Login

Cursuri de balneofizioterapie | Kinetoterapie | Masaj terapeutic

Cursuri gratuite

Sfatul terapeutului

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

Arhiva lunara pentru februarie, 2019

  48 vizite


Am 20 ani, am fost orientata numai spre invatatura, am avut o educatie stricta, nu am avut voie sa am iubit. Si tocmai s-a intamplat sa am prima noapte de dragoste, nu stiu cum ma simt acum… sunt foarte confuza, daca Dumnezeu nu ma mai ajuta? Cum pot merge eu sa ma rog acum?

Mesaj anonim de pe “Intreaba terapeutul online”:

www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:

Buna ziua! Sunt studenta, 20 ani, am fost orientata numai spre invatatura si am avut o educatie stricta, nu am avut voie sa am iubit, orientare religioasa.. Si tocmai s-a intamplat sa am prima noapte de dragoste, nu stiu cum ma simt acum.. sunt foarte confuza, daca Dumnezeu nu ma mai ajuta? Cum pot merge eu sa ma rog acum? Cum ma voi simti in continuare? Partenerul meu va vrea din nou insa eu nu stiu daca pot, cum ma simt.. nu mai suport, as vrea sa dispar, sa scap de aceasta povara. Ce reprezinta in fond virginitatea? Si ce pot face sa ma simt impacata cu mine? Nu credeam ca ma voi simti atat de vinovata.. Imi este rusine de momentul in care voi da ochii cu parintii mei.. Imi este rusine de mine ca ma simt asa. Cred ca sunt temeri din pricina educatiei primite, insa nu stiu cum sa gestionez situația. Va rog, ajutați-ma!

Cristina Tacaciu
Cristina Tacaciu Esti adult si ai dreptul sa dispui cum doresti de corpul si de mintea ta. Evident ca principiile tale si credintele tale sunt importante dar faptul ca ai ales sa iti incepi viata sexuala cu partenerul tau nu este un lucru care te face mai prejos, inferioara sau rea. Este o alegere absolut normala si naturala . Partenerul tau ce spune despre acest dileme ale tale? Discuta cu el, cauta sprijin din partea lui, incercati sa va sustineti si sa va ajutati impreuna in aceasta noua etapa din viata voastra. Nu uita sa te protejezi de sarcini neplanificate si de boli cu transmitere sexuala. Si un control la medicul ginecolog ar fi inidcat, sa discutati despre acest aspecte. Nu este absolut nimic rusinos sa faci asta, este dreptul tau ca femeie, defapt este si repsonsbailitatea ta sa ai grija sa fii informata despre sanatatea ta. Avand in vedere ca ai aceste emotii negative mai puternice, poate ar fi bine sa discuti cu cineva din familie daca crezi ca poti, cu cineva din Biserica daca simti ca te va accepta si nu te va judeca. Sper sa si gasesti pe cineva deschis la mine care sa nu arunce cu pietre. Poate chiar cateva discutii cu un psiholog te vor ajuta mult. Fruntea sus, viata e frumoasa!
Soare Fericire
Soare Fericire Inteleg ca te afli in un moment delicat al vietii tale pentru ca, asa cum ai spus, te afli in contradictoriu , cu niste credinte implementate din copilarie. Personal consider ca atunci cand iei decizii, mai ales atunci cand deja esti o persoana majora , peste 18 ani, este bine sa iti asumi decizia cu pace interioara. Referitor la decizia pe care ai luat-o de a-ti incepe viata sexuala, in afara de acceptarea acestui fapt, este nevoie de cunostintele necesare despre protectia sexuala. Sentimentele negative gen: vinovatie , rusine , asa cum deja simti , nu fac decat sa iti aduca un dezichilibru in viata. Iti las aici niste linkuri cu inregistrari video care sa te ajute sa vezi situatia cat mai realist https://www.youtube.com/watch?v=yyLqj3DDL6w https://www.youtube.com/watch?v=2eK5fGmVl5I https://www.youtube.com/watch?v=UYc-tE2FDAI

Divorțată, 2 copii minunați, relația cu părinții mei a fost întotdeauna de un dezinteres total față de mine, mama mea nu mă suportă, tatăl meu, la beție, a omorât-o în bătaie pe sora mea mai mare. Aşa îmi vine uneori să mă bag în pământ, să nu mai ies de acolo. Ce rost au toate eforturile, când nu dau roade? Ce rost mai are, când eşti alungat din toate părțile?

Mesaj anonim de pe “Intreaba terapeutul online”:

www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:

