consiliere psihologica gratuita

Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Arhiva lunara pentru aprilie, 2020

  65 vizite
Pagina 1 din 3123

Sunt divortata. Ce se poate face cand celalalt parinte al copilului de 4 ani nu dorește să impună reguli copilului, il lasa sa faca ce vrea? Copilul a inceput să se simtă mai bine in prezenta celuilalt părinte, care ii permite orice.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua, as dori sa stiu ce se poate face în condițiile în care celălalt părinte al copilului de 4 ani nu dorește să impună reguli copilului, il lasa sa faca ce vrea. Ma lupt cu morile de vânt. Eu sunt singura care face reguli copilul ma asculta dar a început să se simtă mai bine in prezenta celuilalt părinte care ii permite orice
  • Dulapiorullui Darius
    Dulapiorullui Darius Nu sunt specialist..dar din experiența va scriu..m.am despărțit cand copilul avea 1 an si jumatate..acum are 9 ani jumătate.. tatăl lui nu.i pune nicio regulă.. il ia des la el..la început eram si eu furioasă pe situatie..ca la mine acasă era disciplina.. si la el..fara reguli..venea sălbaticit de la el..dar a trecut timpul..si copilul a inteles ca regulile sunt bune pentru dezvoltarea si educatia lui..eu tot explicându.i mereu de ce e bine ca in fiecare casa sa există reguli..mult succes
    Cabinet Individual de Psihologie Bogdan Cora
  • Cabinet Individual de Psihologie Bogdan Cora E greu cand parintii nu se pun de acord, copilul va alege intotdeauna varianta convenabila, respectiv cea care e mai permisiva. Dar puteti pastra dumneavoastra regulile, incercand sa nu fie comunicate agresiv (cu “trebuie” in fata), ci ca pe un joc. Faceti regulile distractive! Daca un parinte e prea permisiv, se prea poate ca celalalt sa fie prea rigid, adica s-a blocat acolo, in reguli, in respectarea/nerespectarea lor. Ori copiii au nevoie sa incalce din cand in cand regulile si le pot respecta daca vin prezentate sub o forma mai blanda. Daca aveti nevoie de mai multe detalii, va rog sa imi scrieti in privat. Va astept cu mare drag!

De cand cu pandemia, am fost relaxata doar in primele zile. Am stat numai in casa si a fost OK, pana intr-o seara cand am inceput sa tusesc si m-am sufocat. De atunci, starile de panica mi-au revenit. Am invatat sa-mi stapanesc respiratia, sa nu mai am tendinta de sufocare, dar mi se pun un nod in gat si o gheara in capul pieptului.

F,28
Buna , am un copil mic , maritata, . Acum spre norocul meu sotul este acasa. De cand cu pandemia , am fost f relaxata in privinta asta .. in primele 10 zile . Am stat numai in casa , stand la bloc a fost putin mai greu , dar a fost ok , pana intr o seara cand , dintr o data am inceput sa tusesc si m am sufocat f tare. Am iesit la geam , m a luat ameteala , greata , frisoane , evident ca primul gand a fost ca m am infectat cu covid . Nu m am speriat pt mine ci pt copil , sot , socrii (65+) … starea de rau si gheara in piept a durat cam 2 zile , eu zic ca a fost un atac de panica , dupa ce am citit .. pe care nu l am putut controla de niciun fel.
Ne am hotarat sa ne mutam la casa la socrii , curte , aer , mai relaxant ca nu este aglomeratie , nu e in oras , dar eu tot nu am scapat de starile de panica. Imi vin deodata , fara sa ma gandesc la ceva anume , am “invatat “ doar sa mi stapanesc respiratia si sa nu mai am tendinta de sufocare, dar mi se pune un nod in gat si o gheara in capul pieptului pt cateva minute bune,incerc sa ma gandesc la lucruri pozitive(desi ganduri negative nu am si nu am avut niciodata) si de cele mai multe ori imi trece starea . Acum am un episod mic de indigestie si iar am o mie de ganduri , mai ales ca stau si in casa cu socrii . Am luat pt prima data astazi un nervocalmin, dar nu m a calmat in niciun fel , ajutati ma va rog , cu un sfat , cum sa ma controlez sau daca am nevoie de niste sedinte la psiholog . Stiu ca pare ceva minor , dar ma oboseste fizic si psihic situatia , si nu mai am acelasi randament ca inainte (ma refer la toate activitatile pe care le aveam pana acum ;nu lucrez , dar nu
sunt genul de persoana care sa stea degeaba )
  • Angela Bran
    Angela Bran Faceti un control la tiroida!
  • Monica Enescu
    Monica Enescu Da, pare ca sunt niște reacții fiziologice amplificate de perioada aceasta si probabil si de o tendință anxioasa. Va recomand sa faceti macar cateva ședințe de terapie cu un psihoterapeut, ședințe care pot fi făcute chiar online, de la distanță, mai ales că în perioada aceasta sint multi terapeuti care lucrează de acasă. Se poate rezolva, numai bine!
  • Oana Sarca
    Oana Sarca In perioada asta sunt multe persoane care fac atacuri de panica, pentru ca anxietatea se intensifica pe fondul pandemiei. Este indicat sa invatati tehnici de respiratie doar daca puteti si nu se accentueaza hiperventilatia. Pe youtube veti gasi tutoriale. Incercati sa va focusati pe rutina zilnica si sa nu ascultati stirile decat o singura data pe zi. Puteti sa apelati la un psihoterapeut ptr terapie sau sa apelati la un psiholog voluntar din cadrul echipei Gamma, care va poate ajuta prin telefon sa gestionati anxietatea. Multa sanatate!
  • Camelia Teodor
    Camelia Teodor De ce nu sunati medicul de familie??? !!
  • Alexandru Pichiu
    Alexandru Pichiu Inspirați și expirați profund timp de 15-20 de secunde de fiecare dată când simțiți simpotmele descrise.
  • Adriana Gheonea
    Adriana Gheonea Pt inceput cautati sa va relaxati cat mai mult, eliberati orice gand care va vine, faceti bai calde cu plante, cu sare, acordati 20 minute in natura meditand sau contempland un copac inflorit.puneti o melodie de relaxare si dati va voie sa va eliberati de tot balastul, eliberati griji de orice fel . Folositi you tube pt exercitii cu meditatii ghidate! Daca intr o luna simtomele revin adresati va unui terapeut sau doctor! Cu bine!
  • Comsa Ruxandra
    Comsa Ruxandra Exista psihologi in aceasta perioada care lucreaza probono. Puteti suna de maine la 0219696 o linie gratuita pt persoanele afectate de aceasta pandemie pe plan psihologic. Mai puteti intra si pe grupul psycovid unde gasiti o lista de psihologi care va pot consilia probono. Eu fac parte din ambele grupuri de suport. Sigur, nu e vorba de terapie, ci de interventie psihologica rapida in situatii de urgenta. Veti primi recomandari de tehnici care v-ar putea ajuta si puteti sa va eliberati de gandurile care nu va dau pace vorbind cu un specialist.
  • Diana Donosã
    Diana Donosã Hristos a inviat! Ma intreb cum de “dintr-o data” s-a intamplat sa tusiti sau sa simtiti sufocarea. Este posibil ca in momentele anterioare acestor senzatii sa va fi gandit la ceva sau sa fi vazut/ auzit ceva care sa va fi provocat aceste reactii? Cred ca v-ar ajuta cateva sedinte de psihoterapie sa gasiti raspunsuri si sa va relaxati treptat, mai ales ca si cel mic are nevoie de un mediu care sa nu fie incarcat de anxietate. Succes si numai bine!

