Cred ca sunt ipohondra. Totul a inceput prin februarie cand dupa o durere banala de stomac am varsat fortat si m-am trezit cu un nod in gat, de care nu am mai scapat vreo 2 sapatamani. In acest timp am inceput sa citesc despre simptome pe internet si dupa citire apareau fix simptomele pe care le citeam.
|
|
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:
Buna ziua!! De ceva vreme cred ca sunt ipohondra si nu pot scapa de asta! Totul a incepprin februarie cand dupa o durere banala de stomac am varsat fortat si m-am trezit cu un nod in gat, de care nu am mai scapat vreo 2 sapatamani. In acest timp am inceput sa citesc simptome pe internet care m-ai tare m-au dat peste cap si ma gandeam sa nu sufar de o boala incurabila. Intre timp, am inceput sa am amorteli de gat, care se intindeau spre ureche, dantura, fix simpotmele pe care le citeam pe internet, doar ca apareau dupa citire. Am mers la ORL, unde mi s-a spus ca nu am nimic si brusc mi-a trecut! Apoi ma masam, mai mult apasam pe ganglioni, crezand ca sunt inflamati si imi era teama de o adenopatie, insa doctorul ORl-ist mi-a spus ca e ok. Apoi tot in acea perioada am trait cu impresia ca am nodul la san si iarasi am fost speriata, aveam senzatia ca slabesc si cred dupa cantar ca slabisem cateva kg,dar am depasit si momentul asta iar acum cand ma masesz in locul acela unde cred |
||
|
|
|||
|
|
senzatia mea este ca ai dezvoltat o ipohondrie care este amplificata de informatiile pe care le tot acumelezi. Ma gandesc ca ai dezvoltat o tulburare anxioasa… in urma socului decesului… se intampla. Incearca psihoterapie. Succes!
 |
||
|
|
|||
|
|
Subscriu. Dacă ai eliminat cauzele medicale, dar mai ales fiindcă ești conștientă că preocuparea și îngrijorările tale sunt excesive, este necesar să apelezi la psihoterapie. Vei înțelege nu doar cum au apărut aceste manifestări, dar și cum să le reduci.
|
||
Vreau sa merg la ziua unui prieten care face 16 ani. Parintii mei sunt plecati in strainatate, iar eu stau cu bunicii. Daca ii spun bunicii adevarul nu cred ca m-ar lasa, daca ii spun ca dorm la o prietena nici acolo nu m-ar lasa, este destul de dura…
|
|
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:
Vreau sa merg la ziua unui prieten. Acesta face 16 ani. Parintii mei sunt plecati in strainatate, iar eu stau cu bunicii. Petrecerea se organizeaza sambata la o cabana. Nu stiu daca sa ii spun bunicii adevarul ( nu cred ca m-ar lasa,nu cred ca e de acord) sau sa ii spun ca dorm la o prietena (nici acolo nu ma prea lasa decat daca vorbeste cu o mama si nu are cu cine vorbi si + ca mi-e frica sa o mint). Am nevoie de un sfat, repet este destul de dura. |
||
|
|
|||
|
|
sa inteleg ca vrei sa te sfatuim cum sa o minti pe bunica ta?
|
||
|
|
|||
|
|
Gândește-te la consecințele faptelor tale și cântărește dacă merită să dezvolți acest comportament (a-ți minți bunica). Recomandarea mea e să-ți cultivi asertivitatea și să-nveți să-ți exprimi dorințele astfel. Chiar dacă nu întotdeauna vei primi răspunsul dorit, însă.
