Terapeuti.ro - Portalul terapeutilor din Romania

Ne-am lovit de o problemă care poate pune capăt relației noastre. El este creștin-ortodox convins, iar eu sunt atee. Nu este împăcat cu această convingere. Îi este teamă că nu va putea să le prezinte copiilor lumea spirituală, să urmeze tradițiile împreună cu ei deoarece ei vor vrea să facă la fel ca mama lor, care nu urmează niciuna dintre acestea.

10 mai 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

F, 20, studentă
Bună ziua!
Am o relație de mai bine de doi ani cu o persoană iubitoare, înțelegătoare, cu capul pe urmei (24 ani). Ne-am înțeles bine de la bun început, nu ne-am certat niciodată – cu toate că eu sunt o fire vulcanică – din cauza firii lui calme și suntem foarte deschiși unul cu celălalt. Luăm în considerare căsătoria după încheierea studiilor. Acum, însă, ne-am lovit de o problemă care poate pune capăt relației noastre. El este creștin-ortodox convins, iar eu sunt atee (oficial, ortodoxă botezată). Deși am încercat să pun problema în repetate rânduri deoarece știam că el nu este împăcat cu această convingere a mea, situația nu ajungea prea departe. Vina este a mea probabil, fiindcă mereu încercam să aduc soluții, să îi torn idealul meu, în care el merge la biserică și își păstrează toate tradițiile, obiceiurile, alături de potențialii copii, iar eu îl sprijin și îi respect alegerile de acasă, fără să iau parte la mersul la
biserică, ținutul postului și așa mai departe.
În urma celei mai recente abordări a problemei, mi-a spus că ar putea trece peste ideile mele, dar îi este teamă că nu va putea să le prezinte copiilor lumea spirituală, să urmeze tradițiile împreună cu ei deoarece ei vor vrea să facă la fel ca mama, care nu urmează niciuna dintre acestea.

M-am oferit (poate a fost o intervenție disperată) să mergem la mănăstire din când în când deoarece îmi plac acele locuri, însă îi este teamă că am oferit varianta aceasta doar de frica despărțirii și, odată ajunși în fața faptului, mă voi răzgândi.

Știu că suntem tineri și că discuția legată de copii este precoce. Îmi doresc să îi ofer un mod de a-i arăta că va putea să își îndeplinească jumătate din idealul familiei creștine până copiii vor crește și vor alege singuri dacă i se alătură sau adoptă alte idei. Sunt convinsă că există o soluție, doar că nu am nicio idee.

Cristina Raluca Conform credintei ortodoxe, este o strategie de a renunta fie la ideile tale, fie la relatie. Daca renunti la relatie, conform credintei ortodoxe, inseamna ca nu ai iubit persoana respectiva . Regula este ca cel credincios sa il aduca pe cel ratacit pe drumul cel bun.
Oferiti-va timp amadurora sa va mai ganditi la ce va doriti. Este foarte bine ca ati discutat perspectivele voastre. Insa nu este nici una dintre parti obligata sa faca ceva ce nu isi doreste.
Marilena Popa Buna ziua, convingerile, fie ele religioase, morale, ideologice samd. sunt ceva intim ce tin de propria noastra identitate, viziune despre lume, existenta, sunt reperele noastre interne, nu putem sa le schimbam pur si simplu. Oamenii sunt foarte diferiti si e foarte bine asa. Sunt oameni credinciosi cu moralitate indoielnica si care duc vieti reprobabile, si atei care au valori si principii ipreprosabile. Totul se reduce in celel din urma la filosfie, ceea ce sta la radacina credintei, practica este o expresie a filosofiei. Cumpatarea, altruismul, iubirea, dreptatea, toleranta, nu sunt exclusive religiei, fiecare ajunge la ele pe calea personala. Cred ca mai important este sa aflati daca impartasiti aceleasi valori, mai presus de practica reliogioasa. Daca aceste valori sunt comune, restul se poare rezolva prin negciere si compromis. Agree to disagree, cum spun englezii, sa fim de acord ca putem sa aveam si pareri diferite si asta nu este un lucru rau sau intolerabil. Daca doriti sa partipati la activitati religioase ar trebui sa o faceti din iubire pentru partner, pentru a fi acolo si a impartasi acea experienta a sa, nu ca un compromis sau ca o tentativa fortata de convertire. Stabiliti de comun acord un compromis care sa va multumeasca pe amadoi. Proba durabilitatii unei relatii sunt momentele dificile, nu cele usoare. Numai bine!

Postat în Dragoste | Relatii de cuplu, Psiholog / psihoterapeut online | Etichete: diferente religioase intre parteneri, psiholog online gratuit

Am un copil de un an si 5 luni, care nu vorbeste. Nu tace nicio clipa, dar comunica numai prin îîî. E expresiv din gesturi. Medicul de familie si medicul pediatru spun ca e alintat ca pana la 3 ani e ok sa nu vorbeasca. Oare unde ar trebui sa merg? La neurolog? La psiholog? La psihiatru? La logoped? Oare ma ingrijorez inutil?

09 mai 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Buna ziua! Am un copil de un an, 5 luni si jumatate(varsta corectata un an,4 luni si jumatate, cu detresa respiratorie la nastere, e o transfontalenara ok) care nu vorbeste. Acum cateva luni am mers cu el la Sinziana Burcea, psiholog specializat in pb de autism infantil; problema mea atunci era ca flutura manutele. Ne-a spus ca, evaluand copilul exclude autismul avand in vedere comportamentul lui foarte ok, aceasta putand fi o consecinta a prematuritatii si e de urmarit. La ceva timp a renuntat dintr-o data singur si acum nu mai avem pb asta. Insa a inceput sa mearga cateodata pe varfuri si cand ii atrag atentia rade si se ridica pe varfuri se lasa pe toata talpa si tot asa. Insa in cea mai mare parte a timpului merge ok, iar cand e incaltat sau cand alearga merge numai pe toata talpa. Problema cea mai mare e legata de limbaj. Nu a fost niciodata un copil vorbaret(a zis mama la 6 luni si apoi zicea zilnic de cateva ori cam vreo luna dupa care a tacut si a reluat asa iar dupa vreo luna). De mic mai zicea agu, abu, ghe, ghi, apoi pe la vreo 10-11 luni ba ba, da da, ma ma, dar destul de rar. Acum zice mama numai cand e nervos, iar cateodata il mai aud cu ne ne(zis fara sens) hem sau ha la caine dar numai cand vrea adica f rar. Adica trec zile intregi pana sa aud si eu o silaba din gura lui. In rest nu tace nici o clipa dar comunica numai prin îîîî(nu stiu exact cum sa exprim, un î lung sau scurt, pe o tonalitate diferita in functie de ce vrea sa exprime). Insa eu inteleg cam tot ce vrea, e expresiv din gesturi. Noi mai avem o pb cu el, un reflux patologic care i-a daunat alimentatiei, prin urmare desi l-au vazut peste 20 de specialisti si avem tratament refluxul e inca urat si papa doar blenduit f fin, in rest chiar daca mesteca nu inghite, scuipa tot. Chiar daca baza a fost si este hranitul in somn(biberon, a fost hranit si cu seringa), mereu i-am dat si bucati pentru a invata sa mestece. Chiar daca nu inghite nimic ce nu e pasat fin(nici macar biscuiti pt 4 luni), i-am tot dat pt a invata sa mestece pt ca stiu ca asta ajuta si la vorbire. Ma ingrijoreaza f mult partea asta cu vorbirea. El e foarte receptiv, retine foarte usor cuvinte noi, intelege tot ce ii spun, aduce obiecte la cerere, ne jucam mult si observ ca invata repede cum sa foloseasca un anumit obiect/jucarie, vorbim mult cu el, ne uitam pe carticele, imita foarte bine, executa foarte bine comenzi, e extrem de curios, in schimb in schimbul nostru de nu aud decat acest î mai lung sau mai scurt, mai apasat sau nu in functie de ce doreste sa exprime. Tot o chestie care ma ingrijoreaza e ca el nu cere papa, apa( e adevarat, daca ar fi dupa el ar sta cu zilele fara sa manance, adica la recomandarea unui medic care spunea ca e alintat l-am lasat sa ceara mancare singur, sa planga, dar dupa 3 zile in care nu a baut decat apa- eu umblam cu paharul dupa el- tot nu a vrut sa manance). La fel nu anunta cand face caca, nu a plans niciodata de parca nu l-ar deranja. Poate asta se intampla si pt ca eu ii verific des scutecul, dar prefer sa fac asa decat sa se irite. Poate gresesc, nu stiu. Voiam sa va intreb daca din experienta dv si poate a mamicilor din grup v-ati confruntat cu astfel de situatii si daca da, ce e de facut. Penteu ca nu stiu de unde sa incep. Medicul de familie si medicul pediatru spun ca e alintat ca pana la 3 ani e ok sa nu vorbeasca. Insa pe mine ma ingrijoreaza si pt pb pe care le-a avut la nastere. Acum ma intreb daca nu cumva si refluxul asta foarte sever nu e pe fond neurologic(nu are alergii, nu am descoperit o cauza clara). Oare unde ar tb sa merg? La neurolog? La psiholog? La psihiatru? La logoped? Oare ma ingrijorez inutil? Multumesc frumos pt eventualele raspunsuri