29 de ani ani,sexul femin
Debarasator
Divorțată,2 copii minunați(2 băieți cu vârsta de 5 ani şi zece ani ),relația cu părinții mei a fost întotdeauna un dezinteres total față de mine ,mama mea nu mă suportă nu mă acceptă ca pe copilul ei deoarece tatăl meu de la beție a omorât-o în bătaie pe sora mea mai mare având vârsta de 3 anişori ,eu aveam 2 luni.
Ceea ce m-am întrebat mereu şi simțeam că e mai mult de atât ,cum de mine nu s-a atins,cum de nu m-a omorât şi pe mine având în vedere că eram în casă .Mama a spus că era plecată pentru a vorbi cu un reparator de televizoare şi când s-a întors a văzut ce s-a întâmplat şi a chemat poliția,tatăl meu plângând şi stând într-un colț al camerei.
Insă eu nu înțeleam multe ,ceva era în neregulă.
Anul trecut m-am întâlnit cu o verişoară de-a mamei mele şi a dezvăluit cutia Pandorei (mama şi tatăl meu sunt verişori drepți ,mama mamei mele,adică bunica mea de pe mamă este soră cu mama tatălui meu ) m-a şocat .
Atunci se derula în mintea mea filmulețul .Ambele familii nu venea nimeni să ştie de existența ei,trăgându-se dintr-o familie numeroasă din 7 frați,8 împreună cu ea .De ce ? Pentru că a continuat să greşească.Nu a distins binele de rău.Bunica mea a ajutat-o şi frații ei la fel ,după acel coşmar.Bunica şi ceilalți au avut grijă de mine.Apoi eu am împlinit 3 ani când mama a început să se ducă la discotecă (nu că ar fi ceva rău în asta)dar s-a îndrăgostit .
Atunci totul a luat o întorsătură .Au continuat relația amândoi,de mine el nu s-a interesat să formeze o relație.
Erau liberi să se distreze amândoi.
S-au mutat împreună ,eu stând în continuare la bunica.
Mama s-a angajat în construcții .
Bunica mea era de religie Martoră a lui Iehova.
Totul bine şi frumos până când au decis să se căsătorească.
Nimeni nu a fost de acord cu această căsătorie,toți au vorbit cu ea,au încercat să o oprească .
Şi bunica nu i-a dat binecuvântarea să o ia de soție pe mama.Nu este bărbatul care să îi aducă fericirea în viață,el nu lucrează,îl întreține ea şi în plus e cu 10 ani mai mic şi mai este şi un bărbat care a fost abandonat de părinții săi,crescând de mic la Casa de copii.
Totul a fost în zadar,mama îi condamna pe frații săi şi pe mama ei,adică bunica mea,că nu vor cu nici un preț ca ea să fie fericită,căci îl iubeşte.
S-a certat cu toți pentru el.Atunci bunica m-a lăsat la mama .Nu s-au căsătorit imediat după certuri,au mai stat aşa 5 ani ,conviețuind în casă cu ei .El nu lucra ,stătea acasă cu mine ,mama nu m-a dat la grădiniță.Atunci şi n-am să uit cât trăiesc ,eram mică dar țin minte ,am vărsat nişte pufuleți pe covor iar pentru asta după ce mi-a spus să strâng ,nici nu terminasem că deodată m-a luat pe sus m-a trântit pe pat de câteva ori cu toată forța sa ,urmând strângerea de gât amenintându-mă că dacă îi spus lui mama mă bate şi mai mult şi mai tare .Plângeam ,eram retrasă,iar dimineața cu lacrimi în ochi o priviam cum pleacă la muncă.Ajunsesem să stau în pat prefăcându-mă că dorm cu ochii închişi ,mă rugam la îngeri,la Dumnezeu .
A început să o bată şi pe mama ,îl ierta mereu .
Apoi a rămas însărcinată,odată a batut-o cu pumnii şi picioarele în burtă,dar nu a pierdut sarcina .La ziua cea mare,la cununia civilă m-a luat pe mine şi încă doi prieteni de-a lui .Nimeni nu a vrut să vină.După ce au ieşit din cununia civilă,mergeam spre casă cu toții ,când ea i-a cerut lui să o ia în brațe .El nu şi nu.S-au certat pe stradă ,se uita lumea la noi şi râdeau .Violența era la ordinea zilei,mă bătea de față cu mama ,iar pe mama o bătea de făță cu mine .Insă ceea de făcea el cu noi,a aplicat-o şi la bunica mea .O bătea de față cu mama mea şi cu mine .Nu mai rezistam,am fugit de acasă la 10 ani ,m-au găsit cei de la poliție ,asta a durat câteva ore .Şi când am intrat în casă ,mama dădea din gură….”Las-o,nu o bate.”
M-a băgat în patul meu şi a dat drumul la televizor Şi mi-a zis,mă uit eu la ce vreau eu,tu nu ai voie să te uiți la desene,i-a şi dormi,dacă te prind că te uiți la televizor te omor cu bătaia.În fine,bunica mea îl ierta mereu că aşa spune în biblie,mama îl ierta ,ş.a.m.d.
Bunica îi ajuta cu mâncare,cu bani,stătea cu bebeluşul,fiind fată.
Implinisem 13 ani,mama era la spital pentru a naşte ,rămânând însărcinată iar .
A venit în patul meu în timpul nopții atingându-mă la zona intimă,întrebându-mă dacă îmi place…dar nu a continuat căci a început să plângă sora mea .De atunci am fugit de acasă,am abandonat şcoala,dar am reluat-o ,am făcut seralul,am luat-o pe căi greşite cu anturajul greşit .Am vrut să mă sinucid .Dar culmea,am rămas însărcinată la 18 ani .Acel anturaj era periculos ,am dat peste un bărbat care a acceptat să mă ajute,mi-a spus să nu avortez,mă ia de soție chiar dacă copilul nu este al lui.Era mai mare decât mine cu 14 ani.Am acceptat mai mult pentru că nu vroiam să avortez şi mă săturasem de viața care o dusesem până atunci.Am vrut să lupt,am vrut să merg mai departe.Intre noi nu exista iubire.Ne-am căsătorit,am făcut şi nunta,copilul l-a trecut pe numele lui,locuiam în locuința mamei lui,iar de aici au început problemele.Eu continuam să mă duc la seral,să învăț,mă întorceam,aveam grijă de copil.El a spus că s-a
săturat să mă întrețină,căci sunt o paraşută,o curvă,căci aştept totul de la el.Băiatul avea 9 luni,când maică-sa mi-a spus pe un ton ridicat ,eşti mamă,vezi cât de greu este,du-te şi caută de muncă,el a fost dat afară de unde lucra,căci l-a prins cum fura .Nu mai era nici un venit în casă,decât a lui soacra mea.Incepuse să îmi pară rău pentru tot .Vroiam să plec,dar nu aveam unde .La mama în nici un caz.Toți ştiau că băiatul este a lui,minciună ce el a susținut-o ŞI aşa a vrut să rămână.Eu mi-am găsit de muncă ca ajutor bucătar,dar programul era de dimineață de la 10:00 până la 20:00 în fiecare zi .Nu i-a convenit soacrei mele .Mi-am căutat în altă parte .Offfff…..nu îmi este ruşine de muncă,îmi este ruşine de ceea ce am făcut. Am lucrat ca măturător scări .El după 6 luni,a început să mă jignească,că sunt o măturătoare,o boschetară,că m-a luat săracă etc.
Nu îl iubeam,nici el nu mă iubea .Dar întelegeam ce vroia.Mi-a propus să reiau ceea ce am făcut în trecut,căci stăm rău cu banii .Atunci am refuzat,i-am spus că nu accept asta,nu sunt cârpa nimănui.Dar după un timp ,împingându-mă am vrut să fiu singură.Dar cum? Nu aveam unde să mă duc dacă plecam de la el.Şi nici bani.Aveam şi şcoala.Am plecat la mama când nu am mai avut încotro ,el şi-a găsit pe altcineva ea era deja însărcinată ,era prea târziu ca să mai sper ,în ce? Totuşi m-am simțit trădată,rănită,dar eram conştientă căci nu ne iubim.Mi-a spus ,este copilul meu,nu pot să o părăsesc.Eu i-am răspuns dacă vroiai copilul tău eu unde eram? Atunci mi-am dat seama .Puteam să mă zbat şi să implor să nu plece de lângă noi,degeaba .Incepuse să dea în mine şi în copil,dar asta s-a întâmplat de două ori,în băiat i-a dat două palme la funduleț dar a plâns şi mă durea să văd asta .Apoi într-o zi a venit acasă,propunându-mi să rămânem împreună aşa,să nu ştie nimeni ce se întâmplă,amanta işi vede de treaba ei creşte copilul ea cu părinții ei ,iar noi doi să ne prefacem că suntem împreună,dar nu mai trăim relații intime,pot să îmi caut şi eu pe cineva dacă vreau,dar să nu ee afle .Nu am putut accepta.Ce rost avea? Nu avea nici un sens .Ne-am certat,mama lui a venit acasă ,a intrat în cameră şi ne-a întrebat de ce ne certăm.Eu atunci am spus,are pe altcineva.El atunci a spus,copilul nu este al meu.S-a aflat totul,până şi trecutul meu i l-a dezvăluit şi lui mama lui şi mamei mele .Atunci mama lui mi-a zis,pleacă din casa asta.I-a zis mamei lui că ştia de la început,a vrut să facă un bine nouă ,acum are copilul lui,din sângele lui . DE NEVOIE AM PLECAT UNDE ERA MAI RĂU PENTRU A NU AJUNGE PE STRĂZI CU COPILUL,SĂ MI-L FI LUAT LA STAT .Băiețelul avea 2 ani jumătate,a depus cererea de divorț,eu am vrut să mor pentru tot ce am făcut.Mă simțeam vinovată.Am luat o mână de pastile.Nu îi mai păsa de noi,mi-a spus în față că îşi doreşte să mor mai repede.M-am prezentat la judecătorie şi am spus că sunt de acord cu divorțul.Nu l-am pus să plătească pensia alimentară,e doar trecut pe hârtie că o va plăti când va munci .Pe atunci nu lucra.Copilul a rămas la mine .Dar divorțul a fost finalizat după 4 ani .Aşa că îmi continuam şcoala,lucram,copilul stătea la mama,dar au început discuțiile.Că nu dau suficienți bani în casă,că stă cu copilul ăsta care e obraznic şi nu ascultă,bărbatul ei nu lucra ,bunica trăia atunci locuind la ei,pensia ei o dădea lor .Dădea în mine bărbatul ei,la copilul meu a țipat la urechea lui de față cu mine,a dat în el,eu am chemat poliția,degeaba,plecau după câteva minute.Copilul era bolnăvior,trebuia să îi dea siropelul,antibioticul,să îi ia febra,nu ştiu de ce dar nu o făcea.Mi-a spus că nu se bagă la asta .Copilul meu a ajuns în spital cu febră 40 .Atunci nu am mai rezistat.Am rămas fară loc de muncă,am rămas cu copilul,iar eu într-o zi am luat câteva haine ale noastre ,am plecat,am dormit în hotel câteva zile,am lăsat copilul la loc de joacă unde se plăteşte şi am căzut,dar de data asta am făcut-o singură.Ştiam deja multe cum se procedează.În două zile am făcut bani şi de chirie şi de hrană .Aşa am continuat 2 ani ,singură.2-3 zile,apoi stăteam acasă .Dar……am greşit încă odată.Am început să vorbesc cu cineva la telefon,apoi am ieşit în oraş,împreună cu copilul.Se purta minunat cu noi.Eram de aceeasi vârstă amândoi.Aveam pe atunci 24 de ani.Am rămas însărcinată,el cu mama lui erau încântați,dar el îl deranja ceea ce fac.Adică nu s-a arătat atunci în fața mea că îl deranjează asta.Apoi după ce eram în a şasea lună de sarcină,când nu se mai putea face nimic,şi-a arătat adevărata față.Vroia doar să îi dau copilul după ce îl nasc să