|
||
|
|
|||
|
|
Ia legatura cu parintii, spune-le cat este de important pentru tine,. Poate o conving ei
 Bafta! |
||
|
|
|||
|
|
Spui ca ti-e frica sa-ti minti bunica; aceasta frica este un semnal pentru tine cum ca ceva n-ar fi in regula. In concluzie nu trebuie sa o minti. Si bunica are o frica: sa nu patesti ceva, cum ar putea ea sa le explice parintilor ca s-a intamplat ceva neprevazut si putin probabil?! Si frica ei e un semnal pentru ea. In concluzie n-ar trebui sa te lase. Acestea doua sunt atitudinile voastre, ghidate de frica si gandurile aferente fricii. Ce ai tu de facut? Sa o linistesti. Asa cum ti-a spus si Oana mai sus, poti sa te asiguri ca ca aceasta petrecere vor fi si parintii sarbatoritului si bunica poate lua legatura cu ei, macar telefonic. Daca parintii sarbatoritului ar fi de acord sa ceara ei permisiunea bunicii de a participa si tu la acest eveniment, ar fi situatia ideala. In acest caz nu-ti ramane de facut decat sa-i convingi pe parintii sarbatoritului sa propuna bunicii tale acest lucru. Imi amintesc cu placere de anii in care am trecut si eu prin ce treci tu acum. Mama imi spunea ca trebuie sa fiu acasa la o anumita ora; si ma tot gandeam cum sa o conving ca nu e frumos ca eu sa sparg petrecerea sau ca mie mi-ar placea sa stau pana la final, etc. Intr-o zi mi-a venit ideea salvatoare si i-am spus: "Mama, de ce trebuie sa fiu acasa la ora 12? Esti mai linistita sa stii ca umblu pe strazi, spre casa la miezul noptii sau ca vin dimineata cand e lumina si oamenii misuna spre serviciu?" N-am sa-i uit niciodata privirea luminata si reactia ei de surprindere. Din acel moment am stat pana la finalul petrecerilor. De ce? Pentru ca in acest fel mama mea si-a obtinut linistea (sau un grad mai mare de siguranta). Iti doresc succes!
|
||
Cand m-am maritat si am stat la sotul meu impreuna cu socrii, tata ma suna o data la doua zile sa vin acasa ca el nu poate sta singur. Acum stau impreuna cu sotul la tata, insa nu ne este bine nici asa, pentru ca stam intr-un apartament mic si, in plus, tata se plange ca vin curentul si intretinerea prea mult.
|
|
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
Buna ziua,am si eu o problema! Deoarece am locuit doar cu tatal meu decand eram mica si mereu am avut grija de casa(mancare,curatenie etc) cred ca tatal meu a devenit dependent de mine. De curand m.am maritat si am stat la sotul meu impreuna cu socrii dar tata ma suna o data la doua zile sa vin acasa ca el nu poate sta singur si imi era destul de greu pt ca sotul meu sta la o ora distanta de orasul unde sta tata. Acum satu impreuna cu sotul la tata insa nu ne este bine nici asa pt ca stam intr.un ap cu o camera si un living(noi doi dormim in living) si acum se plange ca vin curentul,intretinerea prea mult..noaptea se plimba prin casa. Ce putem face? pt ca simt ca numai am putere,ma termina psihic situatia asta? Multumesc anticipat! |
||
|
|
|||
|
|
Cum bine ati observat, exista o relatie de dependenta (poate codependenta) cu tatal dvs. Pe de-o parte e normal sa ne ajutam familia, parintii. Pe de alta parte, locuitul cu parintii (indiferent ai cui) duce pe termen lung la probleme in cuplu. Puteti avea o discutie deschisa cu tatal, in care sa-i povestiti cat de greu va este sa locuiti acolo. Stabiliti niste limite pe viitor (.d.ex. veniti o data pe saptamana sa-l ajutati). Poate gasiti pe cineva loco sa stea cu un ochi pe el, ca sa ii fie "dezlipirea de dvs." mai usoara. Succes!
|
||
|
|
|||
|
|
Subscriu. O astfel de relație, atâta timp cât nu vă provoacă disconfort nu este problematică, însă în cazul dvs., din păcate, acest lucru se întâmplă, astfel încât este necesar să-l adresați. Încercați, ca într-o manieră asertivă, să vă expuneți punctul de vedere (dar mai întâi clarificați-vă exact care este acela), astfel încât să găsiți soluții viabile, atât pentru dvs., cât și pentru tatăl dvs. Comunicând este mai probabil să ajungeți la o rezolvare a problemei, decât fumegând pe interior. Succes!
|
||
Ma confrunt cu o problema. De fiecare data cand bate vantul mi-e frica, de fiecare data cand merg cu masina mi-e frica, mai ales cand vad tiruri, ma sperii cand aud anumite zgomote, cum sa fac sa scap de aceste frici?