Ioana Puiu Buna ziua.
Pitica mea născuta la 34 de săptămâni aceasi problema cu vorbitul, in schimb mananca bine. Nu ma pot plânge. Acum are 1 an si 6 luni, mama a zis vreo luna incontinuu. Acum e liniște de câteva luni bune.
In schimbe e foarte deșteaptă, observa tot si pune in practica, am incercat noi la logoped si a spus ca putem sta de vorba doar dupa 3 ani.
La psihoterapie am fost eu personal, am discutat cu psihoterapeutul care mi a spus ca pana la 3 ani nu sunt motive de îngrijorare atâta timp cat nu dezvolta semne de autism.
Cred ca asa suntem noi mamele prematurilor. Încercați sa va liniștiti, pentru ca copilul simte tot.
Costina Simona Buna ziua.
Copilul dvs e inca f tanar.
E posibil sa aiba o intarziere in vorbire.
Dar eu am lucrat cu copii cu Adhd in trecut.
Daca doriti sa facem o evaluare impreuna, sa va dau un sfat puteti sa ma contactati in pm.
Beatrice Hiriza Psiholog, Psihiatru pediatru mult succes!
Carmen Violeta Eu am nascut la 26 de săptămâni și a inceput sa vb dupa 4 ani nu toti copii sunt la fel dar ca sa fi sigura si sa stai linistită mergi la un control la neuro
Costici Roxana Bună. Îți vorbesc din experienta mea. Exact, exact aceeași situație cu vorbitul am avut și noi. A zis doar tata și vb în limba ei pana la 1a7l, de la un an și 7 luni a început sa ma strige și pe mine, exact ca și copilul tău la fel era și ea u îîîîî și arata cu degetul! De la 1a7l și-a dat drumul, acuma la 2a2l ma rog de ea sa tacă și nu mai tace deloc, dar absolut deloc și în somn vorbește . Stai liniștită mami, nu îți mai compara copilul cu alți copii, toți sunt unici și se dezvolta diferit.
Vika Victoria Eu sunt educatoare si o sa-mi dau parerea subiectiva facand trimitere la experiența mea cu părinți de copii de la 1 an in sus.
Dvs. Sunteți intr-o alarmă continua, probabil este 1 copil. Il observati continuu, din intentii bune si iubire, desigur. Cred ca copilul nu are probleme de dezvoltare, iar faptul ca probabil intarzie sa vorbească nu spune ca este deja cu diagnoza. Am văzut copii ce nu vorbeau deloc până la 3 ani, dar văzând ca raspund la cerințe si se fac înțeleși nu panicam ca educator. Iar când părintele are răbdare si încredere ca totul va fi bine( dvs. ați consultat constant specialiști, deci sunteți atenta la unele semne) copilul se dezvoltă in ritmul lui. Si chiar in majoritatea cazurilor (95%) totul este bine!
P.S. copilul meu are defecte in pronunțarea sunetelor șuieratoare. Am asteptat pana la 5 ani, văzând ca nu se ameliorează am mers la un logoped. Acuma are aproape 7 ani si încă vorbește ca “un bebeluș “. Dar el știe acest lucru, incerc sa nu-l presez, este la mijloc si încredere in sine, are o imagine bună față de el, deci il laud si il aplaud atunci cand vad ca face efort sa pronunțe corect cuvintele. Iar cand nu vrea sau nu este atent, nu-l descurajez. Totul o sa fie bine!
Multumesc din suflet pentru toate raspunsurile! Nu vreau sa se inteleaga ca imi compar copilul cu alti copii, chiar nu fac asta, nici mie nu mi-ar placea ca al meu copil sa ma compare cu alte mame, eu imi iubesc copilul asa cum mi l-a dat Dzeu. Poate sunt si un pic mai panicoasa dar prefer sa merg cu el din timp daca am o ingrijorare decat sa pierd timp bun cu riscul de a ramane pe viata poate cu anume intarzieri dau pb. Anxietatea mea vine si din problemele la nastere cand inca de la externare ni s-au recomandat anumite controale(neurologic+ eco transfontanelara, oftalmologic), plus ca pb medicala de reflux a carei cauza nu am reusit din pacate sa o descoperim ne-a purtat si pe la orl(o otita seroasa cu tratament de 3 luni) si la medici cu alte specializari. Copilul aude bine, vede bine, deci nu astea ar fi cauzele. Plus ca am uitat sa precizez mai sus, isi cunoaste cateva parti ale corpului(o alta parte doar la mine), construieste cu cuburi/ lego, introduce forme geometrice in orificiile specifice; chiar daca e un neastamparat, avem multe momente cand ne jucam frumos impreuna, de altfel noi cam totul facem impreuna. Acum invatam culorile si e interesat. Eu nu am mai avut contact cu copilasi asa mici de asta nu stiu cat de normala e dezvoltarea lui la aceasta varsta, iar acest sunet pe care il scoate atat de mult ma ingrijoreaza. Multumesc din suflet pentru mesaje, vom face o programare cat mai curand posibil la un neurolog psihiatru. O seara placuta!
- Costici Roxana Identic, identic și fetita mea…. De la un an și cam 4 luni știa toate, dar toate părțile corpului, inclusiv genunche, cot, mi le arata când o întrebam, toate animalele, mi le arata și aducea, răspunde la tot dar nu voia sa vorbească delocccc, inafara de tata nu voia sa zică nimic, nici măcar țiți, nici apa, nici papa, nimic nimic, inafara de îîîî, repet, de la 1a7 a început cu mama și acuma la 2a2l efectiv nu mai tace. Eu una o înțeleg tot, tot, tot ( restul mai greu, purtam conversații chiar. Știu cât este de aiurea când vezi copii la vârsta lor ca ei cer, se fac înțeleși prin cuvinte, de asta am zis sa nu îl compari. Chill mami, este totul ok, când va începe o sa îl rogi sa tacă. P. S zice mami de 4x pe secunda, uneori cred ca mami na cheamă
- Ana Cristina Roxana Buna seara. Doar din experiența de mama. Fata mea are acum 16 ani. A spus “gata” la 10 luni și …atât. a început să vorbească la 3 ani în propoziții. E firesc să fiți preocupată, mai ales că nu a fost o naștere usoara, e de urmărit, desigur. Dar nu e neapărat o problema faptul că nu vorbește încă…are toata viață înainte. Răbdare dumneavoastră pentru discursurile lui.
- Matei Florentina Larisa Sabi Marian Dacă mi se permite, îți voi trimite un print, cu numele unui grup f bun pt problemele de reflux, alergii, mai multe. Este și o doctorița pediatru f bună, Ingrid Bălan din București
- Matei Florentina Larisa Cauta pe fb. Pui problema ta și vei primi mai multe indrumari
Cabinet Psiholog Gabriela Vitikan Incercati sa nu mai fiti mereu la dispozitia lui si sa nu mai fiti mereu cu doi pasi inaintea lui, sa nu mai “stiti” de dinainte ce nevoi are. Modul acesta e foarte normal cand este bebelus, insa acum a crescut si trebuie sa devina mai autonom.Este foarte comod pentru el si nu are nici un interes sa isi faca noi modalitati de a se face inteles, pentru ca mama stie deja. Daca “nu pricepeti” ce vrea, se va frustra putin si va depune si el efort.
Ela Mihaela Ela Of dragă mamica …. nu te panica….. nepotelul meu a început sa vorbeasca la 4 ani …. a fost cu el la toti medicii ….i a spus ca este perfect sănătos doar ca nu vorbeste. Logopedul la care a fost a zis ca daca nu vorbeste la 4 ani atunci sa l caute. Nu a mai fost nevoie. La 4 ani a vorbit. Multa sanatate la toata lumea.
Violeta Mancas Buna ziua,
Ceea ce mie imi atrage atentia nu este nici felul cum a mers/merge si nici faptul ca nu vorbeste. Ati facut deja o evaluare. Nu prezentati mai sus simptome care sa ne trimita catre autism.
Aspectul care-mi atrage atentia este cel legat de regurgitare. Dupa parerea mea trebuie sa il vada un pediatru specializat in gastro-enterologie. Daca copilul nu are nici o problema organica, atunci trebuie sa mergeti la un psihanalist care se ocupa de copii. (Vera Şandor-nu veti regreta). Daca se exclude o problema organica, inseamna ca este posibil ca copilul sa fie anorectic (de la anorexie). Adica nu poate primi “nimic” din ceea ce-i dati si nici nu poate oferi (nu merge bine, nu vorbeste, nu mananca). Neputinta de a primi ceva emotional se transforma (se somatizeaza) in neputinta de a inghiti, ceea ce duce la regurgitare.
Eu v-as intreba daca nu cumva ii cereti copilului mult prea mult pentru el la varsta asta. Asta poate explica prematuritatea copilului.
In alta ordine de idei, eu v-as recomanda ca dvs sa stati de vorba cu un psihanalist. De cele mai multe ori atunci cand mama se relaxeaza, copilul isi revine ca prin minune.
Inclin sa cred ca este despre dvs., nu despre copil.
Dava aveti intrebari in legatura cu ce v-am spus, va rog sa-mi scrieti.
Numai bine!
- Buna ziua!Am fost la mai mult de 20 de gastroenterologi cu copilul si pana la 10 luni marea partt mi-au spus ca se va remedia pana la un an, altii ca nu are nimic, ca e doar alintat, abia la 10luni am primit tratament, l-a ajutat un pic dar in eruptie e fiarte greu. Regurgitari a avut pana la 10luni cand am renuntat sa ii mai dau vit c(recomandata de la nastere, a avut anemie de prematuritate, acum e ok). Nu a vomitat decat daca si-a facut gag, acum nu vomita, nu regurgiteaza dar ii vine toata ziua pe gat si se ineaca si tuseste.In rest din pdv motoriu e ok, merge singur de la un an si 2 luni, e un copil vesel, ok. Treaba cu refuzul de mancare a survenit imediat dupa vaccinul de 2 luni, initial am spus ca e o lipsa de pofta de mancare dar a persistat. Au fost zile intregi cand la recomandarea medicilor i-am dat doar apa si tot nu a vrut mancare. In rest e curios, cand e vb de mancare dar atat. Prefera sa se joace cu ea, daca duce la gura in jumate de ora are gura plina apoi scuipa. Eu am facut terapie si inca fac dar sincer, nu ma simt inteleasa. Am schimbat 4 terapeuti cand am ajuns la subiectul asta, alimentatia copilului, fiecare mi-a spus acelasi lucru: cand ii va fi foame va manca, nu exista copil sa nu manance. Uitati ca exista!lipsa de intelegere primesc si de la ai mei parinti, de la socri, toti imi spun ca e normal sa fie greu sa cresti un copil si imi spun ca e slabut, ca ai lor mancau toata ziua, erau grasuti. In fine, voi vedea unde sa mai merg desi zau ca uneori am asa o lehamite de-mi vine sa fumez un pachet intreg o data. Multumesc mult de mesaj!

Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Psiholog / psihoterapeut online | Etichete: dezvoltarea copilului, psiholog copii, psiholog online gratuit, varsta de la care vorbesc copiii, vorbirea la copii

Am 37 de ani si un partener de 10 ani. Imi este rusine sa vorbesc despre sex. Nu am explorat jucariile sexuale, am dificultati in a-mi explora feminitatea si colegii rad de mine ca sunt pudica. Ma simt ciudata, incompleta, cu dizabilitati. Parintii au evitat sa-mi vorbeasca despre sex, i-am auzit facand sex cand dormeam in aceasi camera, ani de zile.

08 mai 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Buna

37 ani, sex feminin, lucrez ca asistenta in UK, partener de viata de 10 ani

Imi este rusine sa vorbesc despre sex, sa fac glume sau sa dau detalii despre viata mea sexuala daca in grupul in care ma aflu se vorbeste pe acest subiect. Eram la lucru si se discuta despre vibratoare si consensul era ca e cel mai comun lucru pe care poate sa-l aiba o femeie. Eu nu detin un vibrator, nu am explorat jucariile sexuale, am dificultati in a-mi explora feminitatea si simt ca colegii rad de mine ca sunt pudica. Ma simt ciudata, incompleta, cu dizabilitati din acest motiv si reactia mea este sa ma izolez si mai mult. Am plans foarte mult in urma acestui episod. Ma simt singura, nici sa pun o fatada nu pot in privinta sexului, sa zic si eu niste cuvinte acolo ca sa nu ies in evidenta.

Cateodata ma gandesc ca voi ramane toata viata cu aceste sechele legate de sex.

Parintii au evitat sa-mi vorbeasca despre sex, i-am auzit facand sex cand dormeam in aceasi camera ani de zile cand eram in crestere, pana la liceu inclusiv.

M-am saturat sa duc povara asta de copil cuminte, care nu stie nimic despre sex.

Cu recunostinta si speranta

Cristina Constantin, pagina de psihologie Buna ziua! Ati identificat corect câteva cauze ale acestei atitudini referitoare la sex: faptul că părinții, pe de-o parte nu v-au vorbit despre acest aspect normal al unei vieți sănătoase sinpe de alta parte, pentru că ați fost expusă la intimitatea lor fizică. Aceste două laturi opuse ale aceluiași comportament poate deruta orice copil, care va duce aceasta confuzie si in viata de adult. Doar ca acum dumneavoastră nu mai sunteti acea fetiță care avea nevoie de informații din partea părinților, sunteti o femeie în adevăratul sens al cuvântului si aveti dreptul de a va bucura de o viata sexuală sănătoasă si de toate beneficiile acesteia. Puteti apela la un terapeut pentru a aprofunda cauzele comportamentului si a identifica ce anume vi se potriveste pentru a depăși această dificultate. Multa sanatate!
Botezat-Antonescu Radu cu siguranta puteti explora cu un psihoterapeut aceasta dificultate insa a va educa singura in legatura cu acest subiect este oricand o optiune. In contextul dvs inteleg ca este firesc sa fi ajuns ‘pudica’ dar nu este gresit, ci inseamna doar ca nu ati lucrat la acest aspect pana acum. Nu va poate nimeni cere sa deveniti o starlete de filme erotice sau pornografice (nu va ganditi la extreme). De asemenea este dreptul dvs de a nu vorbi despre ceva ce nu va convine, indiferent de subiect. Le puteti spune foarte frumos amicelor dvs. ca nu sunteti confortabila cu acest subiect si ca le rugati sa va respecte pozitia; daca insista atunci de ducem spre bullying si ar fi de dorit sa le faceti clar abuzul chiar daca este inconstient. Daca doriti sa cunoastere… explorati! Curaj, se poate!
Adriana Gheonea Multe femei isi integreaza tarziu sexualitatea! Dar nu sa vorbiti in public este o problema ci sa aveti parte de un partener capabil si sa explorati impreuna! Cand o femeie este satisfacuta dpdv sexual e ca si cum s ar aprinde lumina intr o incapere sau altfel spus tot organismul se centreaza, toate functiile corpului sunt mai bune, ne place totul in jur! Va doresc numai bine!
Mihaela Zaharia Se pare ca prin comportamentul parintilor tai vis-a-vis de sex in toata copilaria ta ai primit tocmai mesajul pe care il exprimi acum: “putem sa facem sex (pe ascuns oarecum), dar nu putem sa vorbim despre sex”. Cei care pot vorbi liber despre sex cel mai probabil nu au trait o astfel de experienta in copilaria lor. Deci in cazul tau e firesc sa reactionezi asa. Dar poate nici nu trebuie sa pui o presiune pe tine acum sa vorbesti cu altii despre sex. Insa poti sa (iti) explorezi sexualitatea vorbind doar cu prietenul tau sau doar cautand si cititnd informatii, uitandu-te la filme, ascultand specialisti, uitandu-te pe site-uri fara sa intri intr-un sex shop, etc. Poti chiar sa scrii ceea ce nu poti vorbi, fiindca acum aici se pare ca poti sa scrii despre acest subiect. Esential e sa iti dai tie voie sa o faci, conform varstei pe care o ai acum. Adica in mintea ta sa iesi din camera in care parintii tai faceau sex. Sa te hotarasti sa iti dai voie sa explorezi mai mult acest aspect al vietii tale pentru a te bucura mai mult de el, dar in ritmul si modalitatile in care te simti confortabila, nu expusa. Resurse exista si nu ai nimic de pierdut.