îl crească el cu mama lui.Am vrut să mă omor iar,când a văzut asta amândoi se prefăceau că au greşit.Am ajuns acasă la el,de Crăciun,locuia la mama lui în alt oraş,el lua fiecare judet în parte cu locul său de muncă.A băut până ce s-a îmbătat,m-a bătut de față cu mama lui şi pe copilul meu.Am plecat cu trenul acasă …..la mama ,dar nu am stam mult din cauza a ceea ce era în casă,M-am întors doar pentru că nu mai puteam da înapoi,mama m-a alungat din casă,iar eu trebuia să nasc .Dar culmea ,el a spus că mă primeşte doar dacă îi dau lui copilul.Am refuzat.Intr-adevăr m-am întors,dar nu acasă la el şi la cel mai bun prieten al său care stătea la câteva case distanță.Simțeam că o iau razna,am spus în gândul meu,dacă ne vrea pe toți atunci vine şi mă ia de aici.A mai durat 2 săptămâni şi am născut.Nu a venit nici să recunoască copilul.A venit mama lui după ce am ieşit din spital căci era bună prietenă cu mama băiatului
ăstuia care m-a ajutat,la fel locuia la mama lui.Maică-sa a început să plângă,m-a luat în brațe,m-a chemat la ea,el nu era acasă.Când am ieşit din spital,trebuia apoi să ii fac certificat la copil,tot băiat.El şi mama lui spunea mai aşteaptă puțin,divorțul meu nu era finalizat aşa că copilul a fost trecut pe numele fostului soț.Offfff……VROIA COPILUL SĂ FIE TRECUT PE NUMELE LUI,aşa că trebuia mai întâi să fie divorțul finalizat.Copilul avea două luni ,fără certificat de naştere,iar eu stăteam în continuare la prietenul lui cel mai bun.Şi acum avea pretenții măcar să mă culc cu el.Nu m-am culcat cu el.Apoi a spus ne căsătorim .Nu ,am făcut odată greşeala asta,nu o mai repet.Mama lui începuse să se poarte urăt cu mine ,am plcat de la ei.M-am întors cu trenul în oraşul meu,am luat copiii şi duşi am fost.Am stat la mama timp de 7 luni,aceeaşi poveste,dar cel mai tare m-a deranjat faptul că îmi repeta lasă copilul la el ,să îl crească el.Nu mai rezistam..Divorțul a fost finalizat .Dar nici o acțiune.Mama tot insista,lasă-l la ei şi tu îl creşti pe al tău.Dar nu am vrut să o fac ,însă iar m-a alungat ,atunci era iarnă,ca şi cum ar fi făcut-o intenționat şi mi-am dat seama de asta.Era în toiul iernii,el mi-a trimis bani să vin la el dar cu condiția să las copilul la el,altfel nu mă ajută cu nimic.Ce mai ajutor,să desparți copilul de mamă .Eram cu inima frântă,nu aveam la cine să apelez,iar ei toți işi băteau joc de noi trei.Am stat la geam implorând-o pe mama să mă primească în casă.A închis geamul şi m-a lăsat în fața scării văzându-mă toți vecinii.Ne-am plimbat cu autobuzul pană la 22:00 ,am mai stat în supermarketuri,să ne încălzim picioarele,dar am zis dacă pănă la 22:00 mama nu mă primeşte înapoi,atunci nu am încotro şi voi pleca.Aşa s-a şi întâmplat ,am ajuns la soacră ,după un drum de 7 ore cu trenul,apoi am mai stat o lună la
ei,deoarece mi-au spus,e timpul să pleci şi să iți începi o nouă viață,eu încă mai aveam un an de seral,trebuia să mă prezint,dacă renunțam atunci,degeaba am tras patru ani de şcoală.Nu şi nu.Nu puteau să mă accepte pe mine ca mamă,dar copilul îl vroiau.Între timp eu am reuşit şi am făcut certificatul la copil,în urmă cu trei luni.Nu mai spun cum a fost ,câci ar trebui să scriu foarte mult.Copilul îl are ca tată pe fostul meu soț în certificatul său.Am lăsat copilul,am plecat nu că am vrut,nimic din toate astea nu am vrut să le fac,mai ales cu copilul.Am ajuns eu şi băiețelul cel mare înapoi de unde am plecat,dar mama nu m-a primit,m-a judecat de la geam ce fel de mamă sunt că mi-am abandonat copilul,acum mă abandonează şi ea.Nu m-a primit în casă.Am stat şi iar nu ştiam ce să fac,când deodată m-am gândit la nişte pocăiți care m-au ajutat cu hăinuțe pentru cel mic.M-am dus la ei ,am zis tot,că hu am unde să dorm cu copilul,atunci a dat un telefon la un centru pentru mame şi copii şi m-a trimis de urgență acolo.M-au primit ,am spus că vreau să îmi iau copilul la mine înapoi,îi cresc singură amândoi,numai să îi ştiu lângă mine.Nu aveam venit,dar aveam un acoperiş deasupra capului.Pocăiții au pus mână de la mână şi mi-au dat bani de transport.L-am lăsat pe cel mare cu o mămică de la Centru,iar eu am plecat,singură.Când m-a văzut mama lui,a spus de ce nu ai zis că vii ?Atunci i-am zis ,,Este copilul meu,am venit să îl iau înapoi .”Ea:-De ce? Ii este bine aici.Dacă îl iei înapoi ,nu te mai primesc în viața mea la mine şi copilul nici nu mai vreau să îl văď sau să ştiu de el.I-am zis:-Sunteți mamă,sunteți conştientă de ceea ce faceți?Eu îmi vreau copilul înapoi ,nimic mai mult.”
-Nu faci bine să îl iei înapoi,îți va fi greu.
-Da,îmi va fi greu,dar nici nu pot trăi cu inima împăcată dacă vă fac tuturor pe plac .
-Dacă ieşi pe poartă,nici să te mai întorci.
Am plecat,mi-am luat copilul şi ne-am întors acasă împreună.Am locuit la acel Centru timp de un an jumatate,timp în care mi-am căutat de muncă,am strâns bani pentru a avea când plecăm,mi-am făcut o nouă relație.
Insă totul scârțâia,ne-am mutat adică eu şi copiii mei într-un apartament,relația nu funcționa,eram ba împreună ,ba despărțiți.Băiatul cel mic avea 2 ani,cel mare era la şcoală,eu aveam muncă.Banii nu ajungeau,trebuia să plătesc chiria,utilitățile,creşa şi mai ne trebuia şi hrană.Nu făceam față,dar mi-am spus nu mai fac ceea ce am făcut.Am continuat să muncesc,aveam salar minim pe economie,aşa că am decis să îl las pe cel mic acasă şi să nu mai plătesc creşa.Timp de 2 luni era totul bine,până când am ajuns acasă şi l-am găsit pe cel mic cu mâna înfăşurată într-un şnur,era atât de strâns încât avea mânuța umflată,am ajuns la spital cu un taxi şi l-a băgat în operație imediat.Nu mai puteam,eram la pământ.Dar m-am bucurat şi mă bucur că are mânuța întreagă.Am revenit acasă,eu lucram în continuare,mi-am zis nu îl mai las pentru nimic în lume singur acasă.M-am dus la mama,i-am zis te rog ajută-mă .Nu ,a
refuzat,cu toate că i-am arătat ce a pățit cek mic.Aşa că m-am mutat de la apartament la cameră de cămin şi l-am dus iar la creşă,dar când era bolnăvior nu îl primea,aşa că eram nevoită să olec la muncă şi să îl las pe cel mic cu cel mare.Şi aşa băiatul cel mare lipsea de la şcoală,pierdea din lecții .Acum vă întreb,ce mai pot face când nu pot face nimic?Apropo,relația care eram ori da ori ba,şi-a făcut miĺă după trei ani şi totuşi dacă asta înseamnă el milă,ci nu o normalitate atunci eu renunț.Căci băiatul cel mare a urmat o operație la ambele urechi,iar cel mic suferă de spasmofilie(lipsă de calciu).Bărbatul acesta nu dă dovadă de curaj şi nu ştie ce vrea de la viață,dar am mers mai departe cu relația,deranjându-mă foarte tare intervenția mamei lui,cănd el este mai mare decât mine cu 10 ani.Eu acum am 29 de ani,el are 39 de ani.Suntem împreună de 5 ani dar nu locuim împreună,ajutor financiar este de 200 – 300 lei pe
lună,mama lui este personajul principal.Iar ceea ce mă deranjează şi mai mult este faptul că am ajuns într-un stadiu în care ea i-a spus că mă ajută cu cel mic cănd este bolnăvior,deci nu mi-e mi-a spus,lui i-a spus,iar el mi-a transmis,dar asta s-a întâmplat anul trecut.
Pentru binele băiatului cel mare,am acceptat pentru a nu mai fi nevoit copilul să lipsească de la şcoală.Dar acum serios,cum vine asta?Eu nu pot să intru în casă să îmi iau copilul,trebuie să îl trimit pe cel mare să îl ia ,sau să îl aducă el.Nu o pot suna pe ea să o întreb de copilul meu,trebuie să îl întreb pe el.Iar asta mă exasperează.
Mi-am schimbat locul de muncă,lucrez două zile da,două zile nu,de dimineată până seara,iar în aceste două zile cât sunt eu la muncă cel mic stă la ei şi chiar doarme în timpul nopții,iar două zild când sunt acasă stă cu mine.Cel mare vine de la şcoală,stă singur în casă departe de frățiorul lui mai mic.Se mai duce şi cel mare la ei din când în când dar stă câteva ore şi vine acasă.Nu mai suport,simt că înnebunesc.Am încercat de atâtea ori să îmi iau viața,dar mereu m-am gândit la copiii mei şi nu am putut să renunț la viață.Nu îi pot abandona,mă au doar pe mine.Eu îl iubesc pe acest bărbat,dar de ce să mai am răbdare când nu văd nici un rezultat?Dar mai presus de orice,îmi iubesc copiii şi nu îmi permit să să îi cresc aşa cum îmi doresc şi cum este normal şi frumos.Aşa îmi vine uneori să mă bag în pământ,să nu mai ies de acolo.Ce rost au toate eforturile când nu dă roade?Ce rost mai are când eşti alungat dintoate părțile?Este greu să supraviețuieşti printre oameni răi.Eu nu mai am tragerea aia de inimă să mai lupt,sunt ca un robot,nu pot spune că trăiesc.Sunt dezamăgită de faptul că omul vrea dar nu este lăsat.Mă doare inima din mine,nu mai ştiu ce să fac.Chiar nu mai ştiu,nu mai pot de una singură.

