Sunt o mama de 41 de ani, disperata si epuizata atat fizic, cat si emotional. Cu siguranta mi-am construit universul in jurul copilului meu in speranta ca educatia oferita va avea un rezultat pozitiv. Baiatul meu, acum in vârsta de 22 de ani a fost diagnosticat cu ADHD in copilarie.

Sunt o mama de 41 de ani, disperata si epuizata atat fizic, cat si emotional. Cu siguranta mi-am construit universul in jurul copilului meu in speranta ca educatia oferita va avea un rezultat pozitiv. Baiatul meu, acum in vârsta de 22 de ani a fost diagnosticat cu ADHD in copilarie.

90 vizite

Mesaj anonim de pe www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:

Buna ziua! Sunt o mama de 41 de ani, disperata si epuizata atat fizic cat si emotional.Cu siguranta mi-am construit universul in jurul copilului meu in speranta ca educatia oferita va avea un rezultat pozitiv. Baiatul meu, acum in vârsta de 22 de ani a fost diagnosticat cu adhd in copilarie. Am incercat mai multe terapii dar fara succes. Asa ca am decis sa parasim tara, in incercarea de a-l indeparta de anturajul toxic in care era implicat, Aproximativ 3 ani parca mai aveam o speranta in recupera rea lui, insa de 6 luni a recidivat odata cu intoarcearea lui in tara. Da! Este slabiciunea mea, el stiind asta a abuzat mereu de bunatatea si rabdarea mea. Imi vine sa strig dupa ajutor cu doua guri, simt ca mi-am epuizat toate variantele de a-l corecta. Tot ce-mi doresc e sa devina un om responsabil si onest. Aceasta problema dureaza de 10 ani, ani in care toate incercarile mele de a-l realita au esuat. Daca aveti dumneavoastra o solutie, vi-as fi recunoscatoare. Va multumesc

Botezat-Antonescu Radu ati incercat sa mergeti impreuna in terapie (de familie)? Daca exista un defect in comunicarea dintre dvs. atunci acesta trebuie remediat IN relatie daca nu se poate in afara ei. Sunt sigur ca atunci cand se va stabil limbajul comun lucrurile se vor schimba. Curaj si succes!

Marilena Popa Cred ca o solutie viabila ar fi ca si dumneavoastră si fiul dumneavoastră sa incepeti cate o terapie individuala. Eventual si terapie de familie in paralel. Nu stiu ce diagnostic are fiul, mie imi suna mai degraba a tulburare de personalitate si nu stiu daca a avut vreodata vreun tratatment sau daca este dispus sa il ia. Fiul dumneavoastră este deja adult, puteti sa il ajutati in masura in care doreste sa fie ajutat. Este un cerc vicios in care va invartiti de cel putin 10 ani si din care nu aveti cum sa iesiti singura, de aceea aveti nevoie sa apelati la psihoterapie. In functie de gravitatea situatiei, si inteleg ca este extremă, nu ar strica sa va vada si un psihiatru sa va dea un tratament care sa va ajute sa va liniștiți si recăpătati fortele. Daca dumneavoastră nu sunteti “bine” nu aveti cum sa ajutati pe altcineva. Va pot face recomandari si pentru psihoterapeut si pentru psihiatru daca sunteti in București. Mult succes!

Carmen Sorici Nu metionati care sunt problemele efective cu care va confruntati, iar baiatul, in functie de gravitatea simtomelor bolii ar trebui sa fie monitorizat de un psihiatru si sa continue psihoterapia, sa-si continue tratamentul daca are unul. In general ca parintii in cazul copiilor cu probleme, tindem sa le acordam o grija speciala si sa trecem cu vederea unele comportamente care la o varsta mai mare nu mai pot fi trecute cu vederea usor. Este posibil sa se resimta dupa schimbarea de mediu, pentru persoanele cu probleme schimbarea mediului este dificila si adapatrea la viata de adult de adult, asumarea unor rsponsabilitati este dificila, presiunile sunt mari. O psihoterapie pentru dumneavoastra ar fi benefica,banuiesc ca v-ati consumat mult psihic si agravarea situatieie va afecteaza mult.Succes!

Monica Enescu Este un tablou general ceea ce ati descris dvs aici, insa dincolo de asta ceea ce iese in evidenta este ca dvs sunteti o mama care a facut un efort considerabil in educatia copilului, ca viata dvs s-a invartit in jurul acestui demers de “reabilitare” a lui si ca in acest moment sunteti epuizata, descurajata, demoralizata si ne cereti o solutie pentru a-l face pe fiul dvs sa fie “responsabil si onest”.Eu pentru inceput v-as intreba care sunt problemele actuale ale fiului, ce ati incercat pana acum, daca urmeaza sau nu un tratament psihiatric, ce inseamna ca a “recidivat” odata cu intoarcerea in tara? S-a intors singur sau v-ati intors impreuna cu el? Si care este relatia dvs cu tatal copilului si relatia tatalui cu copilul la momentul acesta?

Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Psiholog / psihoterapeut online
Etichete: copii cu adhd, psiholog online gratuit, tulburari de comportament copii