Postat în Psiholog / psihoterapeut online, Sexualitate | Identitate sexuala | Etichete: discutii despre sex, explorare feminitate, explorare sexualitate, rusinea de a vorbi despre sex

Eu imi doresc un copil, iar prietenul meu, nu… El mai are un copil dintr-o relatie anterioara, copil pe care l-a vazut de 2 ori in 8 ani. Scuzele lui sunt despre partea financiara. Eu am impresia ca fuge de responsabilitați.

07 mai 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Salut! Numele meu Mariana,am 30 de ani si locuiesc in Germania de mai multi ani. Sunt casnică si locuiesc impreuna cu prietenul(38 ani) meu de 2 ani. Până sa-l întâlnesc pe el, am muncit in domeniul hotelier. Acum tot caut de lucru, dar cand gasesc, ba ca e greu, ba ca nu-i pt mine..eu vreau sa ies, sa am unde merge, sa am de unde ma intoarce, sa comunic cu alta lume..pt ca am mult timp liber, iar mintea uneori isi creeaza propriul film.

Problema mea constă in faptul ca eu imi doresc un copil, iar el nu..suntem de 2 ani impreuna si desi nu avem aceeasi limba maternă, ne-am inteles perfect din prima zi.

El mai are un copil dintr o relatie anterioara,copil de care a știut doar cand s-a nascut, copil pe care l-a vazut de 2 ori in 8 ani. Nu am viața sociala, relatia cu familia e de fațadă, deci nu prea am cu cine vorbi despre adevaratele probleme din viata mea. Scuzele lui sunt despre partea financiară, de parcă numai oamenii super bogati fac copii. Eu am impresia ca fuge de responsabilități, iar eu nu-mi doresc sa fiu o mama singura..dar atunci cand doi oameni nu au acelasi țel/dorință /așteptare de la viață, inseamna ca relatia lor nu va functiona pe termen lung. Mi-e teama de singuratate si mi-e teama ca nu voi mai reusi sa o iau iara de capăt.

Am incercat sa-i explic ca ceea ce avem noi (liniste, dragoste, respect si intelegere) nu se poate cumpara cu bani dar degeaba, doarece unicul lui scop este legat de bani, călătorii si o viață bună.

Am avut o relatie de 8 ani in trecut, la fel voia doar bani multi, afaceri, case si masini. Am obosit sa-i explic si am plecat, am lasat totul in urmă.

Eu nu reusesc sa vad nimic frumos in viata asta, poate ca am prea multe pretentii, dar sincer nu vad niciun rost in a pretinde ca totul e bine. Ma intreb deseori de ce mai traiesc? Care e scopul meu pe acest Pământ? Stati liniștiți, sunt prea lașă pt a-mi face rău singură, dar nici nu pot sa zic ca-mi iubesc viața..uneori cred ca daca as muri, ar fi mai bine deoarece acolo sus ma asteapta cineva (mamica mea, care a fost totul pt mn si mama si tata si prietena si de toate,dar a murit cand aveam eu 18 ani)…am nevoie de o mână de ajutor, de un sfat pt ca simt cum ma înec in propriile gânduri.

Adriana Gheonea Daca nu si mai doreste copii, n ai cum sa faci singura .asa ca pana il vei convinge orienteaza te pe ceva constructiv si care sa ti aduca placere, multumire , recompense materiala. Mai cauta! Poate asa obtii un credit suficient din partea partenerului! Cu bine!
Cristina Anghel Uneori, iubirea nu e suficienta. Daca telurile difera atat de mult, unul dintre parteneri nu va fi fericit. Intrebarea este: cum de ati ales de doua ori acelasi tip de partener (orientat catre succese materiale si libertate). Sunteti sigura ca va doriti copii sau e doar un vis frumos si romantic? Pampersi, alaptat la orice ora, sau hranit la orice ora, febra, multe probleme care vin peste alte probleme? Aveti nevoie de un partener care sa va intretina sau sa isi doreasca si el copiii? In plus, nu inteleg de ce trebuie sa decida partenerul in privinta locului dvs. de munca. Asa depindeti de el si nu puteti face nicio miscare.
Daniel Mois Dacă aveți OBIECTIVE complet diferite, e ca și cum o căruță ar fi trasă de doi cai în două DIRECȚII DIFERITE.
Monica Enescu Ceea ce imi da de gandit in primul rand este faptul ca desi dvs aveti dorinta si intentia de a lucra din nou, de a iesi, de a cunoaste oameni deci de a va extinde viata, sunteti descurajata sa o faceti. Acest lucru ne-ar putea face sa ne intrebam daca prietenul dvs nu incearca sa va tina dependenta de el, atat financiar cat si fara o viata sociala, cunostinte, colegi, etc. Imi imaginez ca viata poate fi destul de monotona in conditiile in care si fara copii, sunteti casnica, nu stiti ce sa faceti cu timpul liber, iar lipsa de sens si de activitate poate duce foarte usor la depresie. Poate ca e timpul sa luati propriile decizii si sa nu mai asteptati confirmarea partenerului despre ce doriti sa faceti cu viata dvs.In alta ordine de idei, cum au spus si colegii si cum si dvs ati realizat, pe termen lung ceea ce va doriti dvs si ceea ce isi doreste el sunt lucruri destul de diferite. Un barbat care mai are si un copil dintr-o relatie anterioara cu care nu a tinut legatura si de care nu i-a pasat nu cred ca isi va asuma responsabilitatea sa creasca alt copil, pe care si recunoaste ca nu-l doreste. Din nou, decizia de a accepta sa traiti alaturi de el si sa renuntati la ceea ce va doriti dvs, sau sa puneti capat relatiei, va apartine. Inteleg ca sunt cateva lucruri care v-au impiedicat pana acum sa o faceti, teama de singuratate, de a o lua de la capat, de a gasi poate alt partener, sunt temeri cu care se confrunta multe femei. Insa atunci cand ne dorim ceva cu adevarat, trebuie sa luptam pentru acel lucru, iar lucrurile valoroase, importante, presupun si un pret mai mare: fie de timp, fie de efort, fie de bani, fie de curaj si de infruntare a temerilor. Numai bine!

Cabinet psihologic de inchiriat – Bucuresti (zona Pipera)

07 mai 2020

Cabinet psihologic in Pipera

In cadrul Consisens este disponibila o camera pentru desfasurarea activitatilor de psihoterapie.
Cabinetul dispune si de o sala in care se pot desfasura activitati de grup.

Colegii interesati pot suna la tel.: 0762.0154.80

Postat în Anunturi, Anunturi inchirieri | Etichete: caut spatiu cabinet pipera

Am o problema cu instructorul de la scoala de soferi. Ma atinge pe picioare, maini si la un moment dat a incercat sa ma atinga pe sani. Nu stiu ce sa mai fac, sunt o persoana sensibila, cu multe abuzuri fizice in familie. Ce cuvinte pot folosi ca sa nu se enerveze cand o sa-i spun ce ma deranjeaza? Cum sa-mi gasesc curaj? Plang in fiecare noapte… nu mai suport situatia.

06 mai 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Buna ziua!

Am 19 ani si sunt fata. Am o problema cu instructorul de la scoala de soferi. Ma atinge pe picioare, maini si la um moment dat a fost o situatie si mai nasoala. A incercat sa ma atinga pe sani. Nu stiu ce sa mai fac, sunt o persoana sensibila cu un trecut cu multe abuzuri fizice in familie. Pur si simplu nu pot sa prind curaj sa ii spun. Nu pot sa le spun parintilor pentru ca vor reactiona foarte urat si nu ma vor lasa sa continui cu acel instructor. Ideea e ca m-am obisnuit cu acea masina si m-a invatat destul de bine sa conduc. Mai am destul pana sa dau examenul… vreo 3 luni in care trebuie sa fac ore de conducere. Imi puteti da niste sfaturi ca sa pot media situatia intre mine si el? Ce cuvinte pot folosi ca sa nu se enerveze cand o sa-i spun ce ma deranjeaza? Cum sa-mi gasesc curaj? Va rog, plang in fiecare noapte… nu mai suport situatia

