Botezat-Antonescu Radu ati incercat sa mergeti impreuna in terapie (de familie)? Daca exista un defect in comunicarea dintre dvs. atunci acesta trebuie remediat IN relatie daca nu se poate in afara ei. Sunt sigur ca atunci cand se va stabil limbajul comun lucrurile se vor schimba. Curaj si succes!
Arhiva lunara pentru ianuarie, 2019
Speranță pentru cei care suferă de afecțiuni renale cronice | Coenzima Q 10
Administrarea suplimentelor alimentare cu coenzima Q10, un nutrient asemănător vitaminelor, care contribuie la producerea energiei în interiorul celulei, poate fi de un real ajutor persoanelor care suferă de afecțiuni renale cronice, potrivit unei meta-analize realizate pe șapte studii clinice.
Comparând aceste șapte studii clinice, oamenii de știință au concluzionat că acest nutrient, coenzima Q10, poate fi de un real ajutor persoanelor care suferă de afecțiuni renale cronice.
Se pare că administrarea coenzimei Q10 poate reduce semnificativ nivelul colesterolului total, al LDL colesterol-ului și al creatininei, toți aceștia fiind considerați factori de risc pentru afecțiunile renale. Această nouă meta-analiză a fost publicată în publicația Current Pharmaceutical Design.
Colesterolul – cauză de deces
Cercetări anterioare au demonstrat că nivelurile anormale de colesterol pot reprezenta un pericol pentru rinichi. Persoanele care au probleme cu colesterolul prezintă un risc de două ori mai mare de a dezvolta o boală renală cronică, de-a lungul vieții, iar bolile cardiovasculare sunt cauza principală a deceselor în rândul pacienților cu boli renale. Pe lângă creșterea riscului de boală cardiovasculară, colesterolul se poate depune pe pereții arterelor ceea ce poate determina diminuarea circulației sangvine către rinichi, lucru care poate duce, în timp, la pierderea funcției renale.
Nivelul de creatinină
Există o legătură între un nivel ridicat al creatininei și existența unei boli renale cronice. Când rinichii sunt deteriorați sau afectați de boală, capacitatea lor de filtrare este redusă.
Creatinina este un produs rezultat în urma metabolismului muscular, pe care rinichii sănătoși îl pot elimina fără probleme. În cazul pacienților cu probleme renale, nivelul creatininei tinde să crească, deoarece funcția renală este afectată, iar orice strategie prin care se poate diminua nivelul de creatinină este benefică pentru rinichi.
Ajutor în insuficiența cardiacă
Coenzima Q10 s-a dovedit a fi de importanță vitală pentru pacienții care suferă de insuficiență cardiacă cronică. Un studiu publicat în 2014 în Journal of the American College of Cardiology, Heart Failure, a demonstrat că suplimentarea cu coenzima Q10 a îmbunătățit funcția cardiacă și a scăzut mortalitatea asociată cu insuficiența cardiacă cu 43%.
Alegeți întotdeauna produse studiate științific!
Organismul uman poate sintetiza coenzima Q10, dar producția endogenă de Q10 începe să scadă destul de devreme, în jurul vârstei de 20-25 de ani. Anumite afecțiuni contribuie și mai mult la această scădere de Q10, în acest caz, administrarea unui supliment alimentar cu coenzima Q10 putând aduce beneficii reale stării noastre de sănătate.
Însă este esențial să alegem un supliment alimentar cu Q10 care are biodisponibilitatea demonstrată, deoarece organismul absoarbe destul de greu această substanță.
Produsul cu coenzima Q10, Super Bio-Quinona Q10, folosit în studiul menționat mai sus este fabricat în Danemarca, la standarde farmaceutice.
Sursa:
Journal: Current Pharmaceutical Design
Volume: 24, Issue: 3, Year: 2018 Pages:3710-3723
Sunt o mama de 41 de ani, disperata si epuizata atat fizic, cat si emotional. Cu siguranta mi-am construit universul in jurul copilului meu in speranta ca educatia oferita va avea un rezultat pozitiv. Baiatul meu, acum in vârsta de 22 de ani a fost diagnosticat cu ADHD in copilarie.
