Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Arhiva lunara pentru octombrie, 2018

  50 vizite

Am gasit fata perfecta pentru mine. Singura problema e ca ea e divortata si are un baietel. Tot ce ma apasa sunt vorbele oamenilor din jur care sigur m-ar vorbi si m-ar critica, unii poate ar si rade de mine ca n-am fost in stare sa imi gasesc o iubita fara copil.

Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ziua!
Sunt barbat singur cu varsta de 30 de ani. Am un job stabil dar si un hobby de pe urma caruia fac bani, e vorba despre apicultura. Am inceput de cativa ani in care am investit mult si m-am dezvoltat foarte frumos.
Necrezand ca imi mai pot gasi jumatatea pe gustul meu, datorita retelei de socializare am dat de o fata in ochii mei perfecta pt mine. E cu doi ani mai mare dar pt mine asta chiar nu reprezinta o problema. Ei ii place de mine, mie imi place de ea (la nebunie). Pe langa faptul ca ca ne-am povestit foarte multe si tinem legatura strans, vorbim zilnic, ce credeti? Si ea creste albine. E foarte pasionata si mi-a spus ca nu va putea renunta vreodata la apicultura, la fel ca mine.

Singura problema e doar faptul ca ea e despartita de primul ei sot si are un baietel, un baietel maricel (peste 10 ani..). Tot ce ma apasa sunt vorbele oamenilor din jur care sigur m-ar vorbi si m-ar critica, unii poate ar si rade de mine ca n-am fost in stare sa imi gasesc o iubita fara copil.
Va rog sa-mi spuneti cum vedeti aceasta mica piedica “baietelul” si cum sa tratez oamenii care vad o asemenea relatie “o prostie”.
Multumesc anticipat!

Psiholog Ioana Liliana Nita
Psiholog Ioana Liliana Nita Se pare ca tu însuți percepi gandirea incorecta a acestor oameni care etichetează acest tip de relație ca fiind inadecvata. Care ar fi scenariul cel mai negativ? ce nu ți-ar plăcea sa se întâmple dacă oamenii ar gândi și poate ți-ar și spune ca “nu ești în stare” sa îți iei o femeie fără copil? La a cui părere, concret, ții foarte mult, sa nu gândească despre tine ca ești neputincios?
Michelle Codreanu
Michelle Codreanu Tu ești cel care trăiește după gura lumii offf ar trebui sa nu ți pese ce spune lumea daca tu simți că ea este tot ce ți ai dorit părerea mea eu așa am procedat și voi proceda mereu fac ce cred eu de cuviință numa interesează ce spune lumea atâta timp cât eu cu partenerul și copii suntem fericiți.Si bineînțeles dacă și ea este pe aceiași unda cu tine.Si eu sunt despartita cu doi copii și mi am găsit pereche potrivită care consider eu chiar daca au fost impedimente din partea familiei lui pt el și pt mine nu a contat și nici nu contează gura lumii.Caci până la urmă nu cu ei trăiești și iubești.Nu?
Monica Enescu
Monica Enescu Pare ca te aflii in fata unei decizii: sa fii fericit, sau sa faci ce este “acceptabil” in ochii lumii? Ma intreb cine te astepti sa te critice pentru asta? Prieteni, colegi, familia poate? Cine crezi ca ar rade de tine? Si ce este mai important pentru aceia, fericirea ta, sau statutul de capabil/incapabil? Dar pentru tine? Succes!
Marea Morevna
Marea Morevna 1. Om perfect nu exista, gresesti sa crezi asta; mai bine accept.o si iubeste.o asa cum este cu calitativsi defecte dar nu te iluziona singur. 2. Se pare ca pentru tine mai mult conteaza parerea lumii decat ce simti si iti doresti tu. Oare chiar asta te tine sa nu investesti intr.o relatie cu ea sau iti e greu sa o accepti cu tot cu copil?3. Copilul nu e o piedica, daca tu chiar o iubesti, o iubesti cu tot cu copil, fara a insemna ca ii faci vreo favoare, nu ti.e inferioara cu nimic. Un sfat, daca te intereseaza, urmeaza.ti inima. Si eu am o relatie cu un barbat care are un copil dintr.o casnicie anterioara si l.am acceptat cu tot cu copil. Pentru ca il iubesc si il simt o parte din sufletul meu, nu imi pasa ce spune lumea, copikul lui ramane in continuare al lui chiar daca si noi asteptam un copil, il incurajez sa tina legatura cu el, mai vine in vizita la noi. Cand iubesti un om il iei cu totul, fara intrebari, fara dubii, fara a te gandi la ce spune lumea, nimic altceva nu mai conteaza. Insa tu tb sa iti raspunzi la o intrebare: o iubesti cu adevarat le femeia asta?

