lungul timpului, te va face sa crezi ca ceva nu este in regula cu tine! Ai nevoie de o astfel de relatie? Ce va face cand veti da de greu, te va lasa, se va retrage? Esti tanara, focuseaza-te pe tine, pe devenirea si dezvoltarea ta, pe profesie, intareste-te! Cu fiecare zi fara el, vei deveni mai putin obsedata de aceasta relatie si in doua saptamani ai sansa sa-ti treaca "nevoia" de el. In timpul asta fa-ti cate o placere pe zi, ceva de care sa te bucure si care sa-ti dea incredere in tine (o intalnire cu prietenii, un articol vestimentar, o vizita la cosmetice, etc.). Vei gasi o persoana care sa te merite, sa te valorizeze si care sa fie langa tine cu adevarat. Crede asta!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua!Sunt o fata de 25 de ani care si-a pierdut increderea in ea, simte ca nu poate avea un partener stabil, ca nimeni nu o place si ca toata lumea e impotriva ei. Lucrez la dispeceratul unei firme de paza, am un seriviciu stabil, insa nu ma multumesc deoarece aici nu am oportunitatea avansarii. In viata de zi cu zi ma impart intre casa si serviciu. Locuiesc cu parintii si sunt nemultumita de faptul ca acestia, am impresia, ca imi controleaza viata. De multe ori imi doresc sa fiu singura si sa nu ma mai intereseze de nimeni si de nimic.Ma doare faptul ca nu am un partener de viata alaturi si ma deprima faptul ca vad multe cupluri in jurul meu. Nu inteleg de ce eu nu sunt capabila sa tin o persoana langa mine. La orice baiat care se apropie ii gasesc cate un cusur, desi acestia apar rar. Cum sa ies din starea asta?? cum sa imi recastig increderea?? azi la cat eram de nefericita in drum spre munca m-a luat si radarul, am primit o amenda de 300 ron si 4 puncte de penalizar
e… incerc sa tratez totul cu indiferenta si sa ma impac cu mine asa cum sunt si nu reusesc…. simt ca nimeni nu ma intelege… Ajutati-ma,va rog, sa ies din starea asta care ma agita si devin foarte nervoasa..

Cauta un psihoterapeut in oras tau si mergi la el. Incerca si cursurile pe dezvoltare personala

eu ma gandesc ca ti-ar face bine sa discuti amanuntit despre viata ta cu un psihoterapeut… sa iti iei un timp in care sa desfasori propria existenta si sa te uiti la ea din alte unghiuri. A gasi un partener pe masura adesea presupune a ne gasi mai intai pe noi insine. Se poate, succes!

Eu inteleg ca in interiorul dvs. exista un conflict care se manifesta pe mai multe planuri (profesional, relational). Este posibil ca acest conflict (a se citi nemultumire, dorinte opuse) sa va determine sa vedeti doar aspectele negative din jurul dvs. Poate daca ati apela ca cateva ore de dezvoltare personala ati putea intelege si rezolva conflictul si multe aspecte din viata dvs. vor capata o conotatie pozitiva. Ati facut un pas important realizand ca se intampla ceva, mai ramane sa actionati pentru a face ca lucrurile sa intre pe fagasul dorit de dvs. Succes!

Spui ca in viata de zi cu zi te imparti intre servici si casa si ca locuiesti cu parintii. Asta vrei? Ce planuri ti-ai facut ca sa schmbi ceva in viata ta si cum le pui in aplicare? Iti doresti o relatie, dar in acelasi timp eviti toate sansele ca sa gasesti un partener (servici-casa-parinti nu ai prea multe sanse sa apara persoane noi in viata ta pana nu schimbi ceva din rutina zilnica). Schimbarea vine din interior, daca nu stii cum sau ce sa faci, recomand sa incepi sa discuti cu un psihoterapeut. Daca insa stii ce schimbari ar trebui sa faci in viata ta ca sa te simti mai bine dar nu ai curajul, urmeaza niste cursuri de dezvoltare personala si eventual fa un sport (alergare, fitness, biking, innot, orice ar implica ceva efort si adrenalina). Miscarea in aer liber iti va schimba viata in bine si vei incepe sa vezi altfel lucrurile. Totul e sa nu te lasi batuta, perseverenta e mama reusitei. Legat de cealalta problema, ca la toti le gasesti un cusur, analizeaza-te intai pe tine, elimina intai problemele din viata ta, fa schimbari in viata ta, apoi o sa vezi ca apar oportunitati noi, atat in cariera cat si legat de parteneri (legea rezontantei, atragi doar persoanele cu care rezonezi, daca te simti energica si fericita, atragi la randul tau in jurul tau doar persoane energice si fericite) Deci, schimbarea vine din interior, analizeaza, vezi ce schimbari trebuie sa faci in viata ta, nu uita de sport, si apoi vezi ce se intampla (dar nu te astepta ca dupa cateva zile sa apara minuni, schimbarile vin in timp, ai rabdare si persevereaza).