Monica Enescu
Monica Enescu Nu pot sa-mi inchipui cum a fost pentru tine sa traiesti toate astea. M-a impresionat mult povestea ta si cum te-ai zbatut sa fii alaturi de copiii tai, sa lupti pentru ei si sa faci ceea ce considerai ca este mai bine pentru ei. Am inteles ca mai toata viata ta nu te-ai putut baza pe nimeni altcineva decat pe tine, inca de mica. Ca atat parintii tai cat si partenerii nu au fost cu adevarat acolo pentru tine, ci doar intr-o anumita privinta si in masura intereselor lor. Pare ca nimeni nu s-a gandit si la tine. Contrar tuturor asteptarilor insa, asta te-a facut sa fii mai puternica, sa nu te lasi, chiar daca ai fost de atatea ori dezamagita de oameni. Faptul ca in ciuda atator suferinte ai cautat sa iti urmezii studiile, sa muncesti, sa le oferi copiilor o viata mai buna, este un lucru admirabil care pe mine una ma lasa fara prea multe cuvinte.

Revenind insa la prezent, cu toate ca pe undeva se repeta situatia de a nu fi ajutata prea mult de partener, pe care simti ca nu te poti baza prea mult, care e “lipsit de curaj” si asumare cred, nu pot sa nu remarc ca situatia pare a fi un pic mai pozitiva si tind sa cred ca esti pe undeva, pe un drum bun. E bine uneori sa privesti in urma, chiar citind mesajul tau si sa vezi de unde ai plecat si unde ai ajuns si sa nu pierzi din vedere ceea ce ai reusit sa faci. Simt nemultumirea ta cu privire la circumstantele tale, dar cred ca meriti sa te apreciezi mai mult pe tine si sa ai mai multa compasiune fata de propria persoana. Spui ca eforturile “nu dau roade” si ca “nu vezi niciun rezultat”, ca nu iti poti creste copiii cum este “normal si frumos”, din afara insa se vede ca ai facut mari eforturi si compromisuri si ai trecut prin multe ca sa poti ajunge unde esti azi. Si poate inca nu esti acolo unde iti doresti inca, dar esti pe un drum bun.

Cred ca e un moment potrivit sa iti intorci atentia si asupra ta. Se spune ca relatiile cu ceilalti reflecta intr-o anumita masura si relatia cu noi insine, ca asteptam de la ceilalti sa ne ofere ceea ce nici noi nu ne oferim, iar ceilalti ne dezamagesc, deoarece pe undeva si noi ne dezamagim singuri. Crezand poate ca nu meritam sa fim ajutati sau apreciati sau iubiti, ne apropiem de oameni care ne arata cum ne tratam pe noi insine, pana cand intr-o zi, alegem sa rupem acest cerc vicios si sa facem ceva diferit, sa fim mai buni cu noi insine. Sper sa gasesti calea pentru a iesi din acest cerc vicios, numai bine!

Vuta Mirela
Vuta Mirela M a impresionat profund povestea ta,totodata imi pare rau de suferinta ta.Ai povestit despre problemele suferite in copilarie care sigur te au traumatizat. Parerea mea este ca mediul in care traiesti iti influienteaza modul in care gandesti( iei decizii). Caută oameni pozitivi de la care poti învață lucruri frumoase ,constructive si cauta l pe Dumnezeu…. lupta pentru copiii tai ,tu esti tot ce au mai bun!

Am doi copii și am aflat ca sunt iar însărcinată… Nu pot sa spun ca ne descurcam rău cu banii, dar nici extraordinar… Nu știu ce sa fac, sa pastrez copilul sau sa fac avort.

Mesaj anonim de pe “Intreaba terapeutul online”:

www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:

Bună ziua! Am nevoie de ajutor ca nu reușesc sa iau o decizie… Am doi copii și acum câteva zile am aflat ca sunt iar însărcinată… Nu pot sa spun ca ne descurcam rău cu banii dar nici extraordinar… Însă îmi e tare frica și nu știu ce sa fac, sa țin copilul sau sa fac avort.. Cel mic are 3 ani și cel Mare 11,ar fi a treia cezariana… Le pun pe toate în balanta dar tot nu reușesc sa iau cea mai buna hotărâre… Nu sunt dezacord nici cu avortul,dar nici nu as vrea ca ceilalți doi sa aibă lipsuri, plus ca iar nu ma mai pot angaja o perioada, nu am ajutor din partea cuiva sa pot lăsa copii… Deci va rog îndrumați.ma sa iau hotărârea corecta…

Marincat Diana
Marincat Diana Niciun psiholog nu iti va da raps la întrebarea asta. Voi ca familie trebuie sa decideți si mai ales tu ca mama. E foarte importanta linistea ta, ca de asta depinde linistea familiei tale. Dacă tu ești nervoasă, agitată, asta se răsfrânge mai ales asupra copiilor. Poti trai cu faptul că ai întrerupt o sarcina cel mai probabil sănătoasă si ca ai refuzat dreptul la viață a unui alt copil al vostru? Trebuie să îți pui în minte cele mai grele si urâte întrebări. Dacă poți trăi linistită cu raspunsul la ele, atunci e in regula sa faci avort. Odată ce ai facut si ai regrete, toata familia are de suferit si mai ales cei doi copii.
Florina Stoian
Florina Stoian Același gând și frământări am avut și eu la a treia sarcina , dar acum am o fata de 30 de ani nu mi-a părut rău niciodată și nici nu pot spune că mi a fost greu , mai ganditiva avortul nu este o solutie
Marilena Popa
Marilena Popa Buna ziua, nu pomeniti deloc despre partenerul dumneavoastră in mesaj. Ma intreb daca el contribuie cu ceva la decizie, daca este langa dumneavoastră sa va sprijine si care ar fi pozitia lui. Este i decizie foarte intima si in acelsi timp foarte importanta, care in acelasi timp trebuie luata cat mai repede. Sfaturile pe care le veti primi din jur, daca va consulati cu cineva, s-ar putea sa nu fie neapărat in interesul familiei dumneavoastră. La fel cum fiecare om e diferit, si fiecare familie e diferita si are nevoi si dorinte diferite. Daca doriti imi puteti scrie in privat si pot incerca sa va ajut sa luati o decizie, desigur fara sa va influentez in vreun fel, ci doar ajutandu-va sa va raspundeti la un set de intrebari.
Botezat-Antonescu Radu
Botezat-Antonescu Radu si eu cred ca este o decizie a familiei voastre si drept urmare trebuie discutata si cu sotul. Decizia finala iti apartine insa poate chiar exista si alte variante. Daca discutam despre moralitate, nu ne ajunge o viata; poate exista totui o cale de mijloc? Tu si sotul sunteti responsabili pana la capat; ce va asumati?
Gabriela Masloschi
Gabriela Masloschi Cumnata mea are 3 copii, de 5 ani, 4 ani si ultimul bebe 9 luni. Toti trei nascuti prin cezariana. Intr’adevar, i-a fost greu un timp, nu dpdv financiar ci psihic. Dar acuma, nu ar schimba asta pe nimic in lume. E foarte fericita ca a pastrat sarcina. Acum depinde foarte mult si de relatia dvs cu sotul, de cum v ati putea descurca cu totii, etc. Sper sa luati o decizie buna pt toata lumea! P. S si eu sunt împotriva avortului.
Monica Enescu
Monica Enescu Cea mai buna hotarare este cea cu care sunteti impacata. Cu partenerul dvs v-ati consultat, el ce spune? Daca va este totusi dificil sa va hotarati chiar si asa, puteti incerca si urmatorul exercitiu: Luati doua coli de hartie si imaginati-va cum ar fi viata dvs peste 5 ani, ce varsta ati avea atunci?