Mesaj anonim de pe www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:
Buna ziua! Sunt o mama de 41 de ani, disperata si epuizata atat fizic cat si emotional.Cu siguranta mi-am construit universul in jurul copilului meu in speranta ca educatia oferita va avea un rezultat pozitiv. Baiatul meu, acum in vârsta de 22 de ani a fost diagnosticat cu adhd in copilarie. Am incercat mai multe terapii dar fara succes. Asa ca am decis sa parasim tara, in incercarea de a-l indeparta de anturajul toxic in care era implicat, Aproximativ 3 ani parca mai aveam o speranta in recupera rea lui, insa de 6 luni a recidivat odata cu intoarcearea lui in tara. Da! Este slabiciunea mea, el stiind asta a abuzat mereu de bunatatea si rabdarea mea. Imi vine sa strig dupa ajutor cu doua guri, simt ca mi-am epuizat toate variantele de a-l corecta. Tot ce-mi doresc e sa devina un om responsabil si onest. Aceasta problema dureaza de 10 ani, ani in care toate incercarile mele de a-l realita au esuat. Daca aveti dumneavoastra o solutie, vi-as fi recunoscatoare. Va multumesc
Marilena Popa Cred ca o solutie viabila ar fi ca si dumneavoastră si fiul dumneavoastră sa incepeti cate o terapie individuala. Eventual si terapie de familie in paralel. Nu stiu ce diagnostic are fiul, mie imi suna mai degraba a tulburare de personalitate si nu stiu daca a avut vreodata vreun tratatment sau daca este dispus sa il ia. Fiul dumneavoastră este deja adult, puteti sa il ajutati in masura in care doreste sa fie ajutat. Este un cerc vicios in care va invartiti de cel putin 10 ani si din care nu aveti cum sa iesiti singura, de aceea aveti nevoie sa apelati la psihoterapie. In functie de gravitatea situatiei, si inteleg ca este extremă, nu ar strica sa va vada si un psihiatru sa va dea un tratament care sa va ajute sa va liniștiți si recăpătati fortele. Daca dumneavoastră nu sunteti “bine” nu aveti cum sa ajutati pe altcineva. Va pot face recomandari si pentru psihoterapeut si pentru psihiatru daca sunteti in București. Mult succes!
Carmen Sorici Nu metionati care sunt problemele efective cu care va confruntati, iar baiatul, in functie de gravitatea simtomelor bolii ar trebui sa fie monitorizat de un psihiatru si sa continue psihoterapia, sa-si continue tratamentul daca are unul. In general ca parintii in cazul copiilor cu probleme, tindem sa le acordam o grija speciala si sa trecem cu vederea unele comportamente care la o varsta mai mare nu mai pot fi trecute cu vederea usor. Este posibil sa se resimta dupa schimbarea de mediu, pentru persoanele cu probleme schimbarea mediului este dificila si adapatrea la viata de adult de adult, asumarea unor rsponsabilitati este dificila, presiunile sunt mari. O psihoterapie pentru dumneavoastra ar fi benefica,banuiesc ca v-ati consumat mult psihic si agravarea situatieie va afecteaza mult.Succes!
Monica Enescu Este un tablou general ceea ce ati descris dvs aici, insa dincolo de asta ceea ce iese in evidenta este ca dvs sunteti o mama care a facut un efort considerabil in educatia copilului, ca viata dvs s-a invartit in jurul acestui demers de “reabilitare” a lui si ca in acest moment sunteti epuizata, descurajata, demoralizata si ne cereti o solutie pentru a-l face pe fiul dvs sa fie “responsabil si onest”.Eu pentru inceput v-as intreba care sunt problemele actuale ale fiului, ce ati incercat pana acum, daca urmeaza sau nu un tratament psihiatric, ce inseamna ca a “recidivat” odata cu intoarcerea in tara? S-a intors singur sau v-ati intors impreuna cu el? Si care este relatia dvs cu tatal copilului si relatia tatalui cu copilul la momentul acesta?
În urma încheierii tratamentului pentru tulburare obsesiv-convulsivă, obsesie cu microbi, am început să am probleme cu transpiratia excesivă. Aceasta stare de transpirație se menține aproape toată ziua, doar seara corpul se răcește și atunci pot sa ma duc la culcare. Nu vreau să mai iau tratament psihiatric.
Mesaj anonim de pe www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:
Buna ziua.
Am 50 de ani, sunt bărbat, de profesie inginer.
În urma încheierii tratamentului pentru tulburare obsesiv convulsivă- obsesie cu microbi, acum 4 luni, am început să am probleme cu transpiratia excesivă.
Probleme cu obsesia am avut acum 3 ani si jumatate, dar am rezolvat-o cu psihologul dupa 4 luni.
Practic am luat tratamentul timp de 3 ani nu din cauza obsesiei ci din cauza reacțiilor pe care mi le da atunci când îl opresc:
- transpirație, toată ziua
- fierbințeala la cap și la corp
Psihiatrul a spus că problema mea nu are legatura cu oprirea tratamentului.
După oprirea tratamentului de mai sus am început să transpir treptat.