|
|
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
buna ziua.ma confrunt cu o problema…de fiecare data cand bate vantul afara mi-e frica…de fiecare data cand merg cu masina mi-e frica mai ales cand vad tiruri…ma sperii cand aud anumite zgomote…cum sa fac sa scap de aceste frici?am 2 copii si sunt casatorita de 7 ani…frica de masina a aparut in urma cu 5 ani dar s-a accentuat maai puternic de aproximativ de un an,si de aceea nici nu am mai plecat din localitate…ce pot sa fac sa trec peste? |
||
|
|
|||
|
|
Cum a apărut această frică? Puteți identifica un eveniment în urma căruia s-a intensificat? Un cumul de factori? Recomand să solicitați o evaluare pentru a putea începe un demers terapeutic colaborativ. Faptul că această frică vă afectează diferitele arii ale vieții, putând de asemenea fiind modelată copiilor dvs., sugerează că ea necesită adresabilitate.
|
||
Am 17 ani si cred ca am anxietate sociala. Evit cat se poate locurile publice, urasc sa fiu privita intens, imi transpira palmele si nu ma pot concentra decat pe impresia ca ochii lor nu se clintesc de pe mine.
|
|
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
Buna! Am 17 ani, iar de curand am facut cateva cercetari si reiese ca am anxietate sociala. Evit cat se poate locurile publice, iar de cele mai multe ori imi este rusine sa intru intr-un spatiu public, chiar si cand vine vorba rudelor mele de teama de a fi analizata sau judecata. Urasc sa fiu privita intens si de cele mai multe ori imi transpira palmele si nu ma pot concentra pe nimic altceva si am impresia ca ochii lor nu se clintesc de pe mine, iar treaba asta imi afecteaza destul de mult viata sociala. Am o frica constanta de a fi privita si analizata. Pot spune ca o am de multa vreme, insa o asociam cu timiditatea. Ce ar trebui sa fac? |
||
|
|
|||
|
|
Esti destul de mare ca sa te privesti in oglinda si sa analizezi ce anume nu-ti place la tine. Teama ta provine din neiubirea de sine, neacceptarea de catre tine a propriei persoane. Trebuie sa te analizezi, nu prin prisma altora ci a ta, nelanad ideile altora sa intervina in judecata ta. Ar mai trebui sa te gandesti ca cei care te privesc, poate nu o fac cu alt simtamant decat acela de acceptare a ta, poate si de placere sau iubire. Deci, totul este in mintea ta si nu la altii. In afara de asta, privindu-te in oglinda trebuie sa o faci cu drag, sa-ti spui ca te iubesti, ca esti frumoasa si cei din jur te accepta si te iubesc asa cum esti.
|
||
|
|
|||
|
|
Într-adevăr manifestările pe care le-ai descris se încadrează în tabloul clinic al fobiei sociale, însă recomand o evaluare de specialitate. Un specialist poate să ofere un diagnostic și în funcție de acesta, de istoricul tău personal, de particularitățile tale, să colaborați în stabilirea unui plan terapeutic și să atingeți obiectivele propuse împreună.
|
||
Inchiriere spatiu in cabinet – Bucuresti (zona Vitan)
Inchiriez spatiu in cabinet de terapii naturopate si nutritie pretabil pentru efectuare de masaje sau consultatii psihologice. Cabinetul este situat vizavi de mall Vitan, la parter. Zona este centrala si foarte buna. Toate conditiile si utilitatile ncesare. Pret 130 euro. Contact: 0720.725.606.
Eu, sotul si fetita mea stam cu familia mea, nu ne-am permis o chirie. Ma cert cu ei din orice. Ma calmez stand foarte mult in pat, pe telefon, si nici grija de copil nu am. Pur si simplu vreau doar sa fiu in lumea mea… Relatia sexuala cu sotul meu este tot mai rara.
|
|
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
Buna ziua!Am o problema in relatia de familie/cuplu si nu gasesc rezolvare. |
||
|
|
|||
|
|
nu prea pare sa fie ‘OK’ ce se intampla in viata Dvs. de familie. Recomandarea mea este sa o rezolvati tot impreuna cu sotul, preferabil intr-o consiliere de cuplu… macar sa decideti viitorul relatiei, oricare ar fi el. Genul de neglijenta pe care l-ati descris, al amandoura, afecteaza viata copilului si se pare ca nu prea va pasa niciunuia! Actionati amandoi cat mai repede. Succes!
|
||
|
|
|||
|
|
Apelați la un terapeut împreună cu care să investigați problemele în cuplu, să învățați să vă comunicați reciproc nevoile, într-o manieră asertivă și, dacă doriți, să găsiți soluții astfel încât să vă reconstruiți relația. Dacă soțul nu acceptă terapia de cuplu, consider că dvs. ați putea beneficia de pe urma terapiei individuale, lucrând în vederea diminuării distresului emoțional asociat situațiilor prezentate, adoptarea unor comportamente mai adaptative, luare de decizii și rezolvare de probleme etc.