Alexandra Ghiran Ai ocazia sa conștientizezi pe pielea ta exact cum funcționează orice relație toxica/abuziva și unde e ieșirea. Acea ambivalenta..”nu îmi place ce se întâmplă dar nu vreau nici să o opresc din n motive” ( rușine, frica, daca afla părinții..daca o sa trebuiască să o iau de la capăt cu alt instructor o să fie mai greu…etc.). Sper să găsești ieșirea!
Daniel Mois Faptul că alegi să nu reacționezi, îl va încuraja să continue ABUZURILE respective. De ce ți se pare atât de greu să SCHIMBI instructorul? Și să DISCUȚI cu părinții problema, care e o problemă GRAVĂ! Statutul instructorului îl obligă la o atitudine normală, și ABUZUL din partea sa se pedepsește legal, dacă poate fi demonstrat! Cred că dintre mai multe rele să îl alegi pe cel mai mic, și să cauți alt instructor! Vei conduce pe orice altă mașină, și cu orice alt instructor, la fel de bine! Însă TRAUMA pe care acesta ți-o provoacă te poate afecta mult mai grav decât schimbarea instructorului! Sau poate degenera, având în vedere LIPSA REACȚIEI TALE, în fapte mult mai grave!
Răzvan Anghel Faptul că nu e reclamat , confruntat, îl încurajează să fie abuziv. Ar trebui căutate și alte femei abuzate de el, fa o postare pe grupul local și vezi ce alte femei îți răspund. Una e o voce ” e nebună, i se pare, nu am făcut nimic ” și alta zece care spun la fel. Încearcă de asemenea în orele de condus să ai telefonul activ încât să poți înregistra măcar discuția în care să spună ce vrea cu tine dacă nu poți face o filmare. Dacă ai o persoană cunoscută la poliție apelează la ea, te va pregăti și mai bine să îl confrunți. Ei cu asemenea abuzuri se confruntă lunar și știu, după fiecare tipar de abuzator și victima ce să faci ca să obții probe contra lui. Cert e că lipsa de acțiune îl poate încuraja și nu vrei asta. De la un abuz de acest fel la viol, la ce gesturi face, distanța e mică și trebuie să îl oprești. Succes!
Paula Rita Nu sunt psiholog, dar din experienta mea iti pot spune ca e usor sa te obisnuiesti cu alta masina, mai ales daca mai ai 3 luni de condus. E chiar o experienta in plus, mai ales ca dupa ce termini scoala de soferi, probabil vei conduce alt tip de masina. Masina nu ar trebui sa fie un motiv pentru care sa nu schimbi instructorul.
Bianca Monica Eu am patit asa si am solicitat sa imi fie schimbat si s a putut …deci am fc in continuare cu altul sc de soferi….e ceva grav! Firma va gasi solutii imediat pt dv! Vorbiti cu patronul firmei de soferi
Bianca Monica Dar e o singura masina in toata firma? Vorbiti acolo ! Vor gasi solutii! Ramaneti cu traume! Actionati! Prostia / amanarea rezolv .problemei se platesc scump!
Mihaela Zaharia Nu stiu cum ai putea filma concret, dar si eu cred ca e cea mai buna idee. Sau macar sa lasi reportofonul pornit la telefon si sa inregistrezi cand te hotarasti sa il respingi verbal. Daca poti, ca sa ai o dovada inainte de a-l reclama. Inteleg ca e o experienta dificila care te face sa plangi in fiecare noapte dar … e totusi un context oficial in care putin probabil sa se poata ajunga la ceva mai grav cum ar fi un viol. Tocmai fiindca ai un trecut cu abuzuri fizice in familie, gandeste-te si invers: ai acum ocazia sa reactionezi, sa refuzi, sa spui Nu, sa fii categorica, sa iti aperi si sustii drepturile, sa faci reclamatie, sa vorbesti dechis, sa ceri ajutorul (cum faci acum) poate tocmai ca sa inveti sa faci toate astea ca sa preintampini un alt abuz mai grav altadata. Vorbeste cu o persoana de incredere daca simti nevoia sa te sprijine cand iei masurile necesare. Nu ii mai gasi nici lui scuze, nici tie. Poti sa ii suporti pipaielile si crezi ca nu te poti adapta la o alta masina sau un alt instructor? Ai putut deja sa faci ce e mai greu, sa te adaptezi la o alta masina e mult mai usor decat sa fii pipaita fara acordul tau!
Alina Ambrosie Nu sunt psiholog, dar o prietena a avut aceeasi problema. Instructorul ei incepuse cu astfel de gesturi cu vreo doua saptamani inainte de examen si era greu sa l schimbe si frica sa le spuna parintilor. Dar a spus unui prieten foarte bun, iar acesta a insotit-o la ore pana a terminat si stiind ca are pe cineva in spate, instructorul a incetat. Poate poti face si tu asa, sa iei pe cineva cu tine la ore. Dar cel mai bine ar fi sa ti faci curaj si sa l reclami
Lucia A. Anghel Solicitati firmei de scoala sa va dea alt instructor in locul celui pe care il aveti si puteti solicita aceasta in scris, la firma, daca nu e el “conducătorul” firmei in care sa scrieți si ca il reclamati.
Monica Enescu Eu dacă aș fi în locul tău nu m-as mai simți deloc în siguranță cu acel barbat în mașină și 3 luni mi s-ar părea o eternitate de suportat acest comportament. Înțeleg că iți e greu să iei o decizie, ca poate e nevoie să schimbi mașina (deși în unele cazuri se poate conduce și cu alt instructor pe aceeași mașină), însă dacă vei continua sa găsești motive pentru care sa suporți mai departe un abuz, nu doar ca abuzul nu va înceta, dar vei avea tendința să suporți și alte abuzuri pe viitor (în relația de cuplu, un soț violent, un sef la serviciu, etc). In plus, cel mai probabil nu ești singura fata/eleva care a avut parte de un astfel de comportament. Dacă niciuna nu ar avea curaj sa spună cuiva, atunci vor mai fi și altele care vor trece prin aceeași situație. Nu accepta, curaj!
Doina Mafteiu Nicio persoana aflata intr-o relatie de autoritate nu ar trebui sa abuzeze de ea si niciun beneficiu nu ar trebui platit cu umilinta. Aici beneficiul ar fi obtinerea carnetului de conducere. Tipul aceasta de comportamente aduc cu ele umilinta si teama. Inteleg ca iti este teama sa il confrunti singura si te inteleg. Tocmai de aceea ai nevoie sa impartasesti cu cineva aceasta situatie pentru a te sustine in confruntarea cu el. Daca ti se pare prea mult sa l confrunti, schimba l pur si simplu, fara niciun fel de explicatie. Capul sus si mergi mai departe!
Александр Мастак Scrie un emai oficial la centrul lor de instructori cu situatia ta si ca vrei alt instructor. Cu raspunsul lor ofisial declari si la politie. Chear si daca nu vei avea dovezi , faptul ca il va deranja politia cu intrebari il va face sa se opreasca. Poti pune telefonul sa inregitreze audio macar.
Ana Anna Am facut si eu scoala de soferi, dar nu am patit ce scrii tu aici. Exista instructori care iti explica ceea ce ai de facut si nu au un asemenea comportament. Poate ar fi bine sa discuti cu secretara scolii si sa o rogi sa iti schimbe instructorul, daca nu vrei sa ii spui exact ce s-a intamplat poti sa ii spui ca nu ti se potriveste stilul lui si ca ai dori sa continui cu altcineva. Eu am fost nevoita sa schimb instructorul cu care am inceput si masina pentru ca el pur si simplu s-a angajat in alta parte in perioada cat eu faceam orele practice. Am continuat cu altcineva si a fost ok, la fel masina, nu a fost o problema. Apoi la examen masina pe care facusem orele s-a stricat si am mers acolo cu alt instructor si cu alta masina. Gandeste-te ca poti si pica examenul si atunci va trebui sa mai iei ore cu el.

Postat în Psiholog / psihoterapeut online | Etichete: hartuire sexuala, psiholog online gratis

Iubitul meu accesează zilnic site-urile pentru adulți. Desi avem o viață sexuală satisfăcătoare. Mi-a zis că nu îl mai fascinez. Și se uită acolo pentru că îi place și îl excită. Mi-a spus că sunt bătrână și nu are ce vedea la mine. Eu am 28, el 21 de ani.