Daca o persoana a facut terapie individuala cu un anume psiholog in trecut, apoi au aparut probleme in cuplu, este ok ca terapia de cuplu sa fie facuta cu acelasi psiholog? În plus, partenerii s-au “imprietenit” cu terapeutul, cu care stau la telefon mult, fara ca terapeutul sa perceapa o taxa pentru asta.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua.. Pun in discutie o situatie… Daca o persoana a facut terapie individuala cu un anume psiholog pentru niste probleme personale in trecut, apoi au aparut probleme in cuplu , este ok ca terapia de cuplu sa fie facuta cu acelasi psiholog?
Mentionez ca pe langa sedintele de cuplu, psihologul face in paralel si sedinte individuale cu fiecare.
Partenerii s-au “imprietenit” cu terapeutul, cu care stau la telefon mult , fara ca terapeutul sa perceapa o taxa pentru asta.
Au aparut insa probleme in terapia de cuplu.
Unul din parteneri face sedinte individuale pe ascuns fata de celalalt partener si il suna foarte des pe terapeut. (pt ca e gratis)
Implicit…Celalalt partener nu se mai simte in siguranta in terapia de cuplu si simte ca terapeutul este manipulat si partinitor.
Parerea mea este ca trebuie schimbat terapeutul. Va rog sa imi spuneti daca gresesc… Si va rog si o recomandare de psihoterapeut cunoscut pentru rezultate bune in terapia de cuplu.
  • Mercean Elena Roxana
    Mercean Elena Roxana Eu acum iti vorbesc doar din perspectiva de client de terapeut si ce am vb eu cu terapeuta mea. Ea mi-a explicat f clar sotul meu nu va putea merge la ea si nici noi ca si cuplu la ea. Eu am venit prima la ea eu am intaietate cum s-ar zice. A spus ca pt cuplu imi poate recomanda pe cineva insa ea nu va face cu noi terapie de cuplu niciodata. Pt ca ii sunt principalul client . E chestie normala. Daca eu ma duc la ea separat si povestesc despre mine si ce simt e ca am incredere . Dar daca am merge ca si cuplu pe langa ce merg eu..nu as mai avea incredere sa merg la ea eu singura..mi-aș sabota relatia terapeutica. Chiar daca nu sunt specialist iti zic singura ca acest tringhi al bermudei va face rau. Nu e normal si nu stiu cum de terapeutul/a a acceptat asa ceva.
  • Lucia A. Anghel
    Lucia A. Anghel Daca unul din cuplu face terapie individuala, celalat din cuplu nu are ce cauta la terapie individuala la acelasi terapeut. Ever. Daca amandoi sunt in propriile terapii individuale, amandoi Trebuie sa aiba terapeut diferit, nu acelasi. Daca cei doi vor terapie de cuplu, vor face terapie cu un alt terapeut fata de cei doi mentionati la care se duce fiecare.
  • Lucia A. Anghel
    Lucia A. Anghel Nu exista sa te “împrietenesti” cu terapeutul si sa stai de vorbaa telefon non stop, asa când îți vine, chiar daca e gratis. Regulile de cadru trebuiesc clar stabilite. Daca terapeutul de care spuneti face terapie fara sa puna cadrul in temelii, adica timpul clar de 45-60 min, cat il are el stabilit, cu o sedinta sau 2 pe saptamana stabilite, atunci inseamna ca acel terapeut nu are limitele lui si cadrul in care sa aiba loc procesul terapeutic
  • Lucia A. Anghel
    Lucia A. Anghel Nu stiu daca terapeutul e manipulat si partinitor, eu as spune ca e manipulaNt. Din ce spuneți, sau asa se înțelege, ambii parteneri fac terapie cu ACELASI psiholog. E inadmisibil. Un terapeut, in terapie individuala, trebuie sa stie despre ce povesteste pacientul despre partenerul /a lui/ei NUMAI din ce ii povesteste pacientul. Nu trebuie sa il vada si sa il auda. E ca si cum joaca la 2 fronturi, aude povestile fiecaruia, plangerile fiecaruia despre celalat ceea ce este total incorect. Nu se respecta confidentialitatea, apar probleme in cuplu, terapeutul nu isi stie cadrul in care trebuie sa isi desfasoare activitatea.
  • Lucia A. Anghel
    Lucia A. Anghel Alta chestie. Eu am invatat in anii mei de formare, si imi mentin invatatura, niste reguli de baza ale cadrului: timpul (cat dureaza sedinta si nu se trece de acele 45-50 min chiar daca pacientul mai are ceva de spus, ca si-a adus aminte), spatiul (locul stabilit) si banii. Din învățăturile mele, sedintele trebuiesc platite, e plata a ceea ce pacientul primește, face, spune, intelege, etc in sedinta terapeutica. Fara plata un asa numit proces terapeutic nu are loc. Ce e gratis nu se ia in seama si e ca si cum ai sta de vorba cu o amica si ii povestesti gratis ce ai mai facut, cum te mai simti, etc si poate crea si alte probleme. Pacientul e necesar sa simta ca isi plateste procesul si ca plateste ceea ce “mananca la masa”. Deci ati intuit bine, NU cu acelasi psiholog individuala, NU cu acelasi psiholog terapie de cuplu. Si eventual de spus acelui terapeut ca nu isi stie cadrul sau nu il respecta (nici timpul, nici frecventa sedintelor, nici stabilirea limitelor). Daca in afara sedintei stabilite, pacientul m-ar suna sa mai stam de vorba la o “sedinta” , ar insemna ca face un acting-out si pe baza acestuia stabilesc diagnosticul. Daca nu intelege dupa limita de a aștepta urmatoarea sedinta, pot sa întrerup de procesul instant. Terapeutul care accepta asta si face ceea ce ati descris ii recomand sincer o analiza personala in care sa vada unde ii e buba.
  • Clau Anki
    Clau Anki Terapia de cuplu nu se desfasoara intotdeauna cu ambii parteneri prezenti; ei vin si individual si tot terapie de cuplu se numeste pentru ca se discuta problema individuala legata de cuplu si se vindeca sau se optimizeaza. Apoi partenerii vin impreuna. Dar aceste aspecte se discuta la inceputul procesului. Legat de discutiile la telefon… s-ar putea numi “monitorizare”, poate… hmmm; iar “imprietenirea” – alianta terapeutica. Oricum exista limite care se stabilesc. Dar daca nu apar rezultate, inseamna ca e o problema de complianta, pe care tot terapeutul trebuie sa o rezolve. Daca unul dintre parteneri nu rezoneaza cu terapeutul, atunci trebuie schimbat.
  • Marilena Popa
    Marilena Popa Buna ziua, achiesez la tot ce au spus ceilalti respondeti la acesta postare. Va invit sa cititi doua articole pe care le-am scris exact pe acesta tema: de-ce-psihoterapeutul-nu-este-un-prieten si Cum sa evaluati si sa alegeti psihoterapeutul potrivit – Focus Psy
  • Diana Donosã
    Diana Donosã Buna ziua. Este posibil sa difere de la o forma de psihoterapie la alta, acest cadru, sau chiar de la un terapeut la altul, asadar ceea ce urmeaza sa spun este parerea mea. Daca o persoana din cuplu merge la un terapeut, pentru terapie individuala si pe parcurs isi da seama ca ar vrea o terapie de cuplu, adica ambii parteneri in aceeasi sedinta, atunci terapia continua de cuplu si cea individuala nu se mai desfasoara (cel putin nu la acelasi terapeut). Daca se ajunge la terapie de cuplu, nu as mai putea primi inapoi in terapie individuala. Cat despre ambii parteneri la acelasi terapeut, nu cred ca este ok. Sper sa ajute informatiile. Daca va mai pot ajuta cu altceva, imi puteti scrie. Zile usoare!
  • Monica Enescu
    Monica Enescu Nu gresiti, terapia de cuplu trebuie facuta cu alt terapeut decat cel cu care se face terapie individual. Deoarece terapia initiala a fost cea individuala, alianta terapeutica s-a creat deja cu unul dintre parteneri si aceea este cea mai importanta. Daca apar probleme de cuplu, se recomanda un alt terapeut, care poate avea si sedinte individuale cu fiecare partener, dar obiectivul terapeutic este centrat pe cuplu si nu exista o alianta formata anterior cu partenerii de cuplu. In cazul in care se trece de la individual la terapie de cuplu, exista chiar riscul sa se strice relatia terapeutica si tot ceea ce s-a obtinut in terapia individuala sa se anuleze. Din cate inteleg, sunt multe limite neclare si o mare bulibaseala in situatia expusa de dvs, care ar fi putut fi evitata.
  • Diana Rst
    Diana Rst Bună seara,
    Nu, nu este în regulă și nici etic – de la terapie individuală nu se poate trece la terapie de cuplu, iar psihoterapeutul nu le poate deveni prieten.
    Există abordări în psihoterapia de cuplu când pot exista și ședințe inidividuale, însă este foarte important ca ceea ce se discută în cadrul ședintelor individuale să fie reluat în cadrul ședinței de cuplu, iar fiecare partener să aibă același număr de ședințe individuale, să nu existe diferențe.