Am 16 ani si i-am spus prietenului meu ca nu mai sunt virgina. El este inca virgin. Vazand că i s-a schimbat radical starea am mintit ca inca sunt virgina. Nu stiu cum sa ii marturisesc adevarul.

Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna! Am 16 ani și sunt eleva la liceu.
Acum un an am fost cu un băiat. El avea 19 ani eu aveam 15. Ne iubeam destul de mult încât am ajuns in punctul in care m-am dăruit lui. Apoi a aflat mama mea, el s-a distanțat și totul s-a spulberat. Până acum au mai fost relații, scurte și fără contacte sexuale. De o luna sunt cu un băiat, de aceeași vârstă cu mine. Și a venit vorba într-o zi despre virginitate. El este virgin pentru că nu a găsit încă persoana potrivită. Eu i-am spus că nu mai sunt, însă văzând că i s-a schimbat radical starea am dres treaba spunând că e o glumă și că încă sunt virgina. Dar acum nu știu cum să îi mărturisesc adevărul, pentru că tine foarte mult la asta și cred că și-ar dori langa el o fata asemenea lui.

 

Monica Enescu
Monica Enescu Ce inseamna ca i s-a schimbat radical starea? De ce crezi ca tine el foarte mult la asta? E mai important pentru el ca o fata sa fie virgina, decat sentimentele pe care le are pentru cineva?

Adevarul pana la urma este unul singur, fie ca el il poate accepta sau nu. Cred ca intrebarea ta suna cam asa: “cum as putea sa-i spun adevarul, astfel incat pe el sa nu-l deranjeze si sa ma accepte asa cum sunt”? A spune sau nu adevarul, depinde intr-adevar de tine, insa a-l accepta si a nu fi deranjat de el, tine doar de el. Din pacate nu il poti face sa renunte la ceea ce pare a fi un orgoliu personal, dar ii poti spune ce simti pentru el, si daca te accepta asa bine, daca nu, iarasi bine. Si pana la urma, ce te-ar face pe tine sa fii intr-o relatie cu un baiat care nu te accepta asa cum esti, sau pentru ca nu esti ca el?

Spre sfarsitul celei de-a doua sarcini, am prins teama sa merg cu masina. Cand este necesar sa ma deplasez iau pastile pentru inima, deoarece am palpitatii mari.

Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Salut. Am 27 de ani si sunt mama a doi copii. Cam spre sfarsitul celei de-a doua sarcini, am prins teama sa merg cu masina. Evit acest lucru iar atunci cand este necesar sa ma deplasez iau pastile pt inima deoarece am palpitatii mari. Nu tip in timpul deplasarii insa stau foarte speriata. Mentionez ca am avut un mic accident de masina inainte dar a fost ceva usor. Cam de 4 ani am devenit o persoana sensibila si ma afecteaza durerea celorlalti chiar daca nu ii cunosc. Evit sa ascult stiri sau sa mai ma uit la tv cu impact emotional

 

Soare Fericire
Soare Fericire Pastilele pentru inima, pe care spuneti ca le luati, sunt date de catre medic? Parerea mea este sa mergeti la un psiholog, pentru ca, aceste frici pe care le aveti, va fac sa nu va traiti in mod armonios viata, Va las aici un link ce sper sa va fie de folos in determinarea de a merge la sedinte de psihoterapie https://www.youtube.com/watch?v=wfa55BbLhSY
Monica Enescu
Monica Enescu Cand ati avut mai exact accidentul de masina? Ma gandesc ca si sarcina, prin modificarile hormonale pe care le aduce, a influentat sensibilitatea dvs si a activat niste frici existente in subconstient, pe care nu le-ati constientizat atunci cand au aparut, ci la un anumit timp dupa eveniment. Pe langa asta, faptul in sine de a deveni mama va face mai empatica si mai sensibila la durerea celorlalti. Si eu va recomand sa apelati cu incredere la psihoterapie pentru depasirea acestei temeri. Se poate rezolva, curaj!

