Am 18 ani si lucrez la o cafenea. Tatal meu s-a sinucis acum 2 ani, chiar dupa ce am terminat de vorbit cu el la telefon. Cand aveam 3 ani, mama mea si-a refacut viata cu actualul concubin. Mama s-a distrus mult de cand e cu el. Nu lucreaza niciunul, iar eu ajut cat pot in casa. Sunt tentata sa plec, sa ma mut, dar mi-e frica să-mi las mama singura cu asa specimen.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online 

Bună, mă numesc Georgiana, am 18 ani, am terminat liceul anul trecut, iar acum lucrez la o cafenea.

Am ales sa scriu aici pentru că.. am ajuns într-un moment foarte greu și chiar nu mai stiu ce sa fac si nu am cu cine sa vorbesc. Problemele mele se leagă de ceea ce se întâmplă in “familia” mea, dacă ii pot spune asa. Tatal meu s-a sinucis acum 2 ani, chiar dupa ce am terminat de vorbit cu el la telefon. Nu am crescut cu el de la varsta de 3 ani, dar cu toate astea mi-a fost si încă îmi este greu stiind ca nu mai e. Dupa ce s-au despărțit părinții mei, mama mea si-a refacut viata cu actualul concubin. Totul a fost super ok la început. Cu timpul. El a început sa fie violent, verbal, fizic. Toate astea devenit cat mai dese. Adevaratele probleme si mai grave, au fost dupa ce sora mea a terminat liceul. A plecat in strainatete, iar el de atunci parca a innebunit (mentionez faptul ca sora mea atat pentru mama, cat si pentru tatal meu vitreg, era cea mai importanta) sora mea a plecat doar pentru a scapa de chinul de acasa, pentru asta am pierdut-o, pentru ca nici nu mai suna, nu mai da un semn. Nimic. Eu in schimb. Încerc sa o ajut pe mama, care s-a distrus mult de cand e cu individul asta care nu o apreciaza. El a început ca bea foarte mult, vin prieteni de ai lui si beau si asculta muzica tare pana la orele dimineții, mama incepand si ea cu el. Eu incerc sa ma intrtin, pentru ca ei nu lucreaza niciunul, sa ajut cat pot in casa. Dar mi se pare foarte greu. Mama nu se ocupa de mine. Sa nu mai zic ca nu a facut o macare calda de luni de zile. Acest individ ma suna mereu oriunde merg, chiar si cand sunt la munca, ma injura, ma amenință. Ceea ce ma enervează cel mai rare e ca… Deja noi am ajuns niste pioni in ochii lui. Si el inpece să-și intinda aripi unde nu e cazul. Nu lucreaza, bea toata ziua, se cearta cu mama din orice. Daca ma bag incepe cu mine. Cele mai dese cuvinte ale lui fiind “curve”, “nemernice”, scuzați cuvintele.

In cazul lui nu am ce sa mai fac, e un caz pierdut, iar la cum e politia din România, nu pot sa-l denunț, pentru ca ar veni inapoi si m-ar desfigura.

Nu știu ce as putea sa fac, sunt tentata sa plec, sa ma mut, dar mi-e frica să-mi las mama singura cu asa specimen.

Si cu toate astea, nu vreau nici să-mi stric viitorul, am o viata înainte, nu pot sa stau într-o casa cu un asemenea om.