Plâng des și nu pot controla această stare. Totul a început acum 10 ani și jumătate când mama a fost operata de cancer, fratele a avut accident de mașină, iar tatăl se afla pe patul de moarte. Luna aceea s-a incheiat cu decesul tatălui. Am avut șoc în care mie mi se părea că vorbesc clar cu cei din jur, însă ei nu înțelegeau nimic din ce le ziceam.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Salut! Sunt o domnișoară de 27 ani și la moment lucrez d acasă în domeniul vânzărilor.
Problema cu care mă confrunt de ceva timp este că plâng des și nu pot controla aceasta stare. Nu fac isterii sau ceva de genul dat, pur și simplu plâng de la orice cuvânt care m-ar obijdui. Când plâng de cele mai multe ori plâng fara voce. Presupun că totul vine din trecut, dar de unde anume nu știu. Totul a început acum 10 ani și jumătate când timp de o lună mama a fost operata de cancer(fapt pe care îl știa doar ea și tata), fratele in accident de mașină și era internat la spital, tatăl se afla pe patul de moarte(eu vedeam doar că se simte rău, in familie nu se vorbea deschis cu noi copiii despre probleme). Luna s-a incheiat cu decesul tatălui. Eram fata tatei și cu el relația era mai strânsă decât cu mama și fratele mai mare (mama e mai distanta). La aflarea decesului am avut șoc în care mie mi se părea că vorbesc clar cu cei din jur, însă ei nu înțelegeau nimic din ce le zic. La înmormântare nu am plâns, nu știu de ce dar nu puteam sa plâng. După un timp(circa un an) s-a început acest coșmar pe care nu-l pot controla.
Va rog frumos sa îmi dați un sfat ce sa fac in așa situație… Sunt matura, dar plâng de la toată nimica…
  • Diana Donosã
    Diana Donosã Hristos a inviat! Este posibil ca aceasta perioada sa va fi amintit de aceea perioada traumatizanta din viata dvs, fiind o perioada care favorizeaza regresiile, mai ales ca acea perioada s-a incheiat cu decesul tatalui dvs. Ce inseamna ca dvs vorbeati clar dar ei nu intelegeau? Cat despre plansul la momentul inmormantarii, fiind in stare de soc, nu este neobisnuit ca nu ati plans. Acum fiind matura, cum spuneti, nu plangeti “de la toata nimica”, este normal sa aveti si aceasta reactie. Nu este nimic de care sa va fie rusine. V-ar ajuta probabil sa vorbiti cu un psihoterapeut despre cele intamplate dar si despre ceea ce simtiti acum. Exista acum varianta de terapie online.
    Capul sus si numai bine!
  • Comsa Ruxandra
    Comsa Ruxandra Pare un doliu pe care nu ati reusit sa-l faceti dupa tatal dvs. Un doliu pe care il mai purtati inca in inima. Ar trebui sa vorbiti cu un psiholog ca sa-l puteti plange cu adevarat pe tatal dvs si sa va exprimati si furia si revolta ca v-a parasit cu o mama rece. Doar cand emotiile acestea puternice din inima dvs isi vor gasi o voce, veti putea lasa trecutul in urma si privi inspre viitor. Va doresc numai bine si va sfatuiesc cu caldura sa faceti acest pas cand se termina criza daca lucrurile nu se agraveaza prea mult. Daca nu, contactati un psiholog inainte. Puteti lucra online. Va dau link-ul de la pagina mea de cabinet si incerc sa scriu zilele acestea un material despre doliu si pierdere care v-ar putea fi util: www.ruxandracomsa.ro
  • Cabinet Psiholog Gabriela Vitikan
    Cabinet Psiholog Gabriela Vitikan Situatia prin care ati trecut acum 10 ani, a fost una dureroasa si de intensitate mare, ceea ce v-a provocat atunci un soc care nu a ramas fara repercursiuni. Dumneavoastra ati identificat singura sursa problemei pe care o aveti; mai ramane sa cercetati alaturi de un psihoterapeut ce anume din tot ce s-a intamplat si in ce mod ati ajuns sa aveti aceste manifestari. Daca considerati ca va pot insoti in acest parcurs de cautare a unei stari de mai bine, gasiti detaliile mele de contact pe pagina de facebook a cabinetului. Curaj si incredre va doresc!
  • Clau Anki
    Clau Anki Draga mea, dupa ce ne prezinti succint situatia ta, ne ceri un sfat. Nu se poate ca noi, specialistii sa ne exprimam printr-un sfat asa cum ne ceri; situatia e foarte complexa, deci e nevoie de evaluare complexa. Si nici atunci nu putem sa iti dam un sfat, dar te putem vindeca. In concluzie, pentru a nu mai plange din orice, asa cum spui, sfatul e apa de ploaie…