|
||
|
|
|||
|
|
Eu as sta si as analiza sincer unde ma aflu . Apoi imi aleg ce imi doresc cu adevarat ( din experienta mea de terapeut ,credeti-ma ca este o provocare ) ,dupa aceea trebuie facuta ‘ curatenie ‘ in subconstient ( eliminate programele ) , sa observi ce te deranjeaza la parintii tai si care este cauza ( cu siguranta este din copilarie) ,sa inveti sa fii autentica( sa spui cand te deranjeaza ceva si de ce te deranjeaza pe un ton calm si bland ). Scapa de frici , constituie cei mai mari dusmani ai unei vieti implinite. Daca nu poti sa o faci singura ,capata incredere si cere bunului Dumnezeu sa te ghideze spre persoana cu care descoperiti credintele limitative care te tin blocata si sa gasiti solutiile cele mai optime pentru a avea o viata armonioasa,sanatate,relatii armonioase cu oamenii din mediul tau,sa te redescoperi ,sa obtii echilibru in toate ariile vietii,sa vindeci ranile adancite in subconstient . Lumina si iubire Divina pentru vindecare iti trimit! Te imbratisez si fii sigura ca vei reusi!
|
||
|
|
|||
|
|
De foarte multe ori, oamenii nu stiu cum sa-si exprime gandurile si emotiile intr-un mod constructiv, care sa nu-l lezeze pe celalalt. Parintii tai sunt cu siguranta ingrijorati de fapul ca tu iti petreci 80%din timp stand in pat pe telefon, dar ei nu stiu cum sa spuna acest lucru cu vorbe blande (de genul: "ce este cu tine? vad ca stai mai mult in pat, ai pierdut bucuria de a petrece timp cu copilul sau de a face orice alta activitate. Spune, ce se intampla in sufletul tau?"), si atunci ei isi arata aceasta ingrijorare sub forma reprosurilor: "nu stai cu copilul, nu faci curatenie etc". Dar probabil cunosti acea inteleapta vorba a lui Buddha: Fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume! Asadar, — si ma refer aici si la relatia cu sotul — fii tu prima care sa iti dezvolti niste abilitati de comunicare non-agresiva, si vei observa atunci cum treptat lucrurile se vor schimba si in privinta lor, sau cel putin perceptia ta asupra lor se va schimba. E adevarat ca sotul tau nu pare prea receptiv la nevoile tale (ma refer aici la faptul ca iti spune ca aberezi atunci cand tu ii vorbesti despre ce simti), dar poate ar trebui formulate altfel sentimentele tale, intr-un mod care sa ii ajunga la inima. Ma gandesc sa il iei deoparte, sa ii spui ca vrei sa vorbiti putin despre voi doi: "Imi amintesc cu mare drag cat de mult ne iubeam noi la inceput si cat de bine ne simteam impreuna, si imi e tare dor de acele momente. As vrea sa le traim din nou impreuna". — a fost doar un exemplu orientativ, ideea este sa putem exprima nevoile pe care le avem intr-o forma care sa nu ii sune celuilalt drept repros sau acuza. Daca tot iti place sa stai pe net, te-as sfatui sa citesti despre tehnicile NLP, despre dezvoltare personala, pe youtube sunt de asemenea filmulete pe tema asta. Poti cauta eventual "metode de comunicare non-agresiva". Mult succes!
|
||
Consider acum, dupa mai multe probleme, esecuri din viata mea, ca am o problema. Atat timp cat vrei sa dispari, sa mori, e o problema… Singurul motiv pentru care nu am recurs la suicid a fost gandul ca vor suferi altii, care nu sunt vinovati de problemele mele psihice…
|
|
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
Bună ziua, |
||
|
|
|||
|
|
Chiar daca si alti oameni trec prin situatii dificile, situatia descrisa. merita atentie pentru ca este vorba despre dvs. Apelati la un terapeut pentru cateva sedinte de dezvoltare personala/terapie. Succes, se poate!