05 mai 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Buna ziua.Hristos a înviat.Am 28 de ani.ma confrunt cu ceva care a devenit o problema pentru mine.Si bănuiesc că multe femei o simt ,când trec prin ce trec eu .Sunt împreună cu iubitul meu de un an.Inca de la inceput am observat că accesează zilnic site urile de filme pentru adulți.Desi avem o viață sexuală și satisfăcătoare din punctul meu de vedere.Cand vad acele lucruri în tel lui mă simt groaznic.Ma simt de parca nu il satisfac.Nu mai sunt buna pentru el. Când l am întrebat de ce face asta ,exact asta mi a și zis.Ca nu îl mai fascinez.Si se uită acolo că îi place și că,îl excită.Dupa mi a spus că a zis o la nervi.Mi a spus că sunt bătrână și nu are ce vedea la mine.Eu am 28 el 21de ani.Cum as putea accepta situația asta?că el urmărește zilnic acele filme.nu mă pot împăca cu ideea.Mi am pierdut de tot încrederea în mine.Din aceasta cauză.Va mulțumesc enorm pentru orice sfat.De care am mare nevoie.

Daniel Mois Ai nevoie de mult mai mult decât de un simplu SFAT. E necesar un întreg PROCES TERAPEUTIC de durată, care nu poate fi nicidecum înlocuit de un comentariu sau altul.
Cristina Constantin, pagina de psihologie Buna ziua! Adevarat a înviat! Partenerul dvs nu a adoptat acel comportament din cauza dvs, deși ii poate părea usor sa foloseasca aceasta scuza. In momentul in care consumul de pornografie devine excesiv si afecteaza funcționarea normală a unei persoane, se poate vorbi despre o dependenta, care se poate trata alături de un specialist. Revenind însă la dvs, încercați să va dati seama ce anume va face sa acceptați aceasta situatie, ce nevoi va satisface partenerul si ce anume va face sa rămâneți în această relatie si apoi luati o decizie care sa va permita o relație sănătoasă. Dacă aveți posibilitatea, adresati-va unui specialist, tot procesul va fi mai usor si mai clar. Mult succes!
Adriana Gheonea Va intrebati cum ati putea accepta situatia asta? De ce ati accepta o?
Chiar daca pt dvs e ok dpdv sexual este nevoie sa fie ok si din partea lui!
Cand considerati invitati l la o discutie si spuneti i cum va simtiti! Poate e doar o interpretare gresita sau spusa la nervi! Aveti ocazia sa stiti cum stati ! Nu permiteti ca imaturitatea lui sa va zdruncine increderea in sine! Cu bine!
Monica Enescu De ce credeti ca ar trebui sa acceptati situatia asta? Ce beneficii aveti sa ramaneti intr-o relatie cu un baiat care va umileste?

Postat în Dragoste | Relatii de cuplu, Psiholog / psihoterapeut online | Etichete: dependenta de materiale pornografice, psiholog online gratis, site-uri pentru adulti dependenta

Ma confrunt cu o gramada de probleme de cand a decedat mama mea, urmata de bunica si bunicul (cancer x 2 + accident vascular). Am fost o familie frumoasa si un copil fericit. Initial am avut atacuri de panica, am luat 4 tratamente antidepresive diferite. Am momente cand ma simt vinovata daca incerc sa ma distrez, ma intreb cum sa fac asta cand ei sunt acolo? Ma doare sufletul, am niste stari de rau fizic inexplicabil, am fost ipohondra intr-o perioada, acum sunt doar satula si obosita.

04 mai 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Ma numesc A., sunt o fata de 23 de ani si ma confrunt cu o gramada de probleme, de 2 ani si jumatate, de cand a decedat mama mea, urmata la 4 luni de bunica si dupa alte 6 luni bunicul (cancer x2 + accident vascular), care au fost si ei ca niste parinti pentru mine. Toti decedati pe data de 3, desi in luni diferite. Ma obsedeaza data asta si ma sperie “coincidenta”, nicaieri nu am gasit o explicatie. Tata e langa mine. Am fost o familie frumoasa si am fost un copil fericit. Problemele mele au debutat treptat si s au cronicizat, pot spune, pe fond nervos. Initial cu atacuri de panica, am luat 4 tratamente antidepresive diferite, cu diagnosticul sindrom depresiv-anxios, care mai mult mi au inrautatit starea, iar de 2 luni si jumatate nu mai iau niciun tratament si deja sunt mai bine. Am fost la 4 psihoterapeuti, niciun rezultat. Problema mea e ca anxietatea aceasta e mai mult accentuata, cel putin in ultima vreme, din cauza ca NU MAI SUPORT deloc starile de rau, care teoretic nu au nicio cauza. La inceput eram foarte afectata de situatia cu decesele, am luptat 1 an jumatate pt fiecare dintr ei, iar cand a fost totul terminat, am cedat fizic si psihic. Dar treptat incep sa accept. Desi mai am momente cand ma simt vinovata daca incerc sa ma distrez, ma intreb cum sa fac asta cand ei sunt acolo? Incă ma simt ciudat, simt ca nu e asta viata mea, imi lipsesc oameni, ma doare sufletul, am niste stari de rau fizic inexplicabil, am fost ipohondra intr o perioada, acum sunt doar satula si obosita. Aproape toti banii pe care i am muncit, i am aruncat pe tot felul de consultatii, tratamente si terapii pentru probleme de sanatate care nu m au ajutat. Deci nu mai am bani de nimic. Am dezvoltat gastrita, cica un astm( dar care nu mi reactioneaza la niciun tratament de astm, deci ce astm e asta?), bronsita de cateva luni in urma unei raceli, o spondiloza cervicala, TOTUL PE FOND NERVOS si din cauza slabirii organismului si imunității, caci inainte aveam poate mici carente, o rinita alergica care se tineau in frau si NU AVEAM NICIO PROBLEMA SAU DURERE PERMANENTĂ, ca acum, si nu ma ajuta niciun tratament. De 3 ani stau cu iubitul meu, dar ne am dus fiecare acasa de cand cu pandemia, mai mult separat ca are nevoie de o pauza. M a iubit si m a suportat foarte mult. Doar ca in ultima vreme, de vreo 4, 5 luni nu mai rezista. Cum sa reziste cand, la 23 de ani, noi nu ne distram, nu iesim, nu facem lucruri normale de 23 de ani? Eu VREAU SA IES SI SA MA DISTREZ, jur. Acum il pierd. Doar ca simt ca nu pot respira cum trebuie( nu, nu am alte probleme grave), ma doare capul mereu, sunt obosita mereu, cum sa ies sa ma bucur de ceva in starea asta??? Inainte cand mergeam la munca(mi am dat demisia de 3 luni caci faceam atacuri de panica frumoase foc in metrou si seful ma teroriza psihic ca nu mai dadeam randament si am zis ca imi iau un timp sa ma linistesc). Eram epuizata. Dar eu ma simt mereu rau de 1 an si ceva incoace.Am o stare de confuzie asa, simt ca asta nu e viata mea(nu, nu am avut ganduri de suicid, tocmai, m am zbatut maxim, singura sa mi revin), deci probabil confuzia e de la oboseala+stres+spondiloza+anxietate. Combo. Ca la cate controale si analize am facut, eram pana acum diagnosticata cu cine stie ce psihic sau nu. Nu mai fac atacuri de panica, sunt oarecum resemnata, respir ingrozitor de cateva luni, chiar si cand am fumat, chiar daca nu mai fumez acum, iar capul meu e sub presiune mai mereu. NIMENI(familie, prieteni) nu intelege, mi am pus problema daca cumva chiar sunt nebuna si totul raul fizic mi l induc eu, cum mi s a sugerat..caci obiectiv vorbind, cum naiba sa se simta cineva rau 1-2 ani la rand si sa nu aiba nimic serios clinic? Eram un copil frumos, echilibrat, sociabil, invatam bine. Deci sper ca poate are cineva un sfat bun, o sugestie, cum sa mi accept viata, pareri despre cum sa mi inving raul fizic si respirator, caci eu simt ca daca imi rezolv impedimentele fizice, voi reuși sa ies iar si sa ma distrez, deci sa ma vindec psihic. Ca in casa doar ma afund. Stiu. Dar cine vrea sa faca ceva cand il doare ceva sau ii e rau? Imi doresc sa fiu iar omul de dinainte si sa mi recastig viata si dragostea vietii mele, care mereu imi spune ca tot spera sa imi revin si ca in ritmul asta ne distrugem amandoi. Are dreptate. Il iubesc mult, si el pe mine, dar m am zbatut sa mi revin psihic, dar fizicul ma trage in jos, nu stiu ce sa fac in cazul asta, dar nu a mers nimic. Ma simt ca un om care a trait o viata si e obosit si satul de ele. Pot invata sa traiesc cu unele rani, dar vreau sa mi continui viata fara stari de rau, nu le mai suport, jur, sunt satula. Nu mi oferiti alternative costisitoare, caci nu mai imi permit.. si nici sa ma duc iar la munca in starea astea, am testat pe pielea mea si mai rau imi fac. Ganduri de la oameni legat de situatia mea m ar face mai fericita, caci nu stiu ce intrebare sa pun.. Multumesc….Semnat, un fost copil fericit.