Pe una dintre coli, descrieti cum ar fi viata dvs, avand doi copii, dupa ce ati renuntat la sarcina. Ce varste au copii, ce fac, ce faceti dvs, care au fost dificultatile in ultimii 5 ani, cum ati gestionat situatia, cum va simtiti, cum e o zi din viata dvs? Pe cealalta coala, descrieti cum ar fi viata dvs peste 5 ani, dupa ce ati pastrat sarcina. Ce varste ar avea copii dvs? Ce faceti, cu ce va ocupati, care au fost dificultatile cu care v-ati confruntat in ultimii 5 ani, cum ati gestionat situatia, cum va simtiti, cum arata o zi din viata dvs? La final, recititi ce ati scris. Cu cat veti folosi mai multe detalii in descrierea facuta, cu atat va vor ajuta mai bine sa ajungeti la o concluzie. Numai bine!

Strimbei Cornelia
Strimbei Cornelia Eu am făcut un avort,al treilea copil ar fi fost,din teama ca nu o să mă descurc,ca nu ne ajung banii iar acum regret enorm.
Florina Stoian
Florina Stoian Strimbei Cornelia este groaznic de la o vârstă cu remușcările pentru păcatul din tinerete
Strimbei Cornelia
Strimbei Cornelia Florina Stoian da,groaznic,mai ales că din cei doi copii pe care îi aveam,pe unul l-am pierdut intr-un accident.
ARMARIUM: Inchiriere cu ora cabinete ultracentrale pentru psihologi, psihoterapeuti sau consilieri – Bucuresti, Universitate

ARMARIUM: Inchiriere cu ora cabinete ultracentrale pentru psihologi, psihoterapeuti sau consilieri – Bucuresti, Universitate

Incepand cu 4 februarie 2019, orice psihoterapeut poate avea propriul cabinet de lux! Aflate intr-o zona ultracentrala, cabinetele ARMARIUM pot fi inchiriate pe ora, beneficiind de servicii complete. Sunt 3 cabinete amenajate modern, care ofera un spatiu potrivit pentru sedinte de psihoterapie (adulti, cupluri sau copii), evaluare psihologica, consiliere sau coaching.

Cabinetul Rose

Cabinetul Rose are o suprafata de 16 mp si combina nuante de alb, cupru, tonuri naturale si accente de culoare. Dispune de o canapea si doua fotolii generoase si confortabile. Elementele de decor vin in completare perfecta, creand un spatiu placut, cald si primitor.

ARMARIUM: Inchiriere cu ora cabinete ultracentrale pentru psihologi, psihoterapeuti sau consilieri | Bucuresti, Universitate

ARMARIUM: Inchiriere cu ora cabinete ultracentrale pentru psihologi, psihoterapeuti sau consilieri | Bucuresti, Universitate

ARMARIUM: Inchiriere cu ora cabinete ultracentrale pentru psihologi, psihoterapeuti sau consilieri | Bucuresti, Universitate

Cabinetul Nature

Cabinetul Nature reuseste in cei 15 mp sa creeze o atmosfera relaxanta prin decorul sau natural. Lemnul, plantele si tonurile de verde aduc un aer proaspat spatiului, oferind un sentiment de liniste.

cabinet

ARMARIUM: Inchiriere cu ora cabinete ultracentrale pentru psihologi, psihoterapeuti sau consilieri | Bucuresti, Universitate

ARMARIUM: Inchiriere cu ora cabinete ultracentrale pentru psihologi, psihoterapeuti sau consilieri | Bucuresti, Universitate

Cabinetul Yellow

Cabinetul Yellow produce o stare de bine prin culorile sale calde. Nuantele de auriu si decorul modern fac acest loc perfect pentru relaxare, meditatie si introspectie. Amenajarea sa face cabinetul potrivit pentru lucrul cu copiii, datorita elementelor speciale de decor.

ARMARIUM: Inchiriere cu ora cabinete ultracentrale pentru psihologi, psihoterapeuti sau consilieri | Bucuresti, Universitate

ARMARIUM: Inchiriere cu ora cabinete ultracentrale pentru psihologi, psihoterapeuti sau consilieri | Bucuresti, Universitate

ARMARIUM: Inchiriere cu ora cabinete ultracentrale pentru psihologi, psihoterapeuti sau consilieri | Bucuresti, Universitate

Serviciile incluse in tariful pe ora al cabinetului:

  • inchiriere birouri complet amenajate, cu tarif pe ora;
  • receptie clienti si camera de asteptare;
  • consumabile papetarie;
  • Wi-Fi;
  • acces la carti si reviste de specialitate;
  • acces bucatarie (se pot aduce mancare si bautura non-alcoolica din exterior);
  • apa, ceai, cafea, fructe, biscuiti;
  • acces terasa;
  • programari rapide: telefonic, prin e-mail sau online.

Vezi detalii si pe cabinetepeora.ro

Cabinetele pot fi inchiriate la pretul de:

  • 30 lei/ora – toate serviciile incluse;
  • 25 lei/ora – toate serviciile incluse, la inchirierea a minim 5h/saptamana sau 20 ore/luna;
  • 350 lei/luna – L-V 8:00 – 16:00, S-D 10:00 – 18:00, toate serviciile incluse;
  • 450 lei/luna – L-V 16:00 – 22:00,  toate serviciile incluse.
 *Alege o zi + intervalul dorit si noi iti rezervam intreaga luna.

Program de functionare:

Luni-Vineri: 8:00 – 22:00
Sambata-Duminica: 10:00 – 18:00

Contact:

Telefon: 0755 123 234
E-mail: office@cabinetepeora.ro
Website: www.cabinetepeora.ro

Accesibilitatea, rapiditatea si simplitatea sunt atuurile definitorii pentru cabinetele ARMARIUM!

Punem pret pe TIMP, restul este GRATUIT.

Cabinete faine de inchiriat pe ora!

www.cabinetepeora.ro

ARMARIUM: Inchiriere cu ora cabinete ultracentrale pentru psihologi, psihoterapeuti sau consilieri | Bucuresti, Universitate

ARMARIUM: Inchiriere cu ora cabinete ultracentrale pentru psihologi, psihoterapeuti sau consilieri | Bucuresti, Universitate

ARMARIUM: Inchiriere cu ora cabinete ultracentrale pentru psihologi, psihoterapeuti sau consilieri | Bucuresti, Universitate

In primul an de liceu am fost locul 1, iar anul acesta colega mea a avut media mai mare decat mine. Colegii fac misto de mine si imi spun: ,,Haha, te-a intrecut Mara!”. Pana si profesorii imi adreseaza astfel de remarci. E foarte deranjant si stresant tot ceea ce se intampla.

Mesaj anonim de pe “Intreaba terapeutul online”:

www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:

Sunt fata.Am 16 ani.
In primul an de liceu am fost locul 1, iar anul acesta colega mea a avut media mai mare decat mine. Suparator este faptul ca, colegii fac misto de mine si imi spun:,,Haha, te-a intrecut Mara!”. Pana si profesorii imi adreseaza astfel de remarci ,,Anul asta Mara te intrece.”. E foarte deranjant si stresant tot ceea ce se intampla. Nu ma afecteaza faptul ca nu o sa iau locul 1, chiar deloc, dar remarcile celor din jur si zambetele cu subinteles pe care mi le arunca ma deranjeaza enorm. Nu ma pot stapani, simt ca toti au asteptari nemasurate, iar eu nu pot face fata. Ei cred ca dorinta mea cea mai mare si scopul meu in viata e sa iau locul 1. Mereu bat apropouri ca si cand viata mea se rezuma doar la invatat si atat. Sunt si eu om, am si eu pasiuni, dorinte. Nu invat toata ziua, ies si cu prietenii, doar pentru simplul fapt ca nu am aceleasi activitati ca si restul clasei nu inseamna ca nu am personalitate sau nu exist. Nu stiu cum sa le fac fata, atat colegilor,cat si profesorilor.
Fiecare remarca legata de acest ,,podium” ma exaspereaza. Simt ca innebunesc. Si nu e doar un profesor, ci 3. Nu ma asteptam din partea profesorilor la astfel de comportament. Cum ar trebui sa reactionez si ce ar trebui sa le spun? Nu vreau sa fiu obraznica, dar nici sa raman resemnata si fara glas in banca mea.