|
||
|
|
|||
|
|
Situația personală pe care ați descris-o necesită a fi abordată împreună cu un psihoterapeut, mai ales în contextul în care manifestați ideație suicidară. Primul pas l-ați făcut, apelând la sprijin aici. Următorul este să apelați la sprijin într-un cabinet. Dacă vă simțiți copleșită de gânduri legate de moarte, puteți apela la serviciul Alianței Române de Prevenție a Suicidului, telefon verde – gratuit (http://www.antisuicid.com/), Până atunci, puneți-vă la îndoială gândurile – oare chiar nu există niciun fel de dovadă cum că ați realizat ceva? Oare chiar toate acțiunile pe care le întreprindeți sunt un eșec total? Ce-i face pe cei din jurul dvs. mai valoroși? Simplul fapt că suntem oameni și că existăm ne face să fim valoroși…
|
||
|
|
|||
|
|
Te judeci prea mult ! Opreste -te din a te judeca! Invata sa te ierti si sa te iubesti! Tot ceea ce ni s -a spus in mod repetitiv formeaza programe subconstiente care ne blocheaza pentru a obtine o viata armonioasa ! In primul rand te felicit pentru pasul facut de a cere ajutor! Crede-ma ca si eu personal am facut-o la un moment dat si ma bucur ca asa am descoperit fascinanta terapie de vindecare cu unde Theta .Nimic nu este intamplator ! Daca eu am reusit cu siguranta si tu vei reusi . Este nevoie doar de dorinta si credinta .Ai grija la cuvinte ,merg in Univers si stii ca acolo totul este perfect.Atentie la ce folosesti dupa eu sunt ,constientizezi ca e mai bine sa alegi sa folosesti cuvinte pozitive.Cere bunului Dumnezeu sa te indrume catre persoana cu care veti lucra pentru o viata armonioasa cu tot ce este mai bun pentru tine! Iti trimit lumina si iubire Divina pentru vindecare si indrumare catre persoana care te va ajuta!
|
||
|
|
|||
|
|
Ai făcut un prim mare pas scriind aici. Ești pe drumul cel bun! Încearcă să mai faci încă unul și implică-te în ședințe de dezvoltare personală/terapie. Sigur vei fi mai bine și vei căpăta încredere în tine!
|
||
Cu 3 zile inainte de nastere, inimioara copilului meu s-a oprit. A trebuit sa il nasc mort si sa sper pana in ultimul moment ca se va face o minune si il voi auzi plangand. De atunci viata mea s-a schimbat, nu ma pot obisnui cu absenta lui, plang din orice, sunt moment cand inca il simt cum misca in burtica si imi e enorm de dor de el!
|
|
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
Buna ziua! Trec printr-o perioada difícila si cred ca as avea nevoie de dumneavoastra! Acum 8 luni mi sa intamplat cel mai groaznic lucru … eram insarcinata in 39 de saptamani si asteptam din clipa in clipa sa vina pe lume baietelul meu… vladut!! Cu 3 zile inainte de nastere inimioara lui sa oprit fara sa stiu de ce fara sa inteleg de ce tocmai eu!! A trebuit sa il nasc mort si sa sper pana in últimu moment ca se va face o minune si il voi auzi planga dar nu a fost asa lam vazut fara sa respire parea ca doarme nu am avut curajul sa il iau in brate si sa il satur imi era prea greu in acelas moment!!! |
||
|
|
|||
|
|
imi pare rau pt pierderea suferita de tine si iti pot spune ca nu aveai ce face mai ales daca erai acasa si este vorba despre o malformatie cardiaca (sau orice altceva necontrolabil). Pierderea copilului pt o mama este ingrozitoare la orice varsta, atat a mamei cat si a copilului. Ma gandesc ca esti acum, cum ar fi si normal, in depresie si ca ai nevoie de tratament de specialitate, atat medicamentos cat si psihoterapeutic. Consulta un medic psihiatru dupa care alege un psihoterapeut impreuna cu care te simti confortabil si vorbeste despre ce se intampla cu tine… poate ca sotul tau are un mod diferit de a depasi aceasta trauma insa inteleg ca ceea ce simti tu nu este inteles si acceptat pe deplin de cei din jurul tau. Se poate, curaj!