Bety Anghel Bunã ziua !
Nici nu-i de mirare cã vã simțiți astfel dupã pierderea atâtor persoane dragi și intr- un timp atât de scurt.
Sunteți atât de tânãrã, nu ați avut suficient timp sã vã construiți un ,, scut” din experiențe de viațã, cunoștințe, speranțe, credințe, și altele, care sã vã ajute sã acceptați fenomenul morții, al absenței, aparent definitive, cãci despre asta este vorba.
Nu ați avut timp sã vã trãiți doliul dupã mamã cãci a urmat bunica, nici apoi cã a urmat bunicul. Dupã el, probabil, suferința a devenit copleșitoare.
Cred cã cel mai bine ptr. dv. ar fi sã vã trãiți doliul, dupã fiecare dintre ei, începând cu mama, pierderea cu trauma cel mai adânc resimțitã.
Sã vã amintiți despre ei, sã vorbiți despre ei, sã înrãmați poze cu ei, sã mergeți la cimitir ( numai dacã simțiți aceastã nevoie !), sã plângeți ptr. fiecare în parte, sã vorbiți cu Dumnezeu despre ei și tot ce altceva simțiți cã ați vrea sã faceți !
V- ar prinde bine sã puteți discuta cu alte persoane care trec prin experiențe similare, sau au trecut prin asta și au reușit sã se ridice și sã mearga mai departe.
Apoi, ar fi benefic sã aprofundați puțin noțiunea de moarte, mai ales din punct de vedere spiritual. Sã discutați cu un preot duhovnic, sâ citiți niște cãrți. Experiențe la limita morții, ale celor care au fost în moarte clinicã și și- au revenit, chiar dacã sunt controversate , v- ar ajuta sã priviți moartea dintr- o perspectivã necunoscutã pânã acum.
Sãnãtate și sã auzim de bine!
Stan Nicoleta Îmi amintești de doliul meu. Au fost doi ani de frica cumplita, reala de moarte, cu anxietate generalizată, manifestata prin muuuulte comportamente compulsive, evident cu beneficii ( curățam, găteam, spălam, călcăm, îngrijeam o bolnava grav și un bebeluș) și …asta in 20-24 de ore pe zi. După ce a murit ….m am golit de vise, scopuri, planuri, ambiții, de plăcere, de prezenta. Ma sufocam la metrou, leșinam la biserica, la hipermarket. Liniștea o găseam doar la mormânt, plantând flori, Jelind. Am avut noroc, m am îmbolnăvit și….am fost nevoită sa lupt pentru viața. Da, îți confirm ca supărarea, epuizarea fizica si psihică ne poate îmbolnăvi. Îți pot confirma ca deși nu ma interesa sa muncesc, m am angajat fără entuziasm. Beneficiul a fost ca îmi ținea mintea ocupată, Dar cel mai important a fost ca am beneficiat de suportul oamenilor din jurul meu. Nu știu, sunt multe de spus….dacă vrei sa vb mai mult, oricând in privat..
Mihaela Zaharia Iti recomand sa te familiarizezi cu informatiile din “recall healing” aici: https://www.recall-healing.ro/video/ si pe youtube (poti sa cauti si dupa numele Gilbert Renaud). Sa citesti carti precum “Povestea ta a inceput demult” si “Psihogenealogia, vindecarea ranilor familiale si regasirea de sine” de la Editura Trei, sa citesti despre simptomele tale in cartea Dictionarul bolilor si afectiunilor, o gasesti free pe net si sa participi la un workshop de constelatii familiale cand vor mai putea fi organizate. Despre experienta mortii clinice gasesti in cartea scrisa de Anita Moorjani “Am murit si m-am descoperit pe mine insami” si despre vieti anterioare in cartea Multe vieti, multi maestri despre care am scris si eu aici: https://www.parenting.ro/Resurse-articole/Despre-carti Sper sa te ajute.
Cristina Agapi Nedea Curaj copila ! Pe mine m-a scos din atacurile de panica , o biata catelusa pe care am salvat-o de la eutanasiere ..gandeste-te ca mama si bunoicii tai vor sa te vada sanatoasa , esti tanara , in tine mai sunt resurse sa prinzi putere .Nu sunt specialist ,sunt o femeie de 47 de ani cu un emfizem pulmonar destul de avansat , cu sindrom depresiv anxios , cu o hipertiroidie urata si nu ma las in mana bolilor . Nici tu nu te lasa , invata sa te rogi la Dumnezeu , nu trebuie sa inveti rugaciuni din carte , vb cu El ,spune-i durerea ,plangi daca simti nevoia . Eu nu am putut plange 20 de ani dupa moartea tatalui… Curaj si putere iti doresc si multa sanatate !
La Psiholog Daca nu ai încheiat travaliul de doliu poti incerca ce ai fost sfatuita mai sus. Insa, ce mi-a atras atentia este ca ai fost la 4 terapeuti, ai urmat tratament si nimic. Totusi, cu riscul de a te supara pe mine, de ce iti tii tot timpul scutul ridicat? Stii cata energie iti consumi, cat de obositor si epuizant este sa traiesti cu mecanismele de aparare in permanenta activate? Problema nu e la terapeuti, problema e la tine pt ca nu îți dai voie sa traiesti. Si DA, somatizezi, de aici raul fizic. Acum, poti sa iti descarci furia pe mine daca nu iti convine ce ti-am scris. Dar in privat, te rog.
Cabinet Psiholog Gabriela Vitikan Nu renuntati la ideea de a face psihoterapie, poate nu ati gasit psihoterapeutul potrivit. Gasiti aici cateva sfaturi despre cum sa il alegeti. https://www.facebook.com/113461593379590/posts/150192036373212/
Daniel Mois Faptul că ai fost la 4 psihoterapeuți nu înseamnă nimic. Poate nu ai găsit persoana potrivită, compatibilă cu problema ta sau cu tine! Ai de găsit terapeutul potrivit, care să te sprijine să treci la treabă. Ca să schimbi chiar TU tiparul disfuncțional pe care îl ai. Altfel, consumi degeaba energia, pe chestii neproductive.
Raluca Maria Dragomir Draga mea, eu trec prin aceleași trăiri de 6 luni. Din senin, dar tot declanșate de supărări pe care le-am ținut în mine.
După ce am trecut prin mâna multor doctori, care deși mă vedeau că nu eram în stare să stau în picioare, îmi spuneau că nu am nimic, că e totul psihic, am ajuns la un dr. care m-a trimis să fac un set de analize, printre care și DAO. Am aflat ca am intoleranță la histamină și că trebuie să țin un regim. Înainte de acest regim, aveam dureri mari de abdomen, am ajuns la urgențe unde mi s-a spus ca nu am nimic. Am și leșinat de la acele dureri. Am avut dureri mari în spatele capului. La RMN tesla nu a ieșit nimic în neregulă.
De când țin regim, totul este mai ok. Dar nu mai știu cât am cheltuit pentru a ajunge la doctori care nu mi-au dat nici o soluție, au ridicat din umeri cu nepăsare.
Te înțeleg. Îți înțeleg disperarea, dar nu te lăsa. Încearcă fundația Estuar, am înțeles de pe acest grup ca oferă consultații gratuite. Credința te ajută foarte mult să nu îți pierzi speranța. Îți doresc să găsești soluții.
La Psiholog Sunt de acord cu Raluca Maria Dragomir.
Am avut probleme cu un picior pe care nu reuseam sa-l mai folosesc din senin. Am mers la 4 medici diagnostice diferite, tratamente diferite, fara rezultate. Psiholog fiind, am gandit problema din alt unghi si anume “acest picior vrea sa imi spuna ceva”. Avusesem un an foarte greu cu multe evenimente prin tara, slalom printre trei clinici. “Nu e bine” mi-am spus. 6 luni piciorul a fost impotriva mea. Mi-am schimbat radical stilul de viata, ritmul, modul de a vedea ascensiunea in cariera. De ce iti spun toate astea? Poti sa ai o problema fizica pe care mintea ti-o dicteaza sau controleaza. Nu vrei terapii costisitoare. Nici nu trebuie. Nu vrei sa te duci la terapeut. E alegerea ta. Oricum terapeutul/doctorul nu detine bagheta/potiunea magica. Spui ca poti sa traiesti cu anumite rani dar nu cu starea de rau. Ei, tocmai asta incearca starea de rau sa iti spuna: “nu cred ca e bine sa traiesti cu anumite rani”. Ce m-a atras la postarea ta este faptul ca te-ai semnat “un fost copil fericit”. Mi se pare incredibil cum iti dai solutia singura. Permite-ti sa fii din nou fericita. Renunta la rezistenta de a fi fericita in absenta persoanelor iubite. Sunt convinsa ca ele nu și-ar fi dorit sa fii nefericita.