Ema
Ema În momente de genul acesta e cel mai bine să taci şi să ignori! Caută prietenii care au acelaşi pasiuni cu tine astfel încât să-ți iei gândul de la toate astea. Eu în gimnaziu aveam problemă de corigență la matematică, profa ne bătea cu bățul şi am intrat într-o anxietate oribilă. Am preferat să nu fac probleme mai mari şi să-mi văd de treaba mea. Atâta timp cât tu eşti mulțumită de tine, nu trebuie să te consumi pentru ceea ce spun alți!
Miky Salas
Miky Salas Incearca mai intai sa vb cu diriginta/dirigintele tau despre situație și să îi explici punctul tău de vedere pentru a discuta cu ceilalti colegi in cancelarie.
Botezat-Antonescu Radu
Botezat-Antonescu Radu recomandarea mea este sa nu te ascunzi, sa nu te inchizi in tine – arata ce simti cand acei colegi sunt rautaciosi cu tine. Ai tot dreptul sa te aperi! Acest gen de comportament infantil este o forma de bullying si nu are absolut niciun rost sa i te supui. Felicitari pt rezultatele muncii si pasiunilor tale! Succes!
Mihaela Munteanu
Mihaela Munteanu Draga mea,esti o eleva model indiferent daca esti pe locul 1 sau 2 ca medie.Notele mari nu asigura neaparat succesul in viata si aceasta maniera de a asigura o competie acerba in clasa este cu scopul de a va ambitiona mai mult una pe cealalta.Ceea ce nu observa profesorii este ca o presiune prea mare are efectul invers dorit.Din nefericire nu ai cum sa schimbi parerile si modul de gandire al celor din jurul tau.Trebuie sa inveti sa nu te lasi influentata,sa iti mentii echilibrul interior si buna dispozitie.Tensiunea si remarcile se pot combate cu glume,o gluma aruncata profesorilor ca daca te mai bat la cap cu aceasta idee vei avea grija sa nu mai ai note mari deloc e posibil sa ii puna in garda ca au exagerat cu presiunile.Si daca tot nu reactioneaza lasa-i sa vorbeasca ! Viata e plina de caini care latra dar caravana tot trece pe drum.Experienta te va ajuta sa fii mai sigura pe tine in viitor si oamenii care vor incerca sa te abata din drumul tau nu vor avea success.:)
Monica Enescu
Monica Enescu Se simte malitiozitatea din spatele acestor remarci, chiar și din partea profesorilor, lucru care este foarte neplăcut. Sunt de acord cu dl Botezat-Antonescu Radu ca pare a fi o formă de bullying și ca ai tot dreptul sa te aperi. Dincolo de asta, cred ca în special colegii dar poate și profesorii sunt invidioși și fac tot posibilul sa te demoralizeze și descurajeze, cam așa fac oamenii când nu pot ajunge la nivelul altora, încearcă sa-i dărâme pe cei care sunt mai sus, mai valoroși. În primul rand te ajuta pe tine sa înțelegi că cei care fac asta au frustrări personale care îi îndeamnă sa comenteze astfel. Înțeleg ca te deranjează foarte tare și ca toată presiunea pusă pe tine aduce un stres considerabil. Mă întreb dacă și acasă simți ca se pune presiune pe tine sau dacă și părinții au de la tine anumite așteptări? Ai putea vorbi cu părinții tăi despre ce se întâmplă la școală? În ceea ce privește însă reacția ta fata de ceilalți, cred ca ai putea fie sa-i ignori (ceea ce e mai ușor de zis decât de făcut), fie sa le spui personal, deschis ca te deranjează comentariile lor și ca nu e deloc plăcut sa le auzi de la ei, fie să le iei în glumă, cum spunea cineva mai sus. Poți spune ceva de genul “mă bucur ca ia și altcineva locul 1 că eu sincer m-am plictisit/ am obosit” sau “da, o sa vadă și Mara că nu e mare schemă” sau “am luat locul 1 și am văzut cum e, acum îi las și pe ceilalți”. În felul ăsta vei arata tuturor că nu te afectează nici că nu ești pe primul loc, nici comentariile lor invidioase. Curaj, ești oricum mai buna ca ei (nu doar la note)!
Carmen Sorici
Carmen Sorici Este posibil ca nici tie sa-ti vina sa crezi ca nu mai detii primul loc si acest lucru sa te faca sa te simti inconfortabil , iar acest lucru sa nu se datoreze faptului ca ai lasat stacheta jos ci pentru o colega a depus mai mult efort, a fost ajutata sau pur si simplu a avut o perioada mai buna decat a ta. Profesorii nu cred vor sa te necajeasca au doar un fel total nepotrivit de a te motiva , insa reactia colegilor, probabil nu toti, ar putea arata ca atunci cand erai pe priimul loc ai creeat o bariera intre ei si tine, asa cum spui ca nu ai aceleasi activitati ca si restul clasei.Este normal sa te doara pentru ca pentru tine, recunoscut sau nu, locul tau in clasa este important, dar poti fi la fel de importanta pentru colegi si stabilind relatii cu ei. Nu este usor sa fi mereu intr-o competitie si ce poti castiga din acest razboi? Este epuizant sa incerci sa dovedesti tuturor ca ai dreptate. Ce castigi daca intri in polemica cu colegii si profesorii? Acceptarea este uneori un semn de maturitate. Succes!

Am un băiat de aproape 13 ani și o fetiță de 7 ani. Fetita mi-a povestit niște lucruri îngrozitoare. Fratele ei a încercat să facă sex cu ea…

Mesaj anonim de pe “Intreaba terapeutul online”:

www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:

Buna ziua ! Am un băiat de aproape 13 ani și o fetiță de 7 ani . Fetita mi-a povestit niște lucruri îngrozitoare și o cred pt ca A dat foarte multe detalii. Fratele ei a încercat să facă sex cu ea …nu a penetrat-o dar el a ejaculat la știmulare din partea fetei și alte lucruri nesănătoase….Nu știu cum să gestionez situația…acum pe el nici măcar nu pot să îl privesc…pot spune că cred că îmi urăsc propriul copil…de fetiță imi e milă și nu știu cum să o ajut….nu știu ce să fac…parca mi s-a rupt sufletul în mine…îmi este teama să merg la psiholog în realitate…nu aș vrea să îi pierd pe niciunul…imi e teama …nu știu dacă merg la psiholog dacă acesta nu cumva este obligat să anunțe astfel de cazuri la protecția copilului si lucrurile să se complice…recunosc ca pe băiat l-am bătut foarte tare când am aflat….imi vine să innebunesc pt ca nu știu ce să fac ….va rog sa ma îndrumați…

Marincat Diana
Marincat Diana Mergeți la psiholog! Nu trebuia batut copilul. Sunt etape în viața copiilor, de cunoaștere de sine si a corpului lor . Care trec si sunt normale. Încercați să vi-l apropiați din nou, ca in momentul acesta suferă enorm si e posibil sa ii cauzați o trauma care sa il urmărească toata viata.

Discutați cu un psiholog urgent dumneavoastra.
Pentru copil încă nu e necesar. Însă trebuie sa mergeți sa vorbiti cu el, sa va cereti iertare pentru ieșirea avută și sa ii oferiți iubire si atentie.
Încă o dată..Sunt normale în viața copiilor, a fraților. Însă uneori părinții afla, alteori nu. Dacă nu sunt pedepsiti, bătuți, copiii trec peste aceste perioade fara probleme.
Marincat Diana
Marincat Diana Am scris ca mama trebuie sa meargă la psiholog pentru a stii cum sa gestioneze si sa comunice cu copiii.
Bătaia mi se pare un gest extrem, grav, o măsură instinctivă, de neputință a gestiona altfel.
Monica Enescu
Monica Enescu Mă îngrijorează un pic răspunsul dvs…
Manuela Beian
Manuela Beian Ca sunt etape normale da… dar ceea ce a facut nu este deloc normal. Asta denota clar o lipsa de comunicare cu copilul pe aceasta tema. Faptul ca are interes pt explorarea sexuala trebuia sesizat de parinti si discutat cu copilul. Undeva a vazut ce e de facut deci control parental pe paginile de net pe care navigheaza copilul e inexistent de aici si alunecarea.
Eu chiar cred ca atat parintii cat si ambii copii au nevoie de psiholog.
Alexandra Ghiran
Alexandra Ghiran Sexualitatea are o componentă instinctuală, nu cred că este necesar “sa vezi undeva cum se face”, un copil/adolescent poate descoperi singur aceste lucruri și poate explora variante, senzații noi. Când se trezește acest interes sexual, este firesc ca acesta sa se manifeste prin autostimulare sau chiar prin “jocuri sexuale” cu alți copii care pot degenera in abuzuri.
Ioana-Paula Abry
Ioana-Paula Abry Marincat Diana Bună seara! ,,Copiii trec peste aceste perioade fără probleme ” Vai…Cu tot respectul simt nevoia să vă transmit următorul lucru: Vă rog,nu m-ai faceți astfel de afirmații! Nici nu aveți idee pentru o fetiță cât de traumatizant este acest episod și cât de mult afectează viitorul ei ca și adult!!! Și nu, nu este normal… O spun din surse sigure! Curaj mamei să stea să discute cu un psiholog!
Marilena Popa
Marilena Popa Buna ziua! Nu stiu exact ce s-a intamplat acolo, intre copii dumneavoastră, insa este foarte important sa discutati dumneavoastră cu un psiholog si de vazut mai departe daca copii au nevoie de psihoterapie. Inteleg ca sunteti foarte afectată de ceea ce s-a intamplat si ca sa ii puteti ajuta sa traca peste acest moment cat mai usor trebuie in primul rand dumneavoastră sa fiti calma si sa intelegeti ansamblul situatiei. Asemenea “incidente”, cum a spus si colega, nu sunt rare intre copii. Urmarile nu pot sa ma pronunt care ar putea fi, nu se intelege exact ce s-a intamplat, daca a fost o singură data, etc. Probabil ca nici dumneavoastră nu va este confortabil sa dati mai multe detalii aici. Imi puteti scrie in privat daca doriti, situatia trebuie abordata cu calm, diplomatie si înțelegere pentru toate partile. Nu e cazul de raportare la protectia copilului, din punctul meu de vedere.
Monica Enescu
Monica Enescu Psihologul nu este obligat sa anunțe cazul la protecția copilului dacă copilul nu este abuzat de un părinte/ tutore și nici atunci nu se anunță dacă se poate interveni altfel, eliminandu-se alte cai de acțiune. Ca și colegele mele, va recomand sa mergeți dvs la psiholog mai întâi, apoi sa meargă și copiii (poate găsiți un psihoterapeut cu experiență în lucrul cu copiii sau în astfel de cazuri). Ambii copii au nevoie sa discute cu un psiholog și aceasta e cea mai buna cale pentru a preveni repetarea acestei situații, sa se discute despre ea. Tatăl copiilor este alături de dvs? Dacă da, atunci și el ar trebui implicat în discuția cu psihologul. Nu amânați acest lucru, în acest fel îi puteți ajuta ca părinte, pe ambii copii. Numai bine!
Alexandra Ghiran
Alexandra Ghiran Conform legii, orice om care intra în contact cu copiii și are suspiciunea existenței unui abuz sau neglijenta asupra copilului este obligat să anunțe DGASPC.

