Sunt eleva la cel mai bun liceu din oras. Mereu am fost un copil cuminte, am ascultat de parinti. Dar in casa noastra niciodata nu a fost o atmosfera placuta tot timpul.

Terapeuti.ro:

Sunt eleva la cel mai bun liceu din oras. Mereu am fost un copil cuminte, am ascultat de parinti. Dar in casa noastra niciodata nu a fost o atmosfera placuta tot timpul. Tatal meu si mama mea au o relatie foarte dificila. Mereu s-au certat, dar nu au fost niciodata certuri constructive, ci numai bazate pe înjurături, cuvinte grele si pline de repros, care i-a afectat in timp. Si pw mine la fel. De cand eram mica, au existat suficiente ocazii in care mama sa imi spuna ca tata (care este foarte impulsiv si nervos de obicei) se poarta asa din vina mea. Eu nu eram de acord cu ea, ne contraziceam ca orice mama si orice fiica, dar cand intervenea el… era grav. Intotdeauna am suferit cand in casa exista scene de genul, dar de cand mama s-a imbolnavit, reactiile ei s-au inrautatit. Acum este mai bine. Eu sunt un copil decent, cu bun simt si iubitor si fac tot ce imi sta in putinta ca.. sa fiu pe placul lor. Dar mama ne reproseaza din ce in ce mai mult, atat mie, car si tatalui meu ca nu facem nimic cum trebuie. Imi spune cuvinte grele si scarboase. Ma face sa ma simt ca un nimic, inutila si proasta. Imi spune de multe ori ca sunt batuta in cap. Oh, ca orice om am defecte, dar sunt altruista, inteligenta si descurcareata. de cate ori se poarta urat cu mine imi zice ca ” siruatiile de viata o fac sa fie asa. E un om bun, dar ma distruge emotional. Zice ca tata o sa o bage in mormant. Si cateodata, crede ca si eu o sa contribui la asta. Eu o inteleg ca ii e greu, dar nici ea, nici tata nu ar trebui sa ma faca sa ma simt asa. Nu ar trebui sa plang atata. Chiar sunt un copil bun. Sincer. Cand tipa tata… ei bine, se dezlantuie iadul. E groaznic uneori sa stai in casa asta. Ma simt asa rau si cand ii pomenesc de asta mamei, se victimizeaza. Aparent.. eu si tata o distrugem.. din cauza atitudinii noastre. Tata, de asemenea, e incredintat ca mama il termina psihic, tot ameninta ca daca nu as fi eu, de mult ar fi plecat. Dar ei ma distrug pe mine. Nu mai suport certurile, vina, presiunea. Nu stiu ce sa mai fac. Zilele astea cel putin m-am consumat mai mult ca niciodata. Daca nu ar fi Dumnezeu, nu stiu ce as face. Mi-e teama ca o sa cedez.