Postat în Psiholog / psihoterapeut online, Trauma | Deces | Accident | Etichete: cauze atacuri de panica, cauze ipohondrie, moartea bunicilor, moartea mamei, psiholog online gratuit, trauma deces in familie

Recrutăm logopezi – București, Centrul ASPERA

04 mai 2020

Suntem în căutare de logopezi, de oameni dedicați lucrului cu copii mai mari si mai mici, tipici și atipici, copii de orice vârstă, verbali sau non-verbali…. deoarece comunicarea începe din primul an de viață.

Rolul principal constă în evaluarea, stabilirea de obiective specifice individuale și adresarea unei varietăți largi de deficiențe în comunicare (verbală și non-verbală) în ședințe individuale și de grup (dupa caz).
Rolul presupune lucrul într-o echipă multidisciplinară cu supervizare din afara țării, o echipă în care terapeuții de diferite specializari vor lucra impreuna pentru a atinge potentialul maxim al copilului. Comunicarea orala si in scris a punctelor forte, ariilor de imbunatatire, obiectivelor si progresului catre specialisti si apartinatori, este foarte importanta. Implicarea parintilor intr-un proces de invatare este esentiala pentru a mentine procesul terapeutic si in mediul familial.
Ocupantul postului va fi implicat in grupuri de specialitate si de sprijin pentru apartinatori. Pentru că ne dorim să creștem și să-i creștem și pe alții, este necesară implicarea în programe educaționale și cursuri organizate, atât pentru personalul centrului, cât și pentru un public mai larg.
Ne dorim să găsim colegi care să fie alături de noi full-time și pe termen lung.

Cine suntem noi?

Noi suntem ASPERA. În acest moment, suntem în etapa de construcție a unui centru modern și inovator în București, urmând să ne deschidem porțile în toamnă. Până atunci, în paralel cu amenajarea locației situată în zona Armenească, dorim să construim și echipa alături de care să introducem o metodă de abordare relativ nouă în România, dar foarte răspândită pe plan internațional: metoda Floortime.
ASPERA oferă posibilitatea de a activa într-o echipă multidisciplinară formată din psihoterapeuți, psihologi, logopezi și alți specialiști, sub formare și supervizare internațională și cu acces la programe de pregătire continuă.
Deoarece va exista o colaborare continuă cu specialiști din afara țării și pentru că trainingurile prin care dorim sa creștem valoarea echipei sunt oferite de profesioniști din străinătate, este necesară cunoașterea limbii engleze la nivel conversațional.
Cautam oameni calzi si responsabili, deschisi la a învăța lucruri noi, cu studiile de Logopedie finalizate si experiență în lucrul cu copii cu nevoi speciale.

E important să știi: modul în care terapia va fi pusă în practică nu se bazează pe metoda ABA și pe principiile analizei comportamentale aplicate. Noi urmăm principiile terapiilor bazate pe modelul dezvoltării individuale relaționale, în speță metoda Floortime. Așa că, daca cunoști ce înseamnă o astfel de abordare sau vrei să înveți, pentru ca nu rezonează cu tine terapia ABA, te așteptăm să pornim la drum împreună.

Avem nevoie de tine încă de acum, in etapa de construcție a centrului, pentru a dezvolta procesele alături de consultanți din Statele Unite ale Americii și Singapore.
Așteptăm să ne trimiți în limba engleză o scurtă descriere (pregătire, experiență, referințe…și ceva inedit) pe adresa de e-mail: contact@centrul-aspera.ro

Postat în Anunturi, Anunturi angajari / colaborari | Etichete: angajare logopod, loc de munca logoped

Recrutăm terapeuți ocupaționali – București, Centrul Aspera

01 mai 2020

Recrutam terapeuti ocupaționali pentru a lucra cu copii mai mici și mai mari, scunzi și înalți, tipici și atipici. Important e să își dorească să facă diferența în evoluția unui copil și să fie deschis la a învăța și a se dezvolta în mod continuu.

Rolul presupune efectuarea de evaluări specifice și stabilirea de obiective, dezvoltarea și implementarea unui program individualizat și efectuarea de ședințe de terapie ocupațională (individuală și de grup) în vederea atingerii obiectivelor și oferirea de sfaturi părinților și îngrijitorilor. Totodată, rolul presupune lucrul într-o echipă multidisciplinară, cu supervizare din afara țării.
Ocupantul postului va avea un rol critic în conturarea și implementarea modului în care terapia ocupațională va fi oferită în cadrul centrului, cu focus și în aplicarea terapiei senzoriale.
Ne bazăm pe faptul că această persoană se implică în procesul de inițiere a noilor colegi pe zona de terapie ocupațională și în formarea terapeuților începători.
Pentru că ne dorim să creștem și să-i creștem și pe alții, este necesară implicarea în programe educaționale și cursuri organizate, atât pentru personalul centrului, cât și pentru un public mai larg.
Ne dorim sa găsim un coleg care să fie alături de noi full-time și pe termen lung.

Cine suntem noi?

Noi suntem ASPERA. În acest moment, suntem în etapa de construcție a unui centru modern și inovator în București, urmând să ne deschidem porțile în toamnă. Până atunci, în paralel cu amenajarea locației (o vilă mare și frumoasă, veche și recondiționată, în zona Armenească) dorim să construim și echipa alături de care să introducem o metodă de abordare relativ nouă în România, dar foarte răspândită pe plan internațional: metoda floortime.
ASPERA oferă posibilitatea de a activa într-o echipă multidisciplinară formată din psihoterapeuți, psihologi, logopezi și alți specialiști, sub formare și supervizare internațională și cu acces la programe de pregătire continuă.
Căutăm un om cald și responsabil, deschis la a învăța lucruri noi, care are studiile de terapie ocupațională finalizate și experiență relevantă de lucru cu copii cu nevoi speciale. Această poziție se potrivește unei persoane cu o pasiune puternică în a lucra cu copiii (cu nevoi speciale) și familiile lor.
Deoarece va exista o colaborare continuă cu specialiști din afara țării și pentru că trainingurile prin care dorim sa creștem valoarea echipei sunt oferite de profesioniști din străinătate, este necesară cunoașterea limbii engleze la nivel conversațional.

E important să știi: modul în care terapia va fi pusă în practică nu se bazează pe metoda ABA și pe principiile analizei comportamentale aplicate. Noi urmăm principiile terapiilor bazate pe modelul dezvoltării individuale relaționale, în speță metoda Floortime. Așa că, daca cunoști ce înseamnă o astfel de abordare sau vrei să înveți (pentru ca nu rezonează cu tine terapia ABA), te așteptăm.

Dacă ești interesat să ni te alături, noi avem nevoie de tine încă de acum, din etapa de construcție a centrului pentru a dezvolta procesele alături de consultanți din Statele Unite ale Americii și Singapore.
Așteptăm să ne transmiți în limba engleză câteva lucruri despre tine (pregătire, experiență, referințe și… ceva inedit) pe adresa de email: contact@centrul-aspera.ro

Postat în Anunturi, Anunturi angajari / colaborari | Etichete: angajare lucrul cu copii cu dizabilitati, angajare terapeut ocupational, metoda floortime, terapeut copii cu nevoi speciale

Terapeuți și terapii din România

Login

Întreabă psihologul online

Susținem

Eu imi doresc un copil, iar prietenul meu, nu… El mai are un copil dintr-o relatie anterioara, copil pe care l-a vazut de 2 ori in 8 ani. Scuzele lui sunt despre partea financiara. Eu am impresia ca fuge de responsabilitați.

Cabinet psihologic de inchiriat – Bucuresti (zona Pipera)

Iubitul meu accesează zilnic site-urile pentru adulți. Desi avem o viață sexuală satisfăcătoare. Mi-a zis că nu îl mai fascinez. Și se uită acolo pentru că îi place și îl excită. Mi-a spus că sunt bătrână și nu are ce vedea la mine. Eu am 28, el 21 de ani.

Recrutăm logopezi – București, Centrul ASPERA

Cine suntem noi?

Recrutăm terapeuți ocupaționali – București, Centrul Aspera

Cine suntem noi?

Facebook