Există servicii specializate pe abuz, înainte de a se lua decizia despărțirii de familie se aplica un program de consiliere și ptr victima, și abuzator, și familie, monitorizare etc.

Soare Fericire
Soare Fericire In astfel de cazuri, parerea mea este ca parintele nu stie a gestiona o situatie de acest gen, astfel ca in loc sa isi puna intrebarea unde a gresit in educatia copiilor pe o tema a sexualitatii consideranta ceva tabu, sau chiar o lipsa de comunicare in general, cu calm si recunoastere ca exista o vina a parintelui , acesta recurge la o alta greseala instictiva, bataia. Va las aici 2 linkuri spre o cunoastere si recunoastere a lipsei de informatie ca parinte despre abordarea situatiilor de acest gen, atat pentru copilul mai mic cat si pentru adolescent. https://www.suntparinte.ro/…/suntparinte.ro_ghidul… https://www.youtube.com/watch?v=ABgxVRiGob0
Dan Cârlea
Dan Cârlea In realitate sunt foarte rare cazurile in care copiii, frati si surori, NU au interactiuni cu caracter sexual, de diverse intensitati – de la atingeri “nevinovate” la jocul Baba Oarba si mai asumatul in prospectiune “De-a doctorul”, “De-a mama si de-a tata”, etc, pana la acte mai pronuntate. Absolut nimic din acestea nu determina un prognostic automat negativ, decat daca terapeutul cu care discutati este el insusi foarte speriat de tema. Gestionarea situatiei este mai importanta ca faptele petrecute.
Elena Cristina Cojocaru
Elena Cristina Cojocaru Eu personal am pățit așa ceva când aveam 8 ani și fratele meu 12 ani. Mi-a dat și vin să beau înainte să încerce niște simulări. Țin minte că am vomat din cameră până la toaletă. Mama mea m-a învinovățit pe mine, toată viața m-a urât. Ne-a făcut să ne dușmănim și l-a pus să mă bată deseori pt x motive…,care o deranjau pe ea la mine. Între timp fratele meu a murit la 23 de ani. Accident de mașină. Cu 3 luni înainte reușiserăm să ne împăcăm. NU VĂ URÂȚI BĂIATUL! Vă rog!!! Am un fiu și eu, victimă am fost, dar la 13 ani nu ai minte ca la 23 sau 33. Nu vă urâți băiatul chiar dacă fata va fi traumatizată. Vorbiți cu ei! Eventual un psiholog. Dar unul BUN!
Marilena Popa
Marilena Popa Elena Cristina Cojocaru Imi pare nespus de rau pentru suferinta dumneavoastră. Sper ca ati reusit sa vindecati macar putin din ea, sa mergeti la terapie si sa puteti integra aceste evenimente atat de dureroase. Este insa un exemplu foarte bun de cat de mult rau poate rezulta din reactiile inadecvate (ca sa nu spun altfel) ale părinților in asemenea situatii. Numai bine!
Soare Fericire
Soare Fericire Elena Cristina Cojocaru , va felicit ca ati dat raspuns mamei care a scris, Mi se pare cel mai bun comentariu de aici, din care sa traga concluzia cea buna, atat pentru copii, cat si pt ea ca mama . Consider ca acum cand traim intr-o perioada in care nu mai suntem obligati de lege sa facem copii, ci este o optiune, si nu esti analfabet , deci stii sa citesti, esti obligat ca viitor parinte si ca parinte sa iti cauti informatii in mod constant spre cunoasterea de a deveni si fii un parinte cat mai informat pentru ca, atunci cand te confrunti cu diferite situatii sa stii cum sa actionezi si sa nu sa reactionezi in modul gresit pentru viitorul copilului.
Elena Cristina Cojocaru
Elena Cristina Cojocaru Reacțiile extreme ostile proiectate către copii, fac ravagii. Așa, ostili sau extremiști noi între noi, putem fi și vom fi, dar copiii trebuie tratați cu mare, mare grijă. Mai întâi ne reprimăm propria repulsie și apoi vorbim cu copilul. Altminteri le conturăm foooarte gros o viitoare traumă. Conștiința de sine este un proces LUNG. Nu se termină la 13 ani. Puteam fi împotriva fiului dumneaei tocmai pentru că am fost victimă în situație similară, dar părintele este cel care poate face mai rău sau mai bine în acest caz și apoi, vă spun, nici fiul nu va trăi împăcat cu ce a făcut. Eu am fost împotriva mamei mele doar pentru că m-a tratat cu ură de parcă la 8 ani ai mei trebuia să gândesc ca acum, la 40.
Soare Fericire
Soare Fericire Elena Cristina Cojocaru total de acord cu tot ce ai scris.
Alexandra Ghiran
Alexandra Ghiran Protecția Copilului nu ar trebui sa fie un “bau bau”, scopul este în primul rând să prevină despărțirea copilului/copiilor de părinți , au angajați psihologi care pot oferi gratuit suport, consiliere. Problemele nu trebuie ascunse sub preș, ci acceptate, recunoscute pentru a solicita și beneficia de ajutor.
Corina Dc
Corina Dc Stimata doamna cautati cat mai repede un psihoterapeut care sa aiba experienta in relationarea cu copii si care prin teste proiective, psihodrama, joc de rol sau joc in nisip sa poata extrage cu diplomatie informatii de la copii dumneavoastra legate de motivatie si impactul emotional al gestului. precum si despre intensitatea si insemnatatea lui pentru ei. Instalati un antivirus cu functia de control parental si faceti setarile necesare. Verificati anturajul baiatului. Modul cum gestionati situatia acum determina viitorul familiei dumneavoastra si al copiilor ca indivizi.
Elena Cristina Cojocaru
Elena Cristina Cojocaru Va trebui să vă găsiți puterile dv ca părinte și absolut în egală măsură tatăl copiilor, tații care se așază cumva în umbră mai mereu, pentru a discuta cu copiii, cu căldură. Pe vremea în care eu aveam 8 ani nu erau nici internet nici anturaj prost al fratelui meu și tot s-a intâmplat. Este mintea neinstruită și iscoditoare, lipsa de discernământ a copiilor împreună cu impulsurile fizice. Well, mai întâi de un psiholog bun, copiii aceia au nevoie de o discuție bună, caldă cu părinții, și explicarea limitelor și a consecințelor. Copilul, chiar dacă găsiți cel mai tare psiholog din oraș, va avea nevoie ÎN PRIMUL RÂND să afle, să simtă că nu e dat la o parte din sufletul părintelui său. Asta ca să nu se ajungă la mai rău. Manifestarea asta nu e similară cu “ai făcut ceva bun sau ai făcut ceva odios si eu sunt ok cu ce ai făcut”, ci “ai o vârstă suficient de mică încât să depindă și de mine, ca părinte, gestionarea greșelii tale, și eu oricum sunt aici pentru tine.”

Inchiriere cabinet cochet de psihoterapie – Bucuresti, Piata Spaniei

Inchiriem un cabinet cochet pentru activitatea de psihoterapie. Cabinetul este situat in Piata Spaniei, Bucuresti, foarte aproape de statia RATB si statia de metroul Piata Romana. Inchirierea cuprinde accesul la facilitati – internet, sala de asteptare, apa, cafea. Atmosfera este calda si foarte deschisa, iar colegii sunt amabili si prietenosi. Detalii: bursuc.bogdana@gmail.com, 0742.173.822.

De ce recomand, ca terapeut, coenzima Q10 cu eficiență documentată științific?

De ce recomand, ca terapeut, coenzima Q10 cu eficiență documentată științific?

Coenzima Q10 – Scurt istoric

Coenzima Q10 a fost descoperită în 1957 de către dr. Fred Crane, Universitatea Wisconsin, SUA. A început să fie studiată cu precădere din anul 1962 iar cercetările privind mecanismele celulare de producere a energiei au fost recunoscute prin acordarea premiului Nobel pentru Chimie, în anul 1978.

Coenzima Q10 este o substanță liposolubilă, cunoscută și sub numele de Q10, vitamina Q10, ubichinonă sau ubidecarenonă. Este o moleculă ce se găsește în toate celulele din organism, însă cu precădere în inimă, ficat, rinichi, pancreas și celulele sistemului imunitar. Ca orice substanță organică liposolubilă aceasta este vulnerabilă la lumină, căldură și la contactul direct cu oxigenul. În Japonia, substanța se administrează populației din anul 1974 în tratamentul insuficienței cardiace, constatându-se o legătură directă între carența de CoQ10 și slăbiciunea cordului.

Efecte benefice ale coenzimei Q10

Coenzima Q10 este o substanță esențială în funcționarea mitocondriilor de la nivelul tuturor celulelor din organism. Mitocondriile sunt organitele celulare responsabile de producerea energiei de care o celulă are nevoie pentru a supraviețui. Cu cât un țesut este mai activ din punct de vedere energetic (ex.: inima, mușchii, creierul), cu atât celulele sale vor avea mai multe mitocondrii.

Necesară în dezvoltarea și buna funcționare a tuturor celulelor vii, coenzima Q10 este produsă în mod natural de organism. Există nu mai puțin de 10 tipuri de coenzima Q, însă numai Q10, se află în structura celulelor umane. Organismul uman produce o cantitate suficientă de coenzima Q10 însă studiile au arătat că această producție internă începe să scadă după vârsta de 30 de ani. Un studiu clinic făcut pe octogenari a arătat că producția de Q10 poate fi reluată dacă persoana face activitate fizică o oră pe zi cel puțin 6 zile pe săptămână.

Alimente bogate în coenzima Q10

Coenzima Q10 se găsește mai ales în carnea de vită sau în organe precum inima, ficatul și rinichii. Peștele, în special sardinele sau tonul, reprezintă o sursă bună de CoQ10, la fel și uleiul de soia, alunele, spanacul sau broccoli, semințele de susan migdalele, fisticul, nucile verzi, conopida, morcovii etc. Însă, prin preparare termică îndelungată, coenzima Q10 devine inactivă. Suplimentele alimentare asigură însă o absorbție organică superioară, mai ales atunci când administrarea acesteia se face cu alimente bogate în grăsimi, coenzima Q10 fiind liposolubilă.

Recomandări privind administrarea coenzimei Q10

În general, se recomandă o doză de 90-200 de miligrame pe zi. Cu toate acestea, dozajul potrivit pentru nevoile specifice ale fiecărei persoane poate fi stabilit doar de către specialist, în urma unui consult, mai ales în cazul administrării de suplimente pe bază de coenzima Q10 pe timp îndelungat. Se recomandă să fie administrată între orele 11:00 și 18:00 deoarece este implicată în procesele de energie.

Notă personală:

Ca terapeut, trebuie să recomand pacienților mei produse eficiente (biodisponibile) la un preț bun. Am descoperit BioActive Q10 Gold și Super Bio-Quinonă Q10 de la Pharma Nord. Prima dată am facut „proba” pe mine și apropiați, administrâdu-mi produsul și notând cu atenție schimbările: un tonus crescut, capacitate crescută la efort chiar și pe termen lung și mediu, dimineața mă trezeam mai odihnit, capacitățile intelectuale s-au amplificat vizibil; după 2 luni de administrare continuă a produsului BioActive Q10 Gold (care conține 100 mg de Q10 / capsulă) am observat și pielea cum își schimbă aspectul. Concluzia acestui experiment a fost că îl voi folosi și recomanda pacienților mei.

Coenzima Q10 de la Pharma Nord este singurul producător din România cu o documentație solidă a substanțelor folosite și a produsului finit. Acesta este motivul pentru care îl recomand cu încredere.

Foto _Marius _ChiricaMarius Chirică

Terapeut nutriționist

 

Ma deranjeaza ca prietenul meu nu imi da nici macar jumatate din banii pe care ii da copiilor pe care ii are cu fosta sotie. Incerc sa ma consolez singura si ma gandesc ca el intretine casa, face cumparaturile necesare, plateste facturile, face curatenie, ma ajuta la gatit etc.

Mesaj anonim de pe “Intreaba terapeutul online”:

www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:

Buna ziua,

Ma numesc Monica, 31 ani si in prezent nu lucrez.
Locuiesc impreuna cu prietenul meu care a divortat in septembrie 2018.
El este in somaj din 21 decembrie 2018, asadar suntem impreuna zi de zi, secunda de secunda.
Problema este ca am inceput sa ma simt sufocata si ma deranjeaza mult faptul ca incearca sa controleze si cel mai mic gest pe care il fac, vrea sa stie tot timpul cu cine vorbesc la telefon, cine imi trimite mesaje, la ce ma uit pe calculator, ce citesc, etc.
I-am spus de mai multe ori ca am nevoie sa ma simt libera, ca am si eu nevoie de intimitate, dar nimic.

In plus ma deranjeaza faptul ca ii trimite bani in fiecare luna fostei sotii pentru cei doi copii pe care ii au impreuna; de fapt nu ma deranjeaza ca trimite bani la copii, cat ma derajeaza ca mie nu imi da nici macar jumatate din ce da la copii.
Incerc sa ma consolez singura si ma gandesc, ca el intretine casa; face cumparaturile necesare, plateste facturile, face curatenie, ma ajuta la gatit, etc.
Credeti ca e normal sa ma supar sau ar trebui sa inteleg situatia si sa ma resemnez?

Multumesc mult.

Monica

Botezat-Antonescu Radu
Botezat-Antonescu Radu inteleg ca te superi dar pare ca aceasta pretentie de a-ti da bani vine din partea copilului sau, nu din partea partenerei sale. Poate inconstient ai alt gen de relatie (fata-tata)? Situatia o poti intelege insa daca te resemnezi sau nu este alegerea ta. El trece cu siguranta prin foarte multe din punct de vedere emotional si poate de aceea are aceasta atitudine fata de tine (asta daca nu este firesc pt el dintotdeauna). Tu alegi daca vrei sa ramai in aceata relatie. Daca nu este loc de intelegere, comunicare, compromisuri, atunci ce mai ramane de facut? Succes!
Soare Fericire
Soare Fericire “Credeti ca e normal sa ma supar sau ar trebui sa inteleg situatia si sa ma resemnez?” La situatia in care te afli , ai dat doua variante in care una este sa te superi , iar cealalta sa te resemnezi, Parerea mea este ca nici una din cele doua nu poate schimba in bine relatia de cuplu, mai ales ca poate duce si la o degradare personala. Daca exista iubire, daca iubesti , poti cauta solutia sau solutiile prin care sa aduci armonie in relatie. Iti las un link prin care sper sa gasesti solutia optima pentru tine si cuplu. https://www.youtube.com/watch?v=2vCvGEFUhaM https://www.youtube.com/watch?v=BaRqwLbuDIs&t=618s

RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: “Buna ziua! Multumesc mult pentru raspunsuri.”.

Inchiriere cabinet psihologic – Bucuresti, Piata Romana

Ofer spre inchiriere, partial (cate 1 zi/saptamana) sau permanent, spatiu mobilat si amenajat in cladire de birouri, ultracentral, in zona Piata Romana, ideal pentru cabinet de psihologie, psihoterapie, consiliere.

Detalii la tel.: 0722.296.162.

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19362 raspunsuri primite pentru 4123 intrebari
Vezi toate intrebarile

implant dentar fast and fixed