Una dintre cele mai mari frici ale mele este de a nu imi depasi conditia. Am crescut fiind ruda saraca,m-am indragostit de baieti saraci, nu avansez profesional…

Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Una dintre cele mai mari frici ale mele este de a nu imi depasi conditia. De exemplu am crescut fiind ruda saraca din ambele directii, adica si fratii mamei si ai tatalui aveau o conditie sociala mai buna decat parintii mei. Ulterior am ajuns in situatii de a ma indragosti de baieti saraci, iar eu sa nu avansez profesional si am revazut repetat scenariul din copilarie. Fratele meu nu are acest blocaj, el are o gandire pragmatica si s-a descurcat. De unde provine aceasta frica si este posibil sa iti depasesti conditia in viata? de ce fatori depinde depasirea conditiei?

Monica Enescu
Monica Enescu Cred ca pe undeva v-ati dat un raspuns, “fratele meu nu are acest blocaj”. Da, pare a fi un blocaj, si poate chiar teama de a nu va depasi niciodata conditia va impinge in situatii care va amplifica mai tare aceasta teama. Este ceea ce in psihologie am numi profetii care se auto-implinesc, blocaje emotionale care ne fac sa repetam acelasi scenariu pana cand reusim sa deblocam ceea ce era blocat. Da, este posibil sa-ti depasesti conditia in viata si asta tine in primul rand de noi, pentru ca acolo unde se afla cauza, se afla si rezolvarea. Si totul porneste de la a privi in interiorul nostru. Cu toate ca mesajul dvs vorbeste despre lipsuri, eu am vazut mesajul unei persoane cu resurse interioare si claritate in gandire. Va incurajez sa explorati aceasta tema in terapie sau folosind un jurnal, si poate sa va raspundeti la cateva intrebari:Ce inseamna pentru mine a nu-mi depasi conditia?
Ce este cel mai negativ lucru la a nu-mi depasi conditia?
Cum ma face sa ma simt asta?
Cum simt ca sunt vazuta/ perceputa de ceilalti?
Ce cred eu ca este necesar pentru a-ti depasi conditia in viata?
Cum a fost pentru parintii mei sa nu-si poata depasi conditia?
Cum a fost pentru mine ca si copil/ cum i-am perceput pe parintii mei atunci?
Ce as putea face/ avea/ fi, daca mi-as depasi conditia?
Dintre acestea, ce imi doresc cel mai mult?

Ma deranjeaza ca prietenul meu da mai multa atentie copiilor din casatoria anterioara decat mie.

Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/: Buna, Ma numesc Oana am 20 de ani si sunt într-o relație de 2 ani cu un bărbat mult mai mare decât mine(44 ani). El are 2 copii din alte două relații, o fata de 18 ani si un băiețel de 7 ani. Eu il iubesc foarte mult si stiu ca si el ma iubeste dar in ultima perioada am inceput sa ne certam foarte des, băiatul lui locuieste cu maicasa dar in fiecare weekend vine la taicasu’ cand vine el am o stare de nervi si mi se pare ca ii da mai multa atentie lui decât mie ( mi se pare normal cs ii da atentie pentru ca este copilul lui si nu il vede toata saptamana, dar eu sunt ca si cum nu as exista)si de la asta eu ma enervez si ne certam mereu. Eu nu vreau sa ma despart de el pentru că il iubesc dar cand ma gandesc ca vine weekendul imi pica cerul in cap. As avea nevoie de un sfat. Mulțumesc!

