Carmen Sorici Draga mămica, nu ai motive de ingrijorare, ai auzit de vreun copil mic care s-a îmbonavit pentru că nu a mâncat? acomodarea ar putea fi o cauza, dar nu putem grabi acomodarea. Poti lua in considerare ca este micut si siguranta este foarte importanta pentru el, mediul nou este inca plin de lucruri si persoane pe care nu le cunoaste in plus regulile de masa acolo difera mult de cele de acasa, iar copii mici se tem de atat de multe lucruri pe care nu le ințeleg.. Ai intuit foarte bine, este nevoie de rabdare, refuzul mancarii ca si a altor lucruri noi banuiesc este un bun exercitiu de comportament viitor, cand se va baza pe propriile decizii, ce ii face bine si ce nu, ce ii place si ce nu. Copii nu gandesc precum adultii, creierul este in dezvoltare, adunand in formatii rapid si constant. La aceasta varsta nu au nici o memorie de lunga durata formata, comportamentul lor fiind in mare parte instinctual si bazat pe simțuri.Pana la 3-4 ani copii capteaza informatii care le modifica creierul, isi creeaza noile rețele neuronale, deci să nu incercăm să-i ,,educăm” , educațția se face prin propriul comportament al părinților și celor din jur pe care copilul îl va copia, inclusiv reacțiile emoționale.Îl putem ajuta facilicitându-i cât mai multe experiențe. În legătura cu mâncarea ne putem face griji referitor la calitatea ei, dacă este ceea ce benefic pentru ei, dacă nu are prea mult zahar sau este foarte procesată, in rest așa cum plangeau când erau mici de foame, tot așa și acum au același instinct, s-ar putea ca unele alimente și în cantitate mică să le acopere necesarul de calorii.