Pe scurt: ipohondrie și frustrări adunate pe tema carierei și a relațiilor. Primul meu act sexual m-a speriat foarte tare. Și mi s-a activat ipohondria. Acest eveniment sexual m-a ajutat foarte mult să fiu mult mai rece, în loc să mă implic emoțional, mă simt destul de amorțit emoțional și mă simt plin de resentimente când văd persoane în cărucioare, cu cancer, cu operații sau cu HIV, care se bucură de viață. Îmi vine să le strâng de gât, pe românește.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

26 ani, masculin

Inginer
Locuiesc cu mama ( irelevant ). Am posibilitatea sa locuiesc singur, dar muncesc gen 10-12 ore pe zi, si nu imi mai pasa de chestiile astea.
Bacau
Pe scurt : ipohondrie si frustrari adunate pe tema carierei si a relatiilor
Nu am reusit sa obtin ceea ce mi-am dorit in timpul facultatii, ba sa obtin cariera dorita sau sa obtin o relatie simpla. Am nimerit intr-o camera de camin cu oameni alcoolici care m-au “corupt”. La un moment dat m-am luat dupa ei si s-a dus pe rapa modul meu de viata de student dorit, cel de success deplin.
In anul 3 am avut un atac de panica si mi-a declansat obsesiile referitoare la sanatate (google si sanatatea, nu se pupa).
M-am angajat inapoi acasa, pe un post similar de inginer, de mentenanta, nu de proiectare. Merge. Mai am pareri dubioase gen ” eu dau cu cheia “, dar un job de studii superioare este un job de studii superioare.
Pe tema relatiilor, am avut tot felul de pareri care mi-au sucit mintea, gen este absolut ok sa umbli cu cineva care e logodit ( poliamorie ), sau sa intretii relatii sexuale ocazionale in relatiile deschise. Dar acestea numai pentru ca nu am reusit sa obtin o relatie simpla, doar eu si inca o persoana, chiar daca am renuntat la ideea de compatibilitate sau chimie ( orice poate incercat sa mearga ). Dar nimenea. Numai resentimente si frustrari.
Cel mai recent caz, zis si primul meu act sexual, de 3 luni in urma, m-a speriat foarte tare. Nu am stiut cateva notiuni despre sex gen sa nu existe rani, respectiv de protectii specifice ( dental dams, nu se gasesc in supermarketuri ceea ce e pacat ).
Si mi s-o activat ipohondria, din nou. Dar dupa teste specifice, HIV, Hepatite, Analize generale de sange, totul e normal. Acuma mi se dezactiveaza ipohondria :
“Nimeni nu este ferit, nici macar de el insusi ( adica de alegerile sale )
Nimeni nu scapa nevatamat in viata”
Si cam asa mi s-a dezamorsat pe deplin ipohondria.
Acest eveniment sexual m-a ajutat foarte mult sa fiu mult mai rece, in loc sa ma implic emotional cand ma “dau” la cineva, cu cadouri si sentimente. Daca ar fi de acord macar sa incerce sa umble cu mine sa vada daca ar merge lucrurile, atuncea da, mi se pare ok sa ma implic. Dar initial la cat de “disperat” eram, ma implicam emotional pe loc daca imi placea de cineva, si speram sa ii se para dragut si macar sa incerce sa iese in oras, doar noi doi. Dar nu.
Eu nu stiu daca am vreo problema, dar ma simt destul de “amortit” emotional. Imi vine sa ma reapuc de sala dar nu “cu interes”. Si daca ma ia “dracu”, atuncea sa ma ia “dracu”, nu mai stau sa despic firul in patru.
Simt ca ma invart in cercuri.
Si ma simt plin de resentimente cand vad PERSOANE IN CARUCIOARE CARE SE BUCURA DE VIATA SI ISI FAC RELATII AMOROASE DE SUCCESS SI CARIERELE SI LE TRANSFORMA IN SUCCESS, sau persoane cu cancer sau cu operatii, sau cu HIV, etc etc etc, si eu care am avut mai de toate nu reusesc. Imi vine sa le strang de gat, pe romaneste. Ma mai si uit la materiale care denigreaza femeia, strict din ura, pe tema sexuala/amoroasa ( nu am nimic cu femeile, sunt persoane, indivizi unici, si vorbesc normal, dar cand vine vorba de cealalta parte, cea amoroasa, e un alt comportament intern ).
  • Cristina Constantin, pagina de psihologie
    Cristina Constantin, pagina de psihologie Buna ziua! Apelați cu incredere la un specialist. Sunt multe aspecte pe care aveti nevoie sa vi le clarificati, pentru a putea deveni acea versiune a dvs. pe care v-o doriti. Încă de la prima propoziție iese la iveală o contradictie: menționați ca locuiti cu mama, apoi spuneti ca este irelevant. De fapt, poate fi foarte relevant acest fapt, intr-un context potrivit, de care veti avea parte in cabinetul terapeutului. Mult succes!
  • Marilena Popa
    Marilena Popa Buna ziua, in primul rand mi se pare foarte relevant faptul ca locuiti cu mama dumneavostra la 26 de ani in conditiile in care aveti posibilitatea sa locuiti singur. Imi pare ca orice dificultate o externalizati catre exterior si aveti asteptari exagerate de la dumneavoastra, “succes deplin” versus “alcoolici care v-au corupt”, ca si cum dumneavoastra nu sunteti capabil de auto control, si nu percepeti nici o nuanta de gri, doar alb si negru. La fel si cu parerile care “v-au sucit mintea”, care par sa fie ceva venit din exterior, ca si cum parerea nu este o emanatie a mintii dumneavostra, ci un intrus care va vandalizeaza din interior. Jobul se poate schimba oricand, la fel si domiciliul, ma intreb ce v-a facut sa va intoarceti sa locuiti cu mama dupa ce ati terminat facultatea. In ceea ce priveste relatiile sexuale, cred ca este deosebit de dificil ca cineva sa iasa dupa 4 ani de camin cu “alcoolici” in camera virgin, asa ca nu pot sa nu ma intreb ce anume faceti sau in ce fel va raportati la femei in asa fel incat nu reusiti sa va apropiati de nici una. Faptul ca va uitati la materiale care denigreaza femeia este expresia urii inconstiente pe care o aveti fata de ele pentru ca va resping, indiferent de ce va spuneti dumneavostra. Atacul de ipohondrie dupa un act sexual este cel mai probabil fie expresia vinovatiei (am facut ceva rau si voi fi pedepsit cu o boala) fie izvoraste din convingerea ca femeile sunt aducatoare de rau. Sfatul meu, pe care sper sa il asculati, este sa mergeti la psihoterapie, sa va mutati singur si sa va cautati un job mai bun. Sunteti foarte tanar si nu este nici un motiv pentru care sa nu puteti sa rezolvati aceste probleme. Numai bine!
  • Dan Cârlea
    Dan Cârlea Lucrati 10 ore ca inginer, probabil aveti un calculator la indemana mai mereu, puteti incerca o terapie pe skype, sa o luam usor. Modul in care le.ati scris denota ca sacul e plin, acum a venit vremea umblatului pe indelete.
  • Psiholog Iuliana Doroftei
    Psiholog Iuliana Doroftei In timp ce am citit am simtit foarte multa furie nerecunoscuta. (Asta pe langa cea recunoscuta).
    Inceputul in sine -locuiesc cu mama (irelevant) – mi se pare extrem de relevant. Ai inceput povestea cu o femeie si ai terminat cu imaginea ta generala despre ce are o femeie de oferit. Coincidenta? I think not.
    Alegerile personale par a nu fi prezente, iar degetul este indreptat catre cei din jur care te-au “corupt”, care au facut insuficient sau au exagerat cu comportamentele lor. Aceasta externalizare a culpei aduce cu sine neasumare multa.
    Nu am identificat nici o informatie despre tată, prezența masculină care oferă un model de identitate masculină bărbaților în dezvoltare și mă intreb ce din tabloul întregii dinamici familiale este un generator de furie uriașă care s-a cazat în interiorul tău.
    Vina aruncată pe ceilalți mă duce cu gândul că prea puțin ai simțit că ai libertatea să iei decizii de-a lungul primei părți a vieții și ai rămas acum cu “buza umflată” că deși nu le-ai luat tu tot asupra ta s-au năpustit rezultatele.
    Poate că un rol de adult independent și activ în propria ta viață te-ar face să vezi lucrurile mai clar, poate asumarea responsabilității pentru anumite evenimente care cu adevărat țin de tine și eliminarea celor care nu țin de tine (pe care nu le poți controla) ți-ar fi o gură de aer.
    Pot înțelege eticheta pe care ai pus-o asupra femeilor, experiențele tale sunt indicatori de astfel de caractersitici feminine.
    Pe de altă parte, plaja feminina este foarte mare și e ok să te întrebi despre felul în care inviți acest tipar dezamăgitor în viața ta.
    Nu putem ști decât atât cât cunoaștem.
    Cred că o psihoterapie te va ajuta foarte mult să te descoperi, simt ca sunt multe resurse la tine acolo!
  • Bety Anghel
    Bety Anghel Bună ziua ! Cred cã mai intâi aveți nevoie sã vã lãmuriți ,, de ce?!”, situația este așa cum o descrieți. Pentru asta aveți nevoie de o evaluare psihologicã complexã. Și este nevoie să fiți prezent in ,, carne și oase”, nu online.
    Apoi, in funcție de rezultat, psihologul vã va orienta ce este necesar sâ faceți mai departe.
    Sanatate și numai bine !
  • Monica Enescu
    Monica Enescu ”Succes deplin”, “succes”, “succes”, pare ca cu cat mai mult ti-l doresti cu atat mai departe esti de el. Poate ar merita inceput de la acceptarea faptului ca esecul face parte din viata? Si ce inseamna pana la urma succesul pentru tine?