|
||
|
|
|||
|
|
Draga mea, eu cred ca e perfect normal sa suferi pentru ca ai pierdut un copil. Si tot normal e ca cei din jur sa nu te mai inteleaga de la un anumit punct. Tu ai avut o relatie speciala cu copilul, a fost cu(in) tine 39 saptamani , l-ai simtit in fiecare clipa….pentru tine era concret, pentru ceilalti urma sa devina concret dupa nastere. Ce NU este normal este sa simti vina pentru aceasta situatie. Vina (si probabil lipsa unei explicatii) te-a facut sa te invarti intr-un cerc pana acum. Dar faptul ca ai scris aici inseamna ca deja ai facut primul pas spre "vindecare". Nu stiu daca cineva iti va putea da o explicatie pentru ce s-a intamplat : de ce tu? de ce exact inainte de a se naste? Daca ar fi ca eu sa-mi dau mie o explicatie, eu as crede asa : Vladut este un suflet care vrea sa experimenteze viata pe Pamant, dar ii este cam frica de energiile de aici (furie, violenta, nedreptate etc). Totusi, isi face curaj, gaseste o mamica care ii da un sentiment de siguranta si multa iubire si …exact in ultimul moment decide ca nu e inca pregatit sa vina in aceasta lume. Aceasta poveste mi-a fost inspirata de un film , "Delivering Milo" se numeste (sau "Darul Vietii" s-a numit la tv). Deci, Vladut stie ca l-ai iubit , pentru ca a fost cu tine atatea luni! A simtit asta! Ai incredere ca nimic in viata nu e intamplator, si mai ales ai incredere ca Dumnezeu este mereu cu tine!
|
||
|
|
|||
|
|
Regret nespus să aud că treceți prin momente dificile și că suferiți. Îmi pot imagina că trebuie să fie sfâșietor ceea ce simțiți. Vă recomand, așa cum vi s-a sugerat deja, să apelați la un specialist, care va fi în măsură să vă fie alături și să vă ofere sprijin astfel încât să reușiți să depășiți momentul, să vă adaptați situației și emoțiilor pe care le resimțiți, dar și să reușiți să rămâneți conectați în cuplu.
|
||
|
|
|||
|
|
Stiu ca este o suferinta enorma prin ceea ce treci. Am in familie pe cineva apropiat care a patit acelasi lucru.. Pe ruda mea a ajutat-o faptul ca a mers la niste intalniri de grup cu mamici care au trecut prin experiente asemanatoare. Incearca sa vezi pe net daca gasesti — fie si doar online — vreun grup de genul asta, te va ajuta sa vezi ca si alte femei s-au confruntat cu aceasta suferinta si sa asculti povestile lor. Pe de alta parte, din punct de vedere medical acum, ruda mea si-a facut multe investigatii si analize, pt ca efectiv nimeni nu putea intelege cum o sarcina normala se poate sfarsi atat de tragic, si a descoperit ca are trombofilie. Aceasta boala sta in stare latenta pana cand o anumita conditie hormonala sau medicala o activeaza (sarcina, sau din cauza repausului prelungit dupa operatii). Deci eu te-as sfatui sa iti faci analizele ca sa descoperi daca ai aceasta boala sau nu (sunt niste analize de sange speciale pt asta), nu este ceva grav neaparat, insa poate deveni daca nu stii de ea.. In cazul in care ai trombofilie si vrei pe viitor sa ramai din nou insarcinata, trebuie urmat un tratament (medicamente sau injectii, asta decide doctorul) pe toata durata sarcinii. Am si o prietena care a aflat de aceasta boala in timpul sarcinii, si acum are 2 copii. Unii doctori ginecologi sunt de parere ca analizele pt detectarea trombofiliei ar trebui sa intre in pachetul obligatoriu de analize din timpul sarcinii, tocmai pt ca, daca nu stii de aceasta boala, urmarile pot fi tragice. Nu te descuraja, poate Vladut asteapta o noua ocazie de a se reintoarce la tine. Doar trupul nostru moarte, spiritul apartine unei lumi unde moartea si degradarea nu au nicio putere…
|
||
|
|
|||
|
|
Este foarte greu să dai sfat unei mame care și-a pierdut copilul. Îmi pare foarte rău. Durerea din suflet nu o poate lua nimeni si nimic. Un specialist , poate doar să vă ajute să treceți mai ușor. Dragostea si sprijinul moral din partea familiei sunt primordiale. Nu e nimeni vinovat , așa a fost să fie. Gîndiți-vă doar la un singur lucru. Dacă ar fii trăit , cu siguranță nu ar fii dorit să vă vadă tristă. D-zeu să vă întărească si să vă dea înțelepciune să treceți peste această pierdere. Aveți un înger acolo sus , care vă păzește. Doamne ajută. Numai bine
|
||
Am ~20 de ani si o veche frica de situatiile sociale. Tocmai am renuntat la facultate pentru ca nu ma consider pregatita. Ma sperie tare ideea ca va trebui sa imi gasesc un job, la fel de mult ca aceea ca as putea sa nu imi gasesc unul. Panica staruie, parca mi-ar fi mai draga moartea decat ideea de a iesi din casa.