Monica Enescu
Monica Enescu Inteleg ca tu te simti deranjata de atentia pe care vezi ca sotul i-o da copilului, ca te face sa te simti ignorata, lucru care te irita. Tind sa cred ca in spatele acestei reactii emotionale, de frustrare, enervare, se afla niste nevoi neimplinite si nu de acum. Nu ne-ai spus nimic despre familia ta, care este relatia cu parintii tai, daca mai ai frati/ surori? De cat timp esti in aceasta relatie? Au mai fost si alte situatii in viata ta in care sa te simti ignorata, nevazuta, sau ca altcineva conteaza mai mult decat tine?
6
Soare Fericire
Soare Fericire Parerea mea este ca ai descoperit singura situatia in care devi nervoasa, si anume, asa cum ai spus, lipsa de atentie in acele momente in care toata atentia iubitului tau se indreapta spre copil. Aceasta situatie se poate intampla la varsta ta, deoarece poti sa te afli inca la o perioada a adolescentei, esti inca un copil care are nevoie de afectiune totala. Maturitatea nu tine neaparat de varsta, cat mai ales de experienta vietii. Tinand cont ca ai intrat in aceasta relatie la varsta de 18 ani si lipsa de incredere in propria persoana, poate fi ceva normal sa simti aceea stare ce aduce odata cu ea, un fel de gelozie, nervi, trairi cu care simti ca nu esti in armonie si cu o stare de bine. Iti las aici un link spre folos si pentru a te intelege mai bine https://www.youtube.com/watch?v=clUrBNn6ejM, https://www.youtube.com/watch?v=ABgxVRiGob0

Am 16 ani, mi-am inceput viata sexuala si vrea sa merg la ginecolog pentru ca am niste probleme vaginale. Mama e plecata in strainatate si as vrea sa merg singura, dar mi-e foarte, foarte jena, rusine…

Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna dimineata! Ma numesc Andreea si am o problema.. as vrea sa merg la ginecolog pentru ca , cred ca am ceva probleme vaginale. Mama e plecata in strainatate si as vrea sa merg singura( nu stiu daca e posibil) dar mi e foarte, foarte jena, rusine si etc. Am 16 ani si mi am inceput viata sexuala, sunt cu un baiat de trei ani, cu el mi am inceput viata sexuala acum cateva luni si mi e frica de ce ar putea spune doctorul, adica chestii de genul: de ce de la varsta asta, e prea repede si etc. N am mai fost niciodata si sunt o fire foarte timida . Ati putea sa mi dati cateva sfaturi??

Anita Miron
Anita Miron In ziua de astazi nu mai este o jena sa ti începi viata sexoala de la 16 ani. Sa fim seriosi. Nu spun ca este oarecum ceva normal, dar nici o jena. Altele la 14 ani au copil…despre ce vorbim…. Nu cred ca esti nici prima nici ultima. Pe lângă asta, controlul ginecologic macar la 6 luni , adică de 2 ori pe an este util, mai ales după ce ai inceput viata sexuală. Datoria unui ginecolog este să îți spună ce si cum, nu sa judece. Stai linistită si mergi la ginecologie. Eventual i a o prietena cu tine, mai mare daca ai. Va fii bine , succes!
Cristina Tacaciu
Cristina Tacaciu Poti lua o prietena cu tine? O sora, o vecina in care sa ai incredere?
Ioana Orãșanu
Ioana Orãșanu Nu o sa te certe nimeni, draga Andreea. Doctorul e acolo ca sa te ajute…mai sunt si sariti de pe fix care probabil se vor gandi la tine ca la copilul lor si te-ar mustra putin dar in niciun caz cat sa fie o experienta urata. Du-te cu incredere. Poti merge la stat cu trimitere de la doctorul de familie(ceea ce inseamna ca nu te va costa nimic) dar avand in vedere ca esti mai timida iti va fi mai greu sa ii ceri doctoritei trimitere la ginecolog de aceea iti recomand sa mergi la un cabinet privat.
Ghimis Simona Bianca
Ghimis Simona Bianca Sfatul meu este sa csuti un medic foarte bun, la o clinica mare. Un medic foarte bun nu te va judeca nuciodata, pentru el esti o pacienta . Daca vrei sa iti revomand medicul meu ginecolog imi poti scrie in orivat, este barbat , insa este un medic deosebit, foarte bun , profesionist si un om, mai presus de orice. Barbatii medici, in generalmsunt mult mai ok, prima mea experienta a fost cu un medic ginecolog femeie, la clinica universitatii, eram studenta pe atunci, aveam 21 de ani, inca virgina…A ras efectiv de mine si nu m a crezut ca sunt virgina, ba chiar insista ca sunt gravida, pt ca nu aveam menstruatie de 3 luni, insa apoi am aflat ca aveam un mare chist. Da, proma experienta cu un medic ginecolog trebuie sa fie ok, de aceea eu am si ales dupa aceea barbat, ca si medic, crede ma sunt mult mai profesionisti si nu dau sfaturi gratuite cum fac femeile.
Andreea Nicoleta
Andreea Nicoleta Nu trebuie sa iti fie rusine de deciziile tale atata timp cat ti le asumi cu capul sus, si aici nu vorbesc doar despre inceperea vietii sexuale si mersul la ginecolog. Cauta un medic ok, prin recomandari si mergi, sanatatea ta e mult mai importanta, iar daca medicul iti spune ceva urat, aminteste-i de ce esti acolo si care ii e meseria.
Marincat Diana
Marincat Diana Eu zic sa te interesezi doar de un medic competent in orasul tau. Acesta iti va oferi o consultație profesionistă, fara aprecieri nepotrivite si tratament corespunzator daca e cazul. In rest, nu iti face griji de altceva!
Ghiţă Pristanda
Ghiţă Pristanda Dacă nu era mama acasă și te durea măseaua nu mergeai la dentist din cauza temerilor că medicul te va certa că nu te speli de două ori pe zi? Probabil că medicul nici nu va aduce în discuție vârsta ta și nici faptul că ți-ai început viața sexuală dar orice ar fi trebuie să mergi la consult. Nu ar fi rău să-i ceri partenerului tău să te însoțească.
Stefan Marin
Stefan Marin Sunteti optimist in privinta lipsei de prejudecati a medicului :) . E de dorit sa fie asa, dar situatia nu e roz in Romania, si cred ca e destul de evident asta pentru cei care ne-am “frecat” putin de sistemul medical. Dupa cum bine a spus Ioana Orãșanu si alte persoane mai sus, mergi la o clinica privata Medlife sau Regina Maria, sau alta, atitudinea e mult mai profesionista si binevoitoare. Nu cred ca vei avea probleme. Sau la un cabinet privat al unui medic despre care ai aflat deja ca e ok(intreaba prietene care au fost deja sau mai mari).