    Mi se pare ca in interiorul tau sunt niste conflicte interioare care te fac sa te auto-sabotezi astfel incat sa nu reusesti “sa obtii” ceea ce iti doresti. Erai “disperat”, acum esti “rece”, vrei o relatie simpla, dar dispretuiesti femeile. Asa cum au spus si colegii mei, primul pas este sa nu mai arunci vina pe altii si sa iti asumi responsabilitatea pentru ceea ce se intampla in viata ta. Asta inseamna sa alegi daca vrei sa ramai frustrat si plin de resentimente pentru tot restul vietii, traind cu iluzia ca toti ceilalti sunt de vina pentru ceea ce nu-ti iese, sau sa te confrunti cu propriile neajunsuri si alegeri si schimband ceva in interior, sa reusesti sa iti schimbi viata. Alegerea este a ta si puterea de a schimba ceva este tot la tine! Succes! :)

    Iti recomand un film in care ai putea gasi niste idei interesante:

  • Daniel Mois
    Daniel Mois Ceea ce considerați a fi IRELEVANT, relația prea strânsă cu MAMA, cu care și locuiți, e de fapt o problemă OEDIPIANĂ. Studiați pe net complexul OEDIP, și apoi vorbiți cu un specialist.

Soțul meu contribuie lunar cu bani pentru familia lui, pentru ca acestia nu au posibilitati. Eu nu pot sa imi continui toata viata acceptand astfel de compromisuri si i-am zis ca vreau sa divortam.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua! M-am casatorit cu sotul meu in 2018 si ne cunoastem din 2014. El pentru mine a fost prima dragoste, eu pentru el la fel. Odata cu nunta, au aparut disensiunile intre cele doua familii (parinti, frati). Mama lui nu m-a acceptat. Am avut o poveste frumoasa de iubire, simteam ca el e sufletul meu pereche. Ma proteja, imi arata in fiecare zi ca ma iubeste. Dupa nunta nu a mai fost la fel. Au inceput reprosurile, certurile. El contribuie lunar cu bani la familia lui (sume mari 500-2000 lei), pentru ca acestia nu au posibilitati. Eu nu pot sa imi continui toata viata acceptand astfel de compromisuri si i-am zis ca vreau sa divortam. Nu avem copii si bunuri in comun tocmai pentru ca nu m-am simtit implinita si sigura in aceasta relatie. Ideea e ca eu simt ca a dezvoltat o dragoste obsesiva pentru mine. Nu accepta o despartire, un refuz, zice ca a pierdut ani din viata, dar nici nu vrea sa renunte la a-si ajuta familia. Eu nu pot sa traiesc asa. Cum pot sa trec de aceasta dragoste obsesiva? Ma vede ca “femeia lui”, nu ca o persoana independenta. Eu nu mai am sentimente fata de el, doar amintirile frumoase si dorinta de a-l ajuta sa nu sufete atat de tare. De asta am tot prelugit plecarea mea din viata lui. Mi-e teama ca despartirea sa nu il trimita catre gesturi necugetate. Va rog sa ma ajutati.
  • Mihaela Zaharia
    Mihaela Zaharia El nu pare sa iti fi gresit tie cu nimic pentru ca isi intretine parintii. Poti sa consideri ca el castiga mai putin pe luna cu banii respectivi. Daca avea copii din alta relatie ar fi dat pensie alimentara pana la 1/3 din salariu. In alte tari (ex Germania din cate stiu) exista lege prin care esti obligat sa iti intretii parintii batrani iar daca nu o faci statul are dreptul sa iti retina din venituri oriunde te-ai afla in lume pentru ca esti cetatean al tarii respective. A existat si la noi asa o lege pe vremuri dar nu mai e valabila cand parintii aveau dreptul sa isi dea in judecata copiii maturi daca refuzau sa ii intretina cand ei nu aveau cum sa se intretina singuri. Anul trecut a mai existat o tentativa dar nu a fost inca adoptata: “Un număr de 73 de deputați și senatori, marea majoritate de la PSD, vor să propună spre adoptare în Parlament „Legea recunoștinței între generații”, care îi obligă pe români să-și susțină financiar părinții aflați în nevoie. Dacă nu va exista un contract între părinți și copii, judecătorii pot fixa o sumă de până la 20% din veniturile lunare ale copiilor.”
    Deci daca asta e singurul motiv pentru care vrei sa divortezi, incearca sa vezi situatia si din punctul asta de vedere. Daca ii reprosezi asta se poate ca el sa nu se simta cu nimic vinovat si sa nu inteleaga reprosul tau fiindca nu are cum. Daca nu il mai iubesti, explica-i, asumandu-ti tu faptul ca nu mai ai sentimente pentru el, dar fara sa il faci pe el responsabil de situatie – ca asa il va face sa se simta si mai nefericit, daca se auto-invinovateste. Daca esti sigura ca orice ar face tu nu il mai iubesti si nu vrei sa mai traiesti cu el fa-l sa inteleaga ca asta nu tine de ce face el, ca nu are ce sa mai faca sa te razgandesti. Doar sa fii tu sigura ca asta e cazul.
  • Adriana Gheonea
    Adriana Gheonea Conteaza ce simti tu fata de el. Daca crezi ca nu mai ai sentimente fata de el invita l la o discutie fata in fata si comunica i ce simti si cum ar trebui sa procedati. Lasa l un timp sa realizeze asta! Oamenii simt cand nu mai sunt iubiti!! …cu bine!

Soțul meu, cu care am 4 ani de relație si o fetiță, vrea sa ne despărțim, Are o relație de mai multe luni cu altă femeie. Am rămas șocată, niciodată nu am crezut că un om îți poate spulbera un ocean de încredere într-o fracțiune de secundă. Mi-a zdrobit inima în mii și mii de bucăți, cu fiecare cuvânt rostit.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua, eu sunt R, am 22 de ani.
Trec printr-o perioada foarte urata din viata mea, o perioada de care nu ma așteptam niciodată sa am parte! De o săptămână soțul meu cu care am 4 ani de relație si o fetiță vrea sa ne despărțim, la început nu am înțeles motivul pentru care a vrut asta, totul a venit foarte brusc! Cu 2 seri in urma el fiind plecat iar eu aflând prea târziu ca nu se mai întoarce acasă o perioada am decis sa vorbesc cu el despre relația dintre noi si sa aflu motivul pentru care vrea atât de mult sa ne despărțim, menționez faptul ca in săptămâna trecută nu am dormit împreună, el a preferat sa doarmă in sufragerie și sa vorbim doar lucruri esențiale despre copil! Când am vorbit cu el la telefon si am întrebat de ce s-a ajuns aici el mi-a spus ca nu poate sa continue deoarece in ajunge trecutul din urma ( am un trecut împreună cu el foarte urat de care nu o sa fiu mândră niciodată, iar el mereu da vina pe mine pentru acel trecut )! Minutele trecând iar eu vorbind continuu cu el, încercând sa găsesc o soluție la problema noastră îmi spune ca el are relație de mai multe luni cu alta femeie, am rămas socata, niciodată nu am crezut ca un om îți poate spulbera un ocean de încredere in fracțiune de secunda,dar am simțit pe pielea mea! ( cu 2 ani in urma m-a mai înșelat odată, dar l-am iubit si il iubesc prea mult si chiar dacă a durat foarte mult sa uit am continuat relația)
Am încercat sa rămân calma si am continuat cu soluții si pentru asta, i-am spus ca sunt dispusa sa trec si peste asta chiar dacă o sa trebuiască sa trăiesc o viata cu gândul ca a făcut-o din nou si poate o v-a mai face dar vreau sa renunțe la ea, spre uimirea mea a refuzat, a zis ca nu poate renunța la ea, pentru ca il iubește foarte mult si a făcut foarte multe sacrificii ea, dar nici la mine nu poate renunța si ca ne dorește si ne iubește pe amândouă in mod egal!
Mi-a zdrobit inima in mii si mii de bucăți cu fiecare cuvânt rostit dar nu am încetat sa il iubesc chiar dacă in sinea mea se da o lupta foarte mare si chiar nu știu ce sa aleg, ce sa fac, ce decizie sa iau! Ma simt slăbită din toate punctele de vedere, atât fizic cât si psihic, abia mai pot avea grija de copil! Va rog am nevoie de un sfat de o îndrumare! Oare este nevoie de ședințe psihologice in cazul meu?
Mulțumesc din suflet pentru eventualele răspunsuri!
  • Cristina Constantin, pagina de psihologie
    Cristina Constantin, pagina de psihologie Buna ziua! Ședințele de consiliere nu au cum sa va faca rau. Va recomand sa apelați in aceste momente la un specialist, pentru că veti avea un sprijin pentru a trece mai usor prin aceasta perioada. Pare ca soțul dvs a luat deja o decizie si poate nu a procedat corect cu modul in care a plecat, însă acum este important ca dvs sa încercați să depășiți acest moment, pentru binele dvs si al copilului. Va rog sa imi scrieti in privat pentru mai multe detalii. Mult succes!
  • Teodora Tanase
    Teodora Tanase Din pacate inteleg perfect prin ce treci. Recunosc senzatia de ” fugit pamantul de sub picioare”. Nu pot sa ti dau niciun sfat cu ce ar trebui sa faci, doar sa ai rabdare si incredere in tine si lucrurile se vor aseza pentru tine. Pe mine m a ajutat mult psihoterapia si a fost cel mai bun lucru pe care puteam sa l fac pentru mine. Stiu ca doare dar o sa si treaca
  • Ina MB
    Ina MB Buna ziua. Primul pas catre echilibru l-ati facut deja, cerand ajutor. Urmatorul este sa il obtineti apeland la servicii de specialitate. Cu siguranta va veti gasi ancora si va veti pastra echilibrul psihologic alaturi de un specialist.
  • Madalina Trufasu
    Madalina Trufasu Buna ziua! Sedintele de consiliere cu un terapeut specializat va pot ajuta sa aveti mai multa claritate – pentru ca in relatiile de cuplu intotdeauna e vorba de un tipar, de o dinamica. Cand devenim constienti de ea, putem sa ne privim pe noi si pe celalalt mai obiectiv si sa incepem sa gasim solutii de iesire din spirala problematica. Daca va doriti sa incepeti un demers terapeutic, imi puteti scrie in privat pe pagina mea: Madalina Trufasu- psihoterapeut (din pacate nu merge sa pun aici link-ul). O zi buna!

