Plâng des și nu pot controla această stare. Totul a început acum 10 ani și jumătate când mama a fost operata de cancer, fratele a avut accident de mașină, iar tatăl se afla pe patul de moarte. Luna aceea s-a incheiat cu decesul tatălui. Am avut șoc în care mie mi se părea că vorbesc clar cu cei din jur, însă ei nu înțelegeau nimic din ce le ziceam.

Plâng des și nu pot controla această stare. Totul a început acum 10 ani și jumătate când mama a fost operata de cancer, fratele a avut accident de mașină, iar tatăl se afla pe patul de moarte. Luna aceea s-a incheiat cu decesul tatălui. Am avut șoc în care mie mi se părea că vorbesc clar cu cei din jur, însă ei nu înțelegeau nimic din ce le ziceam.

80 vizite

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Salut! Sunt o domnișoară de 27 ani și la moment lucrez d acasă în domeniul vânzărilor.

Problema cu care mă confrunt de ceva timp este că plâng des și nu pot controla aceasta stare. Nu fac isterii sau ceva de genul dat, pur și simplu plâng de la orice cuvânt care m-ar obijdui. Când plâng de cele mai multe ori plâng fara voce. Presupun că totul vine din trecut, dar de unde anume nu știu. Totul a început acum 10 ani și jumătate când timp de o lună mama a fost operata de cancer(fapt pe care îl știa doar ea și tata), fratele in accident de mașină și era internat la spital, tatăl se afla pe patul de moarte(eu vedeam doar că se simte rău, in familie nu se vorbea deschis cu noi copiii despre probleme). Luna s-a incheiat cu decesul tatălui. Eram fata tatei și cu el relația era mai strânsă decât cu mama și fratele mai mare (mama e mai distanta). La aflarea decesului am avut șoc în care mie mi se părea că vorbesc clar cu cei din jur, însă ei nu înțelegeau nimic din ce le zic. La înmormântare nu am plâns, nu știu de ce dar nu puteam sa plâng. După un timp(circa un an) s-a început acest coșmar pe care nu-l pot controla.

Va rog frumos sa îmi dați un sfat ce sa fac in așa situație… Sunt matura, dar plâng de la toată nimica…

Diana Donosã Hristos a inviat! Este posibil ca aceasta perioada sa va fi amintit de aceea perioada traumatizanta din viata dvs, fiind o perioada care favorizeaza regresiile, mai ales ca acea perioada s-a incheiat cu decesul tatalui dvs. Ce inseamna ca dvs vorbeati clar dar ei nu intelegeau? Cat despre plansul la momentul inmormantarii, fiind in stare de soc, nu este neobisnuit ca nu ati plans. Acum fiind matura, cum spuneti, nu plangeti “de la toata nimica”, este normal sa aveti si aceasta reactie. Nu este nimic de care sa va fie rusine. V-ar ajuta probabil sa vorbiti cu un psihoterapeut despre cele intamplate dar si despre ceea ce simtiti acum. Exista acum varianta de terapie online.
Capul sus si numai bine!
Comsa Ruxandra Pare un doliu pe care nu ati reusit sa-l faceti dupa tatal dvs. Un doliu pe care il mai purtati inca in inima. Ar trebui sa vorbiti cu un psiholog ca sa-l puteti plange cu adevarat pe tatal dvs si sa va exprimati si furia si revolta ca v-a parasit cu o mama rece. Doar cand emotiile acestea puternice din inima dvs isi vor gasi o voce, veti putea lasa trecutul in urma si privi inspre viitor. Va doresc numai bine si va sfatuiesc cu caldura sa faceti acest pas cand se termina criza daca lucrurile nu se agraveaza prea mult. Daca nu, contactati un psiholog inainte. Puteti lucra online. Va dau link-ul de la pagina mea de cabinet si incerc sa scriu zilele acestea un material despre doliu si pierdere care v-ar putea fi util: www.ruxandracomsa.ro
Cabinet Psiholog Gabriela Vitikan Situatia prin care ati trecut acum 10 ani, a fost una dureroasa si de intensitate mare, ceea ce v-a provocat atunci un soc care nu a ramas fara repercursiuni. Dumneavoastra ati identificat singura sursa problemei pe care o aveti; mai ramane sa cercetati alaturi de un psihoterapeut ce anume din tot ce s-a intamplat si in ce mod ati ajuns sa aveti aceste manifestari. Daca considerati ca va pot insoti in acest parcurs de cautare a unei stari de mai bine, gasiti detaliile mele de contact pe pagina de facebook a cabinetului. Curaj si incredre va doresc!
Clau Anki Draga mea, dupa ce ne prezinti succint situatia ta, ne ceri un sfat. Nu se poate ca noi, specialistii sa ne exprimam printr-un sfat asa cum ne ceri; situatia e foarte complexa, deci e nevoie de evaluare complexa. Si nici atunci nu putem sa iti dam un sfat, dar te putem vindeca. In concluzie, pentru a nu mai plange din orice, asa cum spui, sfatul e apa de ploaie…