Copilul meu de aproape doi ani nu vrea sa manance uneori.

Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ziua! Sunt mamica unui baietel de 1an 7 luni. Are 5 zile de cand merge la cresa. Chiar daca este devreme, imi fac griji ca nu vrea sa manance. Ce-i drept si acasa mai face figuri. Este reticent la mancarea cu un aspect nou ( accepta cu greu o lingurita ) dupa ce simte gustul mananca fara probleme ( exceptie perioadele cu eruptie dentara). Daca il fortez putin, face urat! Am indrumat ingrijitoarele sa il lase , sa ii ofere o lingurita si sa il supravegheze ( este capabil sa manance si singur putin ) Cred ca atunci cand este el pregatit sa manance o va face. La cresa s-a acomodat intr-o oarecare masura, plange doar cand il bag in grupa( este oky pe drum, cand il schimb, cand discutam despre cresa…arata cum danseaza acolo, cum canta…se bucura cand ii spun ca il duc la cresa ) . Momentan sta 4 ore ( am inceput cu 2 ore ) Acasa mananca frumos in liniste fara televizor. Cu toata familia ….sau doar el…depinde de moment. Important este sa aiba el o lingurita cu care “amesteca
” mancarea. Acum …stau si va inteb…sa fie refuzul mancarii o forma de protest? Eu personal ma astept sa treaca relativ repede ( ii place mancarea ). Gresesc ca il las sa faca foamea, doar ca sa manance? Exista metode prin care pot sa ii ajut acomodarea? Sau RABDAREA este cheia ? Sper sa nu deranjeze acest subiect ( poate minor ptr unii ) . Va multumesc anticipat ptr timpul acordat!
Semnat: o mamica ingrijorata :D