- Mai întâi la spate dimineata pe autobuz când mă duceam la serviciu
- dimineața după ce mă trezeam 2-3 ore eram înfierbîntat și transpirat continuu
- am inceput să transpir la mâini și la cap
- am inceput să transpir la picioare: inclusiv la talpi
- de 12 zile am început să transpir și în somn
Acum transpir toată ziua : la cel mai mic gând negativ transpir tot corpul.
Mentionez ca se menține aceasta stare de transpirație aproape toată ziua, la inceput reușind să ies din ea după ce na întorceam de la serviciu la ora 17.
Din cate am observat starea aceasta nu este pe stres, dar odată apărută este întreținută de situatiile stresante.
De remarcat că seara ies din aceasta stare de transpirație, subit corpul se răcește și atunci pot sa ma duc la culcare.
Noaptea când mă trezesc nu intru in starea de transpirație sau daca intru ma răcesc la loc și pot dormi .
Această stare de transpiarație, nu e produsă de stres, altfel seară după o zi de stres creat de ea, reușesc să ies din ea, dar e întreținută de stres.
Această stare de transpirație mi-a creat foarte mult stres și automat insomnie.
Nu vreau să mai iau tratament psihiatric.
Sper sa ma ajutati cu aceasta problema care a devenit deranjanta.. efectiv ies transpirat din cap pana in picioare afară la -8 -5 grade.
Va multumesc!
Cristina Tacaciu Reincepeti terapia psihologica
Botezat-Antonescu Radu consultati iar medicul psihiatru!
Cristian Don Nu este de la medicatie. Medicamentele “alunga” frica iar acum aceasta a “revenit” în viata dvs si se manifesta la nivel subconștient prin aceste semne. Din pacate,fără medicatie,o veti lua de la capat. Tratamentul nu se întrerupe fără recomandarea medicului si niciodată brusc!
Pascu Viorica are legatura cu stresul chiar si cel zilnic- sa spun asa! Este o modalitate de somatizare, v-ar ajuta psihoterapia – desi va fi mai dificil cazul dumneavoastra! Este necesara evaluarea datelor problemei dumneavoastra foarte detaliat, monitorizare, constientizare si apoi sa va propuneti intentionat sa transpirati intr-un anumit moment! Efectul- va fi reducerea transpiratiei. Explica acesta somatizare Oliver SacKs- in cartea: O viata in miscare.- (daca aveti rabdarea de a o citi ). Cazul dumeavoastra este unul aparte dar cred ca in terapie se poate ameliora! Numai bine!
Carmen Sorici Puteti lua legatura si cu un endocrinolog care sa va indrume spre analize amanuntite si complete, sa mergeti sa psihoterapie unde sa va stabiliti un program de relaxare impreuna cu terapeutul, poate stilul dumneavoastra de viata necesita anumite ajustari care sa va readuca la o forma fizica buna.Succes!
Inchiriere cabinet de psihologie – Bucuresti (Pipera)
Clinica ConsiSens pune la dispozitie un cabinet/camera pentru desfasurarea sedintelor de psihoterapie.
Contact: 0765.015.480
Actuala mea soție are impresia că eu încă mai țin legătura cu fosta sotie, că mă duc pe furiș la ea, că iau pentru copilul din prima căsătorie diverse lucruri, pe ascuns.Tot ce fac îmi reproșează că fac pentru fosta. A trebuit să schimb inclusiv locul de munca pentru acolo lucra și fosta sotie, chiar dacaă acum câstig mai puțin.
Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:
Am o problema legată de familie. Amândoi suntem divortati, ne-am căsătorit iar eu am un copil din prima căsătorie în vârstă de 4 ani. Actuala mea soție este însărcinată. Eu am 34 de ani, iar soția 30.
In ultimul an am avut numeroase conflicte, care s-au finalizat cu plecări de acasă ale actualei soții, așa fiind invatata din prima casatorie (de fiecare data eu făceam primul pas spre împăcare), cu jigniri foarte urâte de ambele părți.
De unde vin aceste probleme…actuala sotie are impresia că eu inca mai țin legătura pe ascuns cu fosta sotie, că mă duc pe furiș la fosta sotie, că cumpăr anumite lucruri pentru copilul din prima căsătorie pe ascuns.
Am incercat să-i demonstrez că nu are drepate, dar degeaba. A avut parolele de la contul de Facebook (mă acuza că am altele false), parola de la desfășurătorul de la telefon (mă acuza că șterg apelurile), i-am dat și extrasele de cont că să vadă ce fac cu bani, dar degeaba. Daca eu sunt plecat în oraș sau la birou și intru pe whtasapp sa vb și din întâmplare este și fosta online iese circ.
Am incercat sa o iau cu mine când iau copilul, sa vorbesc cu fosta sotie doar in prezența ei, dar degeaba.
M-m certat cu rudele mele pentru că au jignit-o, cand părinții ei m-au jignit mi-a zis să-i înțeleg și să nu mai fiu rau, m-am rupt de prieteni pe motivul că sunt prieteni comuni și că îmi aduc informații despre fosta sotie, mi-am schimbat locul de muncă și acum veniturile sunt la jumate (acolo lucram cu fosta sotie).
Îmi reproșează că sunt gelos că fosta și-a găsit pe cineva, daca scriu un vers sau un text îmi reproșează că-l scriu pentru fosta…efectiv tot ce fac îmi reproșează că fac pentru fosta.
In momentul in care am plecat la acest drum cu actuala sotie am renunțat la tot … apartament, bani pe ideea că o luam de la zero împreunăm (îmi reproșează ca fostei i-am lăsat tot, că este asigurată și că ea moare de foame). In momentul in care actuala sotie a început să fie cu mine aveam alte venituri, acum aceste venituri au scăzut…exact cum am zis am schimbat locul de munca pentru acolo lucra și fosta sotie.
Daca ii zic că în vechea căsătorie nu ne certam, că am reușit să găsim comunicare și să construim ceva, îmi reproșează că o laud pe fosta. I-am explicat de n ori că atât fosta mea soție cât și fostul ei soț și-au văzut de viață, pe când noi nu.
Această situație mă face să fiu în permanență în tensiune.
Datorita acestor aspecte, pe care nu am cum să-i demonstrez că nu are dreptate…gen WhatsApp, vrea sa divortam.
Cam despre asta este vorba pe scurt. Mulțumesc!
Botezat-Antonescu Radu pare ca nu exista solutii. Daca vrea impacare poate incercati o consiliere de cuplu. Comportamentul ei pare extrem de exagerat si daca nu isi da seama de acest lucru este foarte dificila situatia. Ma gandesc ca ceva se intampla in ea, ceva care o face sa simta si gandeasca in acest fel. Ati incercat sa vorbiti deschis despre asta? Sau poate vrea ea sa discute cu un terapeut despre suferinta ei? Succes!
Cristina Tacaciu Si eu cred ca o discutie cu un psihoterapeut ar ajuta-o, ea pare extrem de geloasa , parca mai geloasa si mai paranoica cu cat ii oferi mai multe dovezi ca nu este adevarat de ce te acuza. Asta denota un comportament haotic, instabil si nesanatos. Nici macar hormonii din sarcina nu pot explica o asemenea paranoia.
Monica Enescu Pare ca ati renuntat la multe si ati facut si mai multe de dragul soției. Ma intreb daca merita? Va recomand sa începeți dvs o terapie individuală pentru a înțelege mai bine ce va doriti de la această relație si ce va tine in ea din moment ce exista atâta tensiune, gelozie si despărțiri/plecări.
Cand si in ce relații ati mai simtit nevoia sa faceti pe plac unei persoane nemulțumite si critice? Pare ca ati invatat cândva sa renunțați la propriile nevoi pentru a mulțumi pe altcineva..
Il Leticia In situatii asemanatoare in viata, de obicei cu cat i se ofera mai multe dovezi si explicatii cu atat devine mai nesigura si cu nevoie de mai multe. Pt ca insasi confirmarea in sine slabeste increderea, la un nivel subconstient, pe principiu ca daca era totul in regula nu era nevoie de dovezi. Daca aduceti dovezi inseamna ca aveti ceva de ascuns. E doar un mecanism al creierului. Imi pare rau de amandoi, ca sa zic asa. Si de dvs ca sunteti pus la zid asa si fara strop de incredere ce sa mai zic de prezumtia de nevinovatie, insa si sotia dvs este clar puternic zdruncinata de ceva. Nu stim cum a trait ea in viata, cum a fost in prima casnicie a dansei, insa este clar ca are ca si ea niste rani adanci de undeva, cred ca sufera si ea, la fel ca dvs. Daca ati fi deschisi pt o terapie de cuplu, si eventual de acolo daca se poate sa se mearga si pe o terapie individuala ar fi extraordinar. Eu cred ca s-ar face multe progrese in aceasta relatie, cu putin ajutor din exterior. Curaj!
Ioana-Diana Zaharia Eu consider ca si sarcina a contribuit la aceste stari.Cand ati observat acest tip de comportament?A fost un factoe declansator?Nu sunt o persoana de specialitate dar va spun din propria experienta ca o sarcina poate contribui la schimbarea comportamentului mamei.
Gabriella Gabry Din propria experiență pot spune că un astfel de comportament nu duce nicăieri. Ea sigur se compara cu fosta, are niște frustrări interioare. O astfel de relație este clar toxică. In orice cuplu exista certuri, dar acestea ar trebui să fie constructive dar aici din păcate e vorba de altceva. Comunicarea, încrederea și liniștea într-o familie automat duce și la creșterea pe plan emoțional și spiritual.
Olga Gâdea RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA:”Am fost la psiholog până cand a avut impresia că îmi dă mie dreptate, aspect care nu este așa. Respectivul psiholog ne spunea unde greșim amândoi, dar era femeie.
Soția are impresia că dacă stau de vorbă cu o femeie imediat mă dau la ea sau se da la mine.
Are impresia că toți bărbații insala, că dacă pleacă undeva in delegație se duc la femei sau faze de genul asta. Este prima relație pentru care am renunțat la tot…la familie, la prieteni, la un loc de muncă bine platit. De multe ori i-am zis că nu mențin eu trecutul in viața noastră ci ea îl menține în permanență. Nu este zi sa nu vorbească de fosta sotie, iar daca eu ii aduc argumente la ce zice îmi zice că îi iau apărarea, că țin cu ea. I-am explicat clar că fosta sotie este mama copilului meu și atât. “.
Soția are impresia că dacă stau de vorbă cu o femeie imediat mă dau la ea sau se da la mine.
Are impresia că toți bărbații insala, că dacă pleacă undeva in delegație se duc la femei sau faze de genul asta. Este prima relație pentru care am renunțat la tot…la familie, la prieteni, la un loc de muncă bine platit. De multe ori i-am zis că nu mențin eu trecutul in viața noastră ci ea îl menține în permanență. Nu este zi sa nu vorbească de fosta sotie, iar daca eu ii aduc argumente la ce zice îmi zice că îi iau apărarea, că țin cu ea. I-am explicat clar că fosta sotie este mama copilului meu și atât. “.
Tina Petrareanu Eu sunt de părere că actuala dvs soție ar trebui să își vindece rănile profunde care o fac să reacționeze așa. Sarcina explică doar faptul că se manifestă mai exagerat o gândire și un comportament preexistente, care până atunci au putut fi controlate.
Eu bănuiesc că nici nu își dă seama că problema este la ea.
Cât despre dvs., sunteți în situația dificilă de a lua o decizie, să vă refaceți din nou viața sau să aveți răbdare până când actuala soție acceptă problema pe care o are și o tratează.
Ca terapeut de cuplu pot să vă spun că în acest moment terapia de cuplu este total inutilă.
Eu bănuiesc că nici nu își dă seama că problema este la ea.
Cât despre dvs., sunteți în situația dificilă de a lua o decizie, să vă refaceți din nou viața sau să aveți răbdare până când actuala soție acceptă problema pe care o are și o tratează.
Ca terapeut de cuplu pot să vă spun că în acest moment terapia de cuplu este total inutilă.
Monica Enescu Subscriu la cele scrise de dna Tina Petrareanu, terapia de cuplu în acest moment nu va ajuta cu nimic, soția fiind total în defensivă, proiectând toată vina și responsabilitatea asupra dvs, ea considerandu-se o victimă. Ideal ar fi ca fiecare dintre dvs sa înceapă o terapie individuală (sa faceți un fel de înțelegere ca amândoi sa faceți acest lucru) și sa va explorați fiecare ranile trecute, tiparele de relaționare, rolul dvs în cuplu.
Dacă lucrurile nu evoluează în acest fel către o minima înțelegere și detensionare, dvs puteți decide dacă continuați aceasta relatie sau nu. Fără sa va dați seama, acest comportament al dvs de a aduce dovezi și de a veni în întâmpinarea dorințelor ei, îi întărește și amplifica comportamentul, facand-o sa creadă ca ceea ce va cere este normal și justificat, în plus soția obține astfel ceea ce vrea: mai mult control asupra dvs. Acest lucru este considerat în general a fi abuz emoțional/psihologic, dar este mai ușor recunoscut când cel care abuzează este barbat.
Într-adevăr comportamentul soției nu este neaparat unul conștient și se poate datora mai multor factori, însă ea este singura care își poate rezolva și vindeca propriile răni, dacă înțelege ca acest comportament nu este în regula și ca responsabilitatea îi revine și ei. Fără asumarea responsabilității, schimbarea e iluzorie.
Am doua vieți pe care le trăiesc în paralel, una reală și una imaginară. În viata reala sunt un om de rând, iar în cea imaginară sunt bogat, renumit, un om de afaceri de succes, am copil, soție…
Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:
Deci am sa vin cu o poveste mai ciudată, eu nu am mai auzit de asa ceva, de-si este vorba despre mine. Băiat, 20 de ani, am doua vieți pe care le trăiesc în paralel, una reală și una imaginară În viata reala sunt un om de rând, iar în cea imaginară la fel, trăiesc, mănânc, călătoresc, doar ca sunt bogat, un om renumit, un om de afaceri de succes. Personajele din viata imaginară sunt aceleasi precum in viata reala, aceoasi prieteni în mare parte, doar ca au alte varste, stabiliți si ei.. de precizat că în vis-ul asta am vreo 34 de ani, copil, soție, casa mea etc. Ideea e ca visez din copilărie, trăiesc din copilărie..de mic în vis-ul asta, deci am evoluat si in vis, de la singur si 20 si ceva de ani la familie si 34 de ani.. mi-am imaginat totul aproape zilnic, am trăit prezentul din vis in fiecare zi.. Am făcut o pauză scurta dar am inceput din nou sa visez zilnic. Sper ca s-a înteles mesajul, eu, viata imaginara, alt statut, alta chestie.. legat si de
cunostinte pentru ca si ei sunt in vis. De precizat că imi vine sa ma mișc/dansez gen când începe vis-ul 
) De la ce ar putea fi? O idee de abstinenta.. cred ca se poate si fara sa ajung la psiholog, stiu asta:).
Marilena Popa Cautati o carte care se numeste “Ora de 50 de minute”, e un caz acolo similar cu al dumneavoastră , “Canapeaua cu reactie”. Practic ceea ce desctieti este o fantasmă compensatorie masiva, pentru a evita o realitate incomoda sau traumatica. Retragerea in fantasmă este un mecanism de aparare pe care mintea noastra il foloseste cand nu poate negocia cu succes cu realitatea. Desigur ca “se poate” si fara psihoterapie, insa veti rata orice bucurie pe care v-o poate oferi realitatea. Numai bine!
Carmen Sorici S-ar putea sa aveti dreptate ca va puteti trata singur pentru ca mintea dumneavoastra deja incearca sa o faca de ceva timp apeland la ceea ce se cheama mecanisme de aparare, pe scurt ea compenseaza prin viata imaginara, problemele cu care nu vreti sa va confruntati in viata reala. Probabil v-ati dat seama ca situatiile si persoanele idealizate din viata imaginara sunt cele care in viata reala va supara, va provoaca poate spaima sau disconfort emotional, cu alte cuvinte mintea nu crede ca le poate avea in realitate si le-a transferat in imaginar ca de acolo sa se bucure de recompensa implinirii. Nu este nimic rau sa visezi, sa iti doresti lucruri , dar la un moment dat imaginarul poate lua locul vietii reale pentru ca in imaginar nu este nevoie de nici un efort pe cand in viata reala trebuie sa lupti pentru idelurile tale, este nevoie sa-ti recunosti anumite limte, sa accepti ca unele persoane au si defecte, sa accepti ca in viata se poate gresi. Neacceptarea escului sau a unui prezumtiv esec ne duce mult in imaginar, acolo este mult mai usor si mai confortabil. Ar fi interesant pentru dumneavoastra sa analizati aspectele vietii imaginare comparativ cu cea reala si sa trageti concluzii din discrepantele descoperite. Este dificil sa fim impartiali cu noi insine, de aceea este nevoie de ajutorul unui psihoterapeut, care sa va ghideze si sa scoata la iveala ceea ce mintea se straduie sa ascunda cu strasnicie, Succes!
Maddy Il Buna ! Traiesc o experienta similara, dar poate mai putin intensa si mai rar. Asa cum am citit si in comentariile expertilor in domeniu, eu de asemenea cred ca este un sistem de aparare ! Eu m-am obisnuit cu asta, chiar ajung sa imi provoc singura “visul” in momente de dificultate, ceea ce ma consoleaza, imi da curaj si speranta ca ar putea exista si o varianta “mai frumoasa” a vietii, trebuie doar sa lupt pentru ea ! Nu stiu daca este corect si normal, dar mie imi fac bine acele momente! Cand revin la viata reala, O fac cu o stare psihica mai buna !
Mult succes !
Mult succes !
Roxana Albina In povestea mea ,eu am creat personaje pentru care am facut scenarii ,nu vad nimic avantajos in asta ,m-a deconectat de la realitatea obiectiva !personal imi doresc sa fiu ancorata in realitate ,sa fiu prezenta in propria-mi viata ,iar pentru asta apelez la ajutor de specialitate .Sunt surprinsa sa aflu ca mai exista astfel de povesti de viata!
Cristian Don Salut! Te inteleg perfect,si eu traiesc intr o asemenea stare si momentan ma complac. Ce ti recomand este să mergi la un consult psihiatric,te va ajuta sa previi o posibilă manifestare neplăcută a minții numită boala in care e oricine influentat sa cada.
Sunt operator call center si cand trebuie sa sun pentru sondaje incep sa-mi transpire mainile, ma iau niste fiori. Alteori, cand execut activitati obisnuite imi apar ganduri ca si cum ar gandi altcineva despre mine (ex: ce frumos este acest baiat, ce greu se misca…). In alte dati, inainte de a trece strada, imi imaginez cum ma calca masina, cum ma impiedic sau alunec…
Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:
Varsta:25, sex: Barbat, ocupatie:Operator call center:sondaje de opinie. familie:2 surori,o mama si un tata.
DE circa 1 an mi se intampla urmatoarele probleme:
Cand trebuie sa sun si sa vorbesc cu persoanele la care trebuie sa aplic sondajele, incepe sa-mi transpire mainile,si ma iau niste fiori tot la nivelul mainilor, pe durata telefonarii. Alt fenomen care mi se mai intampla: ma apuca mici spaime(frici) cand trebuie sa pun programari sau trebuie sa efectuez anumite operațiuni(nu conteaza de care natura), cred ca din frica de a nu gresi; si aceste spaime sunt involuntare.
O alta problema care apare, este acea ca: cand execut activitati obisnuite cum ar fi: sa zambesc,sa privesc,sa ma leg la papuci, etc…si sunt in preajma altor persoane, imi apar adesea ganduri ca si cum ar gandi altcineva despre mine (ex: ce frumos este acest baiat, ce frumos zambeste, sau ce fix se uita, ce greu se misca; deci si ganduri pozitive si negative). O alta problema care mai am este: sa-mi proiectez ganduri despre viitorul apropiat, cum ar spre ex: inainte de a trece strada imi imaginez: cum trec strada si ma calca masina, sau cum ma impiedic intrun obstacol, sau cum alunec…
Ultima problema care o intalnesc destul de des este ca: imi raman in minte fragmente de melodii, dupa ce le cant sa le ascult, si acestea se tot repeta timp indelungat in mintea mea.
Va-s fi recunoscator, daca ati reusi sa gasiti rezolvarea la una sau mai multe din aceste probleme.
Va multumesc!
Carmen Sorici Felicitari pentru faptul ca-ti poti constientiz gandurile, o psihoterapie te va ajuta sa selectezi pe cele de folos tie. Gandurile vin si pleaca, depinde de noi, daca la dam putere sau nu prin atentia pe care le-o acordam. Cand incepem sa nu mai devenim interesati/motivati de activitatea pe care o desfasuram si o alta problema ne capteaza atentia si gandurile incep sa se diversifice pozitiv sau negativ, doar noi putem sa le eliminam pe cele care nu ne ajuta deloc, cele de frica nesustinuta, de spaime fara sens, Cu cat atentia este indreptata spre ceea ce facem fizic in acel moment cu atat gandurile diverse nu mai au loc, de exemplu atunci cand vorbesti cu un client, daca ai avea atentia indreptata spre ce spune el, spre tonul vocii lui, spre modul in care vorbesti cu el, nu ai mai observa ca mainile transpira. Gandurile sunt efecte nu problema in sine, de aceea este nevoie de psihoterapie. Succes!
RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: Va multumesc, stiti cumva daca exista psihologi la care pot merge daca am asigurare medicala? adica sa merg fara sa platesc, cu bilet de trimitere?
Cristina Tacaciu Da, poti merge prima data la un control psihiatric si unii medici psihiatri lucreaza cu psihologi si ai decontate 3 sedinte pe luna, asa am fost eu acum cativa ani
Botezat-Antonescu Radu imi pare rau dar nu stiu in ce conditii au fost decontate 3 sedinte de psihoterapie pe luna. Casa de Asigurari deconteaza un singur consult psihologic/pacient/luna si doar cu scrisoare de la medicul psihiatru. Din pacate psihoterapia nu se deconteaza inca in Romania. Sunt insa multi terapeuti care au tarife decente si chiar negociabile in functie de nevoile clientului.
Cristina Tacaciu Botezat-Antonescu Radu mie mi-au fost decontate 3 sedinte de psihoterapie pe Luna.Asta separat de consultul psihiatric.Nu toti medicii lucreaza cu psihologi prin CAS, defapt putini pt ca nu este deloc rentabil pt terapeut de aceea nu multi o fac.Poate la momentul de fata sunt altele conditiile, asta a fost in 2016
Botezat-Antonescu Radu lucrez de 11 ani in psihiatrie ambulator si niciodata nu a decontat CNAS 3 sedinte pe luna. Daca ar fi fost asa, credeti-ma ca as fi lucrat sub aceasta forma din ziua 1. Poate vi s-a spus ca se deconteaza, poate printr-un proiect/program special, etc. Nu vreau sa ma intelegeti gresit, nu sunt rautacios sub nicio forma, chiar imi doresc sa aveti dreptate dar psihologii nu pot deconta 3 sedinte pe luna de consiliere/psihoterapie. Fac exceptie consilierea in oncologie si diabet, parca, dar in rest, din pacate nu.
Cristina Tacaciu Botezat-Antonescu Radu domnul Radu, crede-ma ca ce am spus mai sus nu am visat.Ba chiar a trebuit sa dau cu subsemnatul la CAS ca merg la cutare psiholog in terapie.Deci sa ne intelegem de la inceput ca ce transmit mai departe imi asum.Nu psihologul mi-a decontat, medicul psihiatru care ma avea sub supraveghere Avea in echipa sa z asa cum e normal, un psiholog clinician terapeut, cu care am facut terapie gratuit z decontat de CAS.Cy bilet de trimitere de la MF.Poate acum s-au schimbat lucrurile, poate aceea a fost o tentativa, din pacate esuata asa cum vedem deseori in Romania.Dar nu a fost altceva decat terapie decontata de CAS
Botezat-Antonescu Radu eu cred ce vi s-a spus si poate ca ati intrat intr-un proiect special, insa ce vreau sa spun este ca de cand sunt in domeniu, Contractul Cadru al CNAS nu stipuleaza decat decontarea unui singur serviciu psihologic. Intelegerile dintre psihiatru si psiholog pot fi oricare, insa realitatea legala este alta de foarte mult timp. Nu zic ca s-a intamplat ceva ilegal in cazul dvs. insa ma gandesc ca nu vi s-a spus TOT adevarul birocratic. Eu ofer consiliere psihologica pro bono de peste 11 ani in cabinetul nostru si le spun pacientilor ca este acoperit de asigurare, doar ca sa se deschida in momentele de mare nevoie prin care trec. Ce vreau sa spun este ca informatia ‘psihoterapie decontata de CNAS’ este incompleta si de multe ori eronata.
Cristina Tacaciu Stiu ca undeva prin 2014=2015 a existat un proiect de lege ce urma sa intre in vigoare, sunt convinsa ca ceva s-a intamplat pe parcurs cu el… Dar ma repet, am avut de dat declaratii la CAS pt ca la un moment dat sistemul dase chix si am fost somata de CAS Cluj sa confirm datele furnizate de psihiatru si psiholog cu privire la numarul si datile sedintelor efectuate de mine. Daca incerc sa caut informatii legate de astea, nu gasesc nimic mai recent de 2016. Dar evaluarea initiala a avut loc la clinica privata prin bilet de trimitere de la medicul de familie si sedintele au avut loc la cabinetul psiholoagei. Am semnat un contract cu psiholoaga, ma indoiesc ca nu mi-au fost prezentate toate informatiile atunci. Daca nu ar fi trebuit sa confirm acele informatii la CAS Cluj , probabil ca ar fi existat o urma de indoiala. Poate a fost un proiect pilot pt Cluj, dar din presa reiese ca era un proiect national
Cristina Tacaciu Pe siteul CAs avem asta http://www.casan.ro/…/lista-psihologi-in-contract-cu…
Botezat-Antonescu Radu da… prin Furnizorii de servicii medicale… nu psihologi direct in contract cu CNAS
Cristina Tacaciu Asta am sustinut de la inceput, ca sa poti avea access la sedinte decontate, trebuie sa treci mai intai pe la medicul psihiatru 
Botezat-Antonescu Radu dar va spun sigur ca se deconteaza doar o sedinta la casa pe luna
Cristina Tacaciu Avand in vedere ca vorbim de Romania, si o singura sedinta pe luna mi se pare mai mult decat nesperat
Botezat-Antonescu Radu pare ca vorbim despre stari de anxietate. Exista doua abordari: prima ar fi sa ataci simptomele cu tratament medicamentos, iar a doua ar fi sa incepi o psihoterapie in care sa intelegi mecansimele pe care le ai, mecansime care te fac sa simti ce simti. Succes!