De 1 an mama a inceput sa vorbeasca singura. Sustine ca e o persoana care i se baga in minte si vorbeste cu ea, o controleaza.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua.am un caz in familie ciudat sa zic asa…e vorba de mama are 46 de ani si de 1 an de zile a inceput sa vorbeasca singura asta face si acum in mom.de fata,ea sustine ca e o persoana care i se baga in minte si vorbeste cu ea,o controleaza,ea s-a indragostit de pers respectiva acum 9 ani,a inceput la fostul iei loc de munca aceasta iubire secreta si tacuta din mintea iei,o obsesie probabil,si de 1 an si-a dat demisia si lucreaza in alta parte,dar de cand nu il mai vede (fiind in acelasi loc de munca) a inceput sa vb singura,pretinzand ca vb cu el,ca i sa bagat in minte si o controleaza,se cearta,il injura,spune ca o poate atinge si poate fii prezent in casa cu noi.tatal meu nu stie ce sa zica…zice ca a inebunit.are si momente in care e linistita dar in rest zambeste singura(cred ca vb cu el atunci) sau mimeaza cum vorbeste,nu e atenta la niciunu in casa cand vb cu ea in mom.in care e cu pers.aia in minte.ce imi recomandati?multumesc
  • Elena Sachelarie
    Elena Sachelarie Buna ziua! Este necesar un consult psihiatric, cat mai curand!
  • Diana Perte
    Diana Perte Consult psihiatric, urgent!
  • Bondoc Gabriella
    Bondoc Gabriella Episod psihotice probabil! Necesita evaluare psihiatrica urgenta. Probabil împotriva voinței ei
  • Monica Enescu
    Monica Enescu Există tratament psihiatric care poate face ca acea voce sa dispară, însă e necesar sa ajungeți cu mama la un medic psihiatru (puteți merge chiar cu trimitere de la medicul de familie). Numai bine!
  • Roxana Maria
    Roxana Maria Din pacate, problema mamei dvs este grava, deorece a trecut f mult timp de cand are acest comportament, si..totusi, nu a luat nimeni nici o masura. Doar din descriere, ma pot gandi la schizofrenie, dar, e nevoie de evaluarea unui medic psihiatru si neaparat, de medicatie.. !! Am vazut persoane avand acest diagnostic, care, cu tratament, aveau o viata mai buna. Ideea este ca, ceea ce pare o ” bolboroseala, cearta imaginara” pt pacient, este o reala suferinta, efectiv, traieste ceea ce isi imagineaza. Gasiti un mod de a fi consultata de un psihiatru, este imperios necesar si pt mama dvs, dar si pt cei din familie.. Poate deveni un pericol pt ea, sau pt familie, dar, cu medicatia adecvata, cu supraveghere periodica, puteti evita.
  • Raulea Loredana
    Multumesc pt recomandari.se pare ca nu vrea de buna voie sa mearga la medic…in acest caz am sa chem ambulanta…

Am o căsătorie de 27 de ani și două fete, dar soțul tocmai a decis să ne separăm. Ne-a anunțat că și-a găsit pe altcineva. Și-a exprimat intenția de-a sărbători Paștele cu noi, dar eu nu sunt sigură dacă să-i admit dorința sau să-l rănesc, spunându-i să și-l petreacă cu noua prietenă.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua, am o relație de căsătorie de 27 de ani, dar soțul tocmai a decis sa ne separam. Avem împreuna 2 fete ( una de 23 de ani și una de 16 ani). Dar soțul tocmai ne-a anunțat ca ne va părăsi ( ne-a anunțat ca și-a găsit pe altcineva). Și-a exprimat intenția de-a sarbatori Paștele cu noi, dar eu nu sunt sigura dacă sa-i admit dorința sau sa-l rănesc spunându-i sa și-l preteaca cu noua prietena. Ce ma sfătuiți?
  • Psihoterapeut Ene Cristina Catalina
    Psihoterapeut Ene Cristina Catalina Cred ca daca vrea sa-si petreaca Pastele cu fetele lui, ar trebui sa faceti diferentierea dintre el ca tata al fetelor si dumneavoastra ca sotie. Daca vreti sa-l ” pedepsiti” cuplul este aparte de postura de parinti care ar fii corect sa v-o asumati amandoi. Va doresc numai bine!
  • Ruxandra Lia
    Ruxandra Lia Cu tot respectul, poate gresesc, dar din ce tin minte regulamentul includea doar raspunsuri din partea specialistilor si daca raspundea cineva care nu e specialist era necesar sa mentioneze si sa nu dea sfaturi etc. Uneori desi avem intentii bune si credem cu tarie in ceea ce spunem, putem face rau prin nestiinta, impulsivitate, proiectii etc. P.s: Eu nu sunt specialist inca, insa parerea mea este o situatie delicata si cred ca un proces terapeutic v-ar fi de folos.
  • Cabinet Psihologie Grigorovici Irina
    Cabinet Psihologie Grigorovici Irina Daca ati avea o prietena in aceasta situatie, Dvs ce sfat i-ati da? Ati putea sa va spuneti aceleasi lucruri? Daca da, care ar fi motivul? Daca nu, care ar fi motivul, ce e diferit? Ce ati dori de fapt sa faceti? Si daca faceti asta, ce urmari credeti ca sunt? Dar fetele Dvs ce opinie au? In ce masura parerea lor conteaza?
  • Andrada Elena
    Andrada Elena Bună! Tatăl meu ne-a părăsit în noaptea dinspre ’99-2000,a fost groaznic, un revelion pe care refuz sa mi-l amintesc,dacă el vrea sa își petreacă sărbătoarea sfintelor Paște împreună cu fetele și dumneavoastră eu zic sa acceptați, poate nu realizați dar pentru ele va fi important! Mi-ar fi plăcut ca și tata sa procedeze la fel!
  • Cabinet Psihologie Grigorovici Irina
    Cabinet Psihologie Grigorovici Irina Ideal este gasiti Dvs solutia pe care o considerati potrivita….poate intrebarile de mai sus va ajuta in sensul asta. Un terapeut nu da sfaturi, ci va ajuta sa va gasiti propriile raspunsuri si sa actionati asa cum considerati ca va este potrivit
  • Laura Maxim
    Laura Maxim Cred ca raspunsul cel mai bun este la dumneavoastra. Faceti exact cum simtiti, totul este sa aveti o stare de liniste si impacare in acea zi.
  • Cristina Cojocaru
    Cristina Cojocaru Dacă atunci când te alegi pe tine și nevoile tale înseamnă automat că îl rănești pe celălalt, atunci da, va fi greu de decis. Altă persoană în locul lui ar putea simți rușine, nu neapărat rănire, dar e interesant de observat că vă preocupă rănirea lui în acest context.
  • Roxana Maria
    Roxana Maria Draga doamna, imi pare rau ca traiti o asemenea experienta trista si posibil injusta.
    Oare sotul dvs si.a pus problema ca va raneste, atunci cand, fiind casatorit cu dvs de atatia ani, fiind mama copiilor sai, a considerat ca poate sa.si gaseasca pe altcineva, si sa va puna in fata faptului implinit..? Cum vi se pare ? Ca s.a gandit la ce simtiti dvs, sau fiicele ? S.a gandit la el, la ce si.a dorit si a actionat, fara sa aiba remuscare pt ca practic, v.a mintit, si inselat.
    Dar…ceea ce nu ati spus dvs..este ce simtiti in legatura cu ceea ce a facut sotul? Cu hotararea de a divorta ? V.ati asteptat la acest lucru? Relatia dvs era nesatifacatoare, aveati probleme ? Ati incercat sa le rezolvati? Mai aveti sentimente, il iubiti..? V.ati dori reconcilierea relatiei ?Sunt aspecte importante pt a configura o imagine de ansamblu.
    Pt ca mie mi se pare foarte nepotrivit alegerea momentului pt a va comunica ca vrea sa divorteze – adica inainte de Paste, nu mai pomenim ca suntem in aceasta situatie speciala, cu pandemia. Adica, nu pare ca s.a gandit la ceea ce veti simti dvs si fiicele, ca va poate afecta. Iar faptul ca doreste sa faceti sarbatoarea impreuna…poate fi mai mult un soi de ” sa.si spele pacatele”, sa nu se simta vinovat, poate chiar se gandeste ca e generos..cine stie..?!
    Este f important sa intelegeti ce simtiti si ce intentionati. Ar fi bine sa le intrebati si pe fiicele dvs daca vor sa fie cu tatal lor, acum – la 23 de ani si la 16 ani, pot avea propriile opinii. Teoretic, cand v.a anuntat ca vrea sa divortati dupa 27 de ani de casnicie, in prag de Sarbatori, el a renuntat la familia sa ca intreg… Nu cred ca il raniti..daca.i spuneti sa.si petreaca Pastele cu iubita sa, daca nu vreti sa.l aveti in casa, dupa vestea primita. Ce va sugerez este sa aveti grija, sa aveti tact, oricat va doare sau deranjeaza, pana nu va limpeziti. Sa va stapaniti, sa nu creati discutii, sa fiti demna, si, sa aflati ce simt si doresc si ficele dvs, privind divortul..
    Va doresc intelepciune si putere sa faceti fata acestei situatii..!