Carmen Sorici
Carmen Sorici Draga mămica, nu ai motive de ingrijorare, ai auzit de vreun copil mic care s-a îmbonavit pentru că nu a mâncat? acomodarea ar putea fi o cauza, dar nu putem grabi acomodarea. Poti lua in considerare ca este micut si siguranta este foarte importanta pentru el, mediul nou este inca plin de lucruri si persoane pe care nu le cunoaste in plus regulile de masa acolo difera mult de cele de acasa, iar copii mici se tem de atat de multe lucruri pe care nu le ințeleg.. Ai intuit foarte bine, este nevoie de rabdare, refuzul mancarii ca si a altor lucruri noi banuiesc este un bun exercitiu de comportament viitor, cand se va baza pe propriile decizii, ce ii face bine si ce nu, ce ii place si ce nu. Copii nu gandesc precum adultii, creierul este in dezvoltare, adunand in formatii rapid si constant. La aceasta varsta nu au nici o memorie de lunga durata formata, comportamentul lor fiind in mare parte instinctual si bazat pe simțuri.Pana la 3-4 ani copii capteaza informatii care le modifica creierul, isi creeaza noile rețele neuronale, deci să nu incercăm să-i ,,educăm” , educațția se face prin propriul comportament al părinților și celor din jur pe care copilul îl va copia, inclusiv reacțiile emoționale.Îl putem ajuta facilicitându-i cât mai multe experiențe. În legătura cu mâncarea ne putem face griji referitor la calitatea ei, dacă este ceea ce benefic pentru ei, dacă nu are prea mult zahar sau este foarte procesată, in rest așa cum plangeau când erau mici de foame, tot așa și acum au același instinct, s-ar putea ca unele alimente și în cantitate mică să le acopere necesarul de calorii.
Elena Porea Psihoterapeut
Elena Porea Psihoterapeut Rabdarea este cheia!
Subiectul tau nu este minor. O mama ingrijorata, invata copilul ce este ingrijorarea. Asa ca, cu cat esti tu mai increzatoare, cu atat copilul tau se va acomoda mai repede la cresa. Copiii invata prin imitatie, in primul rand de la parinti. Astfel tu poti sa-i transmiti cel mai bine increderea pentru ca copilul sa se simta in siguranta. Daca tu esti anxioasa, asta va invata. Ajuta foarte mult fiecare gest de apreciere a celui mai mic progres facut si ignorarea comportamentelor nedorite. Copilul asteapta validarea mamei si astfel el va repeta orice iti atrage atentia, chiar daca este certat. Si nu uita sa ai incredere in tine! Esti o mama buna!!!

Nepotul nostru ne-a surprins facand dragoste

Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Sfat…recent mutat de la noi,nepotul de 13 ani, ne-a surprins făcând dragoste..jenant..Si pt noi si pt el..cum procedăm ? Nu stiu cum voi da ochii cu el azi…Help!!

Botezat-Antonescu Radu
Botezat-Antonescu Radu ‘am vrea sa discutam cu tine despre ce s-a intamplat…’
Lupu Andreea
Lupu Andreea E destul de mare cat sa ii explicati in ce consta apropierea dintre o femeie si un barbat… ca in urma acestiu act pot aparea copii … desi nuj dc dar sunt aproape convinsa ca el stie la varsta asta cam despre ce e vb… dar sunt informatii culese de pe internet fara un fundament sanatos… imi doresc tare mult sa se bage educația sexuala in programa scolara… asta ar trebui inceputa pe la 11-12 ani…

Inchiriere cabinet de psihoterapie (luni, miercuri, vineri) – Bucuresti, zona Piata Romana

Inchiriez cabinet pentru psihoterapie in 3 zile ale saptamanii (luni, miercuri si vineri) in zona Piata Romana (10 min. de statia de metrou), cu suprafata de 360 x 280 cm, intr-un apartament recent amenajat in care mai functioneaza inca un alt cabinet de psihoterapie.

Cabinetul se preteaza pentru psihoterapie pentru adulti si nu beneficiaza de sala de asteptare.

Apartamentul este situat la etajul 3, intr-o cladire de 4 nivele (cladirea are lift).

Pretul chiriei este de 70 de euro pe o zi din saptamana (sunt incluse cheltuielile de intretinere).

Pentru informatii suplimentare si poze pot fi contactata la numarul de telefon 0721.770.458 (Aurelia Vasile)

Terapeut aba/îngrijitor copil cu nevoi speciale – Londra

Caut îngrijitor/bona/terapeut aba pentru o fetiță cu nevoi speciale. Locuim in Londra.

Detalii la: stoian.crina@gmail.com


Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita