Marilena Popa Buna ziua, un barbat care iubeste o femeie va vedea copiii sai ca pe extensia femeii pe care o iubeste, parte din ea. Cei care considera femeia un bun perisabil nu vor accepta o femeie care a mai fost casatorita sau are copii din relatii anterioare. Copilul este in primul rand al dumneavoastra, daca doreste sa fie cu dumneavoastra va va accepta cu tot ceea ce prespune asta. Partenerul dumneavoastra nu a incheiat casnicia ca sa fie cu dumneavoastra, a inceiat-o pentru ca nu mergea realtia, imi imaginez ca nu i-ati pus pistolul la tampla sa divorteze. Cred ca dumneavoastra aveti de clarificat niste lucruri cu sine, apoi cu el… Numai bine!

Cabinet Individual de Psihologie Maria Calapod-Tomescu Bună!
Pare ca aveți o istorie personala plina de experiente complexe și dificile, însă mai important de atat, pare ca ați avut o mișcare în viata foarte curajoasa. O forță interioara, o dorința de a răzbate, în ciuda obstacolelor externe!
Asa cum au menționat și colegi de breasla, poate fi foarte ușor sa devii copleșit , mai ales atunci când apar copiii și încă sunt mici. Sansele ca părinții sa fie copleșiți de responsabilități și de stările emoționale puternice, sunt destul de mari. Din cele menționate de către dumneavoastră,la ultima naștere au fost experiente traumatizante, de la care nu știu dacă v-ați refăcut complet. Schimbările implicite maternității sunt destul de puternice, atât la nivel fiziologic cât și la nivel psihologic. Intuiesc ca dumneavoastră, poate ați fost obișnuita sa fiți destul de în control, în multe situații. Iar în prezent, controlul nu prea funcționeaza, în principiu din cauza schimbărilor mai sus menționate.
Modul în care percepeți relatia cu soțul, pare sa o puneți la nivel de egalitate cu relație pe care o aveți cu copiii. Adică nu simțiti ca exista o contribuție adulta, pe lângă cea pe care o aveți dumneavoastră. Ați vorbit cu soțul despre aceste aspecte? Adică pe timp de pace, atunci când spiritele sunt calme. Ma gândesc ca dacă ați crescut împreună, cu siguranță aveți motive întemeiate pentru care v-ați ales reciproc. Vorbiți despre ce va preocupa, atunci când copiii dorm, fără a judeca, doar spuneți-i cum va simțiți, stabiliți împreună niște timp de răgaz pentru dumneavoastră, singura, timp în care sa simțiți ca puteți respira. Poate luându-l doar pe cel mic la o plimbare.
Stabiliți alternativ cu soțul responsabilități pe care le puteți face cu schimbul.
Pare ca sunteți o persoana care și-a asumat responsabilitati de-a lungul experientei personale. Continuați în același spirit, adică un alt act asumat ar fi sa cereți ajutorul. Nu trebuie sa facem totul singuri, a creste copiii este o responsabilitate destul de mare în sine, astfel încât este normal sa simți furie, la un moment dat. Furia, este o emotie de baza. Dacă se manifeste extins, aceasta ne indica și anume ca ceva nu este în regula. Deasemena mai poate fi și un sentiment care vine din teama de a fi vulnerabil. Ma întreb dacă suna familiar pentru dumneavoastră. Oare faptul ca viata v-a încercat, ați simțit abandon, teama, poate confuzie și durere, v-a determinat sa evitați sa deveniți vulnerabila? Popular, vulnerabilitatea este privita de către mulți oameni ca fiind o slăbiciune. Este o percepție eronata, vulnerabilitatea este parte componenta a actului de curajului. Vulnerabilitatea este o putere, nu slăbiciune.
Poate ar ajuta ca atunci când apare furia, sa luați o pauza mentala. Pentru asta va trebui sa o recunoașteți când apare. Dacă puteți face acest lucru, atunci când simți ca va înfuriati, aveți optiuni: ieșiți din camera pentru câteva minute și reveniți când sunteți mai calma. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci luati o pauza mentala acolo unde sunteți gândiți-vă ce ați face dacă ați fi într-o vacanta. Faceți asta pentru câteva secunde sau minute. Un alt lucru pe care îl puteți încerca este sa fixați un obiect din camera unde sunteți și sa îl descrieți mental.
Acestea sunt bineînțeles doar niște sugestii, multe alte tehnici le puteți explora mult mai eficient într-un proces psihoterapeutic.
Este nevoie de psihoterapie pentru a înțelege mai amplu prin ce treceți, cum puteți face fata și ce opțiuni aveți. Explorați cu un psihoterapeut teme precum atașamentul pe care l-a făcut adultul cu persoanele semnificative din viata sa, atașamentul adultului cu copiii sai; abordarea unor posibile situații traumatice, pierdere și abandon si relație de cuplu. Toate acestea sunt teme care pot face parte din viata noastra și despre care este bine sa stim mai multe pentru a le face fata eficient. Va urez mult bine!

Georgeta Iordache Bună! Ar fi util să urmărești acele ganduri, sa le notezu și din aproape în aproape sa le dai semnificație: “cum am putut fi atât de inconștientă” ce înseamnă asta pentru tine? Ex: sunt promiscuă…și asta ce însemnă? …etc până ajungi la baza problemei. Convingerea de baza este că de ex: toate femeile care fac sex in afara căsătoriei sunt… Odată identificată convingerea de baza pot acționa prin contraargumentarea ei. Asta ca soluție pe moment. Ideal este sa începi psihoterapie. Pt că toate acele gânduri fac parte dintr-un construct care nu poate fi rezolvat aici.