Sunt mamica unei fetite de 1 an si 4 luni. De curand am aflat ca sunt iar insarcinata. Nu mai voiam un copil asa de repede. Sotul este incantat, dar eu sunt speriata si panicata. Simt ca inca nu sunt pregatita psihic pentru inca un copil. Avortul este exclus.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua! Am 35 de ani si sunt mamica unei fetite de 1 an si 4 luni. De 2 ani si jumatate ne-am mutat din orasul natal pentru job-ul meu iar aici suntem singuri, nu avem nici un ajutor si uneori imi este greu, simt ca ajung la fundul sacului dar imi privesc fetita iar ea imi da putere sa merg mai departe. Cu sotul ma inteleg bine. Suntem impreuna de 11 ani dar casatoriti de aproape 5 ani. Ne iubim si ne respectam desi mai apar si certuri pentu ca eu nu sunt genul care sa taca din gura daca el imi face vreun repros si de aici se aprind spiritele. Eu ma supar repede si pun la suflet toate vorbele lui iar apoi daca nu vorbesc cu el vine sa ma impace.
Fetita a fost foarte dorita si astepta astfel incat este alintata. De curand am aflat ca sunt iar insarcinata ceea ce m-a luat pe neasteptate deoarece nu mai voiam un copil asa de repede mai ales in contextul actual si fara sprijin de la rude. Daca ne hotaram sa mai facem un bebe era dupa ce implinea fetita 3-4 ani. Sotul este incantat dar eu sunt speriata si panicata deoarece a fost ca un soc. Fetita inca e alaptata si se trezeste destul de des noaptea. Nu as vrea sa o intarc pentru ca nu sunt pregatita. O iubesc foarte mult si simt ca inca nu sunt pregatita psihic pentru inca un copil.
Avortul este exclus astfel incat am nevoie de sfaturi cum pot sa ma bucur de aceasta sarcina in conditiile in care simt ca nu o sa mai la fel de mult timp pentru fetita dupa nasterea celui de-al doilea copil, nu vom avea ajutor si stiu ca va fi greu cu 2 copii. Cum ma pot pregati psihic? Multumesc!
  • Oana Bunescu
    Oana Bunescu Buna! Inteleg ca iti este dificil si esti tematoare. Dacă nu vrei sa o intarci nu este nevoie. Acum concentreaza-te pe tine si pe ceea ce simți că este important pentru tine. Comunica cu soțul despre termerile pe care le ai. Încearcă să te gândești la bebe, sa te gândesti la legatura dintre voi. Da-ti voie să te bucuri de această perioadă. Încearcă în fiecare zi sa ai un timp de 10-15 min cu fetita ta un timp doar al vostru in care ea sa simtă ca tu esti acolo pentru ea si sa faceti ceva împreună ( sa va jucați sau sa desenati ceva). Încearcă să vezi care sunt temerile si fricile tale si da-le note. Asa o sa vezi care este temerea ta cea mai mare si vei putea sa găsești solutii potrivite.
  • Raluca Neagu
    Raluca Neagu Bună seara! Cum a scris și colega mea mai sus, puteți să discutați deschis cu soțul toate aceste temeri, să găsiți soluții împreună, mai ales în ceea ce privește ajutorul, împărțirea sarcinilor de familie. Relația cu fetița mai mare nu are de ce să fie tulburată dacă o veți înconjura cu iubire și îi veți oferi cât puteți timpul dumneavoastră, asigurând-o că este în continuare în inima dumneavoastră pentru totdeauna. O puteți pregăti și pe ea înainte să vină pe lume celălalt copil și dați-vă timp să vă obișnuiți cu ideea, să vă descoperiți maternitatea a doua oară :) Lucrez la o grădiniță, sunt educator la grupa mică și din câte știu de la mamele din grădi, nu e neapărat nevoie să înțărcați acum că sunteți însărcinată. Puteți realiza acest proces în timp și cu blândețe, când sunteți amândoua pregătite.
  • La Psiholog
    La Psiholog Maternitatea este un moment minunat dar destul de epuizant. Graviditatea presupune o avalansa de emotii. E normal sa va faceți griji cu privire la perioada ce va urma. Ca mamica aveti deja experienta si va puteti baza pe ea, insa veti avea nevoie de ajutor odata cu venirea celui de al doilea copil. Fetita nu va avea de suferit daca stiti sa o pregatiti pt venirea lui bebe iar intarcarea chiar este indicat sa o faceti intr-un ritm natural, nu fortat. Sunt noua luni in care aveti timp sa va obisnuiti cu ideea si sa va faceti un plan de actiune. Mult succes si felicitari!
Pagina 1 din 3123

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19371 raspunsuri primite pentru 4124 intrebari | Vezi toate intrebarile
implant dentar fast and fixed