|
|
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:
Am ~20 de ani si o veche frica de situatiile sociale.Tocmai am renuntat la facultate pt.ca nu ma consider pregatita,timpul petrecut acolo mi-a fost greu de suportat,ma simteam singura si nu ma puteam concentra absolut deloc.Nu regret alegerea facuta,dar ma sperie tare ideea ca va trebui sa imi gasesc un job,la fel de mult ca aceea ca as putea sa nu imi gasesc unul.Am un comportament stangaci in societate,deseori nu imi gasesc cuvintele si imi tremura mainile din cauza emotiilor. |
||
|
|
|||
|
|
incepe o psihoterapie. Nu cred ca exista o ‘pilula’ care sa te schimbe ‘peste noapte’. Ai de lucrat cu tine. Se poate, curaj!
|
||
|
|
|||
|
|
Subscriu. Din ceea ce ai descris tu, simptomele anxioase pe care le ai îți afectează nivelul de funcționare și le resimți puternic. Recomandat ar fi să începi un demers terapeutic în care, în urma evaluării, să vezi pe ceea ce aveți de lucrat. Puteți investiga cauzele anxietății, puteți identifica gânduri și comportamente care o întrețin și puteți să le înlocuiți cu altele care ar fi mai adaptative. Dacă în momentul de față nu te simți îndeajuns de confortabil/ă pentru a începe psihoterapia față în față, apelează la cea online. Rezultatele sunt similare, conform noilor cercetări. Succes!
|
||
|
|
|||
|
|
Facultatea iti da informatii tehnice, nu te pregateste emotional pentru un job! Ai mult de lucru asupra ta, un proces de dezvoltare personala de durata iti poate schimba perspectivele. Cu conditia sa te implici serios, in colaborare cu terapeutul pe care il vei alege.
|
||
|
|
|||
|
|
Draga mea, mie nu-mi este clar daca e fobie sociala sau agorafobie, din scurta ta descriere
|
||
|
|
|||
|
|
Cu toate ca inclin mai mult spre fobie sociala, nu poti primi un diagnostic aici pe internet, decat dupa o evaluare riguroasa. Vestea buna este ca se trateaza chiar elegant si relativ repede cu terapie cognitiv-comportamentala. Asa cum s-a precizat, poti opta si pentru varianta on line, prin video-conferinta. Acest tip de psihoterapie se preteaza la distanta, dar fata in fata cu terapeutul in mediul virtual. Mult succes!
|
||
|
|
|||
|
|
Curaj draga mea,imi doresc sa reusesti
|
||
|
|
|||
|
|
Din ce inteleg eu, iti displace sa stai intr-o multime de oameni (prin multime ma refer mai mult de 4-5 persoane intr-o camera) si in general iti displace interactiunea cu alte persoane (fata in fata). Situatia ta se poate agrava in timp, ajungand pana la a-ti fi frica sa mai iesi din casa, deci e bine sa incepi sa iei masuri, mergi la un psihiatru (sau cineva de specialitate care te poate ajuta, poti intreba si aici pe grup sa ti se recomande pe cineva in zona ta) si incearca impreuna cu el sa gasesti o cale catre normalitate.
|
||
|
|
|||
|
|
Ai încredere că poți depăși aceste stări. Implică-te în ședințe de dezvoltare personală și vei fi uimită de câte vei putea să realizezi! Succes!
|
||
|
|
|||
|
|
Draga mea trebuie sa vezi ce anume iti declanseaza frica .Fricile sunt cele mai mari piedici pentru a fi noi cei adevarati ,capabili sa avem viata pe care o dorim . Primii pasi,cei mai grei ,i-ai facut si anume faptul ca ai scris ceea ce te framanta si apoi faptul ca ai renuntat la ceva care nu iti dadea o stare de bine! Cere Bunului Dumnezeu sa fii ghidata catre tot ce este spre binele tau pentru a avea viata pe care ti-o doresti! Lumina si iubire Divina iti trimit pentru alegerile benefice sufletului tau! Zi magica!
|
||
